Sunteți pe pagina 1din 3

Retele liniare plane

Se numesc retele geodezice liniare sau retele de trilateratie, retele alcatuite din puncte pentru a
caror determinare s-au efectuat numai masuratori de distanta, acestea reprezentand de regula laturi
de triunghiuri.

Retelele liniare pot fi dezvoltate ca retele constranse, cand sistemul de axe fata de care urmeaza sa
se calculeze pozitia punctelor noi, este dinainte dat, printr-un numar de elemente mai mare decat
strictul necesar (coordonatele X,Y ale unui punct si orientarea unei laturi), sau ca retele libere, cand
sistemul de axe se alege dupa dorinta.

In cazul retelelor constranse, sistemul de axe se da de regula in mod supraabundent prin intermediul
a cel putin doua perechi de puncte vechi, de coordonate cunoscute A(XA , YA ) si B(XB , YB ), aceasta
formand asa-numita baza a intersectiilor liniare si C( XC , YC ), D(XD , YD), care formeaza asa-numita
baza de control, sau elementul de constrangere al retelei.

Plecand de la asemenea baze, de orientari cunoscute in plan, se calculeaza in mod treptat prin
intersectii obisnuite sau radieri, coordonatele punctelor noi 1,2,3,...etc. .

Daca punctele vechi date nu formeaza o baza din intersectie liniara, reteaua neavand niciun punct
nou care impreuna cu cele date sa formeze un triunghi, atunci coordonatele punctelor noi nu mai
pot fi calculate direct in sistemul de axe dat. Ele se calculeaza mai inatai intr-un sistem local xOy , cel
mai simplu cu originea in unul din punctele vechi, iar axa Ox cincidenta cu una din laturile masurate,
care serveste drept baza initiala de intersectie in sistemul local.

Primul punct calculabil in acest sistem, evident este punctul 1, ca punct radiat, urmand apoi punctele
2, 3, etc. , calculate prin intersectii liniare. Perechile de sageti convergente in acelasi punct, indica
intersectiile liniare corespunzatoare.

Coordonatele locale (xy) astfel obtinute vor fi supuse apoi unor transformari liniare ( o rotatie si 2
translatii XA YA ), pentru aducerea in sistemul de axe dat. Pentru deducerea cu control de scara a
parametrilor transformarii sunt suficiente doar cele doua puncte vechi. Spunem ca acestea ne dau
baza de transcalcul.

In cazul retelelor libere, coordonatele punctelor noi se recalculeaza intr-un sistem local, mai mult sau
mai putin arbitrar ales, de regula cu originea in unul din punctele retelei, iar axa OX dirijata dupa
directia uneia din laturile masurate.

Aceasta constiruie baza initiala a intersectiilor liniare in sistemul local, intocmai ca si in cazul
precedent.

Pentru evitarea coordonatelor negative, evident se pot efectua dupa dorinta si translatii de axe, sau
chiar rotatii daca acest lucru este necesar.

Principii de baza in dezvoltarea retelelor liniare


In dezvoltarea retelelor liniare ca retele constranse sau libere, trebuie respectate urmatoarele
principii de baza.

1. In fiecare punct nou al retelei trebuie sa convearga cel putin trei laturi, masurate de la trei
puncte de coordonate cunoscute sau calculabile in sistemul de referinta adoptat.
2. Cel putin doua din laturile care converg in fiecare punct nou, trebuie sa formeze intre ele un
unghi apropiat de unghiul drept.

Prima cerinta decurge din aceea ca un punct in care converg doar doua laturi masurate de la doua
puncte de coordonate cunoscute sau calculabile in sistemul de referinta adoptat, nu are asigurat
controlul determinarii si prin urmare nu trebuie considerat ca apartinand retelei.

A doua cerinta decurge din faptul ca pentru o retea liniara, conformatia geometrica este la fel de
importanta ca insasi precizia masuratorilor. Erorile masuratorilor, oricat ar fi ele de mici, se propaga
puternic amplificate in rezultatele finale ale compensarilor ( de regula coordonatele XY, sau alte
functii de aceste marimi) in conditiile unei conformatii geometrice nesatisfacatoare a retelei
(unghiuri formate de laturile de determinare foarte ascutite).

Rigiditatea retelelor liniare constranse

In cazul retelelor liniare constranse, unde cel putin o baza de intersectie sau transcalcul se considera
data, fiecare punct nou al retelei necesitand cate doua laturi masurate, rigiditatea N are expresia:

N = L 2P

unde N = numarul total de laturi masurate

P = numarul total de puncte noi

Se observa ca rigiditatea N reprezinta in acelasi timp, numarul ecuatiilor de conditii la care trebuie sa
raspunda respectiva retea.

Elemente de compensare a retelelor linare dupa metoda masuratorilor indirecte

Spre deosebire de metoda masuratorilor conditionate , care se preteaza convenabil numai la


anumite configuratii de retele liniare ( sisteme centrale si retele compacte), metoda masuratorilor
indirecte este de maxima generalitate, ea fiind usor aplicabila la configuratii oricat de complicate.
Singurul dezavantaj al metodei masuratorilor indirecte ramane acela ca prin aplicarea ei se ajunge
chiar in cazul retelelor putin dezvoltate, la sisteme mari de ecuatii normale, care adesea depasesc
posibilitatile calculatoarelor mici de birou.

Aplicarea metodei masuratorilor indirecte, presupune determinarea in prealabil aunor valori


apropiate ale coordonatelor punctelor retelei. Acesta se calculeaza prin metoda radierilor sau a
intersectiilor liniare. Trebuie spus insa ca indiferent de metoda de compensare care se aplica,
masuratori conditionate sau indirecte, reteaua liniara trebuie sa respecte principiile de baza. Printre
acestea, se afla si asa-numitul unghi optim al intersectiei liniare.