1.

Cauzele erorilor sistematice de măsurare

La efectuarea măsurătorilor se urmăreşte evitarea influenţelor
sistematice asupra măsurătorilor, prin identificarea acestor influenţe, lucru
ce poate fi realizat în urma calibrării echipamentelor utilizate, sau chiar
eliminarea acestor influenţe prin aplicarea unor procedee de măsurare
specifice ca de exemplu măsurarea direcţiilor cu teodolitul în ambele poziţii
ale lunetei. La fiecare determinare vor fi eliminate numai o parte din
influenţele sistematice, influenţele ce nu pot fi sesizate rămânând active şi
regăsindu-se în rezultatele finale ale determinărilor. La determinarea
nesiguranţei măsurătorilor sunt estimate aceste abateri sistematice care nu
pot fi sesizate. Pentru a putea propune aceste estimări vor fi prezentate în
continuare câteva exemple caracteristice din care să rezulte abateri
sistematice şi va fi indicat ordinul de mărime al acestor abateri.

2.1 Nerespectarea principiului comparatorului

Principiul comparatorului (Abbe, 1890) spune că distanţa de măsurat
şi dispozitivul de măsurare ataşat acesteia trebuie să se afle în aliniament.
Numai prin această ordonare a măsurătorilor (fig. 2.1/dreapta) se reuşeşte
ca jocul inevitabil în dirijarea instrumentului de măsurare să aibă influenţă
nesemnificativă asupra rezultatului măsurătorii. Fig. 2.1/stânga clarifică
situaţia pentru o ordonare a măsurătorilor la care principiul lui Abbe nu este
respectat.
 Figura 2.1 Principiul comparatorului
Pe un pat de ghidare este montat un dispozitiv de măsurare deplasabil.
Deplasarea dispozitivului de măsurare s-a măsurat precis cu un
interferometru laser pe câteva micrometre. Pe punctele de capăt ale
dispozitivului de măsurare este montat un microscop, cu care sunt reglate
succesiv punctele de capăt ale distanţei de măsurat. Presupunând că
dispozitivul de măsurare are lăţimea de 200 mm iar jocul este de 0,02 mm,
unghiul de înclinare  va fi de 20" (≈ 62 cc≈0,10 mm/m).
Pentru e =150 mm se obţine o abatere ds=15 m. În comparaţie cu
nesiguranţa măsurătorilor interferometrelor laser (u=2 m până la 5 m),
această eronare a rezultatelor măsurătorilor nu poate fi ignorată. Deoarece
unghiul de înclinare nu este de regulă cunoscut, această influenţă va putea
fi eliminată doar dacă la măsurători principiul comparatorului va fi strict
respectat.

2.2 Influenţa atmosferei la măsurarea distanţelor cu interferometrul laser

Dacă indicele de refracţie stabilit prin măsurarea temperaturii
aerului, a presiunii aerului şi a umidităţii aerului respectiv din măsurători
punctuale cu refractrometrul se abate faţă de indicele de refracţie existent
în lungul distanţei de măsurat, corecţia atmosferică nu va mai fi stabilită
corespunzător iar rezultatul măsurătorii va fi sistematic eronat. O abatere a
temperaturii aerului de 1,0 0C sau a presiunii aerului de 3,4 hPa produce o
modificare a corecţiei de 1*10 -6 sau de 1 m/m.
Observaţie:
1 Pascal=1Pa=1N/m2
Milibarul reprezintă 1 hectopascal
1mb=100 Pa=1 hPa
1mm Hg = 133,28 N/m2 – 1 mm coloană de mercur

2.3 Săgeata calelor plan paralele, linealelor şi micrometrelor liniare

Calele plan paralele, linealele şi micrometrele liniare lungi sunt
sprijinite în timpul măsurătorilor exact pe poziţiile care au fost utilizate şi
la calibrare. De regulă instrumentele mecanice de măsurare a lungimilor
sunt sprijinite în punctele Bessel, în care săgeata este cea mai mică.
Schimbarea punctelor de sprijin produce o modificare a săgeţii şi provoacă
prin aceasta o falsificare a rezultatelor măsurătorii.
Cală – piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte
precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.
Lineal – instrument pentru trasarea, măsurarea sau verificarea liniilor sau dimensiunilor.
Micrometru – instrument de mare precizie pentru măsurarea dimensiunilor mici.

Figura 2.2 Diverse tipuri de micrometre

(a)– micrometru digital de interior cu măsurare în trei puncte, domeniul de lucru 40-50 mm şi
precizia de măsurare 0,005mm;
(b)– micrometru mecanic de interior cu măsurare în două puncte, domeniul de lucru până la 200
mm şi precizia de măsurare de 0,005mm ;
(c)– micrometru mecanic de exterior cu domeniul de lucru 0-25mm şi precizia de măsurare de
0,005mm.

2.4 Influenţa temperaturii obiectului şi a dispozitivului de măsurare

Abaterea temperaturii reale a unui dispozitiv de măsurare (de
exemplu un lineal de oţel divizat), de la temperatura lui de referinţă,
presupune corectarea măsurătorilor obţinute cu linealul de oţel de efectele
modificării temperaturii. Imprecizia de determinare a temperaturii produce
pe de altă parte o eronare a rezultatului. O eroare de 1 0C în determinarea
temperaturii, pentru o cală plan paralele din oţel de 1m, va afecta rezultatul
măsurătorii cu 11,5 m. Temperatura obiectului de măsură trebuie
determinată, pe baza acestui principiu la fel de exact, putând fi luate în
considerare mărimea obiectului şi prezenţa problemelor cauzate de
condiţiile de mediu. Temperatura materialului unui utilaj lung de 10 m
trebuie determinată cu precizia de 0,4 0C pentru că modificarea lungimii
provocată de temperatură cu mai mult de 50 m trebuie cunoscută ca atare
şi nu interpretată ca abatere de măsurare.
2.5 Neluarea în considerare a erorilor teodolitului
Pentru a realiza măsurători de unghiuri orizontale şi verticale cu cea
mai înaltă precizie posibilă cu teodolitul, observaţiile trebuiesc efectuate în
ambele poziţii ale lunetei. Această precizie este garantată, numai dacă
erorile instrumentale (eroarea axei de vizare, eroarea axei de rotaţie,
excentricitatea axei de vizare, modificarea direcţiei axei de vizare în timpul
focusării, ş.a.) nu influenţează rezultatul măsurătorii. Aceste erori ale
teodolitului, a căror influenţă asupra direcţiei măsurate depinde de unghiul
zenital, nu trebuiesc privite ca stabile în timp. O determinare a acestor erori
componente luată în considerarea înainte de începerea măsurătorilor cu
care apoi în final sunt calculate corecţiile pentru o direcţie măsurată numai
într-o poziţie la lunetei nu furnizează, având în vedere evoluţia în timp a
erorilor teodolitului, aceeaşi precizie ridicată la care se ajunge prin
măsurători în ambele poziţii ale lunetei. Eroarea axei de rotaţie a lunetei,
respectiv modificarea zilnică a acesteia, nu se va putea corecta nici la
teodolitele electronice cu ajutorul senzorilor de înclinare a axei verticale.
Exemplu pentru influenţa modificării temperaturii asupra înclinării axei de
rotaţie, în următoarele ipoteze:
- elementele de susţinere ale teodolitului sunt din oţel, având coeficientul de
dilatare liniară 11,5 m/m*0C;
- suportul lunetei 140 mm, lungimea axei de rotaţie 120 mm.
Daca se modifică temperatura suportului lunetei pe o parte, de exemplu pe
baza influenţei temperaturii sau datorită încălzirii la teodolitele electronice
a elementelor electronice montate în interiorul suportului teodolitului
numai cu un grad, înclinarea axei de rotaţie se va schimba cu 0,85 mgon
(8,5cc). Cel mai mult însă se modifică temperatura ambilor suporţi ai lunetei
unui teodolit electronic în timpul funcţionării şi anume cu mai mult de 1 0C
unul faţă de celălalt. Alternanţa modificărilor de temperatură provoacă
variaţii ale înclinării axei de rotaţie a lunetei. Îndeosebi în timpul utilizării
în domeniul industrial punctele de vizat prezintă faţă punctul de staţie al
teodolitului diferenţe mari de nivel, aşa că vizele corespunzătoare sunt
abrupte iar influenţele asupra direcţiilor vor fi corespunzător de mari. Dacă
măsurătorile se efectuează numai
într-o poziţie a lunetei rezultatele măsurătorilor vor afectate sistematic.

Abaterea direcţiei orizontale Abaterea poziţiei la distanţa

în mgon de 10m în mm

Unghiul zenital în gon

Înclinarea axei de
rotație 0,85 mgon

Figura 2.3 Influenţa înclinării axei de rotaţie asupra direcţiilor orizontale

2.6 Excentricitatea datorită înclinării axei verticale la teodolitele electronice

 La teodolitele electronice care dispun de dispozitiv de măsurare a
înclinării axei verticale, axa verticală este adusă în poziţie verticală
aproximativ cu ajutorul nivelei sferice. Abaterea remanentă de la verticală a
axei verticale este sesizată cu ajutorul dispozitivului de măsurare a
înclinării axei verticale iar direcţiile orizontale şi unghiurile zenitale sunt
corectate corespunzător acesteia. Prin renunţarea la calarea fină se obţine
însă pentru direcţiile orizontale o excentricitate între punctul din care se
face efectiv măsurarea unghiurilor (intersecţia axelor de rotaţie a lunetei, de
vizare şi verticală a teodolitului) şi centrul punctului de staţie al teodolitului.
Pentru o înălţime a axei de rotaţie de 200 mm şi un domeniu de lucru al
dispozitivului de măsurare a înclinării axei verticale de 5 c, rezultă o astfel de
excentricitate de până la 0,16 mm. Aceasta acţionează sistematic asupra
direcţiilor orizontale măsurate, îndeosebi la distanţe scurte de vizare, care
intervin adesea în timpul măsurătorilor în construcţia de maşini. Pentru o
distanţă de vizare de 5 m introduce o abatere de a direcţiei de 20 cc, valoare
care depăşeşte cu mult precizia de măsurare a teodolitelor electronice.
Pentru cele mai înalte cerinţe de precizie, îndeosebi pentru distanţe de
vizare scurte, nu va trebui să se renunţe la calarea fină clasică chiar şi pentru
teodolitele prevăzute cu dispozitive de măsurare a înclinării axei verticale.
2.7 Neluarea în considerare a convergenţei verticalelor
Dacă măsurătorile sunt executate cu instrumente care sunt
orizontalizate în câmpul gravitaţional al Pământului de exemplu cu nivele
sau care dispun de compensator, în acest fel se aduc aceste măsurători pe
verticala locului. Deoarece verticalele converg, măsurătorile, înainte de
utilizarea lor în alte prelucrări, trebuiesc reduse la un sistem cartezian
tridimensional strict. Dacă această reducere nu are loc, valorile reducţiilor
vor apărea drept abateri de măsurare.

Exemplul 1
Dacă se determină diferenţa de nivel dintre două puncte situate la distanţa de 50 m reducţia va
avea valoarea de 0,2 mm; dacă cele două puncte se află la 100 m unul faţă de celălalt se obţine o
valoare a reducţiei de 0,8 mm.
Exemplul 2
Dacă se aşează în staţie două teodolite la distanţa de 30 m, unul din teodolite va avea faţă de
celălalt, datorită convergenţei verticalelor, o înclinare a axei verticale de 3cc. Cu cât vizele sunt
mai înclinate, cu atât valoarea reducţiei va fi mai mare. Pentru o viză sub un unghi zenital de 30G,
se obţine o valoare maximă a reducţiei de 6cc. La o distanţă de vizare de 30 m, aceasta va provoca
o abatere de măsurare de 0,3 mm.

2.8 Inegalitatea porteelor la nivelment

Pentru determinările de diferenţe de nivel prin nivelment geometric
în cazul măsurătorilor în construcţia de maşini, datorită condiţiilor locale se
renunţă adesea la respectarea egalităţii porteelor pentru vizările înainte şi
înapoi. Ca urmare acţionează erorile reziduale de rectificare a reticulului,
care sunt prezente şi la aşa numitele „niveluri automate”, sistematic asupra
rezultatelor măsurătorilor. În funcţie de erorile reziduale ale axei de vizare
rămase în urma rectificării instrumentelor de nivelment geometric şi de
diferenţa între lungimile porteelor, este posibil ca într-o staţie de nivelment
să intervină abateri de măsurare de până la câteva zecimi de milimetru. Dacă
datorită condiţiilor locale se va putea lucra doar cu portee inegale, în cazul
cerinţelor de cea mai înaltă precizie, pot fi avute în vedere următoarele
măsuri:
1. Determinarea înclinării axei de vizare şi calcularea corecţiei;
2. Utilizarea nivelului Ni 002 –Zeiss. La acesta erorile reziduale ale axei
de vizare sunt eliminate cu ajutorul unui compensator reversibil.
2.9 Refracţia în cazul vizărilor optice
În cazul vizelor optice alura razei de vizare, datorită diferenţei de densitate
a atmosferei, nu va fi strict liniară (refracţia). Densitatea aerului se exprimă
prin indicele de refracţie. Curbura razei de vizare va fi în principal provocată
de componentele câmpului indicelui de refracţie transversale vizei. Dacă la
estimarea acestei influenţe a refracţiei se presupune că aceste componente
n
au un gradient constant = const , raza de vizare de la punctul A la punctul
y
E va fi deflectată în formă circulară. (fig. 2.4). Unghiul de deflecţie (deviaţie)
 se calculează conform:
 x =l
n
=  y  dx (2.1)
x =0

n
în care dacă = const = a , vom avea:
y
 = al (2.2)

Figura 2.4 Alura razei de vizare într-un câmp al indicelui de refracţie liniar
Abaterea maximă z între raza de vizare de formă circulară şi legătura
rectilinie dintre punctele A şi E va fi:
l2
z = a (2.3)
8
Cea mai mare influenţă asupra indicelui de refracţie este exercitată de
temperatură. Pentru gradienţi se poate utiliza, prin aproximare:

n T
= −10 −6. . (2.4)
y y
Pentru o distanţă de vizare de 100 m se obţine, pentru un gradient de
n
temperatură de = 0,1o C / m , abaterea maximă de 0,12 mm. Precizia
y
vizării optice este determinată în realitate prin efectul refracţiei. Deoarece
gradientul indicelui de refracţie în direcţie verticală este adesea mai mare
decât în direcţie orizontală, refracţia va acţiona diferit asupra vizelor. O
reducerea a influenţelor refracţiei se poate realiza fie prin măsurători fără
refracţie a direcţiilor prin procedeul dispersiei [Ingensand, 1990a],
[Fasching, 1993] , [Schauerte şi Witte, 1994], fie prin efectuarea vizării într-
un vacuum (de ex. 10 -2 … 10-3 hPa).
Alte măsuri pentru reducerea influenţei refracţiei se referă la micşorarea
gradientului câmpului indicelui de refracţie transversal pe viză prin măsuri
corespunzătoare. O măsură se referă la turbionarea aerului, astfel încât să
fie împiedecată respectiv perturbată stratificarea sistematică a aerului. O
altă măsură presupune o astfel de ecranare şi de climatizare a spaţiului de
măsurare încât câmpul indicelui de refracţie să devină suficient de mic. Nu
este mereu posibilă climatizarea întregului spaţiu de măsurare. În acest caz
se poate produce un microclimat cu gradienţi mici cu ajutorul unui tub bun
conducător de căldură, prin care este condusă raza de vizare. Prin realizarea
acestui montaj vor fi ţinute la distanţă fluctuaţiile de perioadă scurtă ale
indicelui de refracţie şi va fi realizat în interiorul tubului un microclimat
constant echilibrat. Pe de altă parte trebuie să se acorde atenţie ca raza de
vizare, care datorită obiectelor din jur poate avea o altă temperatură decât
aerul, să treacă destul de departe de acestea. O distanţă de 0,5m până la 1m
este în mod normal suficientă. În afară de aceasta trebuie avut în vedere ca
influenţele refracţiei care pot apărea în apropierea instrumentului pot
afecta rezultatului măsurătorilor, pe întreaga distanţă până la ţintă. De aceea
anomaliile locale ale câmpului indicelui de refracţie nu vor trebui să se
găsească niciodată în zona instrumentului. Cu cât zona de anomalie este mai
depărtată de punctul de staţie al instrumentului şi cu cât este mai compactă
în apropierea punctului vizat, cu atât mai puţin vor fi influenţate
măsurătorile datorită refracţiei acestei zone de anomalie. O reducere a
influenţei refracţiei prin micşorarea distanţei de vizare, care presupune apoi
creşterea numărului de puncte de staţie nu este indicată în fiecare caz.
2.10 Modificarea poziţiei lentilei de focusare a lunetei
În timpul efectuării măsurătorilor cu teodolitul punctele vizate cu
luneta sunt aduse în planul reticulului prin deplasarea lentilei de focusare.
Lentila de focusare nu se deplasează întocmai în lungul axei lunetei ci va fi
afectată de abateri întâmplătoare şi sistematice. Este de asemenea posibil ca
datorită încălzirii neuniforme a tubului lunetei să se modifice poziţia axei de
vizare. Aceste abateri conduc îndeosebi în domeniul apropiat, până la 20m,
la alte poziţii ale axei optice, aşa că erorile axei de vizare a lunetei depind de
poziţia momentană a lentilei de focusare şi de modificarea în timp a
câmpului temperaturii tubului lunetei şi deci acţionează direct asupra
măsurătorilor de direcţii. Acest efect nu acţionează asupra rezultatului
măsurătorii, dacă este utilizat procedeul de măsurare „în două poziţii ale
lunetei” iar poziţia lentilei de focusare nu se modifică în a doua poziţie a
instrumentului. Pe aceasta bază va trebui ca la măsurarea direcţiilor,
îndeosebi în domeniul construcţiilor de maşini cu distanţe de vizare scurte,
nu numai să se măsoare toate punctele de vizat în prima poziţie şi apoi în
cea de a doua poziţie, ci fiecare direcţie să se măsoare direct, una după alta,
în prima şi apoi imediat în a doua poziţie, fără a fi necesară deplasarea
lentilei de focusare.

2.11 Modificarea semnalului electric prin influenţele mediului

Semnalele electrice analoge sunt supuse, la transmiterea lor prin
conductorii electrici, la diferite influenţe perturbatoare. Aceste semnale vor
fi influenţate de ex. de schimbarea temperaturii mediului înconjurător ca şi
de câmpurile electrice şi magnetice. Dacă transmiterile la distanţe de câţiva
decimetri nu sunt problematice, în schimb la distanţe de transmitere de
câţiva metri până la câţiva zeci de metri pot fi introduse abateri de măsurare
sistematice. Numai prin utilizarea de conductori ecranaţi şi de circuite de
compensare vor putea fi reduse aceste influenţe. În funcţie de posibilităţi va
trebui ca valorile analoge măsurate să fie transformate analog-digital direct
la locul efectuării măsurătorii, iar apoi acestea să fie transmise în format
digital dispozitivului de înregistrare a valorilor măsurate.

2.12 Aşezarea oblică a riglei de măsurat

Determinarea distanţelor de la componentele unei maşini până la o
linie de referinţă respectiv un plan de referinţă se poate realiza cu un
teodolit şi cu ajutorul unei rigle de măsurat. O astfel de riglă se va instala
perpendicular pe planul de referinţă în aşa fel încât distanţa de măsurat să
poată fi citită cu luneta, în dreptul diviziunilor. Dacă rigla nu este aşezată
perpendicular pe planul de referinţă, se vor obţine în cazul nefavorabil
următoarele abateri de măsurare sistematice (conform principiului
comparatorului şi fig. 2.5):

Figura 2.5 Abaterile de măsurare în cazul aşezării oblice a unei rigle de măsurat
- Abatere de primul tip, prin lăţimea şi grosimea riglei;
- Abatere de tipul doi, prin distanţa până la planul de referinţă.
Dacă înclinarea unei rigle lungă de 500 mm şi lată de 20 mm este de 1 0
(17mm/m), se obţine pentru abaterea de primul tip (eroarea sin) 0,35 mm,
iar pentru abaterea de tipul doi (eroarea cos) 0,08 mm. Abaterea de primul
tip poate fi diminuată dacă în timpul măsurătorilor se va avea în vedere ca
punctul zero al diviziunilor riglei să vină în contact direct cu punctul de
măsurat.

2.13 Modificarea lungimii firelor de invar

Firele de invar (36%Ni;64%oţel) se caracterizează printr-un
coeficient de dilatare liniară de circa 0,5 până la 1*10 -6/0C, de aceea sunt
utilizate în special la măsurători precise. Desigur trebuie să se acorde
atenţie manevrării acestuia. Prin solicitări mecanice în timpul curăţării
respectiv a înfăşurării sau desfăşurării de pe o rolă, lungimea firului se poate
modifica în funcţie de tensionarea lui. Dacă un fir tensionat este curăţat cu
un prosop el poate să se lungească. Revenirea în cazul acestei lungiri este
posibilă doar în cazul tensionărilor mici. Totalul modificărilor de lungime
datorită deformaţiilor depind de incidentele din timpul curăţării de care
firul a avut parte, care conform Münch (1993), pentru un fir lung de 20m cu
un diametru de 1mm, pot atinge valori de până la 1mm. Pentru a cunoaşte
aceste modificări de lungime inegale (incoerente) este necesar ca la
măsurarea distanţelor să fie utilizate cel puţin trei fire.