Sunteți pe pagina 1din 5

DRUMUIRI SI RADIERI CU STATIA

TOTALA



1. DRUMURI CU STATIA TOTALA

Metoda drumuirii ocupa o pozitie centrala in ansamblul ridicarilor in plan
prin volumul si frecventa lucrarilor in care este solicitata. Locul primordial il
detine in determinarea retelei de ridicare si pozitionarea detaliilor, dar la ea se
poate apela si pentru indesirea retelei geodezice.
Statia totala, prin structura si posibilitatile oferite, a devenit instrumentul
reprezentativ, utilizat azi in exclusivitate in masurarea drumuirilor, fiind, in acelasi
timp, singurul concurent serios al sistemului GPS. Principalele argumente in
sprijinul acestei optiuni sunt:
- permite masurarea automata, la comanda, a elementelor geometrice,
afisarea si inregistrarea lor in memorie, prelucrarea partiala conform meniului de
programe incorporat si transferul lor in calculator;
- softurile de lucru pe teren sunt diferentiate de la unul simplu (de baza), ce
vizeaza doar aceste elemente, la altele complexe, care prelucreaza si afiseaza
rezultatele pe care le si retin. Indiferent de program, datele de baza masurate se
pastreaza in memorie;
- programul coordonate polare" sau cu o denumire asemanatoare, permite
determinarea pe teren a pozitiei spatiale a unui punct, radiat dintr-o statie
cunoscuta, pe baza unei vize de referinta, posibilitate valorificata si in cadrul
multor aplicatii topografice.
In principiu, in cazul general al unei drumuiri incadrate, traseul poate fi
considerat ca o inlantuire de radieri succesive: in functie de coordonatele
cunoscute ale statiei, a unei vize de orientare si a datelor obtinute din masuratori,
rezulta si se afiseaza valorile x, y, z ale punctului din vizat.


Figura 1. Drumuire sprijinita pe doua puncte de coordonate cunoscute

Masuratorile in teren urmaresc elementele definitorii pentru cazul general al
drumuirii 3D, considerat cel mai reprezentativ, respectiv unghiurile orizontale si
verticale, inaltimea aparatului si a prismei in momentul vizarii.
La acestea se adauga coordonatele cunoscute ale punctelor de capat A si B si
cele ale punctului C folosit ca viza de orientare, coordonate necesare pozitionarii
statiilor de drumuire si pentru control.
Etapele de lucru pentru realizarea unei drumuiri cu o statie totala prin
programul ce furnizeaza coordonatele drumuirii direct pe teren sunt, in linii mari,
urmatoarele:
- instalarea aparatului in punctul A cunoscut, pornirea, initializarea si
trecerea pe programul coordonate;
- orientarea in statie prin introducerea in memorie a coordonatelor proprii si
cele ale referintei C;
- vizarea semnalului de orientare, trecerea pe programul coordonate polare,
introducerea cotei, inaltimii aparatului si a prismei;
- vizarea prismei din punctul 1, declansarea masuratorilor si drept urmare
afisarea coordonatelor x, y, z ale acestuia, trecute in memorie.
Operatia se repeta in punctele urmatoare (1, 2, ...n) ale drumuirii, cu
urmatoarele mentiuni:
- orientarea in fiecare punct se face prin viza inapoi, ca punct cunoscut,
coordonatele punctului stationat si ale celui din urma se recheama din memorie;
- controlul operatiei de orientare se face prin radierea punctului precedent,
cnd trebuie sa se obtina coordonatele cu diferente de 1-2 mm.

Verificarea finala se realizeaza pe ultima viza de determinare dusa spre
punctul B: pe displayul statiei trebuie sa apara coordonatele acestuia lejer diferite
si in limitele tolerantei fata de cele cunoscute, preluate din inventarul retelei de
sprijin.
Unele greseli in executarea drumuirilor cu statii totale sunt de asteptat, ca in
orice masuratoare aparitia lor este redusa substantial in raport cu aparatura clasica,
deoarece masurarea si inregistrarea elementelor geometrice (unghiuri si distante}
se face automat, fara interventia operatorului, dupa vizarea prismei si declansarea
comenzii. In aceste conditii:
dispar greselile personale, provocate de neatentia operatorului la citirea
gradatilor pe cercuri, a distantei pe stadie sau a complementului pe panglica
de otel ca si cele de inscriere gresita in carnet a valorilor comunicate de la
aparat;
pot apare greseli de introducere in memorie a unor date, cum ar fi inaltimea
aparatului si mai ales a prismei, care in momentul inregistrarii poate sa nu
coincida cu cea reala, avnd in vedere modificarile in inaltime intervenite in
decursul masuratorilor pentru asigurarea vizibilitatilor, modificari neoperate
in memorie.
Asemenea situatii au efect direct doar asupra cotelor, ce se calculeaza eronat.
Introducerea unor coordonate gresite este posibila doar in prima statie, dar
neconcordanta se poate depista rapid in a doua. In rest, la o masuratoare demarata
corect nu se mai poate gresi deoarece coordonatele se recheama din memorie.



2. RADIERI CU STATIA TOTALA

Ridicarea detaliilor este operatiunea prin care se determina pozitia punctelor
caracteristice ale detaliilor fata de punctele retelei de ridicare, pozitia relativa a
detaliilor (unele fata de altele), forma si dimensiunile lor.
Prin detaliu se intelege tot ce exista pe suprafata terestra, fie de provenienta
naturala (vai, ruri, culmi, vegetatie etc) fie artificiale: (drumuri, constructii, limite
de proprietate etc). In ansamblul lor, detaliile alcatuiesc continutul unui plan.
Ridicarea detaliilor presupune in teren urmatoarele etape:
- descompunerea detaliilor in puncte caracteristice,
- determinarea pozitiei punctelor caracteristice fata de cele ale retelei de
ridicare.
Metoda de baza pentru ridicarea detaliilor este metoda radierii. Mai exista si
alte metode de ridicare in plan a detaliilor, folosite mai rar sau numai in anumite
conditii:
- metoda drumuirii,
- metoda intersectiei,
- metoda absciselor si ordonatelor,
- metoda profilelor.

Metoda radierii detaliilor. Principiul metodei

In principiu, radierea se face in orice situatie, ori de cte ori se poate masura
distanta si unghiul orizontal spre un punct.
In cadrul metodei, pozitia unui punct de detaliu (punct radiat) se defineste in
raport cu un punct de statie (cunoscut) si cu o directie de referinta (de regula viza
spre statia din urma a drumuirii.
Pozitia in inaltime (figura de mai jos) rezulta prin determinarea diferentei de
nivel intre punctul de statie si punctul radiat.
Figura 1. Determinarea pozitiei unui punct prin metoda radierii cu
statia totala

Radierile cu statia totala (tahimetru electronic) si cu tahimetrul clasic ocupa,
de departe, locul cel mai important in cadrul metodei radierii.
Elementele masurate sunt doar in pozitia I a lunetei si sunt diferite dupa cum
se lucreaza cu instrumentele mentionate.
In cazul statiilor totale elementele masurate sunt:
- unghiul orizontal
1
cu fata de referinta spre B,
- distanta inclinata l
A1
citita direct pe display-ul statiei
- unghiul vertical z
A1
sau
A-1
, afisat de asemenea pe display