UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA

VETERINARA A BANUTLUI

REFERAT

Ridicari planimetrice expeditive prin metoda

microtrilateratiei

Prof. Coordonator: Student:

Conf. dr. ing.

Timișoara 2021

1.Instrumente topografice expeditive

În funcţie de precizia cerută lucrărilor topografice, se diferenţiază o mare varietate de

instrumente folosite pentru măsurarea directă a distanţelor, care din punct de vedere
constructiv se grupează în trei categorii: expeditive, precise şi foarte precise.
 Ridicările topografice expeditive reprezintă o metodă rapidă de întocmire a planurilor
topografice, atunci când nu se cere o precizie foarte mare. Astfel de metode se pot aplica:
în cadrul unei excursii geografice; când dorim să facem ridicări de recunoaştere în
vederea efectuării unei construcţii, proiectării unui plan de mină;
în lucrările militare de recunoaştere; etc.
Măsurarea distanţelor şi a unghiurilor orizontale şi verticale se face expeditiv, câteodat ă
din vedere, folosind instrumente simple, portative, care dau o precizie mai mică. Când
punctele de sprijin ale ridică rii lipsesc, se alege arbitrar un punct de plecare, de la care
începe ridicarea teritoriului respectiv.

a.Instrumente expeditive

În această grupă sunt incluse procedee şi instrumente ce se caracterizează printr-o

precizie redusă, din care se menţionează (fig.1.1):

Fig.1.1 Instrumente expeditive pentru măsurarea directă a distanţe

-pasul omenesc ;
-podometrul ( fig. 1.a);
-compasul de lemn cu lungimea de 2.00 m (fig.1.b) ; -lanţul cu zale (fig. 1.c) ;
-ruleta de oţel cu lungimea de 5 , 10 şi 20 m (fig.1.d).

b.Instrumente precise

În cadrul acestei grupe sunt incluse instrumentele care asigură o precizie de 3 cm/100
m, dintre care cele mai utilizate sunt
panglicile de oţel de diferite lungimi şi firul de oţel

Trusa panglicii de oţel este formată din instrumentul propriu-zis, şi din instrumentele
ajutătoare, după cum urmează :

Panglica de oţel este o bandă de oţel cu lungimea de 20 m sau de 50 m, lăţimea de 10-20

mm şi grosimea de 0.2-0.6 mm, prevăzută la ambele capete cu inele ce servesc la întinderea
panglicii (fig.1.a). reperele extreme, 0 şi 50 m, sunt marcate fie pe cele două inele de
întindere, fie pe panglica de oţel. Diviziunile panglicii de oţel sunt marcate din 10 în 10 cm
prin mici orificii, jumătăţile de metru prin nituri, iar metrii prin plăcuţe pătrate sau circulare
din alamă, numerotate în ambele sensuri sau într-un singur sens. Pe unele panglici,
diviziunile din 5 în 5 m sunt marcate prin plăcuţe mai mari sau de formă elipsoidală (fig.1.b).
În timpul transportului panglica se înfăşoară pe un cadru metalic .
Instrumentele ajutătoare ale panglicii de oţel:
fişele (fig. 1.c) sunt confecţionate din sârmă de oţel cu lungimea de 20-30 cm şi grosimea
de 5-6 mm, fiind fixate pe două inele în număr de 11 bucăţi şi utilizate la marcarea provizorie
pe teren a extremităţilor panglicii;

Fig. 1.2 Instrumente ajutătoare ale panglicii de oţel

- întinzătoarele (fig.1.2.d) sunt bastoane din lemn sau fier, cu

lungimea de 100-120 cm, şi de o grosime convenabilă, ce se introduc în inelele
panglicii şi servesc la întinderea ei pe aliniament;
- dinamometrul (fig.1.2.e) este utilizat în timpul măsurărilor la
intinderea panglicii cu aceeaşi tensiune aplicată la etalonare;
- termometrul se foloseşte în cadrul măsurărilor de înaltă precizie,
pentru cunoaşterea temperaturii la nivelul solului;
- firul cu plumb serveşte la verticalizarea jaloanelor şi la proiectarea
reperelor panglicii pe teren.

c. Instrumente foarte precise.

-Firul de invar este confecţionat dintr-un aliaj de oţel (64%) şi nichel

(36%), cu un coeficient de dilatare practic neglijabil. Lungimea firului de invar
este în mod obişnuit de 24 m şi uneori de 48 m, fiind prevăzut la capete cu cîte
o rigletă gradată milimetric. Precizia de măsurare este de 1 mm/1000 m. În
vederea măsurărilor de distanţe cu firul de invar, se efectuează în prealabil o
jalonare a aliniamentului respectiv cu ajutorul teodolitului, care se pichetează
din 24 în 24m.

2. Retele de trilateraţie

Se ştie că reţelele planimetrice de sprijin sunt formate din puncte, care unite între ele cu
linii imaginare formează o serie de triunghiuri alăturate. Pentru determinarea coordonatelor
punctelor reţelei se poate opta fie pentru măsurarea tuturor unghiurilor din triunghiuri şi a
unor laturi pentru verificare(măsurători de triangulaţie), fie pentru măsurarea tuturor laturilor
reţelei şi a unor unghiuri pentru verificare(măsurători de trilateraţie), fie pentru ambele tipuri
de măsurători simultan.

În consecinţă, trilateraţia este procesul de măsurare a distanţelor (laturilor) în reţelele

planimetrice de sprijin cu scopul determinării coordonatelor punctelor din aceste reţele.

Deoarece aparatura electronică de măsurare a distanţelor oferă în momentul de faţă

precizii de măsurare foarte bune şi, realizarea măsurătorilor liniare este mult mai uşoară decât
cea a măsur ătorilor unghiulare, trilateraţia se poate considera ca una din metodele foarte
economice de creare a reţelelor planimetrice de sprijin.

2.1 Caracteristicile reţelelor de trilateraţie

Execuţia trilateraţiei presupune ca toate punctele reţelei să fie accesibile deoarece la

fiecare latură măsurată, într-un capăt se instalează instrumentul de măsură iar în celălalt capăt
se instalează reflectorul.

Prin mǎsurǎtori de trilateraţie se pot realiza reţele de puncte de sprijin noi sau se poate
reabilita şi îndesi o reţea de triangulaţie mai veche, cu condiţia de a se folosi doar punctele
accesibile ale respectivei reţele.

Ţinând cont de ecartul de distanţe măsurat de aparatura electronică curentă (0.001- 10

km) rezult ă că se poate lucra în reţ ele de ordinele III -V, cu foarte bune performanţe, în
condiţiile în care se respectă criteriile de vizibilitate reciprocă a punctelor, la fel ca şi la
triangulaţie.
Trebuie amintit că există aparatură electronică de măsură şi pentru reţele de ordin
superior (cu posibilitate de măsurare a distanţelor de până la 80 km), dar aceasta este mai
puţin utilizatǎ odată cu dezvoltarea tehnologiei GPS.

2.2 Metoda microtrilateratiei

Se foloseste la realizarea constructiilor speciale ( de exemplu de tipul acceleratoarelor de

particule sau a cladirilor inalte ) la care operatiile de trasare-montare se efectueaza cu precizie
ridicata la baza constructiei, precum si la orizonturilor de montaj se pot crea retele de
microtrilateratie (cu laturi de 10…100 m)
De asemenea,acest tip de retele se dovedesc foarte rationale la determinarea deplasarilor
orizontale ale punctelor de pe suprafata terenurilor predispuse la alunecare sau ale unor
puncte dispuse pe suprafete de beton armat, care fac obiectul urmaririi deplasarilor.
Determinarea punctelor retelelor de microtrilateratie se efectueaza numai prin masuratori
de distante,acestea reprezentand laturile de triunghiuri.
In functie de forma constructiei ce se executa sau de suprafata supravegheata, retelele
de microtrilateratie se proiecteaza sub forma de: patrulatere, sisteme centrale,sisteme
inelare.In acest caz se masoara toate laturile si diagonalele retelelor.
 Fig.2.1 Retele de microtrilateratie

3. Măsurarea directă a distanţelor

3.1 Instrumente utilizate la măsurarea directă a distanţelor

Instrumentele utilizate la măsurarea directă a distanţelor sunt panglicile şi ruletele. Panglica

este o bandă de oţel de lungime 20, 25, 30 sau 50 m cu o secţiune de aproximativ 13 * 0.2
mm. Uzual panglicile sunt divizate în metri, decimetri şi centimetri, primul metru având şi
diviziuni milimetrice. La un capă t panglica are un inel de prindere, iar celălalt capăt este
fixat într-o carcasă sau furcă, prevăzută cu un braţ cu mâner pentru rularea panglicii în
carcasă sau pe cadru. Originea panglicii este de regulă la capătul benzii, la punctul de fixare
între inel şi bandă.

Ruletele au dimensiuni de 2, 3, 4, 5, 7, 10 sau 20 m şi sunt divizate pe întreaga lungime în m,

dm, cm,

Secţiunea lor este de regulă mai mică decât cea a panglicilor şi se utilizează la măsurarea
distanţelor
mici.

Figura 3.1 Tipuri de rulete utilizate la măsurarea directă a distanţelor

3.2 Modul de măsurare a distanţelor pe teren

Măsurarea direct ă a distanţelor nu necesită explicaţii prea multe deoarece se face pe terenuri
cu pantă mică şi pe distanţe relativ mici.
În prealabil este necesar ca terenul să fie degajat de obstacole ş i jalonat dacă distanţa de
măsurat este mai mare decât lungimea panglicii utilizate la măsurătoare. Jalonarea presupune
amplasarea de jaloane din 50 în 50 m, începând cu capătul îndepărtat spre cel apropiat de
operator. Pentru jalonare sunt necesari doi operatori, unul aşezat pe aliniament, astfel încât să
vadă cele două jaloane de la capete ca pe unul singur, iar celălalt operator va planta jaloanele
intermediare ghidat fiind de primul.

După jalonare se face măsurarea efectivă a distanţei. La măsurare se vor utiliza ca

instrumente auxiliare fişe pentru marcarea capetelor panglicii, întinzătoare şi dinamometre
pentru măsurarea forţei de întindere a panglicii.

Dacă terenul are variaţii de pantă în lungul aliniamentului de măsurat, acesta se va

descompune în segmente de aliniamente cu pantă uniformă, fiecare segment fiind măsurat
independent. Distanţa finală va fi:

L = n*l + l'

Unde:

L este distanţa înclinată totală măsurată;

n este numărul de câte ori a fost aplicată panglica pe teren;
l este lungimea panglicii;
l' este distanţa înclinată citită la final de tronson.

Dacă distan ţa are pantă se va face reducerea la orizont a distanţei înclinate măsurate pe
teren. D = L sin z = L cosα
Unde:
D este distanţa redusă la orizont;
L este distanţa înclinată măsurată pe teren;
z este unghiul zenital;

α este unghiul de pantă.

 BIBLIOGRAFIE

 https://geografie.uvt.ro

 https://www.ct.upt.ro/studenti/cursuri/musat/Topografie1

 http://horticultura-bucuresti.ro/

 MASURATORI TERESTRE CONCEPTE VOL 1,2,3 – GHEORGHE NOVAC