U.S.A.M.V.

IAŞI
Facultatea de AGRICULTURĂ
Specializarea AGRICULTURĂ

ÎNTOCMIT
STUDENT: STANCIU ALINA ELIZA
GRUPĂ: 348 C
 TEMA PROIECTULUI

 În vederea introducerii lucrărilor de cadastru general în teritoriul

administrativ judeţul IAŞI, se cere să se execute măsurători topo-
cadastrale, prin metoda drumuirii planimetrice cu radieri.
 În acest scop, se vor efectua toate operaţiunile tehnice de măsurare, de calcul
şi de reprezentare pe plan a bunurilor imobile de pe întregul teritoriu
administrativ, indiferent de destinaţie sau proprietar, în vederea obţinerii bazei de
date a cadastrului general.
 Din baza de date a cadastrului general, se vor extrage datele necesare pentru
subsistemul de evidenţa al cadastrului agricol, care se refera la configuraţia şi
suprafaţa fiecărei parcele (imobil), categorie de folosinţa, destinaţia terenului,
proprietarul si încadrarea terenurilor agricole pe zone de favorabilitate şi pe clase
de calitate.

2
 CUPRINSUL PROIECTULUI
A. PIESE SCRISE
CAP.1. RIDICĂRI PLANIMETRICE ŞI NIVELITICE PRIN METODA DRUMUIRII
1.1. Condiţiile tehnice de execuţie pe teren a drumuirilor planimetrice şi
nivelitice.
1.2. Lucrări în faza de teren a radierilor planimetrice şi nivelitice.
1.3. Lucrări în faza de calcul a radierilor planimetrice şi nivelitice.

CAP.2. RIDICĂRI PLANIMETRICE ŞI NIVELITICE PRIN METODA RADIERII

2.1. Condiţiile tehnice de execuţie pe teren a radierilor planimetrice şi nivelitice.
2.2. Lucrări în faza de teren a radierilor planimetrice şi nivelitice.
2.3. Lucrări în faza de calcul a radierilor planimetrice şi nivelitice.

CAP.3. ÎNTOCMIREA ŞI REDACTAREA PLANULUI TOPOGRAFIC DE BAZĂ

3.1. Conţinutul planurilor topografice de bază.
3.2. Lucrări în faza pregătitoare.
3.3. Raportarea punctelor din reţeaua de sprijin şi de ridicare.
3.4. Precizia grafică a planului topografic.
3.5. Verificarea raportării punctelor.
3.6. Unirea punctelor raportate.
3.7. Trasarea pe plan a curbelor de nivel.
3.8. Eroarea medie de altitudine a unei curbe de nivel.
3.9. Cartografierea planului topografic de bază.

CAP.4. CALCULUL SUPRAFEŢELOR

4.1. Echiparea planului topografic cu simbolurile categoriilor de folosinţă ale
terenurilor.
4.2. Numerotarea cadastrală pe teritorii administrative.
4.3. Succesiunea operaţiilor de calcul a suprafeţelor pe teritorii cadastrale.
4.4. Toleranţe admise la calculul suprafeţelor.
4.5. Calculul suprafeţelor pe sectoare cadastrale.
4.6. Calculul suprafeţelor pe parcele cadastrale (imobile).
4.7. Întocmirea registrului cadastral al parcelelor.

CAP.5. DETAŞĂRI ŞI PARCELE DE SUPRAFEŢE

5.1. Condiţiile de detaşare şi de parcelare.
5.2. Parcelări numerice în serii de parcele.
3
 5.3. Întocmirea şi redactarea planului parcelar.

CAP.6. PROBLEME DE NIVELMENT

6.1. Determinarea cotelor.
6.2. Determinarea pantei unui aliniament.
6.3. Întocmirea profilului topografic al terenului.

B.TABELE DE CALCUL

 Tabelul 1: Observaţiile de teren ale drumuirii planimetrice şi nivelitice.

 Tabelul 2: Calculul drumuirii planimetrice şi nivelitice.

 Tabelul 3: Calculul radierilor planimetrice şi nivelitice.

 Tabelul 4: Întocmirea inventarului general de coordonate.

 Tabelul 5: Calculul suprafeţelor pe sectoare cadastrale.

 Tabelul 6: Calculul suprafeţelor pe parcele cadastrale (imobile).

 Tabelul 7: Registrul cadastrale al parcelelor.

C. PIESE DESENATE

o Planşa nr.1: Planul topografic de bază la scara1:500.

o Planşa nr.2: Planul topo-cadastral la scara 1:500

o Planşa nr.3: Planul parcelar la scara 1:500

o Planşa nr.4: Profilul topografic longitudinal al terenului

4
A. PIESE SCRISE

5
 Calculul drumuirii planimetrice şi nivelitice
1.1. Condiţiile tehnice de execuţie ale drumuirilor

Metoda drumuirii planimetrice şi nivelitice constă în determinarea poziţiei

planimetrice şi nivelitice a unei reţele de puncte, pe baza măsurării pe teren a unghiurilor
orizontale pe care le formează între ele laturile ce constituie traseul drumuirii, a
unghiurilor verticale şi a lungimii laturilor. Drumuirea ca metodă de determinare a
poziţiei planimetrice şi altimetrice a punctelor unei reţele de ridicare se dezvoltă între
punctele geodezice de ordinul I-V, între punctele reţelelor poligonometrice, precum şi
între punctele determinate prin metoda intersecţiei. În cazul suprafeţelor de până la 50 ha,
drumuirea se poate aplica ca metodă fundamentală de ridicare cu caracter independent,
combinată cu metoda radierilor.
Pentru asigurarea preciziei corespunzătoare masurătorilor, trebuie să se respecte
următoarele condiţii tehnice de proiectare şi de execuţie pe teren a drumuirilor:
 Din punctele de sprijin de plecare şi de închidere trebuie să existe vize de referinţă
spre punctele din reţeaua de triangulaţie geodezică;
 Traseul drumurilor să fie cât mai liniar
 Lungimea desfăşurată a unei drumuiri să nu depăşească 2000m în
localităţi(intravilane) şi 3000m în afara localităţilor(extravilane);
 Numărul de laturi a unei drumuiri să fie mai mic de 30;
 Lungimile laturilor trebuie să fie aproximativ egale, avându-se în vedere, că
lungimea maximă este de până la 300m, iar lungimea minimă de 50m;
 Trecerea de la laturi scurte la laturi lungi şi invers trebuie să se facă în mod treptat;
 Numerotarea punctelor de staţie ale unei drumuiri se va face cu cifre arabe,
începând cu 201 şi până la 500.

1.2. Lucrări în faza de teren a drumuirilor

6
 Pentru obţinerea bazei de date tehnice a cadastrului agricol, s-a efectuat
identificarea, delimitarea şi măsurarea unei suprafeţe de teren agricol, situată pe teritoriul
fermei horticole "Vasali Adamachi" din cadrul staţiunii experimentale - USAMV Iaşi.
Pentru ridicarea elementelor planimetrice şi nivelitice din perimetrul considerat, s-
a aplicat, metoda drumuirii planimetrice şi nivelitice închise, fiind sprijinită pe punctul
de intersecţie 51 şi pe latura de referinţă 51-BM.
În faza de teren a drumuirii planimetrice şi nivelitice, s-au efectuat următoarele
operaţii:

1.2.1. Recunoaşterea terenului şi alegerea traseului drumuirii

Înainte de începerea măsurătorilor propriu-zise trebuie să se efectueze parcurgerea

limitelor terenului de măsurat şi delimitarea perimetrului considerat. Totodată se
identifică principalele detalii planimetrice şi nivelitice din interiorul suprafeţei respective
şi se stabileşte poziţia punctelor de drumuire, întocmindu-se pe această bază o schiţă
generală a terenului şi a traseului drumuirii închise(fig. 1.1).

Fig. 1.1. Schiţa generală a terenului şi a traseului drumuirii planimetrice şi nivelitice

Traseele drumuirilor se proiectează pe un plan topografic existent la scările 1:5000,

1:10000 sau pe o hartă la scara de 1:25000, care să conţină şi punctele reţelelor de sprijin.
La alegerea poziţiei în teren a punctelor de drumuire, se vor respecta o serie de
condiţii, din care se menţionează:
 Asigurarea realizării ridicării în plan a detaliilor planimetrice şi nivelitice ale
terenului, din staţiile de drumuire, pe o rază de 100-150m;
 Conservarea în timp a punctelor, evitându-se locurile intens circulate;
7
  Vizibilitate perfectă între punctele consecutive ale drumuirii;
 Asigurarea măsurării unghiurilor şi distanţelor în condiţii optime.

1.2.2. Marcarea punctelor de drumuire

Materializarea pe teren a punctelor de drumuire se face cu ţăruşi din lemn din

esenţă tare, cu lungimea de 30-40cm şi grosimea de 4-5cm, cu secţiunea pătrată sau
rotundă bătuţi la nivelul solului. Pentru conservarea şi găsirea lor cu uşurinţă, se execută
un muşuroi de pământ cu o rază de circa 30cm sau se folosesc ţăruşi martor (fig.1.2).

Fig.1.2. Marcarea punctelor de drumuire cu ţăruşi de lemn

1.2.3. Măsurarea lungimii laturilor drumuirii

Distanţele dintre staţiile drumuirii s-au măsurat pe cale directă cu panglica de oţel de
50m, de două ori dus şi întors.
 De exemplu: la măsurarea pe cale directă a lungimii laturii 51-201, dus şi întors , au
fost obţinute următoarele valori: D51-201 = 82,40m şi D201-51 = 82,40m, din care a rezultat
valoarea medie de 82.40m, utilizată în urma reducerii la orizont la calculul drumuirii
planimetrice şi nivelitice.
Distanţele dintre punctele drumuirii: D51-201; D201-202;…; D207-51 s-au măsurat dus-
întors, în limitele toleranţei admise, în extravilan, pe terenuri cu panta cuprinsă între 0-5 g ,
dată de relaţia:
 D 
T   0.004 D  , în care:
d  7500 
T – toleranţa admisă la măsurarea distanţelor pe cale directă, în m;
D – distanţa măsurată pe teren, dus-întors, în m.

8
 Toleranţa (T ) calculate pe terenurile cu pantă de 0-5g , se majorează cu 35% pentru
terenurile cu pantă de 5-10g , cu 70% pe terenurile cu pantă cuprinsă între 10 g şi 15g şi cu
100% pentru terenurile cu pantă mai mare de 15g .
Pentru distanţa măsurată în cazul laturii drumuirii 51-201, unde s-a obţinut D51-
201 = 82,40m, abaterea maximă admisă de toleranţă (T) între cele două măsurători dus-
întors a fost de  0.047m .
Dacă abaterea dintre cele două măsurători a lungimii unei laturi a drumuirii este
mai mică sau cel mult egală cu toleranţa admisă, se efectuează media celor două valori
măsurate:
82.40  82.40
D   82.40m
51  201 2

În mod asemănător, s-au măsurat şi verificat, în condiţiile preciziei de măsurare

directă a distanţelor de  1  3cm / 100m toate laturile drumuirii: 51-201,201-202,…,207-
51, iar datele obţinute au fost înregistrate în carnetul de teren (tabelul 1).

1.2.4. Măsurarea unghiurilor orizontale ale drumuirii planimetrice.

Pentru măsurarea unghiurilor orizontale dintre laturile drumuirii şi a unghiului de

legătură dintre direcţia de referinţă 51-BM şi ultima latură 51-207, s-a utilizat tahimetrul
ZEISS THEO-020, cu precizia de citire de un minut centezimal, pe cercul orizontal
gradat(Hz).
Măsurarea unghiurilor orizontale  i  şi a unghiului de legătură  0 s-a efectuat cu
o serie completă (în ambele poziţii ale lunetei) prin metoda simplă şi procedeul cu
zerourile în coincidenţă (fig.1.3).

Fig.1.3. Măsurarea unghiurilor orizontale   i  şi a unghiului de legătură  0

Pentru exemplificare se consideră direcţiile orizontale vizate din punctul 51, unde
au fost obţinute următoarele valori unghiulare:
9
  C II   ;
g
CI .01c.50cc    1c.50cc 
g g g
200 e .00c.00cc  200
207  207 
0  200 
207    

C I C II  g
 200 e ; 101 .30c.80cc  301 .27 c.90cc  
g g g
 2c.90cc 
201 201   201 

 200




C I C II  g
 200 e ;
g
.00c.00cc  200
g
.00c.90cc  
g
 0c.90cc 
207  207 
0  200 
207    

Având în vedere că, teodolitul-tahimetru Zeiss THEO-020 are precizia de 1 c , iar

erorile   ei  obţinute peste diferenţa de 200g sunt de 1c50cc; 2c90cc şi 0c90cc a rezultat că
observaţiile efectuate sunt corecte, deoarece nu depăşesc valoarea de 2c-4c.
Pentru obţinerea unghiului  51 dintre direcţiile 51-201 şi 51-207 se calculează
valorile medii ale direcţiilor orizontale cu formula:
C I   C II  200 
g
C 
i  i  ,
i 2
unde: i – numărul punctului de staţie de drumuire (51,201,202,…,207);
C I - citirea pe limb în poziţia întâia a lunetei (eclimetrul în stânga);
i
C II - citirea pe limb în poziţia a doua a lunetei (eclimetrul în dreapta);
i

C I   C II  200  0 00c 00cc   200 01c50cc  200 00c00cc 

g g g g
C
iniţ

207  207     =
207 2 2
g g
0 00c00cc  0 01c50cc g
  0 00c 75cc
2
C I   C II  200  101 30c80cc   301 27c90cc  200 00c00cc 
g g g g
C 
201  201     =
201 2 2
g g
101 30c80cc  101 27 c90cc g
  101 29c35cc
2
C I   C II  200  0 01c 00cc   200 00c90cc  200 00c00cc 
g g g g
C
final

207  207     =
207 2 2
g g
0 01c00cc  0 01c90cc g
  0 00c95cc
2

Controlul măsurărilor s-a efectuat, direct pe teren, verificându-se închiderea

obligatorie a turului de orizont pe prima viză de plecare, avându-se în vedere că eroarea
obţinută să nu depăşească toleranţa admisă în turul de orizont, dată de relaţia: T  p n ,
unde:
p – precizia dispozitivului de citire al teodolitului sau tahimetrului;
n – numărul direcţiilor vizate în turul de orizont.
În cazul observaţiilor efectuate din staţia 51 s-a obţinut următoarea eroare:
final iniţniţ g g
E C C  0 00c95cc  0 00c75cc  20cc
 207 207
T  1c 00 cc 2  1c 41cc

C  E  
  20
cc   20cc

   
C E
  20cc
cu     10cc
 n n 2
Corecţia unitară  c   , s-a aplicat cu semnul rezultat din calculul (-10 cc), în
u

final
progresie geometrică valorilor medii ale direcţiilor C201 şi C 207 , după cum urmează:
g g
Cc C  cu  1  101 29c35cc  10cc  101 29c 25cc
201 201 
final g g
Cc C  cu  2  0 00c95cc  20cc  0 00c 75cc
207 207 

10
 Valoarea unghiului orizontal  51 format de ultima latură a drumuirii şi de primă
latură, s-a obţinut din diferenţa citirilor medii compensate pe turul de orizont a direcţiilor
respective:
g g g
  Cc  Cc  101 29c 25cc  0 00c75cc  101 28c50cc
51 201 207

Valorile unghiurilor orizontale   i  măsurate, în mod asemănător, în toate staţiile

drumuirii au fost calculate şi înregistrate în tabelul nr.1.
Pentru exemplificare, se consideră valorile unghiulare ale direcţiilor orizontale
vizate pe teren din punctul de staţie 51, redate în tabelul de mai jos:

Măsurarea unghiului orizontal   51 

Citire pe limb (Hz) Unghiul orizontal

Pct. Pct. Poz. I Poz.II măsurat
Media
st. Vizat I II
  51 
Ci Ci citirilor
(I) (S)
g c cc g c cc g c cc g c cc
1 2 3 4 5 6
0.00.75
207 0.00.00 200.01.50 -00
0.00.75
101.29.35
51
201 101.30.80 301.27.90 -10 101.28.50
I=1,40
101.29.25
0.00.95
207 0.01.00 .200.00.90 -20
0.00.75

1.2.5 Măsurarea unghiurilor verticale ale laturilor drumuirii

Unghiurile verticale zenitale  Z i  ale laturilor drumuirii s-au măsurat concomitent

cu unghiurile orizontale, folosindu-se tahimetrul ZEISS THEO – 020 cu precizia de 1 c, cu
ambele poziţii ale lunetei şi în ambele sensuri ale fiecărei laturi a drumuirii. Pentru
măsurarea unghiurilor verticale zenitale s-a efectuat vizarea cu firul reticular orizontal pe
stadia ţinută în poziţie verticală în celălalt capăt al laturii drumuirii, la valoarea
corespunzătoare înălţimii aparatului din punctul de staţie (fig.1.4).

11
 Fig.1.4. Măsurarea unghiurilor verticale zenitale (Zi)

În cazul tahimetrului ZEISS THEO – 020 pentru poziţia orizontală a lunetei, se

citeşte pe cercul vertical (V) gradaţia: 100g în poziţia I-a (eclimetru în stânga ) şi 300 g în
poziţia a II-a (eclimetru în dreapta).
Controlul modului de măsurare a valorilor unghiulare ale direcţiilor verticale ale
laturilor drumuirii, care s-au citit pe eclimetru în cele două poziţii ale lunetei, s-a
efectuat, cu relaţia:
S i  Di  400 g  ei' ,
unde: i – numărul punctului vizat (201,202,203,…,207,51);
Si – citirea pe eclimetru în poziţia I-a;
Di - citirea pe eclimetru în poziţia a II-a;
e’i – eroarea obţinută pe direcţia punctului vizat.
Pentru exemplificare, se consideră direcţiile verticale 51-207 şi 51-201, unde au
rezultat următoarele valori:
g g g
S D  95 59c80cc  304 37c 40cc  399 97c 20cc  2c80cc
207 207
g g g
S D  106 12c60cc  293 84c90cc  399 97c50cc  2c50cc
201 201

Erorile obţinute   e  de +2 80 şi de +2 80 peste suma de 400g se încadrează în

' c cc c cc
i

limita valorii de până la  4 c .

Valorile unghiurilor verticale zenitale (Zi) ale direcţiilor vizate, s-au exprimat, mai
întâi, ca valori medii în funcţie de unghiurile citite pe eclimetru în cele două poziţii ale
lunetei (Si şi Di) de forma: Z iI  S i  0 g şi Z iII  400 g  Di , pe baza cărora rezultă valoarea
medie pe direcţia considerată: Z i 
Z iI  Z iII S i  400 g  Di
 .
 
2 2
Pentru direcţiile 51-207 şi 51-201, s-a măsurat în sensul întors (51-207) şi în sensul
dus (51-201) următoarele valori ale unghiurilor zenitale medii:
S 207   400 g  D207  95 g 59 c 80 cc   400  304 g 37 c 40 cc 
 207 
Z 51mediu   95 g 61c 20 cc
2 2
Z 51mediu  201
 

g c cc

S  400  D201 106 12 60  400  293 g 84 c 90 cc
g
 106 g 13c 85 cc
 201
2 2
Pentru latura drumuirii 51-201, au fost obţinute următoarele valori medii ale
unghiurilor verticale zenitale: Z 51 201  106 g 13 c 85 cc şi Z 20151  93 g 85 c 85 cc .
12
 Ca valoare definitivă a unghiului zenital (Z) s-a considerat media valorilor
absolute, cu semnul de la dus (51-201), deoarece unghiurile de la dus şi întors sunt
aproximativ egale, dar de semn contrar, deci a rezultat: în sensul dus: Z 51 201  106 g 13 c 85 cc
, iar în sensul întors: Z 20151  93 g 85 c 85 cc  200 g 00 c 00 cc  106 g14 c15 cc
106 g 13 c 85 cc  106 g 14 c15 cc
 201   106 g 14 c 00 cc
mediu
Z 51
2
Valorile unghiurilor verticale zenitale ale laturilor drumuirii (Z i) exprimate în mod
asemănător au fost înregistrate în tabelul nr.1

1.3. Lucrări în faza de calcul a drumuirii planimetrice şi nivelitice

În faza de birou, se efectuează prelucrarea datelor obţinute din măsurătorile de

teren (tabelul 1), calculându-se mai întâi, coordonatele rectangulare plane (X,Y) şi cotele
(Z) ale punctelor de drumuire: (201,202,203,204,205,206,207), iar în continuare se
determina coordonatele punctelor de radiere(501,502,…).

1.3.1. Calculul orientării direcţiei de referinţă şi a distanţei reduse la orizont

In cazul teritoriului cadastral al municipiului Iaşi, s-a adoptat un sistem local de

coordonate al cărui punct a fost considerat Biserica Golia (X0 = 10 000,000m şi Y0 = 10
000,000m), cu menţiunea că axa OY este orientată pe direcţia meridianului geografic cu
longitudinea  0  27 0 35'27' ' (fig.1.5.a). Originea sistemului de axe rectangulare plane
locale ale municipiului Iaşi reprezintă imaginea plană a punctului central Golia, definit pe
elipsoidul de referinţă Krasovski-1940 prin următoarele coordonate geografice:
latitudinea  0  47 0 09'52' ' şi longitudinea  0  27 0 35'27' ' .
a. Calculul orientării unei direcţii de sprijin AB
Se consideră ca fiind cunoscute coordonatele rectangulare absolute ale
punctelor A(XA;YA)şi B(XB;YB), cu ajutorul cărora se calculează mai întâi
coordonatele relative, cu relaţiile de forma X AB  X B  X A şi Y AB  Y B  Y A
(fig.1.5b).

13
 Fig.1.5.b.- Coordonatele relative, orientările şi unghiurile de calcul în cele patru
cadrane

Se determină orientarea direcţiei AB(  AB ), considerându-se triunghiul dreptunghic

plan AB’B, în care se exprimă funcţia trigonometrică tg AB pentru cazul când Y  X şi
ctg AB , atunci când X  Y , cu formulele:
X AB X B  X A Y AB Y  YA
tg AB   ctg AB   B
Y AB YB  Y A sau X AB X B  X A
de unde se obţine:
X AB Y AB
 AB
g
 arcg şi  AB
g
 arcg .
Y AB X AB
La extragerea din calculator a valorii unghiulare (  AB g
), se obţine, mai întâi
valoarea unghiului de calcul redus la primul cadran, care poate fi:  I ;  II ;  III şi  IV , fiind
în funcţie de situarea orientării (  AB ) în unul din cele patru cadrane ale cercului
topografic, din cadrul sistemului de axe de coordonate al proiecţiei stereografice-1970,
sau al unui sistem local de coordonate(fig.1.5.b).
Valoarea orientării direcţiei AB din cele 4 cadrane ale cercului topografic, in
funcţie de mărimea unghiului de calcul  I ;  II ;  III şi  IV , unde indicele I, II, III şi IV,
arată cadranul în care se află direcţia considerată, se obţine se obţine pe baza
următoarelor relaţii de calcul(tab.1.1.):
 Cadranul I NE (  I )   AB   I ;
 Cadranul II SE (  II )   AB  200 g   II ;
 Cadranul III SV (  III )   AB  200 g   III ;
 Cadranul IV NV (  IV )   AB  400   IV
g

Tabelul 1.1.
Stabilirea cadranului, determinarea unghiului de calcul şi al orientării unei direcţii
Coordonate
Cadran Determinarea unghiului de calcul din cele patru Orientarea
relative
topografic cadrane topografice direcţiei
X Y           
   Y
+ X + Y I tg 
i
ctg 
i  AB   I
   X

- X + Y II  AB  200 g   II
  arctg  X /  Y   arcctg  Y /  X
- X - Y III i i
 AB  200 g   III
i = I,II,III,IV i = I,II,III,IV
14
 + X - Y IV  AB  400 g   IV

b. Calculul distanţei orizontale(doAB)

Pentru calculul do dintre cele două puncte A şi B se aplică relaţiile:
X Y
 AB  AB
do
AB sin  cos .
AB AB
Dacă se calculează orientarea direcţiei AB, se recomandă folosirea formulelor care
utilizează funcţiile trigonometrice sin şi cos. Egalitatea celor două mărimi doAB
reprezintă un control de calcul al orientării  AB , iar dacă se cere numai mărimea doAB se
foloseşte formula de calcul: do AB X AB AB .
2  Y 2

În funcţie de coordonatele rectangulare (X,Y) al punctelor reţelei de sprijin 51 şi

BM, redate alăturat, (tab.1.2.), se calculează orientarea direcţiei de referinţă 51  BM  , care
se va folosi la transmiterea orientărilor laturilor drumuirii.

Tabelul 1.2.
Coordonatele absolute ale punctelor reţelei locale de sprijin
Nr. Coordonate rectangulare
pct. X Y Z
m M m
51 7220 13080 185,800
BM 5011.670 8432.620 -

N = 95
Notă: se vor modifica coordonatele absolute ale punctului 51 cu următoarele
valori: X51+N*5; Y51-N*5; Z51+N*0.2; în care N este numărul de ordine al proiectului.
Din coordonatele rectangulare plane (X,Y) ale punctelor reţelei locale de sprint, se
calculeză coordonatele relative  şi  :
   
51  BM BM 51 -2208,33
   
51  BM BM 51 -4647,38

Pe baza celor menţionate mai sus se aplică relaţia tangentei:

 51  BM  1778.33
tg 51  BM    0.350245599
51  BM  5077.38

Unghiul de calcul corespunzător cadranului I  0 g    100 g  se determină cu

ajutorul minicalculatorului cu funcţii trigonometrice cu relaţia:
 51  BM
 III  arctg  21,4473
51  BM

În continuare, se determină mărimea orientării direcţiei de referinţă considerate, cu

ajutorul relaţiei:
 51  BM  200 g 00 c 00 cc   III  221 g 44 c 73 cc

Pentru controlul calculului orientării direcţiei de referinţă considerate, se

calculează şi do dintre cele două puncte, pe baza următoarelor relaţii:
15
 X 51  BM
do51  BM   5379.8
sin 
51  BM
51  BM
do51  BM   5379.8
cos 
51  BM
Prin egalitatea celor două distanţe (do) calculate cu expresiile de mai sus se
verifică modul de calcul al orientării direcţiei de referinţă.

1.3.2. Compensarea unghiurilor orizontale în poligon

Suma geometrică a unghiurilor orizontale (interioare) într-un poligon cu n laturi
n g
este dată de relaţia  i  200  n  2  , în care: i =1,2,…,n.
i 1
n g g c cc
Deci, pentru n = 8 va rezulta:    200  8  2  1200 00 00 .
i
i 1
În cazul drumuirii considerate, suma unghiurilor orizontale măsurate pe teren, s-a
calculat pe baza valorilor înscrise în coloana 6 a tabelului 2, rezultând:
8 m g
     ...    1199 97c 00cc
i 51 201 207
i 1
Din cauza erorilor de măsurare a unghiurilor orizontale şi a erorilor teodolitului
tahimetru, între suma teoretică şi suma unghiurilor măsurate, se obţine o diferenţă
algebrică pozitivă sau negativă, numită eroare de închidere pe unghiuri:
8 g g g
    m  200  n  2  1199 97c 00cc  1200 00c 00cc  3c 00cc
 i
i 1
Eroarea obţinută trebuie să se încadreze în toleranţa prevăzută în instrucţiunile
tehnice de măsurare pe teren a unghiurilor orizontale:    , unde: 

  1c50cc n  1c50cc 8  4c 24cc

Dacă eroarea se încadrează în toleranţă, se efectuează închiderea poligonului prin
operaţia de compensare a unghiurilor orizontale, după cum urmează:
- corecţia totală este egală şi de semn contrar cu eroarea     :
C    
  300
cc   300cc

   

- corecţia unitară se calculează cu relaţia:

C E
   300cc
cu     37cc ,5
 n n 8
În continuare se repartizează corecţia unitară, în mod egal, tuturor unghiurilor
măsurate  im  obţinându-se unghiurile compensate ale poligonului drumuirii  cm  :
 c   m  cu  101g 28c50cc  37cc  101g 28c87cc
51 51 
g g
c   m  cu  200 03c 75cc  38cc  200 04c13cc
201 201 
g g
c   m  cu  199 95c 40cc  38cc  199 95c78cc
202 202 
g g
c   m  cu  122 39c 25cc  37cc  122 39c 62cc
203 203 
g g
c   m  cu  77 63c80cc  37cc  77 64c17cc
204 204 
g g
c   m  cu  199 98c93cc  38cc  199 99c31cc
205 205 
g g
c   m  cu  200 00c95cc  38cc  200 01c33cc
206 206 
g g
c   m  cu  98 66c 42cc  37cc  98 66c 79cc
207 207 

16
 Ca verificare a modului de calcul, suma unghiurilor compensate trebuie să fie
egală cu suma teoretică a poligonului considerat cu n=8 laturi:
n c g g c cc
   200  n  2   1200 00 00 .
i
i 1
Unghiurile orizontale compensate   ic  se vor înscrie în coloana 7 a tabelului 2, de
calcul a drumuirii planimetrice şi nivelitice.

1.3.3. Calculul orientării laturilor drumuirii

În funcţie de orientarea direcţiei de referinţă,  51  BM  , de unghiul de legătură  0

considerat neafectat de eroare şi de unghiurile orizontale compensate   ic  , se efectuează
calculul orientărilor laturilor drumuirii (fig.1.6.), după care urmează:

Fig.1.6. Transmiterea orientărilor laturilor drumuirii

o orientarea ultimei laturi  51 207  , se obţine pornindu-se de la orientarea
direcţiei de referinţă  51  BM  , la care se adaugă unghiul de legătură  0 ;
o orientările celorlalte laturi ale drumuirii, se vor calcula pornindu-se de la
orientarea precedentă, la care se adaugă 200g pentru obţinerea orientării
inverse şi apoi se adună unghiul orizontal compensat din staţia respectivă
  c 
 i ;

o dacă suma valorilor unghiulare depăşeşte 400g sau 800g, se scade valoarea
respectivă de 400g sau 800g.
Pentru exemplificare, se prezintă mai jos, formulele de calcul ale orientărilor
laturilor drumuirii închise pe punctul de sprijin 51:
g c cc
  225 56 23
51  BM
g c cc g c cc g c cc
     225 56 23  193 41 90  14 86 63
51  207 51  BM 0
c g c cc g c cc g c cc
     14 86 63  101 28 87  116 15 50
51  201 51  207 51
g c g c cc g g c cc g c cc
   200    116 15 50  200  200 04 13  116 19 63
201  202 51  201 201
g c g c cc g g c cc g c cc
   200    116 19 63  200  199 95 78  116 15 41
202  203 201  202 202

17
 g c g c cc g g c cc g c cc
   200    116 15 41  200  122 39 62  38 55 03
203  204 202  203 203
g c g c cc g g c cc g c cc
   200    38 55 03  200  77 64 17  316 19 20
204  205 203  204 204
g c g c cc g g c cc g c cc
   200    316 19 20  200  199 99 31  316 18 51
205  206 204  205 205
g c g c cc g g c cc g c cc
   200    316 18 51  200  200 01 33  316 19 84
206  207 205  206 206
g c g c cc g g c cc g c cc
   200    316 19 84  200  98 66 79  214 86 63
207  51 206  207 207

o Verificarea operaţiei de transmitere a orientării laturilor drumuirii se face cu

ultima relaţie, avându-se în vedere legătura dintre orientarea directă şi cea
inversă:
 207  51   51  207  200 g  214 g 86 c 63 cc  214 g 86 c 63 cc

Valorile orientărilor transmise se trec în coloana 8 a tabelului 2 de calcul al

drumuirii.
1.3.4. Reducerea distanţelor înclinate la orizont
Calculul de reducere a distanţelor înclinate la orizont, care pe teren s-au
măsurat pe cale directă, cu panglica de oţel de 50m, se face în funcţie de unghiurile
verticale zenitale (Zi) sau de pantă  i  măsurate faţă de înălţimea aparatului din
punctul de staţie, adică pentru I=S (fig.1.7).

Fig.1.7. Reducerea distanţelor înclinate la orizont

Deci, distanţele reduse la orizont (d0) se vor obţine cu formula:

d  d  sin Z
o i sau d o  d i  cos 
Unde: di – distanţa măsurată pe teren cu panglica sau cu ruleta de oţel;
Z – unghiul vertical zenital;
 - unghiul vertical de pantă.
 Exemplu de calcul:

18
 g
d  82.400  sin 106 .1400  82.017m
51  201
g
d  84.415  sin 104 .1305  84.237m
201  202
g
d  84.650  sin 102 .0710  84.605m
202  203
g
d  86.780  sin 93 .28075  86.297m
203  204
g
d  113.930  sin 98 .00075  113.874m
204  205
g
d  84.610  sin 96 .7577  84.500m
205  206
g
d  83.930  sin 96 .42575  83.798m
206  207
g
d  81.295  sin 104 .38675  81.102m
207  21

8
D   d  d d  ...  d  700.430m
0 01 02 08
i 1 i

Distanţele reduse la orizont se trec în coloana 9 a tabelului 2, de calcul a

drumuirii.

1.3.5. Calculul coordonatelor rectangulare relative ale punctelor

drumuirii

Calculul coordonatelor rectangulare relative ale punctelor de drumuiri se

efectuează cu ajutorul distanţelor reduse la orizont şi a orientărilor calculate în funcţie de
unghiurile compensate (fig.1.8), folosindu-se de formulele:   d 0 sin  şi   d 0 cos  ,
în cazul utilizării unui sistem local de axe de coordonate.

Fig.1.8. Calculul coordonatelor rectangulare relative

Coordonatele relative ale celor opt laturi ale drumuirii, de determină cu următoarele
relaţii:
X 1   51  201  d 0  sin  51  201  79,390
51  201
X 2   201  202  d 0  sin  201  202  81,526
201  202
X 3   202  203  d 0  sin  202  203  81,896
202  203
X 4   203  204  d 0  sin  203  204  49,121
203  204
X 5   204  205  d 0  sin  204  205  -110,211
204  205
X 6   205  206  d 0  sin  205  206  -81,784
205  206
X 7   206  207  d 0  sin  206  207  -81,100
206  207
X 8   207  51  d 0  sin  207  51  -18,767
207  51

19
 8 8
  i  0,071   i  583,795
i 1 i 1

1  51  201  d 0  cos  51  201  -20,590

51  201
2  201  202  d 0  cos  201  202  -21,200
201  202
3  202  203  d 0  cos  202  203  -21,239
202  203
4  203  204  d 0  cos  203  204  70,953
203  204
5   204  205  d 0  cos  204  205  28,652
204  205
6  205  206  d 0  cos  205  206  21,252
205  206
7  206  207  d 0  cos  206  207  21,093
206  207
8  207  51  d 0  cos  207  51  -78,901
207  51

8 8
 i  0,021    283,879
i
i 1 i 1
Valorile obţinute se înscriu în coloanele 11,12,13 şi 14 ale tabelului 2.

1.3.6. Stabilirea erorilor de închidere pe coordonatele rectangulare

relative ( ,  ) şi compensarea lor
În cazul unei drumuiri planimetrice închise, sumele algebrice ale coordonatelor
n
relative , trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii teoretice:   i  0.000 şi
i 1
n
 i  0.000 , unde n este numărul de laturi.
i 1
Din punct de vedere principial, cele 2 condiţii nu vor fi îndeplinite, din cauza
erorilor de măsurare pe teren a distanţelor şi unghiurilor, rezultând în mod obişnuit
diferenţele algebrice, pozitive sau negative ce se obţin din expresiile:
7
e X    i              0,071
i 1
7
eY   Yi     Y      Y   0,021
i 1
Cu ajutorul celor două erori de închidere pe coordonatele relative pe direcţia
absciselor şi pe direcţia ordonatelor, se calculează eroarea totală de închidere a drumuirii:
E X ,Y  2  e2 
ex 0.005041  0.000441  0.074
y

Eroarea totală (EX,Y) nu trebuie să depăşească toleranţa stabilită de instrucţiunile

tehnice, care pentru măsurătorile în afara localităţilor este dată de relaţia:
D 700.430
  0.0045  D   0.0045  700.430   0.523m ,
1733 1733

20
 unde: D este lungimea totală a traseului sau desfăşurata drumuirii care se obţine cu
relaţia:
n
D   do  do  do  ...  do  do  700.430m
i  i 1 51  201 201  202 206  207 207  51
i 1
În cazul îndeplinirii condiţiei menţionate mai sus: E X , Y  T se consideră că
eroarea este acceptată şi se trece la compensarea drumuirii planimetrice, operaţie prin
care se face corectarea coordonatelor relative cu valori proporţionale cu mărimea lor,
aducându-se punctele drumuirii din poziţiile eronate în poziţiile corecte.
Corecţiile totale pe cele două direcţii ale coordonatelor rectangulare plane sunt
egale şi de semn contrar cu erorile respective:
c X  e X  0.071
cY  eY  0.021

Pentru obţinerea corecţiilor parţiale pe cele opt coordonate relative pe direcţia

absciselor şi, respectiv, pe direcţia ordonatelor, se calculează mai întâi, corecţiile unitare,
iar in funcţie de acestea, valorile parţiale care revin fiecărei coordonate relative, rotunjite
la mm.
Cx  0.071
cu
x    -0,00012162
8 583,795
  i
i 1
Cy  0.021
c uy    -0,0000740
8 283,879
 i
i 1
În continuare se determină corecţiile parţiale prin înmulţirea corecţiei unitare c ux
şi, respectiv, a corecţiei c uy , cu modulul fiecărei coordonate relative
 ,  ,...şi   ,..., ,obţinându-se următoarele valori rotunjite la mm. Semnul
1 2 1 2
   al corecţiilor parţiale este dat de semnul corecţiei unitare.

c   c uX  1  -0,00012162  79,390  -0,009655309

1
c   cu
X   2  -0,00012162  81,526  -0,009914984
2
c  u
 cX   3  -0,00012162  81,896  -0,009960019
3
c   cu
X   4  -0,00012162  49,121  -0,005974035
4
c  u
 cX   5  -0,00012162  110,211  -0,013403596
5
c   cu
X   6  -0,00012162  81,784  -0,009946395
6
c   cu
X   7  -0,00012162  81,100  -0,009863228
7
c   cu
X   8  -0,00012162  18,767  -0,002282434
8

c   c u  1  -0,0000740  20,590  -0,00152316

1
c  u
 c  2  -0,0000740  21,200  -0,001568301
2
c   c u  3  -0,0000740  21,239  -0,001571136
3
c  u
 c  4  -0,0000740  70,953  -0,00524873
4
c  u
 c  5  -0,0000740  28,652  -0,002119523
5
c  u
 c  6  -0,0000740  21,252  -0,001572133
6
c  u
 c  7  -0,0000740  21,093  -0,001560325
7
c   c u  8  -0,0000740  78,901  -0,005836693
8

21
 Valorile obţinute se înscriu în coloanele 11-14 di tabelul 2, cu semnul algebric de
  .
Pentru verificarea modului de calcul, se pune condiţia, prin care, sumele corecţiilor
parţiale să fie egale cu corecţiile totale pe direcţia absciselor (CX) şi pe direcţia
ordonatelor (CY):
7 7
 c   C X   0.071  c   C    0.021
i 1 i i 1 i
Calculul coordonatelor relative compensate se face în urma însumării algebrice a
valorilor relative provizorii,  i .si.i  cu corecţiile parţiale corespunzătoare,
determinate mai sus, obţinându-se:
1c    c
1 1  79,390  -0,010  79,381

 c
2   2  c  2  81,526  -0,010  81,516
c
 3   3  c   81,896  -0,010  81,886
3
 c
4   4  c  4  49,121  -0,006  49,115
c    c
 5 5  5  -110,211  -0,013  -110,224

 c
6   6  c  6  -81,784  -0,010  -81,794

 c
7   7  c  7  -81,100  -0,010  -81,110
c    c
 8 8  8  -18,767  -0,002  -18,770

1c  1  c   -20,590  -0,002  -20,592

1
c    c
2  -21,200  -0,001  -21,201
2 2
c
3  3  c   -21,239  -0,002  -21,240
3
c    c
4  70,953  -0,005  70,947
4 4
c
5  5  c   28,652  -0,002  28,650
5
c    c
6  21,252  -0,002  21,251
6 6
c    c
7  21,093  -0,001  21,092
7 7
c
8  8  c   -78,901  -0,006  -78,907
8


  i şii 
c c
Verificarea compensării coordonatelor rectangulare relative 

 , s-a
8 c 8 c
efectuat pe baza condiţiilor:   i  0,000m şi  i  0,000m
i '1 i '1

Valorile coordonatelor relative compensate, s-au trecut în coloanele 11, 12, 13, 14
ale tabelului 2.

1.3.7. Calculul coordonatelor rectangulare absolute ale punctelor

drumuirii

La calculul coordonatelor absolute (X,Y) ale punctelor de drumuire s-au folosit

coordonatele absolute ale punctului de sprijin, 51, cunoscute iniţial, şi coordonatele
relative compensate   ic şiic  . Deci, la coordonatele cunoscute ale punctului de sprijin,

22
se adună algebric, succesiv şi cumulat, coordonatele relative compensate ale punctelor de
drumuire, folosindu-se următoarele formule:

X 201  X 51  X 1c  6790,000  79,381  6869,381

X 202  X 201  X 2c  6869,381  81,516  6950,896

X 203  X 202  X 3 c  6950,896  81,886  7032,782

X 204  X 203  X 4 c  7032,782  49,115  7081,898

X 205  X 204  X 5 c  7081,898   - 110,224   6971,674

X 206  X 205  X 6 c  6971,674   - 81,794   6889,880

X 207  X 206  X 7 c  6889,880   - 81,110   6808,770

X 8 X 51  X 207  X 8c  6808,770   - 18,770   6790,000

201  51  1c  13510,000  -20,592  13489,408

202  201  2 c  13489,408  -21,201  13468,207

203  202  3c  13468,207  -21,240  13446,967

204  203  4 c  13446,967  70,947  13517,914

205  204  5c  13517,914  28,650  13546,564

206  205  6 c  13546,564  21,251  13567,815

207  206  7 c  13567,815  21,092  13588,907

8 X 51  207  8c  13588,907  -78,907  13510,000

Coordonatele calculate pentru punctul 51, trebuie să fie egale cu coordonatele

cunoscute iniţial. Datele obţinute se vor înscrie în coloanele 17 şi 18 ale tabelului 2, de
calcul a drumuirii.

1.3.8. Calculul diferenţelor de nivel provizorii ale punctelor de drumuire

Diferenţele de nivel provizorii    dintre punctele drumuirii nivelitice s-au

determinat prin metoda drumuirii de nivelment trigonometric la distanţe mici. În acest
scop s-au folosit unghiurile verticale zenitale (Z i) şi lungimile laturilor drumuirii reduse
la orizont doi  , măsurate pe teren pe cale directă cu panglica de oţel de 50m.
Calculul diferenţelor de nivel    , dintre suprafeţele de nivel ale celor două
puncte A şi B se poate calcula, în cazul drumuirii planimetrice şi nivelitice (fig. 1.9.), cu
una din următoarele relaţii:   d 0  tg  d 0  ctg
Pentru calculul diferenţelor de nivel    dintre suprafeţele de nivel ale celor două
puncte A şi B se consideră distanţa redusă la orizont do AB măsurată pe teren pe cale
directă, în cadrul drumuirii planimetrice şi nivelitice, precum şi mărimea unghiului
vertical de pantă   sau a unghiului vertical zenital (Z) ce s-a măsurat pe teren (fig. 1.9).
Din triunghiul de pantă AB0B se calculează diferenţa de nivel  AB cu ajutorul
următoarelor relaţii de calcul:  AB  d 0 AB  tg AB  d 0 AB  ctg AB

23
 Fig. 1.9. Calculul diferenţelor de nivel ale punctelor de drumuire

Pentru calculul diferenţelor de nivel ale punctelor drumuirii planimetrice şi

nivelitice considerate, s-a aplicat relaţia de forma:   d 0  ctg , după cum urmează:
g
    do  ctgZ  82.017  ctg106 ,1400  7.935m
1 51  201 51  201 51  201
g
    do  ctgZ  84.237  ctg104 ,1305  5.473m
2 201  202 201  202 201  202
g
    do  ctgZ  84.605  ctg102 ,0710  2.753m
3 202  203 202  203 202  203
g
    do  ctgZ  86.297  ctg 93 ,28075  9.142 m
4 203  204 203  204 203  204
g
    do  ctgZ  113 .874  ctg 98 ,00075  3.577 m
5 204  205 204  205 204  205
g
    do  ctgZ  84.500  ctg 96 ,75775  4.307 m
6 205  206 205  206 205  206
g
    do  ctgZ  83.798  ctg 96 ,42575  4.710m
7 206  207 206  207 206  207
g
    do  ctgZ  81.102  ctg104 ,38675  5.597 m
8 207  51 207  51 207  51

Valorile diferenţelor de nivel provizorii se vor înscrie în coloanele 15 şi 16 ale

tabelului 2, de calcul a drumuirii planimetrice şi nivelitice.

1.3.9. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii

Suma algebrică a diferenţelor de nivel provizoriu  i  ale celor 8 laturi ale
n
drumuirii închise trebuie să îndeplinească condiţia teoretică:  i  0 .
i 1
Din punct de vedere practic, va rezulta o eroare de închidere pe diferenţele de nivel
provizorii, datorită erorilor instrumentale şi de măsurare, care se obţine , cu formula:
8
e                 21.736    21.758  0.022m
 i
i 1
Eroarea de închidere pe diferenţele de nivel provizorii (e Z) trebuie să fie inferioară
toleranţei admise la închiderea drumuirilor de nivelment trigonometric pe punctele de
sprijin dată de formula:
T  0.20m  D
Km
 0.20  0.70043  0.167 m
,
unde D – lungimea totală a drumuirii, care se exprimă în km.

24
 Dacă e Z   , se efectuează compensarea diferenţelor de nivel provizorii, în mod
proporţional că mărimea laturilor drumuirii. În continuare se determină corecţia totală
care este egală şi de semn contrar cu eroarea (eZ):
C  e    0.022   0.022m
Z Z
Se calculează corecţia unitară cu relaţia:
C u  eZ /    0.000505817 m
Z
Corecţiile parţiale, rotunjite la valori de mm se vor obţine din produsele efectuate
între corecţia unitară şi mărimea respectivă a fiecărei laturi a drumuirii considerate:

c  cu  do  0.000505817  82.017  0.004m

 Z 1
1
c  cu  do  0.000505817  84.237  0.003m
 Z 2
2
c  c u  do  0.000505817  84.605  0.001m
 Z 3
3
c  cu  do  0.000505817  86.297  0.005m
 Z 4
4
c  c u  do  0.000505817  113 .874  0.002m
 Z 5
5
c  cu  do  0.000505817  84.500  0.002m
 Z 6
6
c  cu  do  0.000505817  83.798  0.002m
 Z 7
7
c  c u  do  0.000505817  81.102  0.003m
 Z 8
8

Ca verificare suma corecţiilor parţiale trebuie să fie egală cu corecţia totală, adică:
8
 c   C Z  0.022m  22mm
i 1 i
Valorile corecţiilor parţiale obţinute se trec în coloanele 15 şi 16ale tabelului 2.
Diferenţele de nivel compensate rezultă din însumarea algebrică a diferenţelor de
nivel provizorii cu corecţiile parţiale corespunzătoare, folosindu-se relaţiile:
 c    c  7.935  0.004  7.931m
1 1 
1
 c    c  5.473  0.003  5.470m
2 2 
2
 c    c  2.753  0.001  2.752m
3 3 
3
 c    c  9.142  0.005  9.147 m
4 4 
4
 c    c  3.577  0.002  3.579 m
5 5 
5
 c    c  4.307  0.002  4.309m
6 6 
6
 c    c  4.710  0.002  4.712m
7 7 
7
 c    c  5.597  0.003  5.594m
8 8 
8

Ca verificare, după aplicarea compensării trebuie să fie respectată condiţia iniţială

dată de relaţia:
7 c
  i  21.747    21.747   0.000m
i 1
Valorile diferenţelor de nivel compensate se vor înscrie în coloanele 15 şi 16 ale
tabelului numărul 2, de calcul a drumuirii planimetrice şi nivelitice.

1.3.10. Calculul cotelor absolute ale punctelor drumuirii

Cotele absolute ale punctelor de drumuire se calculează în funcţie de cota

cunoscută a punctului de sprijin 51 şi de diferenţele de nivel compensate ale punctelor de

25
drumuire, pe baza unor însumări algebrice efectuate în mod succesiv şi cumulat, după
Z 51  168,6
c  168,6   - 7,931  160,669
Z 201  Z 51  1

Z 202  Z 201   c2  160,669   - 5,47   155,199

Z 203  Z 202   3c  155,199   - 2,752  152,447

cum urmează: Z 204  Z 203   c4  152,447  9,147  161,594

Z 205  Z 204   5c  161,594  3,579  165,173

Z 206  Z 205   c6  165,173  4,309  169,482

Z 207  Z 206   c7  169,482  4,712  174,194
c
Z 51  Z 207   8  174,194   - 5,594   168,6

Ca verificare a modului de calcul a cotelor absolute (Z i) se va obţine la închiderea

pe punctul de sprijin 51 aceeaşi valoare pentru cota punctului respectiv. Cotele absolute
se vor înscrie în coloana 19 a tabelului nr. 2.
Cu ajutorul coordonatelor absolute (X,Y,Z) ale punctelor de drumuire 201, 202,...,
206,207 calculate mai sus şi redate în tabelul 2, se determină poziţia în plan şi pe
verticală a punctelor de radiere în raport cu punctele de drumuire, din care au fost
măsurate în teren.

CALCULUL RADIERILOR DE
PLANIMETRIE ŞI NIVELMENT

2.1. Condiţiile tehnice de execuţie ale radierilor

26
 Pentru ridicarea în plan a detaliilor topografice de planimetrie şi nivelment, s-a
folosit metoda radierii, care s-a aplicat ca metodă ajutătoare de ridicare in toate punctele
de staţie ale drumuirii închise: 51-201-202-203-204-205-206-207-51.
La executarea ridicării în plan a punctelor de detaliu prin metoda drumuirii
combinată cu metoda radierii, s-au respectat următoarele condiţii tehnice:
 Observaţiile unghiulare s-au efectuat într-o singură poziţie a lunetei, cu
ajutorul tahimetrului ZEISS-020, cu precizia de citire a unghiurilor de 1c.
 Măsurarea distanţelor de la punctul de staţie de drumuire la punctul radiat s-
a efectuat pe cale directă cu o panglică de oţel de 50 m, avându-se în vedere
ca lungimea vizelor să nu depăşească 100 m pentru detaliile planimetrice şi
150 m pentru detaliile de nivelment;
 Numerotarea punctelor de radiere, s-a făcut în baza schiţelor parţiale ale
staţiilor de drumuire, începând cu numărul 501,501,...
 Precizia de determinare în poziţia planimetrică şi nivelitice a punctelor
radiate este condiţionată de erorile de măsurare a unghiurilor şi distanţelor;
 Poziţia în plan şi pe verticală a punctelor de radiere se determină în raport cu
poziţia punctelor de drumuire, din care s-au efectuat observaţiile de teren.

2.2. Lucrări în faza de teren a radierilor planimetrice şi de

nivelment

În cazul drumuirii combinate cu radieri, s-au efectuat mai întâi, măsurarea

elementelor liniare şi unghiulare ale drumuirii, apoi s-a trecut la măsurarea elementelor
necesare pentru determinarea poziţiei spaţiale a punctelor caracteristice de detaliu.
Pe baza schiţelor parţiale de teren, întocmite la fiecare staţie de drumuire s-au vizat
în sens direct, adică de la stânga la dreapta faţă de o direcţie de referinţă, ce s-a
considerat latura din urmă a traseului drumuirii, toate punctele din detaliu prin metoda
radierii, măsurându-se următoarele elemente:
 Unghiurile orizontale    dintre direcţia de referinţă şi direcţiile succesive
către punctele caracteristice ale terenului;
 Unghiurile verticale zenitale (Z) ale aliniamentelor direcţiilor vizate din
punctul de staţie de drumuire, către toate punctele de detaliu;
 Distanţele înclinate (di) dintre punctul de staţie de drumuire şi punctele de
detaliu.
 Pentru exemplificare, se prezintă schiţa de teren, întocmită
aproximativ la scara ridicării în punctele de staţie de drumuire 51 şi
201, unde s-a luat ca direcţie de referinţă latura din urmă 51-207, şi
respectiv, 201-51, deci direcţia înapoi a sensului de efectuare a
măsurătorilor, faţă de care s-au vizat punctele 501, şi respectiv, 509 şi
510 (fig.2.1).

27
 Fig.2.1. Schiţa de teren a punctelor de detaliu, din staţia de drumuire 51 şi 201

Datele măsurate pe teren pentru determinarea poziţiei în plan şi pe verticală a

punctelor de detaliu s-au înregistrat în tabelul 3 (coloanele3, 4 şi 6).

2.3. Lucrări în faza de calcul a radierilor planimetrice şi de

nivelment

În funcţie de natura şi importanţa detaliilor topografice, poziţia punctele

caracteristice ale terenului se determină prin coordonatele spaţiale (X,Y,Z) sau prin
coordonatele polare  , do  şi cotele (Z).
Pentru punctele detaliilor topografice cu caracter permanent: limite şi borne de
hotar, colţuri de parcele, clădiri, poduri, drumuri, căi ferate şi altele, se determină atât
poziţia planimetrică, cât şi poziţia altimetrică a punctelor caracteristice respective, prin
coordonatele absolute (X,Y,Z). În cazul punctelor ce definesc detaliile ce nu au limite
precise, se determină poziţia planimetrică prin coordonatele polare  , do  , precum şi
poziţia altimetrică prin cotele respective (Z).
Pentru calculul coordonatelor absolute (X,Y,Z) ale punctelor de detaliu situate pe
conturul parcelelor ridicate în plan, se vor efectua următoarele operaţii de calcul a datelor
din carnetele de observaţii.

2.3.1. Transmiterea orientării vizelor punctelor radiate.

În funcţie de orientările laturilor drumuirii şi de unghiurile de legătură  i  se vor

calcula orientările vizelor punctelor radiate, din staţiile de drumuire 51,201,202,...,207.
Ca de exemplu se prezintă schiţa vizelor, unghiurile de legătură  i  şi orientările
vizelor punctelor radiate din staţia de drumuire 207 (fig.2.2).

28
 Fig.2.2. Orientările vizelor punctelor de radiere 540, 541 şi 547 din staţia de
drumuire 207

Orientările vizelor spre punctele radiate 540, 541 şi 547, din staţia 207, se
determină cu ajutorul următoarelor relaţii de calcul:

 STAŢIA 51
 51  207  14,8663cc

 501 1 g 44 c 00 cc

 51  201   51  207   501  16,3063cc

 STAŢIA 201
 201  51  316 g 15 c 50 cc

 201  509   201  51   509  316 g 15 c 50 cc  90 g 72 c 00 cc  6,8750 cc

 201  510   201  51   510  316 g 15 c 50 cc  112 g 92 c 00 cc  29,0750 cc

 STAŢIA 202
 201  202  116 g 19 c 63 cc

 202  201  316 g 19 c 63cc

 202  513   202  201   513  316 g 19 c 63 cc  89 g 12 c 00 cc  5,3163cc

 202  514   202  201   514  316 g 19 c 63cc  113 g 53c 40 cc  29,7303cc

29
  STAŢIA 203
 202  203  116 g 15 c 41cc

 203  202  316 g 15 c 41cc

 203  517   202  201   517  316 g 15 c 41cc  124 g 89 c 80 cc  41 g 05 c 21cc

 STAŢIA 204
 203  204  38 g 55 c 03cc

 204  203  238 g 55 c 03 cc

 204  521   204  203   521  238 g 55 c 03 cc  3 g 21c 40 cc  241 g 76 c 43 cc

 204  522   204  203   522  238 g 55 c 03 cc  1 g 68 c 00 cc  240 g 23 c 03 cc

 204  523   204  203   523  238 g 55 c 03 cc  188 g 73 c 50 cc  27 g 28 c 03 cc

 STAŢIA 205
 204  205  316 g 19 c 20 cc

 205  204  116 g 19 c 20 cc

 205  527   205  204   527  116 g 19 c 20 cc  96 g 90 c 80 cc  213 g 10 c 00 cc

 205  528   205  204   528  116 g 19 c 20 cc  97 g 67 c 00 cc  213 g 86 c 20 cc

 205  529   205  204   529  116 g 19 c 20 cc  102 g 59 c 30 cc  218 g 78 c 50 cc

 205  530   205  204   530  116 g 19 c 20 cc  101g 92 c 70 cc  218 g 11 c 90 cc

 205  531   205  204   531  116 g 19 c 20 cc  295 g 83 c 40 cc  12 g 02 c 60 cc

 205  533   205  204   533  116 g 19 c 20 cc  303 g 13c 30 cc  19 g 32 c 50 cc

 STAŢIA 206
 205  206  316 g 18 c 51cc

 206  205  116 g 18 c 51cc

 206  534   206  205   534  116 g 18 c 51cc  97 g 47 c 70 cc  213 g 66 c 21cc

 206  535   206  205   535  116 g 18 c 51cc  97 g 55 c 30 cc  213 g 73c 81cc

 206  536   206  205   536  116 g 18 c 51cc  102 g 61c 00 cc  218 g 79 c 51cc

 206  537   206  205   537  116 g 18 c 51cc  102 g 98 c 50 cc  219 g 17 c 01cc

 206  538   206  205   538  116 g 18 c 51cc g g

 296 04 c 00 cc  12 22 c 51cc

 206  539   206  205   539  116 g 18 c 51cc g g

 303 35 c 00 cc  19 53c 51cc

30
  STAŢIA 207
 206  207  316 g 19 c 84 cc

 207  206  116 g 19 c 84 cc

 207  540   207  206   521  116 g 19 c 84 cc  95 g 34 c 00 cc  211 g 53c 84 cc

 207  541   207  206   522  116 g 19 c 84 cc  95 g 92 c 00 cc  212 g 11 c 84 cc

 207  547   207  206   523  116 g 19 c 84 cc  306 g 11 c 00 cc  22 g 30 c 84 cc

Valorile orientărilor calculate pe baza relaţiilor de mai sus se vor înregistra în

coloana 7 a tabelului nr.3.

2.3.2. Reducerea distanţelor înclinate la orizont

Distanţele măsurate pe cale directă sau indirectă dintre punctul de staţie de

drumuire şi punctele radiante, se vor reduce la orizont în vederea determinării
coordonatelor absolute (X,Y) şi a cotelor (Z) în funcţie de mărimea unghiului zenital (Z)
sau de pantă   şi de scara planului. Astfel pentru unghiurile de pantă mai mari de 3g şi
în cazul planurilor la scări mai mari de 1:2000, se efectuează, în mod obligatoriu,
reducerea la orizont a distanţelor măsurate pe teren.
Având în vedere că distanţele înclinate dintre punctele de staţie de drumuire şi
punctele vizate s-au măsurat pe cale directă, reducerea la orizont a acestora se face pe
baza relaţiei generale, de forma: do  D  sin Z
Spre exemplificare se prezintă mai jos reducerea distanţelor înclinate la orizont
măsurate din staţia de drumuire 51 şi respectiv, din staţia 201:

do51-501 = 5.260  sin 91 g 6270 = 5.215m

do201-509 = 5.440  sin 84 g 3700 = 5.277m
do201-510 = 5.350  sin 86 g 7700 = 5.235m
do202-513 = 5.49  sin 85 g 2000 = 5.342m
do202-514 = 5.50  sin 86 g 2880 = 5.373m
do203-517 = 5.75  sin 93 g 5180 = 5.720m
do204-521 = 28.28  sin 107 g 3500 = 28.092m
do204-522 = 24.65  sin 106 g 9500 = 24.503m
do204-523 = 17.94  sin 93 g 8980 = 17.858m
do205-527 = 22.93  sin 106 g 9190 = 22.795m
do205-528 = 26.38  sin 109 g 6530 = 26.077m
do205-529 = 26.38  sin 109 g 4200 = 26.092m
do205-530 = 22.88  sin 106 g 6470 = 22.865m
do205-531 = 17.56  sin 92 g 7610 = 17.546m
do205-533 = 17.57  sin 93 g 0030 = 17.553m
31
 do206-534 = 22.89  sin 104 g 0300 = 22.844m
do206-535 = 26.20  sin 106 g 5740 = 26.060m
do206-536 = 26.20  sin 106 g 1430 = 26.078m
do206-537 = 22.88  sin 103 g 5730 = 22.844m
do206-538 = 17.56  sin 95 g 5280 = 13.517m
do206-539 = 17.57  sin 95 g 6700 = 17.529m
do207-540 = 22.92  sin 102 g 8620 = 22.897m
do207-541 = 26..08  sin 103 g 1680 = 26.049m
do207-547 = 17.49  sin 97 g 0320 = 17.471m

Datele obţinute se trec în coloana 8 a tabelului 3, de calcul a coordonatelor (X,Y,Z)

ale punctelor de radiere.

2.3.3. Calculul coordonatelor rectangulare relative plane  X , Y 

Se efectuează cu ajutorul distanţelor reduse la orizont (do) şi a orientărilor vizelor

către punctele de radiere determinate mai sus, folosindu-se de relaţiile cunoscute:
STAŢIA 51
x51-501 = 5.215  sin 16g3063 = 1,321
STAŢIA 201
x201-509 = 5.277  sin 6 g 8750 = 0,569
x201-510 = 5.235  sin 29 g 0750 = 2,309
STAŢIA 202
x202-513 = 5.342  sin 5 g 3163 = 0,446
x202-514 = 5.373  sin 29 g 7303 = 2,419
STAŢIA 203
x203-517 = 5.720  sin 41 g 0521 = 3,438
STAŢIA 204
x204-521 = 28.092  sin 241 g 7643 = -17,135
x204-522 = 24.503  sin 240 g 2303 = -14,474
x204-523 = 17.94  sin 27 g 2803 = 7,422
STAŢIA 205
x205-527 = 22.795  sin 213 g 1000 = -4,658
x205-528 = 26.077  sin 213 g 8620 = -5,635
x205-529 = 26.092  sin 218 g 7850 = -7,588
x205-530 = 22.865  sin 218 g 1190 = -6,420
x205-531 = 17.546  sin 12 g 0260 = 3,295
x205-533 = 17.553  sin 19 g 3250 = 5,246
STAŢIA 206
x206-534 = 22.844  sin 213 g 6621 = -4,865
x206-535 = 26.060  sin 213 g 7381 = -5,572
x206-536 = 26.078  sin 218 g 7951 = -7,589
x206-537 = 22.844  sin 219 g 1701 = -6,775
x206-538 = 13.517  sin 12 g 2251 = 3,343
32
 x206-539 = 17.529  sin 19 g 5351 = 5,295
STAŢIA 207
x207-540 = 22.897  sin 211 g 5384 = -4,127
x207-541 = 26.049  sin 212 g 1184 = -4,929
x207-547 = 17.471  sin 22 g 3084 = 5,998

STAŢIA 51
y51-501 = 5.215  cos 16g3063 = 5,045
STAŢIA 201
y201-509 = 5.277  cos 6 g 8750 = 5,246
y201-510 = 5.235  cos 29 g 0750 = 4,698
STAŢIA 202
y202-513 = 5.342  cos 5 g 3163 = 5,323
y202-514 = 5.373  cos 29 g 7303 = 4,798
STAŢIA 203
y203-517 = 5.720  cos 41 g 0521 = 4,571
STAŢIA 204
y204-521 = 28.092  cos 241 g 7643 = -22,261
y204-522 = 24.503  cos 240 g 2303 = -19,771
y204-523 = 17.94  cos 27 g 2803 = 16,243
STAŢIA 205
y205-527 = 22.795  cos 213 g 1000 = -22,314
y205-528 = 26.077  cos 213 g 8620 = -25,461
y205-529 = 26.092  cos 218 g 7850 = -24,964
y205-530 = 22.865  cos 218 g 1190 = -21,945
y205-531 = 17.546  cos 12 g 0260 = 17,234
y205-533 = 17.553  cos 19 g 3250 = 16,751
STAŢIA 206
y206-534 = 22.844  cos 213 g 6621 = -22,320
y206-535 = 26.060  cos 213 g 7381 = -25,457
y206-536 = 26.078  cos 218 g 7951 = -24,949
y206-537 = 22.844  cos 219 g 1701 = -21,816
y206-538 = 13.517  cos 12 g 2251 = 17,195
y206-539 = 17.529  cos 19 g 5351 = 16,710
STAŢIA 207
y207-540 = 22.897  cos 211 g 5384 = -22,522
y207-541 = 26.049  cos 212 g 1184 = -25,578
y207-547 = 17.471  cos 22 g 3084 = 16,409

În cazul radierilor, coordonatele rectangulare relative nu se compensează, precizia

de determinare a acestor puncte fiind în funcţie de precizia de măsurare pe teren a

33
unghiurilor şi distanţelor. Deoarece precizia determinării poziţiei în plan scade pe măsura
creşterii distanţelor, se recomandă ca radierile să fie efectuate până la lungimea vizelor de
100-150 m, în funcţie de precizia urmărită şi de scopul ridicării în plan.
Datele obţinute pentru coordonatele relative  şi  se vor trece în coloanele
10 şi 11 ale tabelului 3.

2.3.4. Calculul diferenţelor de nivel 

Diferenţele de nivel dintre suprafaţa de nivel a punctului de staţie de drumuire, şi

cele ale punctelor de radiere, se vor calcula pe baza relaţiilor folosite în ridicările de
nivelment trigonometrice la distanţe mici, deoarece distanţele s-au măsurat pe cale
directă. Deci diferenţele de nivel (  ), se vor calcula cu următoarele formule:

STAŢIA 51
z51-501 = 5.215  ctg 91 g 6270 = 0.690
STAŢIA 201
z201-509 = 5.277  ctg 84 g 3700 = 1.322
z201-510 = 5.235  ctg 86 g 7700 = 1.104
STAŢIA 202
z202-513 = 5.342  ctg 85 g 2000 = 1.265
z202-514 = 5.373  ctg 86 g 2880 = 1.176
STAŢIA 203
z203-517 = 5.720  ctg 93 g 5180 = 0.584
STAŢIA 204
z204-521 = 28.092  ctg 107 g 3500 = -3.258
z204-522 = 24.503  ctg 106 g 9500 = -2.686
z204-523 = 17.94  ctg 93 g 8980 = 1.717
STAŢIA 205
z205-527 = 22.795  ctg 106 g 9190 = -2.487
z205-528 = 26.077  ctg 109 g 6530 = -3.985
z205-529 = 26.092  ctg 109 g 4200 = -3.889
z205-530 = 22.865  ctg 106 g 6470 = -2.376
z205-531 = 17.546  ctg 92 g 7610 = 2.004
z205-533 = 17.553  ctg 93 g 0030 = 1.937
STAŢIA 206
z206-534 = 22.844  ctg 104 g 0300 = -1.448
z206-535 = 26.060  ctg 217 g 8531 = -2.701
z206-536 = 26.078  ctg 106 g 1430 = -2.524
z206-537 = 22.844  ctg 103 g 5730 = -1.283
z206-538 = 13.517  ctg 95 g 5280 = 1.233
z206-539 = 17.529  ctg 95 g 6700 = 1.194
34
 STAŢIA 207
z207-540 = 22.897  ctg 102 g 8620 = -1.030
z207-541 = 26.049  ctg 103 g 1680 = -1.297
z207-547 = 17.471  ctg 97 g 0320 = 0.815

Diferenţele de nivel ale punctelor de radiere nu se compensează, iar datele obţinute

se înscriu în coloana 12 a tabelului 3.

2.3.5. Calculul coordonatelor absolute (X,Y,Z) ale punctelor de radiere

În baza schiţelor întocmite în staţiile de drumuire, din care s-au vizat punctele de
radiere, redate în coloana 17 a tabelului 3, se vor calcula coordonatele absolute
(X,Y,Z) ale punctelor de radiere cu caracter permanent. La coordonatele absolute
ale punctelor de drumuire, se vor adăuga algebric coordonatele relative ale
punctelor de radiere, după cum urmează:

STAŢIA 51
X 501 = x 51 + x51-501 =
6791,322

STAŢIA 201
X 509 = x 201 + x201-509 =
6869,950

X 510 = x 201 + x201-510 =

6871,689

STAŢIA 202
X 513 = x 202 + x202-513 =
6951,342

X 514 = x 202 + x202-514 =

6953,315

STAŢIA 203
X 517 = x 203 + x203-517 =
7036,220

STAŢIA 204
X 521 = x 204 + x204-521 =
7064,762

35
 X 522 = x 204 + x204-522 =
7067,423

X 523 = x 204 + x204-523 =

7089,319

STAŢIA 205
X 527 = x 205 + x205-527 =
6967,016

X 528 = x 205 + x205-528 =

6966,039

X 529 = x 205 + x205-529 =

6964,086

X 530 = x 205 + x205-530 =

6965,253

X 531 = x 205 + x205-531 =

6974,968

X 533 = x 205 + x205-533 =

6976,920

STAŢIA 206
X 534 = x 206 + x206-534 =
6885,015

X 535 = x 206 + x206-535 =

6884,308

X 536 = x 206 + x206-536 =

6882,290

X 537 = x 206 + x206-537 =

6883,104

X 538 = x 206 + x206-538 =

6893,223

X 539 = x 206 + x206-539 =

6895,175

STAŢIA 207
36
 X 540 = x 207 + x207-540 =
6804,643

X 541 = x 207 + x207-541 =

6803,841

X 547 = x 207 + x207-547 =

6814,768

STAŢIA 51
Y 501 = Y 51 + Y51-501 =
13515,045

STAŢIA 201
Y 509 = Y 201 + Y201-509 =
13494,655

Y 510 = Y 201 + Y201-510 =

13494,107

STAŢIA 202
Y 513 = Y 202 + Y202-513 =
13473,531

Y 514 = Y 202 + Y202-514 =

13473,005

STAŢIA 203
Y 517 = Y 203 + Y203-517 =
13451,538

STAŢIA 204
Y 521 = Y 204 + Y204-521 =
13495,654

Y 522 = Y 204 + Y204-522 =

13498,143

Y 523 = Y 204 + Y204-523 =

13534,157
37
STAŢIA 205
Y 527 = Y 205 + Y205-527 =
13524,250

Y 528 = Y 205 + Y205-528 =

13521,103

Y 529 = Y 205 + Y205-529 =

13521,600

Y 530 = Y 205 + Y205-530 =

13524,619

Y 531 = Y 205 + Y205-531 =

13563,798

Y 533 = Y 205 + Y205-533 =

13563,315

STAŢIA 206
Y 534 = Y 206 + Y206-534 =
13545,495

Y 535 = Y 206 + Y206-535 =

13542,357

Y 536 = Y 206 + Y206-536 =

13542,866

Y 537 = Y 206 + Y206-537 =

13545,999

Y 538 = Y 206 + Y206-538 =

13585,010

Y 539 = Y 206 + Y206-539 =

13584,525

STAŢIA 207
Y 540 = Y 207 + Y207-540 =
13566,385

Y 541 = Y 207 + Y207-541 =

13563,328
38
 Y 547 = Y 207 + Y207-547 =
13605,316

STAŢIA 51
Z 501 = Z 51 + Z51-501 =
169,290

STAŢIA 201
Z 509 = Z 201 + Z201-509 =
161,991

Z 510 = Z 201 + Z201-510 =

161,773

STAŢIA 202
Z 513 = Z 202 + Z202-513 =
156,464

Z 514 = Z 202 + Z202-514 =

156,375

STAŢIA 203
Z 517 = Z 203 + Z203-517 =
153,031

STAŢIA 204
Z 521 = Z 204 + Z204-521 =
158,336

Z 522 = Z 204 + Z204-522 =

155,908

Z 523 = Z 204 + Z204-523 =

163,311

STAŢIA 205
Z 527 = Z 205 + Z205-527 =
162,686

Z 528 = Z 205 + Z205-528 =

161,188
39
 Z 529 = Z 205 + Z205-529 =
161,291

Z 530 = Z 205 + Z205-530 =

161,797

Z 531 = Z 205 + Z205-531 =

167,177

Z 533 = Z 205 + Z205-533 =

167,110

STAŢIA 206
Z 534 = Z 206 + Z206-534 =
168,034

Z 535 = Z 206 + Z206-535 =

166,781

Z 536 = Z 206 + Z206-536 =

166,958

Z 537 = Z 206 + Z206-537 =

168,199

Z 538 = Z 206 + Z206-538 =

170,715

Z 539 = Z 206 + Z206-539 =

170,676

STAŢIA 207
Z 540 = Z 207 + Z207-540 =
173,164

Z 541 = Z 207 + Z207-541 =

172,897

Z 547 = Z 207 + Z207-547 =

175,009

40
 Întocmirea şi redactarea planului topografic de bază
În urma efectuării topo-cadastrale de teren şi a calculelor se trece la întocmirea şi
redactarea planului topografic de bază.
Planul topografic de bază se întocmeşte în mod unitar pe întregul teritoriu
administrativ comunal, orăşenesc sau municipal ,într-un singur sistem de protecţie
cartografică ,având ca unitate elementară de ridicare topo-cadastrală parcela şi formele
de relief ale terenului.

3.1. Conţinutul planului topografic de bază

Planul topografic de bază cuprinde atât reprezentarea grafică convenţională a

elementelor specifice cadastrului general şi de specialitate (planimetrie+ scriere şi
hidrografie),cât şi reprezentarea reliefului terenului)curbe de nivel şi valorile cotelor).

 A PLANIMETRIA, cuprinde următoarele elemente de bază:

 punctele reţelei geodezic de sprijin şi de ridicare;
 limitele şi punctele de hotar ale extravilanului teritoriului administrativ;
 limitele şi punctele de contur ale corpurilor de proprietate;
 limitele şi punctele de contur ale parcelelor;
 reţeaua de căi ferate şi de drumuri;
 construcţiile cu caracter permanent.

 B HIDROGRAFIA va cuprinde următoarele elemente:

 apele curgătoare cu sensul lor de curgere;
 apele stătătoare ;construcţiile hidrotehnice.

 C SCRIEREA elementelor de planimetrie şi hidrografie cuprinde:

 denumirea localităţilor şi apelor reprezentante;
 denumirea pădurilor, drumurilor şi străzilor;
 denumirea obiectivelor industriale , social+ culturale şi altele;
 numerele cadastrale pe sectoare, corpuri de proprietate şi parcele;
 codul de identificare pentru intravilan şi extravilan;
 sistemul de protecţie cartografică;
 scara de reprezentare şi de întocmire şi redactare.

 D NIVELMENTUL se reprezintă prin:

41
 formele caracteristice de relief: versanţi, movile , gropi ,văi ş.a. ;
 punctele caracteristice ale terenului: vârfuri , creste, bazine hidrografice ş.a.
 curbe de nivel normale şi principale;
 curbe de nivel ajutătoare şi auxiliare.

 E SCRIEREA elementelor de nivelment:

 numerele şi cotele punctelor cotate;
 valorile cotelor curbelor de nivel principale şi normale;
 denumirea principalelor forme de relief.

3.2.Lucrări în faza pregătitoare întocmirii planului topografic

Întocmirea şi redactarea planului topografic , se efectuează prin metode exacte

(X;Z) ;aproximative şi combinate.
Redactarea planurilor topografice la scări mai mici de 1:2000, se realizează pe
trapeze în sistemul proiecţiei STEREOGRAFICE-1970, care se reprezintă pe o hârtie
albă de desen lipită pe un suport nedeformabil format dintr-o foaie de zinc sau de
aluminiu sau din material plastic.
Redactarea planurilor topografice la scări mai mari ca 1:2000, se
efectuează pe hârtie milimetrică , pe care se trasează formatul şi axele de
coordonate în sistem general sau în sistem local.
În faza pregătitoare întocmirii unui plan topografic se efectuează:
 A Pregătirea suportului de raportare a planului topografic.
 suport deformabil: hârtie milimetrică, hârtie albă;
 suport nedeformabil: folie din material plastic.

 B Stabilirea metodei de întocmire a planului topografic.

 întocmirea planului cu ajutorul măsurătorilor clasice.
 întocmirea planului pe baza datelor culese cu staţiile totale.
 întocmirea planului pe cale fotogrammetrică , pe baza lucrărilor de reperaj şi de
descifrare topografică a fotogramelor aeriene( ortofoto planuri).

 C Întocmirea inventarului de coordonate rectangulare plane ale reţelei de sprijin şi

de ridicare topo-cadastrală
 reţeaua punctelor de intersecţie;
 reţeaua punctelor de drumuire:201,202,203, … ,207;
 reţeaua punctelor de detaliu:501,502,503, … ,547.

 D Determinarea dimensiunilor (a*b) ale formatului de raportare a planului

topografic

42
 Planurile topo-cadastrale sub formă grafică, la scările 1:500, 1:1000, 1:2000 , se
întocmesc pe foi de plan (trapeze geodezice) , iar în cazul unor suprafeţe mici de teren,
pe formate standard de desen sau cu dimensiunea 50cm*50cm.
Pentru stabilirea dimensiunilor (a*b) ale formatului de desen , pe care urmează să
se întocmească planul topografic de bază , la scara 1:1000 , se parcurg următoarele
operaţii:
 se extrag valorile maxime şi minime ale absciselor (Xi) si ale ordonatelor (Yi)din
inventarul de coordonate (tabelul 4).

Xmax = X523 = 7089,253 Ymax = Y547 = 13605.31613338,582

Xmin = X51 = 67907 Ymin = Y203 = 13446.967,346

 se calculează valorile diferenţelor maxime dintre abscisele maxime şi minime ,

( X) şi respectiv , dintre ordonatele maxime şi minime ( Y):

X = Xmax - Xmin = 7089 – 6790 = 2997355,253 – 7055.000 = 300.253

Y = Ymax - Ymin = 13605.316 – 13446.967 = 158,349
se efectuează reducerea la scara 1:1000 a diferenţelor maxime(  X şi  Y) , cu ajutorul
relaţiilor:

Xcm = 100  So  Xm = 100  1/1000  298,777 = 29,877 cm  30 cm

Ycm = 100  So  Ym = 100  1/1000  153,996 = 15,3996 cm  15cm

 se adaugă celor 2 diferenţe  Xcm şi  Ycm reduse la scara planului, alori de până
la 10…30 cm , în vederea obţinerii standard ale formatului de desen (a*b):

Xcm=30,0 + 29,4 = 59,4 cm =594 mm.

Ycm =15,0 + 27,0 =42,0 cm = 420 mm.

 se stabileşte poziţia formatului cu latura lungă pe orizontală sau pe verticală , în

funcţie de valorile obţinute pentru  Xcm şi  Ycm după cum urmează:

 pentru Xcm = 594 mm, rezultă :b = X = 594 mm, pe orizontală;

 pentru Ycm=420 mm, rezultă :a = Y = 420mm, pe verticală;
 E Trasarea dimensiunilor formatului (a*b), a chenarului şi indicatorului pe
suportul de raportare grafică.

 se trasează dimensiunile formatului de desen (A3 = 420 x 594) , cu linie subţire de 0,1
mm;
 se trasează chenarul formatului de desen A 3 cu linie groasă de 1,0 mm, la distanţa de
25 mm de latura verticală din partea stângă a formatului , care formează fâşia
dosarului de îndosariere şi la distanţa de 5mm faţă de celelalte trei laturi ale
formatului;

43
 se desenează indicatorul formatului de desen A 3 cu dimensiunile 40 x 120 mm în
colţul din partea dreaptă de jos a formatului, cu două laturi lipite de chenarul
desenului, unde se vor înscrie :
1) instituţia executantă  subunitatea acesteia;
2) denumirea lucrării  numele beneficiarului;
3) indicativul sau numărul lucrării şi/sau al planşei executate;
4) semnăturile legale şi de verificare tehnică a lucrării;
5) scara numerică a planului;
6) denumirea lucrării executate.

 F Stabilirea coordonatelor originii sistemului de axe ( Xo,Yo).

În funcţie de valorile minime (Xmin şi Ymin) ale absciselor şi ordonatelor extrase din
inventarul de coordonate (tabelul 4) , se vor alege valori rotunde:Xo Xmin şi Yo Ymin
pentru originea sistemului de axe rectangulare plane:

pt. Xmin = 6790700  Xo = 67007000.000

pt. Ymin = 13446.96713166.346  Yo = 1340013100.000

 G Trasarea caroiajului rectangular şi notarea diviziunilor.

Pe formatul de desen se trasează sistemul de axe la o distanţă de cîte 2 cm de

chenar, cu axa OY paralelă cu direcţia Ng-Sg şi axa OX  pe axa OY se vor trasa
conform Scării planului 1:1000, diviziunile caroiajului rectangular din 100 în 100, adică
din 10 în 10 cm, începând cu originea sistemului de coordonate 0
(Xo= 7000.000 ; Yo= 13100.000 )
şi până la o valoare egală sau superioară lui Xmax şi respectiv , lui Ymax, în succesiunea:

Xo = 67007000 Yo = 1340013100
Xo + 100 = 68007100 Yo + 100= 1350013200
Xo + 200 = 69007200 Yo + 200= 1360013300
Xo + 300 = 70007300 Yo + 300= 1370013400
Xo + 400 = 71007400 Yo + 400= 1380013500

3.3.Raportarea punctelor din reţeaua de sprijin şi de ridicare

În funcţie de modul de determinare a punctelor prin coordonate rectangulare (X;Y)

şi în coordonate(,do) se efectuează raportarea lor pe plan , având ca bază inventarul
general de coordonate al punctelor vechi şi noi , planuri topografice mai vechi,
carnetele de observaţii şi schiţele de teren.

44
 3.3.1. Raportarea punctelor pe plan prin coordonate rectangulare (X,Y)

Pe originalul planului topografic se raportează toate punctele prin coordonate

rectangulare, în următoarea succesiune: punctele reţelei de sprijin obţinute prin metoda
intersecţiei (51) şi prin metoda drumuirii (201, 202, 203… 207) precum şi punctele de
radiere (501, 502, …, 547), care reprezintă detalii cu caracter permanent.
Toate punctele definite prin coordonate rectangulare (X;Y) se vor raporta faţă de
colţul de sud-vest al pătratului în care se va reprezenta grafic punctul respectiv.
De exemplu: punctul 51 se raportează faţă de colţul de sud vest al pătratului definit
prin coordonate Xc=6700,000 şi Yc=13500,000m.
 Se calculează mai întâi diferenţele Xc-51 şi Yc-51 denumite coordonate grafice
raportare cu relaţiile :

Xc-51 = X51-Xc = 6790 – 6700 = 907055.000 - 6700,000 = 355.000m

Yc-51 = Y51-Yc = 13510 – 13400 = 11013245.000 – 13500 = -255.000m

 Se reduc la scara de raportare 1:1000 cele două coordonate grafice şi se obţine

Xc-51 = 90355.000m
Yc-51 = 110-255.000m

Din capetele celor două segmente trasate pe axa OX la distanţa Xc-51 şi respectiv
pe axa OY, la distanţa Yc-51 se ridică  iar la intersecţia lor se va obţine poziţia pe plan
a punctului 51. În acelaşi mod se vor raporta şi celelalte puncte, care se vor nota conform
inventarului de puncte şi se vor figura prin semnele convenţionale din atlasele pentru
elaborarea planurilor topografice la scara 1:1000. Numerele punctelor se scriu mai întâi
în creion, pe cât posibil în partea dreaptă. Dacă punctul respectiv este determinat şi
altimetric, scrierea se face sub formă de fracţie şi anume la numărător trece numărul
punctului, iar la numitor cota punctului 51.
Cotele punctelor se scriu cu o zecimală, în cazul determinărilor prin metoda
nivelmentului trigonometric şi cu două zecimale, în condiţiile folosirii nivelmentului
geometric.

3.3.2. Raportarea punctelor pe plan prin coordonate polare( ,do)

Raportarea punctelor de radiere determinate prin coordonate polare se face cu

ajutorul raportorului circular şi al riglei gradate ,din punctele de drumuire ,din care au
fost observate pe teren ,în raport cu direcţia nordului sau cu direcţiile faţă de care au
fost măsurate.

45
 3.4. Precizia grafică de raportare a planului topografic

Precizia grafică a originalelor de teren ale planurilor topografice întocmite la

scările 1:1000, 1:2000, 1:5000, 1:10000 , se caracterizează prin următorii indici:
 eroarea maximă grafică admisă la raportarea punctelor din reţeaua geodezică , şi din
reţeaua de ridicare determinate prin coordonate rectangulare (X,Y) este de 0,2 mm,
care în funcţie de scara planului , se exprimă prin următoarele valori , pe teren:
 scara 1:1000  Ps =  0.20 mm;
 scara 1:2000  Ps =  0,40 mm;
 scara 1:5000  Ps =  1,00 mm;
 scara1:10000  Ps =  2,00 mm;

 eroarea maximă grafică admisă la raportarea punctelor ce reprezintă diferite detalii

planimetrice , faţă de cele mai apropiate puncte din reţeua de ridicare , trebuie să se
încadreze în următoarele toleranţe:
 0.50 mm pentru diferitele puncte situate pe detalii şi contururi bine definite pe

teren, cu caracter permanent :construcţii,limite de hotar , poduri ,şosele, ş.a.

 0,75 mm pentru diferitele puncte situate pe detalii şi contururi care nu sunt

marcate permanent pe teren: limitele între culturi sau între categorii de folosinţă;
 1,00 mm pentru diferitele puncte ce reprezintă detalii planimetrice cu caracter

variabil: malurile râurilor si pârâurilor, drumuri poteci prin păşuni etc.

3.5.Verificarea raportării punctelor pe plan

Verificarea modului de raportare al punctelor prin coordonate rectangulare (X,Y)

se face prin măsurarea grafică a distanţelor dintre punctele considerate şi compararea
lor cu valorile corespunzătoare măsurate pe teren şi reduse la orizont. Diferenţele
obţinute între cele 2 mărimi nu trebuie să depăşească eroarea maximă grafică de
raportare admisă pentru scara numerică folosită.
Pentru verificarea raportării punctelor 51 şi 201, se măsoară distanţa dintre cele
două puncte do51-201 = 82,000 mm, ceea ce reprezintă în teren valoarea de 82,000 m.
Din tabelul de calcul al drumuirii planimetrice , se extrage distanţa redusă la orizont
dintre punctele 51 şi 201 , care este do201-501=82,017 m.
În funcţie de cele 2 valori (plan – teren) se obţine eroarea de raportare dată de
diferenţa  = dOplan – dOteren = 82,000 - 82,017 = -0,017 m.
În cazul scării 1:1000 şi a erorii maxime admise de  0,2 mm, rezultă o eroare
grafică de  0,20 mm. Deci, diferenţa dintre cele 2 mărimi ale distanţei dintre punctele
51 şi 201 este inferioară erorii grafice, adică 0,017 0,200 m.

46
 3.6. Unirea punctelor raportate

După efectuarea raportării şi a verificării preciziei de raportare a punctelor de

intersecţie , de drumuire şi de radiere, se trece la unirea lor mai întâi în creion în baza
schiţelor întocmite pe teren în timpul măsurătorilor, obţinându-se forma geometrică a
detaliilor planimetrice ale terenului măsurat. În continuare se trece la unirea lor prin
simboluri, semne convenţionale sau culori, în conformitate cu prevederile normelor
tehnice pentru redactarea planurilor topografice şi cu atlasul de semne convenţionale.
De exemplu: prin unirea punctelor: 501-509-510-513-514-517-521-522-523-533-531-
539-538-547-540-541-501, se obţine limita de hotar a corpului de proprietate ridicat în
plan la scara 1:1000.

3.7.Trasarea pe plan a curbelor de nivel

În procesul de întocmire şi editare a planurilor topografice , se reprezintă în mod

corect, prin c.n., toate formele de relief specifice terenului ridicat în plan, iar prin semne
convenţionale o serie de elemente de relief, din care se menţionează: ravene, râpe,
alunecări de teren, movile, gropi ş.a.
Trasarea c.n. se execută pe planul original de teren pe care, s-au raportat în creion
toate punctele cotate, precum şi liniile caracteristice ale terenului. În funcţie de
echidistanţa naturală a c.n. normale (En), se vor trasa:
 c.n. principale Ep=5En
 curbe de nivel ajutătoare cu echidistanţa Eaj=En/2 şi curbe de nivel auxiliare
Eaux=En/4.
Trasarea c.n. pe originalul de teren , se face în funcţie de punctele cotate nivelitic
prin interpolare numerică sau interpolare grafică , cu ajutorul izografului.În cazul
interpolării , se presupune că toate punctele cu schimbare de pantă au fost ridicate , iar
panta terenului între 2 puncte alăturate , este uniformă sau continuă.
Izograful constă dintr-o hârtie de calc , pe care se trasează un număr oarecare de linii
paralele şi echidistante, cu distanţa între ele de 2, …, 5 mm, funcţie de accidentaţia
terenului şi de distanţa dintre punctele vecine pe plan, între care se interpolează c.n. Pe
marginea din stânga a izografului, iar uneori şi pe cea din dreapta, se înscriu în dreptul
fiecărei linii cotele corespunzătoare echidistanţei naturale (En), care urmează sa fie
reprezentate prin curbe de nivel.
Pentru construcţia izografului pe hârtie de calc, se va determina amplitudinea
maximă a cotelor punctelor din inventarul general de coordonate (tabelul 5), cu relaţia :
Zmax = Zmax - Zm
În cazul teritoriului ridicat în plan a rezultat:
Zmax = Z547 - Z203 = 175.009 – 152.447 = 22.56213338185,609 -
163,047 = 22.562m
În funcţie de mărimea amplitudinii maxime a cotelor( Zmax) şi de valoarea
echidistanţei naturale a curbelor de nivel, cu ajutorul relaţiei:

47
 Nc.n.= Zmax/En = 22,5  23 curbe de nivel.

Pentru trasarea c.n. normale cu echidistanţa naturală En = 1,00 m se construieşte

izograful corespunzător acestei echidistanţe între cota minimă şi maximă a teritoriului
considerat , ce se vor înscrie în dreptul liniilor orizontale ale izografului , pe marginea
din stânga şi pe cea din dreapta. (fig.3.1.).

Fig.3.1.- Construcţia izografului pentru En = 1,0 m

Pe planul de situaţie întocmit la scara 1:1000 se vor trasa c.n. normale cu

echidistanţa En=1,0 mşi c.n. principale cu echidistanţa Ep=5,0 m, cu ajutorul
izografului, între punctele cotate de pe conturul poligonal al teritoriului ridicat în plan,
adică pe direcţiile punctelor : 501-509; 510-513; ………………………………………
……. 541-501.
Pentru trasarea mai corectă a c. n. normale ,se vor considera şi următoarele direcţii
interioare , rezultate din unirea punctelor : 501-541, 541-536, 536-509, 540-537, 537-
538 …………………..

Modul de lucru cu izograful:

În vederea trasării c.n.între punctele 501 şi 509 de pe conturul exterior al terenului

ridicat în plan , de cote cunoscute , se vor efectua următoarele operaţii:

 se calculează în mod aproximativ numărul curbelor de nivel normale ce se vor trasa

grafic între cele2 puncte considerate cu relaţia:
 Ncn = 501-509/En = Z509 – Z501/1,0 = 172,591 - 179,890 = -7.299
 se aplică izograful în punctul 501 de cotă cunoscută , fixându-se din ochi cota
punctului considerat , între cota punctului dat;
 se fixează cu un ac poziţia punctului 501
 se roteşte izograful în plan pînă când se aduce punctul vecin 509 de cotă cunoscută
între 2 linii consecutive ale izografului , procedându-se în mod asemănător şi se
fixează poziţia punctului 509 cu un ac

48
 se înţeapă intersecţia dintre direcţia laturii dată de punctele 501-509 cu liniile
izografului;
 se notează punctele rezultate cu cotele corespunzătoare echidistanţei naturale a c.n.
considerate , En=1,0 m.
 se procedează în mod asemănător între punctele 510-513 de pe conturul exterior al
poligonului şi între punctele 501-541de pe una din laturile inteioare.
Pentru exemplificare, se prezintă modul de interpolare a punctelor de pasaj şi de
trasare a curbelor de nivel normale cu echidistanţa de 1,0 m între punctele 501,509
(fig.3.2.).

Fig.3.2. Modul de lucru cu izograful

3.8. Eroarea medie de altitudine a unei curbe de nivel

Eroarea medie de altitudine sau de cotă a unei curbe de nivel depinde, în general ,
de precizia de determinare a reţelei nivelitice de sprijin şi de precizia de ridicare
nivelitice a punctelor caracteristice de detaliu.
În funcţie de panta terenului, de scara planului şi de categoria de teren deschis sau
acoperit cu păduri, se indică erorile de altitudine medii şi maxime admise la trasarea c.n.
Spre exemplificare, pentru panta terenului scara planului 1:2000, se admite pentru
teren deschis, următoarele erori:

Eroarea de altitudine medie =  0,4 m;

49
Eroarea de altitudine maximă =  0,8 m ;

În aceleaşi condiţii de pantă şi de scară 1:2000 , se admite pentru teren acoperit cu

păduri, următoarele erori de trasare a curbelor de nivel:

Eroarea de altitudine medie =  0,6 m;

Eroarea de altitudine maximă =  1,2 m ;

D.p.d.v. practic , eroarea în poziţie verticală a unui punct raportat pe plan de

cotă cunoscută poate să reprezinte o valoare de maximum ¼ din echidistanţa c.n.
normale trasate pe planul respectiv. Pentru echidistanţa E=0,5 m, se admite o
eroare maximă de ½ din echidistanţa c.n. normale.

3.9.Cartografierea planului topografic de bază

Pe baza interpolării grafice a c.n. dintre pctele de cote cunoscute de pe conturul

teritoriului ridicat în plan, la scara 1:1000 şi de pe direcţiile interioare ,se va efectua
unirea pctelor şi principale , după cum urmează:
 se trasează curbe de nivel normale , cu linie continuă subţire , cu echidistanţa
En=1m;
 se trasează c.n. principale , cu linie continuă groasă , cu echidistanţa Ep=5 m.
 se scrie cota curbelor de nivel, la unul din acpete sau la ambele capete, în cazul
scărilor mari de redactare;
 se scrie pe planul de situaţie cu c.n. următoarele elemente necesare identificării
planului :denumirea planului, scara numerică a planului , valoarea echidistanţei
normale,autorul;
 se trasează şi direcţia nordului pe planul întocmit.
 În faza de verificare a modului de reprezentare a reliefului terenului prin c.n. , se
urmăreşte atât sub aspectul conţinutului , cât şi sub raportul preciziei, următoarele
elemente:
 încadrarea corectă a cotelor între valorile c.n.;
 aplicarea corectă a indicatoarelor de pantă;
 realizarea concordanţei dintre alura c.n. şi trasarea văilor sau al cursurilor de apă;
 scrierea corectă a valorilor c.n., în funcţie de echidistanţa naturală şi de echidistanţa
principală;
 desenarea corectă sub raportul densităţii şi al modului de amplasare a poziţiei
punctelor caracteristice cotate.
Procesul de întocmire şi editare al planurilor topografice cuprinde realizarea a 2
categorii de planuri topografice şi anume:

50
 Planul topo-cadastral care conţine elementele de planimetrie , scrierea elementelor
de toponimie şi hidrografia (PLANŞA NR. 1);
Planul topografic de bază , conţine elementele de planimetrie, scrierea ,hidrografia
şi relieful terenului redat prin c.n. (PLANŞA NR.2).

3.10. Utilizarea planului topo-cadastral şi a planului topografic de

bază

Planul topo-cadastral constituie documentul tehnic de bază al cadastrului

general, care conţine reprezentarea topografică a hotarelor teritoriului administrativ , a
hotarelor intravilanelor componente, a exploataţiilor agricole, a corpurilor de proprietate
şi a tuturor parcelelor , cu toate datele specifice lucrărilor de cadastru.
Pe Planul topo-cadastral se efectuează :
 înscrierea simbolurilor de identificare a categoriilor şi subcategoriilor de folosinţă;
 numerotarea cadastrală , a corpurilor de proprietate şi a parcelelor;
 înscrierea datelor de identificare a proprietarilor;
 calculul suprafeţelor şi toate lucrările de introducere şi/sau de actualizare a
cadastrului general.
Planul topografic de bază , care conţine atât elementele de planimetrie,scriere şi
de hidrografie , cât şi relieful terenului se întocmeşte în mod unitar pe teritorii
administrative , într-un singur sistem de proiecţie cartografică la scările 1:1000,
1:2000;1:5000,1:10000, funcţie de cerinţele utilizatorilor .
Pe planul topografic de bază, se efectuează toate studiile necesare pentru
fundamentarea şi proiectarea lucrărilor de investiţii din diferitele sectoare
economice:agricultură, silvicultură, transporturi, construcţii, alimentări cu apă şi altele.

51
 Calculul suprafeţelor

În lucrările de introducere a CADASTRULUI GENERAL se prelucrează date

referitoare la: suprafaţă, categorie de folosinţă, calitatea terenului, proprietarul terenului,
situaţia juridică şi localizarea în teritoriu a fiecărei parcele din cadrul unui teritoriu
administrativ.

4.1. Echiparea planului topografic cu simbolurile

categoriilor de folosinţă agricole şi neagricole

În lucrările de Cadastru tehnic şi general se evidenţiază numai categoriile de

folosinţă ale terenurilor agricole şi neagricole, care împreună cu celelalte atribute ale
unei parcele sunt necesare pentru întocmirea cărţii funciare şi pentru stabilirea
sarcinilor fiscale ale proprietarilor.
Categoria de folosinţă a terenului, se individualizează printr-un COD, care este
unul dintre atributele parcelei, în urma operaţiei de culegere la teren a datelor cadastrale.
În acest scop, se folosesc următoarele 10 simboluri a categoriilor de folosinţă ale
terenurilor agricole şi neagricole:

1. Terenuri arabile (A);

2. Păşuni (P);
3. Fâneţe (F);
4. Vii (V);
5. Livezi (L);
6. Păduri şi alte terenuri din fondul forestier naţional (PD);
7. Terenuri cu ape şi ape cu stuf (H);
8. Căile de comunicaţii rutiere (DR) şi căile ferate (CF);
9. Terenuri ocupate cu construcţii şi curţi (CC);
10. Terenuri degradate şi neproductive (N).

52
 4.2. Numerotarea cadastrală pe teritorii administrative

Prin numerotarea cadastrală, ce se efectuează pe teritorii administrative

(comune, oraşe şi municipii), se realizează legătura dintre poziţia în teritoriul considerat
al fiecărei parcele cadastrale cu planul topo-cadastral, registrele cadastrale şi cu sistemul
de evidenţă a terenurilor din cartea funciară.
Operaţiunea de numerotare cadastrală constituie o lucrare de birou şi constă în
atribuirea şi scrierea pe planul topo-cadastral imprimat pe suport nedeformabil din
material plastic a câte un număr de ordine pentru fiecare sector cadastral din extravilan
şi intravilan, precum şi pentru fiecare parcelă în extravilan şi, respectiv, corp de
proprietate în intravilan. Aceste numere de ordine, denumite şi numere cadastrale, se
scriu mai întâi, în creion, alături de simbolurile categoriilor de folosinţă ale terenurilor,
după care, se definitivează în tuş negru.
Fiecare teritoriu administrative identifică prin codul SIRUTA, ce se extrage din
Registrul permanent al unităţilor administrativ-teritoriale, publicat de către
Comisia Naţională pentru Statistică.

4.2.1. Numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale

Sectorul cadastral este diviziunea cadastrală a teritoriului administrativ,

fiind delimitată de detalii liniare, căi de comunicaţii, ape, păduri şi alte limite naturale
sau artificiale cu caracter permanent, care nu suferă modificări curente. Fiecare sector
cadastral, cuprinde mai multe parcele şi/sau corpuri de proprietate atât în extravilan, cât
şi în intravilane.
Numerotarea sectoarelor cadastrale se face începând cu numărul 1 din partea
de Nord-vest a teritoriului administrativ comunal şi se continuă în sens convenabil din
aproape către partea de Sud-est, în funcţie de reţeaua căilor de comunicaţie şi alte
limite, după o linie de ordine care să nu se întretaie, în aşa fel ca fiecare sector cadastral
să fie identificat şi individualizat pe planul cadastral, pe baza numărului său de ordine
1, 2, 3, ... n. Mai întâi se numerotează sectoarele cadastrale din extravilan, după care se
numerotează cele din intravilanele satelor care alcătuiesc teritoriul comunal considerat.
Înscrierea în planul cadastral a numerelor de sector cadastral se face cu
caracterul de scriere bloc filiform înclinat spre dreapta şi având înălţimea scrierii de 5
mm.

53
 În cazul teritoriului ridicat în plan, suprafaţa măsurată se consideră un singur
sector cadastral, ce se va numerota cu numărul 1.

4.2.2. Numerotarea cadastrală a parcelelor

Numerotarea cadastrală a parcelelor se face separat pentru parcelele din

extravilan şi separat pentru parcelele situate în intravilanul satelor sau oraşelor, care
primesc numere de ordine în cadrul numerotării sectoarelor cadastrale 1, 2, 3, ..., n şi,
respectiv, a SECTOARELOR şi CORPURILOR DE PROPRIETATE din localităţi, în
succesiunea lor, începându-se din partea de Nord-vest, spre partea de Sud-est a
teritoriului administrativ.
Codul de identificare în baza de date este „1” pentru extravilan şi „2”, „3”,
„3”, ... pentru teritoriile administrative care cuprind mai multe intravilane.
Numerotarea parcelelor din extravilan începe cu numărul 1 din sectorul
cadastral, care a primit numărul 1, după care se continuă cu celelalte sectoare în ordinea
de numerotare a lor pe planul cadastral, în succesiunea firească de la Nord-vest la Sud-
est.
Numerotarea propriu-zisă a parcelelor se face prin numărul de ordine 1, 2,
3, ..., n, precedat de simbolul categoriei de folosinţă a terenului, care se înscrie în
mijlocul parcelelor, iar când dimensiunile parcelei sunt mici, numerele se vor înscrie în
afara acestora.
Înscrierea pe planul cadastral a numerelor de parcele se face cu caracterul de
scriere bloc filiform înclinate spre dreapta şi având înălţimea de 2 mm pentru cifre şi de
3 mm pentru simbolurile categoriilor de folosinţă ale terenului.
Numerotarea parcelelor din intravilan, se face cu cifre arabe de la 1 la n,
începând cu categoria de folosinţă curţi şi construcţii, din cadrul fiecărui corp de
proprietate 1,2, ..., n şi, respectiv, în ordinea numerotării sectoarelor cadastrale din
fiecare intravilan.
Codul de identificare al unei parcele din baza de date a cadastrului general este
format din codul SIRUTA, codul extravilanului sau al intravilanului, numărul
corpului de proprietate şi al parcelei.
În cazul teritoriului ridicat în plan, la scara 1: 1000 au rezultat, pe baza
detaliilor planimetrice măsurate, un număr de 11 parcele: Vn-1; Dp-2; Vn-3; Dp-4; Vn-
5; Ftz-6; Vn-6; Dp-8; Vn-9; Dp-10; Vn-11.

54
 4.3. Succesiunea operaţiilor de calcul a suprafeţelor pe teritorii
administrativ-cadastrale

În funcţie de precizia cerută lucrărilor cadastrale, calculul suprafeţelor se

efectuează prin metode analitice, mecanice şi grafice, pe trapeze geodezice sau pe
secţiuni de plan la scările 1: 10.000; 1: 5.000; 1: 2.000 şi, respectiv, la scările 1: 1.000 şi
1: 500, în următoarea succesiune:
a) Calculul suprafeţelor din extravilan cuprinde: teritoriul administrativ
extravilan; sectoarele cadastrale; detalii liniare şi parcele;
b) Calculul suprafeţelor din intravilan cuprinde: teritoriul administrativ intravilan;
sectoarele cadastrale; corpurile de proprietate; detalii liniare şi parcele;
c) Calculul suprafeţei totale a unui teritoriu administrativ, se face prin însumarea
suprafeţei extravilanului cu suprafeţele intravilanelor componente.
În cazul teritoriului ridicat în plan, suprafaţa sectorului cadastral nr. 1, care
formează un contur poligonal cu 16 vârfuri, de coordonate rectangulare cunoscute, se va
calcula prin metoda analitică, iar cele 11 parcele cadastrale, se vor determina prin
metoda mecanică sau metoda grafică, în funcţie de forma geometrică a conturului.

4.4. Toleranţe admise la calculul suprafeţelor

În cazul teritoriului ridicat în plan suprafeţele obţinute pentru parcele se verifică

şi se compensează pe suprafaţa cunoscută a sectorului nr. 1, ce s-a determinat anterior
prin metoda analitică.
Pe baza calculului suprafeţelor pentru toate parcelele din sectorul nr. 1 se
efectuează suma lor, care trebuie să fie egală cu suprafaţa sectorului considerat.
Diferenţa rezultată între suma suprafeţei parcelelor şi cea a sectorului nr. 1 se
verifică cu ajutorul tabelului de toleranţe admise la închiderea suprafeţelor calculate
prin metode mecanice sau grafice, pe contururi de suprafaţă cunoscută. Aceste
toleranţe se diferenţiază în funcţie de mărimea suprafeţei cunoscute şi de scara planului,
după cum urmează, în tabelul alăturat.

55
 Toleranţe admise în m.p.

Suprafaţa Scara planului

(ha) 1:1.000 1:2.000 1:5.000 1:10.000
0,05 11 23 - -
0,25 26 53 132 244
0,50 37 74 188 376
1,00 53 105 265 526
2,00 72 144 375 750
5,00 120 240 592 1184
10,00 170 340 888 1680
20,00 237 474 1186 2372

4.5. Calculul suprafeţelor pe sectoare cadastrale

În funcţie de coordonatele rectangulare (X, Y) ale punctelor de pe conturul

sectorului cadastral nr. 1, se efectuează calculul suprafeţei prin metoda analitică, în
baza relaţiilor generale de mai jos:
n
 2S   X (Y Y
i i 1 i 1
) = ha
i 1
- 2S = X547 (Y538- Y540) + X538 (Y539 – Y547) + X539 (Y523 – Y531) + X523 (Y522 – Y533)
+ X522 (Y521 – Y523) + X521 (Y517 – Y522) + X517 (Y514 – Y521) + X514 (Y513 – Y517) + X513 (Y510
– Y514) + X510 (Y509 – Y513) + X509 (Y501 – Y510) + X501 (Y541 – Y509) + X541 (Y541 – X501) +
X540 (Y547 – Y541) = ha
n
i 1 = ha
 2S   Y ( X X )
i i 1
i 1
+ 2S = Y547 (X538- X540) + Y538 (X539 – X547) + Y539 (X523 – X531) + Y523 (X522 – X533)
+ Y522 (X521 – X523) + Y521 (X517 – X522) + Y517 (X514 – X521) + Y514 (X513 – X517) + Y513 (X510
– X514) + Y510 (X509 – X513) + Y509 (X501 – X510) + Y501 (X541 – X509) + Y541 (X541 – X501) +
Y540 (X547 – X541) = ha

Pentru suprafaţa sectorului măsurat, s-a respectat sensul direct de numerotare a

punctelor de pe contur, considerându-se următoarea succesiune: 547-538-539-531-523-
522-521-517-514-513-510-509-501-541-540-547, care în baza relaţiilor generale de mai
sus devin: 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-1 (fig. 4.1.).

56
 Fig. 4.1. Schiţa şi numerotarea punctelor de pe conturul sectorului cadastral nr. 1.

Calculul analitic al suprafeţelor se execută pe formulare tip (tabelul 5), avându-

se în vedere următoarele operaţii:
 se înscriu în tabel numerele punctelor reale şi formate, în sensul direct de
numerotare, conform schemei indicate în fig. 4.1., unde se repetă ultimul punct la
început şi primul punct la sfârşit;
 se extrag coordonatele rectangulare (X, Y) ale vârfurilor poligonului din inventarul
de coordonate (tab. 4) şi se înscriu în formularul de calul (tab.l 5);
 se verifică înregistrarea modului de înscriere a coordonatelor rectangulare (X, Y) în
formularul de calcul a suprafeţei;
 se calculează suprafaţa poligonului cu ajutorul minicalculatorului sau la calculatorul
cu program, aplicându-se în mod obligatoriu ambele formule de calcul;
 se verifică cele două rezultate obţinute pentru suprafaţa calculată până la ultima
zecimală, adică până la mărimea centimetrilor pătraţi;
 se înscrie dublul suprafeţei calculate prin cele două formule cu semnul minus (-) şi,
respectiv, cu semnul plus (+) în metri pătraţi cu patru zecimale, apoi se împarte la doi
şi se transformă în hectare.

57
 4.6. Calculul suprafeţelor pe parcele cadastrale (imobile)

Calculul suprafeţelor pe parcele se face în ordinea numerotării sectoarelor

cadastrale 1, 2, ..., n din extravilanul şi intravilanul fiecărui teritoriu administrativ
măsurat.
Calculul propriu-zis se efectuează în formulare tipizate (tabelul 6) în funcţie de
metoda de calcul adoptată şi începe prin înscrierea numărului cadastral şi a
suprafeţei compensate a acestuia în prima coloană a tabelului de calcul, sub formă de
fracţie, unde la numărător se înscrie numărul sectorului, iar la numitor se trece suprafaţa
compensată.
În coloana următoare a tabelului se vor înscrie în ordine cronologică numerele
cadastrale ale parcelelor care compun sectorul nr. 1: Vn-1; Dp-2; Vn-3; Dp-4; Vn-5;
Ftz-6; Vn-7; Dp-8; Vn-9; Dp-10; Vn-11.
Metoda de calcul pentru fiecare parcelă se stabileşte în funcţie de forma
conturului şi a elementelor grafice, ce se măsoară pe planul topografic. În mod obişnuit,
suprafeţele parcelelor se determină prin metode mecanice cu ajutorul planimetrului
polar, în cazul formelor neregulate ale parcelelor şi prin metode grafice pentru
parcelele alcătuite din forme geometrice sub formă de triunghiuri, patrulatere şi altele,
precum şi prin metoda analitică din coordonatele punctelor de contur ale parcelelor.
Pentru verificarea calculului suprafeţelor pe parcele, se efectuează două
determinări pentru fiecare parcelă, adoptându-se ca rezultat media valorilor obţinute, în
limitele toleranţelor admise la planimetrare sau la determinarea grafică.

4.6.1. Calculul suprafeţelor prin metoda mecanică

Din punct de vedere practic, metoda mecanică de calcul a suprafeţelor foloseşte

un instrument mecanic, ce poartă denumirea de planimetru care determină cu
suficientă precizie pe planuri şi hărţi topografice, atât suprafeţele delimitte de contururi
regulate, cât şi pe cele cu contururi neregulate.

4.6.2. Calculul suprafeţelor prin metoda grafică

În cazul suprafeţelor cu contur rectiliniu se aplică metoda grafică de calcul a

suprafeţelor prin două procedee geometrice de determinare, care va cuprinde
următoarele operaţii:
 suprafaţa parcelei considerate se va descompune într-un număr de
triunghiuri, la care se vor măsura planul topografic la scara 1: 1.000
bazele geometrice b1, b2, ..., bn şi înălţimile h1, h2, ..., hn sau lungimile
laturilor a1, a2, ..., an; b1, b2, ..., bn şi c1, c2, ..., cn;

58
  se calculează suprafaţa parcelei considerate ca sumă a suprafeţei
triunghiurilor componente, cu relaţia:
bh b h b h
S  s  s ,..., s  1 1  2 2 ,..., n n
I 1 2 n 2 2 2
 se calculează suprafaţa parcelei considerate, ca sumă a suprafeţei
triunghiurilor componente, folosindu-se un al doilea procedeu grafic de
calcul, pe baza relaţiei:

S  s  s ,..., s  p ( p  a )( p  b )( p  c 
II 1 2 n 1 1 1 1 1 1 1
 p ( p  a )( p  b ( p  c ) ,..., p ( p  a )( p  a )( p  b )( p  c ) ,
2 2 2 2 2 2 2 n n n n n n n n n

în care: p – semiperimetrul şi se calculează cu relaţia:

a b c
p  i i i , unde:
i 2
ai, bi, ci sunt laturile triunghiurilor considerate, iar: i = 1, n.
Se verifică dacă valoarea absolută a diferenţei dintre mărimile celor două
determinări (SI) şi (SII) se încadrează în toleranţele admisibile, pe baza relaţiei:
SI – SII  (1/400) SI
În cazul îndeplinirii condiţiei de încadrare în toleranţă, se consideră ca valoare
definitivă a suprafeţei calculate prin metoda grafică, media aritmetică a celor două
determinări:
S = (SI + SII)/2 = m2

4.6.3. Stabilirea erorii de închidere a suprafeţelor parcelelor calculate mecanic

sau grafic, pe conturul de suprafaţă cunoscută şi compensarea lor
După efectuarea calculului tuturor parcelelor prin metoda mecanică sau grafică
din cuprinsul sectorului nr. 1, se efectuează însumarea suprafeţelor parcelelor, care
trebuie să fie egală cu suprafaţa totală a sectorului considerat, ce s-a determinat anterior
prin metoda analitică.
Diferenţa rezultată dintre suma suprafeţei parcelelor şi suprafaţa sectorului
considerat, poartă denumirea de eroare şi se calculează cu relaţia:
n
   S  ST 
s i 1 m2
i 1
Eroarea obţinută (Es) se verifică cu tabelul de toleranţe admise la închiderea
suprafeţelor calculate mecanic sau grafic pe conturul de suprafaţă cunoscută, care
pentru o suprafaţă de 2,00 ha şi la scara planului de 1: 1000 este de 72 m.p.
Deci, Ts = 72 m.p.

59
 În cazul când Es < Ts se efectuează compensarea suprafeţelor în mod proporţional
cu mărimea fiecărei parcele, determinânu-se mai întâi corecţia totală şi apoi corecţia
unitară, cu relaţiile:
Cs = - Es = m.p.
Cs E
K su   s  .
ST1 ST1
Pentru aflarea corecţiilor parţiale, ce revin fiecărei parcele, se vor efectua
produsele dintre corecţia unitară şi suprafeţele celor 11 parcele componente ale
sectorului considerat, pe baza relaţiilor:
C 1 = Ks u S 1 =
C 2 = Ks u S 2 =
C 3 = Ks u S 3 =
C 4 = Ks u S 4 =
C 5 = Ks u S 5 =
C 6 = Ks u S 6 =
C 7 = Ks u S 7 =
C 8 = Ks u S 8 =
C 9 = Ks u S 9 =
C10 = Ksu S10 =
C11 = Ksu S11 =
Ca verificare a calculului efectuat se face suma corecţiilor parţiale, care
trebuie să fie egală cu corecţia totală:
n
 Ci  Cs  m.p.
i 1
Pentru obţinerea suprafeţelor compensate ale parcelelor calculate în cadrul
sectorului nr. 1se efectuează însumarea algebrică dintre suprafeţele provizorii calculate
mecanic sau grafic şi corecţiile parţiale, după cum urmează:
S1c = S1 + C 1 =.
S2 c = S 2 + C 2 =
S3 c = S 3 + C 3 =
S4 c = S 4 + C 4 =
S5 c = S 5 + C 5 =
S6 c = S 6 + C 6 =
S7 c = S 7 + C 7 =
S8 c = S 8 + C 8 =
S9 c = S 9 + C 9 =
S10c = S10 + C 10 =
S11c = S11 + C 11 =

60
 Ca verificare, în urma efectuării compensării suprafeţelor parcelelor trebuie să fie
îndeplinită următoarea condiţie:
n c
 S1  ST1  m.p.
i 1
Datele privind suprafeţele provizorii, corecţiile şi suprafeţele compensate se vor
înscrie în tabelul de calcul nr. 6.

4.7. Întocmirea registrului cadastral al parcelelor

Registrul cadastral este documentul principal al cadastrului general, prin care se

sistematizează datele cadastrului pentru evidenţa distinctă pe teritorii administrativ-
teritoriale a situaţiei parcelelor, a corpurilor de proprietate şi proprietarilor, precum şi a
diferitelor situaţii de sinteză pe destinaţii ale terenurilor, grupelor de proprietari,
folosinţe în intravilan şi/sau extravilan şi alte informaţii.
Registrul cadastral al parcelelor cuprinde situaţia tuturor parcelelor
componente ale corpului de proprietate din cadrul unui teritoriu administrativ, care se
întocmeşte separat pentru intravilan şi pentru extravilan.
În registrul cadastral al parcelelor (tabelul 7) se vor înscrie următoarele date:
1. Numărul cadastral al corpului de proprietate : 1 (extravilan);
2. Adresa corpului de proprietate/ denumirea locului: Ferma „Vasili Adamachi”,
Staţiunea Experimentală – U.S.A.M.V. Iaşi, judeţul Iaşi;
3. Codul grupei de proprietate:
PF – proprietatea privată a persoanelor fizice;
PJ – proprietatea privată a persoanelor juridice;
DS – domeniul public al statului;
DAT – domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale;
DPS – domeniul privat al statului;
DPAT – domeniul privat aş unităţilor administrativ-teritoriale.
4. Codul grupei de destinaţie:
TDA – terenuri cu destinaţia agricolă;
TDF – terenuri cu destinaţie forestieră;
TDH – terenuri aflate permanent sub ape;
TDI – terenuri aflate în intravilane;

61
 TDS – terenuri cu destinaţii speciale.
5. Numărul parcelei cadastrale: Vn1; Dp2; Vn3; Dp4; Vn5; Ftz6; Vn7; Dp8; Vn9;
Dp10; Vn11.
6. Categoria de folosinţă:
A – arabil;
V – vii;
L – livezi;
P – păşuni;
F – fâneţe;
PD – păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră;
HR – ape curgătoare;
HB – ape stătătoare;
DR – căi de comunicaţii rutiere;
CF – căi ferate;
CC – curţi şi curţi cu construcţii;
C – construcţii;
N – terenuri neproductive şi degradate.
7. Suprafaţa parcelei (mp);
8. Număr corp clădire/construcţie.
9. Suprafaţa construită la sol (mp).
10. Codul grupei de destinaţie a construcţiei:
CL – locuinţe;
CAS – construcţii administrative şi social-culturale;
CIE – construcţii industriale şi edilitare;
CA – construcţii – anexă.
11. Secţiune de plan: codul de identificare sau nomenclatura.
12. Numărul partidei cadastrale: se extrage din indexul alfabetic al
proprietarilor, unde partida cadastrală este suma corpurilor de proprietate care
aparţin aceluiaşi proprietar în cuprinsul unei unităţi administrativ-teritoriale: comună,
oraş sau municipiu.
13. Menţiuni şi observaţii.

62
 Detaşări şi parcelări de suprafeţe
În lucrările de cadastru , de organizare şi de sistematizare a teritoriului se
întâlnesc, în mod frecvent, probleme de detaşare şi/sau de parcelare a terenurilor agricole,
care d.p.d.v. practic se rezolvă prin metode numerice şi metode grafice.

5.1. Condiţiile de detaşare şi de parcelare

Prin detaşarea unei suprafeţe de mărime s dintr-o suprafaţă mai mare de

mărime cunoscută S, se înţelege determinarea pe planul topo-cadastral a liniei de detaşare.
Deci , prin această operaţiune se detaşează numai o anumită parte ”s” dintr-o suprafaţă de
teren „S” ,iar cealaltă parte rămâne neafectată.

Prin parcelarea unei suprafeţe de mărime cunoscută „S” se efectuează împărţirea

unei tarlale sau a unei parcele, în mai multe suprafeţe egale sau inegale s 1, s2, …… sn prin
determinarea unor linii de parcelare paralele sau perpendiculare pe una din laturile parcelei.
Pentru rezolvarea problemelor de detaşare şi/sau de parcelare , normele tehnice,
economice şi juridice în vigoare, iar pe de altă parte, se impun o serie de condiţii de
execuţie şi anume:
Condiţia de suprafaţă, prin care se stabileşte mărimea suprafeţei „s” care trebuie să
fie detaşată dintr-o suprafaţă cunoscută „S” sau a suprafeţelor s 1, s2, …… sn, cu condiţia
închiderii lor pe suprafaţa dată „S”.
Condiţia de detaşare şi/sau de parcelare, prin care se indică direcţia liniei de detaşare
şi punctul obligat pe unde trebuie să treacă această dreaptă şi respectiv, a liniilor de
parcelare.

5.2. Parcelări numerice în serii de parcele

În cazul corpului de proprietate situat pe teritoriul Staţiunii Experimentale Iaşi, care a

fost ridicat în plan la scara 1:1000, se cere împărţirea parcelei Vn 7 în trei suprafeţe egale:
s1=s2=s3, cu condiţia închiderii lor pe suprafaţa cunoscută: Vn7 = 4043 mp.
Pentru rezolvarea parcelării suprafeţei date, se aplică metoda seriilor de parcele, care se
rezolvă pe baza determinării coordonatelor punctelor în serii situate pe segmente de dreaptă,
prin folosirea procedeului trigonometric.

63
 În acest scop se consideră mai întâi coordonate punctelor 501, 541, 536, 509 de pe
conturul Vn7 , apoi se determină coordonatele punctelor 1,2 de pe segmentul 501-541 şi
respectiv, a punctelor 3,4 de pe segmentul 509-536. (fig.5.1.).

Nr. COORDONATE RECTANGULARE

Pct. X Y
m m
501 6704.333 13594.642
541 6715.887 13643.167
536 6794.731 13624.273
509 6783.353 13.575.826

Fig.5.1. Parcelări numerice în serii de parcele

Pentru calculul coordonatelor punctelor 1 şi 2 ca puncte pe segmentul 501 –541 ,prin

procedeul trigonometric se efectuează următoarele operaţii :
 Se calculează orientarea laturii 501-541:
X X X
tg  501  541  541 501  0.23810407
501  541 Y Y Y
501  541 541 501

EXEMPLU DE CALCUL:
 11 .554
tg   0.23810407
501  541  48.525
g
    arctg 0.23810407  14 88c11cc
501  541 I
g g
    14 88c11cc  14 88c11cc
501  541 I

 Se calculează lungimea laturii 501-541:

  11 .554 11 .554
d 501  541 
   49.881m
501  541 sin  sin 14 g .8811 0.23162881
501  541
 Y 48.525 48.525
d  501  541    49.881m
501  541 cos cos14 g .8811 0.97280423
501  541
 Se determină d1, d2 , d3 dintre punctele de pe segmentul de dreaptă 501, 541, pe
baza condiţiei de parcelare d1=d2=d3, obţinându-se:
d 49.881
d d d  501  541   16.627m
501  1 1  2 2  541 3 3

 Se exprimă orientările:501-1, 1-2 şi 2-541 avându-se în vedere că punctele 1 şi 2

sunt situate pe segmentul de dreaptă 501-541 de orientare cunoscută;

64
 501-1 = 1-2 = 2-541 = 501-541 = 14g,8811

 Se calculează coordonatele rectangulare (X,Y) ale punctelor 1 şi 2 situate pe

segmentul de dreaptă 501-541 cu relaţiile:
g
X X d  sin   6704.333  16.627  sin 14 .8811  6708.184m
1 501 501  1 501  1
g
Y Y d  cos  13594.642  16.627  cos14 .8811  13610.817m
1 501 501  1 501  1
g
X  X d  sin   6708.184  16.627  sin 14 .8811  6712.035m
2 1 1 2 1 2
g
Y Y  d  cos  13610.817  16.627  cos14 .8811  13626.992m
2 1 1 2 1 2

 Se calculează coordonatele punctului 541 , care trebuie să fie egale cu cele

cunoscute iniţial :
g
X  X d  sin   6712.035  16.627  sin 14 .8811  6715.886m
541 2 2  541 2  541
g
Y Y  d  cos  13626.992  16.627  cos14 .8811  13643.167 m
541 2 2  541 2  541

 Se calculează în mod identic coordonatele punctelor 3 şi 4 situate pe segmentul

de dreaptă 509-536 după cum urmează:
X X X
tg  509  536  536 509  0.23485458
509  536 Y Y Y
509  536 536 509
g
    arctg 0.23485458  14 .6852
509  536 I
g g
    14 .6852  14 .6852
509  536 I
  11 .378
d 509  536 
  49.765m
509  536sin  sin 14 g .6852
509  536
 Y 48.447
d  509  536   49.765m
509  536 cos cos14 g .6852
509  536
d 49.765
d d d  509  536   16.588m
509  3 3 4 4  536 3 3
g
     14 .6852
509  3 34 4  536 509  536
g
X X d  sin   6783.353  16.588  sin 14 .6852  6787.146 m
3 509 509  3 59  3
g
Y Y d  cos  13575.826  16.588  cos 14 .6852  13591.975m
3 509 509  3 59  3
g
X  X d  sin   6787.146  16.588  sin 14 .6852  6790.939m
4 3 509  3 3 4
g
Y Y  d  cos  13591.975  16.588  cos14 .6852  13608.124m
4 3 509  3 34
g
X  X d  sin   6790.939  16.588  sin 14 .6852  6794.732m
536 4 4  536 4  536
g
Y Y  d  cos  13608.124  16.588  cos14 .6852  13624.273m
536 4 4  536 4  536

 Se verifică modul de calcul al parcelării prin determinarea suprafeţelor celor trei

parcele obţinute , cu ajutorul coordonatelor vechi ale punctelor 501, 541,536 şi
509 şi a coordonatelor punctelor noi 1,2,3 şi 4 sau prin metoda grafică .
 Suprafaţa Vn7/1 = S1-3-509-501 = 1348,62 mp = 1348 mp;
 Suprafaţa Vn7/2 = S2-4-3-1 = 1347,78 mp = 1348 mp;
 Suprafaţa Vn7/3 =S541-536-4-2 = 1346,92 mp = 1347mp.

65
  Se calculează suma celor 3 parcele , care trebuie să fie egală cu suprafaţa parcelei
Vn7 cunoscută iniţial .
Vn7/1 + Vn7/2 + Vn7/3 = S501-541-536-509 = 4043 mp
 Se calculează lungimile laturilor celor trei subparcele Vn7/1, Vn7/2 şi Vn7/3 , în
vederea aplicării pe teren a planului de parcelare:
d d   2   2  81.229m
501  509 7 501  509 501  509

d d   2   2  81.179m
1 3 8 1 3 1 2
d d   2   2  81.129m
24 9 24 24
d d   2   2  81.076m
541  536 10 541  536 541  536

5.3. Întocmirea şi redactarea planului parcelar

Prin plan parcelar se înţelege documentul tehnic car conţine elementele topografice
necesare pentru aplicarea pe teren a punctelor 1,2,3,4 şi pentru verificarea lor , ce au
rezultat în urma împărţirii parcelei Vn7 în trei subparcele egale : s1=s2=s3 .
Pe planul parcelar la scara 1:1000, care cuprinde cele patru puncte vechi ale colţurilor
parcelei Vn7 (501,541,536 şi 509) , se raportează coordonatele punctelor vechi şi al
punctelor noi 1,2,3 şi 4 şi se înscriu elementele de trasare: d 1,d2,d3,d4,d5,d6 şi de
verificare: d 7,d 8,d 9,d10.
Planul parcelar întocmit la scara1:1000 se completează cu numerotarea cadastrală a
celor trei subparcele ;
 suprafaţa parcelelor în metri pătraţi ;
 direcţia nordului şi inventarului de coordonate rectangulare plane ale punctelor
vechi şi al punctelor noi (fig.5.2.)--PLANŞA3.
Numerotarea cadastrală a noilor parcele se efectuează prin numărul vechi al parcelei
date, la care se adaugă sub formă de fracţie pe orizontală numărul 1, 2 şi 3 al celor 3
subparcele şi suprafaţa parcelei în mp: Vn7/1=1348mp ; Vn7/2 =1348 mp şi Vn7/3 = 1347mp.
În cazul planului parcelar redactat la scara 1:1000 se consideră cele 2 aliniamente de
bază: 501-1-2-541 şi 509-3-4-536, materializate pe teren prin punctele de capăt 501;
541 şi respectiv, 509; 536.
Punctele 1 şi 2 de pe aliniamentul 501-541 se vor trasa pe baza distanţelor d 1= d2= d3
=16,627 m , iar punctele 3 şi 4 de pe aliniamentul 509-536 se vor trasa pe baza
distanţelor d4 = d5 = d6 = 16,588 m.
Controlul trasării distanţelor d1, d2, d3, aplicate pe aliniamentul 501-541 se face
prin compararea acestora cu cele din planul parcelar proiectat , precum şi cu ajutorul
distanţelor d8 şi d9 , în limitele abaterilor maxime admise la trasarea pe teren a lungimilor
cu panglica de oţel de 50 m,se consideră că precizia relativă a trasării distanţelor este de
1/10000 …….1/15000.

66
 Probleme topografice de nivelment
În cadrul operaţiilor topografice necesare proiectării şi aplicării pe teren a
elementelor unor amenajări de îmbunătăţiri funciare se determină cotele punctelor,
pantele diferitelor trasee şi se construiesc profile longitudinale şi transversale.

6.1.Determinarea cotelor pe planuri topografice cu curbe de nivel

În cazul planului parcelar proiectat la scara 1:1000 se cere să se determine cotele

punctelor 1 şi 2, în funcţie de cotele curbelor de nivel trasate cu echidistanţa En = 1,0m.
Pentru determinarea cotelor punctelor 1 şi 2 , care reprezintă capetelelaturii1-2 a
parcelei Vn7/2, se foloseşte metoda interpolării grafice , pornindu-se de la ipoteza că panta
terenului dintre cele două curbe de nivel consecutive , unde se găseşte punctul dat este
uniformă.(fig.6.1.).

67
 Fig.6.1.-Determinarea cotelor pe planuri topografice cu curbe de nivel

Ca exemplu: Se consideră punctul 1 situat între curbele de nivel de cote 166m şi 167
m. Pentru determinarea cotei punctului 1 se efectuează următoarele operaţiuni:
 Se trasează linia de cea mai mare pantă prin punctul 1,care reprezintă

perpendiculara din punctul dat de curbele de nivel vecine de cote 166m şi 167m,
fiind corespunzătoare cu latura parcelei 501-1-2-541;
 Se notează punctele de intersecţie ale liniei de cea mai mare pantă cu curbele de

nivel vecine, obţinându-se punctele a de cotă 166m şi b de cotă 167 m;

 Se măsoară pe direcţia liniei de cea mai mare pantă a-1-b, lungimea în milimetri

a segmentelor a-1 ,a-b , obţinându-se:

da-1=5,3 mm şi Dab=14,8 mm
 Se determină diferenţa de nivel a-1 dintre punctele „a” şi „1” pe baza ipotezei

pantei uniforme între curbele de nivel considerate:

Dab…………………………………AB = En
Da-1 ………………………………A-1
________________________________________
d 5.3mm
  a  1     1.0m  0.358m
A 1 D AB 14.8mm
a b

 Se calculează cota punctului 1 cu relaţia:

Z1=ZA + A-1= 166,000 + 0,358 =166,358 m

68
 Fig.6.2. Interpolarea grafică a cotei punctului 1 situat între curbe de nivel

În mod asemănător , se determină şi cota punctului 2 situat între curbele de nivel de cote
167 şi 168 m.
d 7.2
    b  2    167.000   1.00  167.477m
2 b D bc 15.1
bc

6.2. Calculul pantei unui aliniament

Din punctul de vedere topografic prin panta unui aliniament se înţelege tangenta
unghiului format de linia de înclinare a terenului cu planul orizontal.
În funcţie de cotele punctelor 501 şi 541 , care reprezintă capetele laturii 501-541 a
parcele Vn7 , se cere să se determine panta terenului între cele două puncte date , pe planul
topografic la scara 1:1000 (fig.6.3.).

69
 Fig.6.3. Calculul pantei aliniamentului 501-541

Din triunghiul de pantă 501-541”-541 se obţine:

Z Z
p  i  tg  501  541  541  Z 501  168.737  165.130  3.607  0.072312
do do 49.881 49.881
501  541 501  541
în care , distanţa orizontală (do 501-541) s-a calculat din coordonatele (X,Y) ale punctelor
date cu relaţia:
do
501  541
  X 541  X 5012  Y541  Y5012  49.881m

Din punct de vedere practic, panta se poate exprima în :

 procente: p% = 100 tg = 100  0,072312 = 7,2%
 promile: p    = 1000 tg = 1000  0,072312 = 72,3   
 grade centesimale: g = arc tg = arc tg(0,072312) = 4g,5955
 
 grade sexagesimale:  = arc tg = arc tg(0,072312) = 4 ,13’59’’

6.3. Întocmirea unui profil topografic

6.3.1. Generalităţi

Profilul topografic al terenului este reprezentarea grafică din intersecţia suprafeţei

terenului cu un plan vertical ce conţine direcţia respectivă. Redactarea profilelor topografice se
face pe baza distanţelor orizontale şi a cotelor determinate pe un plan topografic cu curbe de
nivel sau obţinute din măsurătorile făcute pe teren.
Reprezentarea profilului topografic se face pe hârtie milimetrică sau pe hârtie simplă, în
cadrul unui sistem de axe rectangulare, în care pe axa absciselor se raportează distanţele
orizontale , iar pe axa ordonatelor , cotele punctelor la scări diferite. În mod obişnuit, scara
înălţimilor este mai mare de 5, 10, 20, şi 25 ori decât scara lungimilor, pentru a evidenţia
clar relieful terenului pe direcţia considerată.
Se deosebesc profile longitudinale şi profile transversale.

6.3.2.Întocmirea unui profil longitudinal

Pentru redactarea profilului topografic longitudinal între punctele de cote

cunoscute situate pe traseul :501-541-540-538, în vederea amenajării unui drum
agricol , se efectuează următoarele operaţiuni:
 pe scara lungimilor corespunzătoare lungimii totale a profilului se desenează un
indicator care va cuprinde : numărul punctului, cota punctului, distanţe parţiale dintre
punctele profilului , distanţe cumulate de la primul punct şi până la fiecare punct de
pe profil şi panta sau declivitatea terenului , exprimată în procente;

70
 pe axa lungimilor profilului , se raportează la scara 1:1000 , identică cu scara
planului , punctele 501-1-2-3-541-540-4-547-5-6-7-8-538 ,pe baza distanţelor dintre
aceste puncte măsurate pe planul de situaţie;
 se raportează cotele punctelor 501,1,2,3,…,538 la scara 1:1000 a înălţimilor , prin
ridicarea perpendicularelor de pe axa lungimilor până în dreptul cotelor respective;
 se unesc punctele raportate ,corespunzătoare scării înălţimilor şi se va obţine profilul
topografic al terenului în sens longitudinal pe direcţia punctelor 51-541-547-538, la
scara lungimilor 1:1000 şi scara1:100;
 se completează datele profilului cu elementele menţionate mai sus, iar panta se va
exprima , pe segmentele de dreaptă , dintre punctele parţiale 501-1; 1-2; 2-3; ……6-
7;7-8;8-538 pe baza relaţiei:

p   100  tg  100 
 do

EXEMPLU DE CALCUL:

p  501  1  100  0.90  100  7.0%
501  1 do 12.80
501  1

p  1  2  100  1.00  100  7.0%
1 2 do 14.20
1 2

p  2  3  100  1.00  100  7.1%
23 do 14.00
23

 Pantele calculate şi exprimate în procente se înscriu în indicatorul

profilului pe lungimea diagonalelor, care se trasează în sens crescător
pentru rampe şi în sens descrescător pentru pante propriu-zise
( Fig.6.4.  planşa nr. 4)

71
B.TABELE DE CALCUL

72
C. PIESE DESENATE

73