Sunteți pe pagina 1din 10

Curs 2 2. REELE DE REFERIN PENTRU URMRIREA COMPORTRII CONSTRUCIILOR 2.

1 GENERALITI Indiferent de metoda de urmrire geodezic folosit, este necesar s se realizeze pe teren reele geodezice de msurare alctuite din puncte fixe i puncte mobile conform tabelului 1: Tabelul 2.1: Metode geodezice de urmarire a deplasarii constructiilor Directia deplasarii Verticala Metoda geodezica de urmarire -nivelment geometric -nivelment trigonometric -nivelment hidrostatic -determinari GPS Plana -microtriangulatie -aliniament -poligonometrie -determinari GPS - marci de vizare - pilastri si marci si pilastri - marci de vizare si pilastri Sistemul informatic proiectat asigura determinarea de orientare - pilastri de orientare deplasarilor constructiilor pe baza Marci de tasare Reperi de referinta Puncte mobile Puncte fixe

- marci de vizare - pilastri si marci

masuratorilor geodezice si nu include aspectele legate de preluarea si prelucrarea masuratorilor fizice. n cadrul fiecarei retele de urmarire este necesar sa se stabileasca un numar minim de puncte care sa fie considerate stabile n timp, fata de care urmeaza a se determina coordonatele celorlalte puncte considerate mobile. Alegerea punctelor stabile se face pe considerent de amplasament (pilastri fundati pe roca cu avizul geotehnicianului - adncimea de fundare - n afara zonei de influenta a constructiei) si trebuie facuta cu maximum de atentie. Corectitudinea valorilor determinate pentru deplasari depinde de respectarea ipotezei privind stabilitatea punctelor de referinta, astfel ca este necesar sa se prevada n proiectul de urmarire posibilitatea verificarii acestora. De asemenea, o atentie deosebita trebuie acordata conservarii n timp a elementelor care materializeaza punctele retelei. Pe de alta parte, precizia valorilor respective este influentata de o serie de factori dintre care cei mai importanti sunt: calitatea masuratorilor (calitatea instrumentelor, acuratetea observatiilor, conditiile de mediu), conformatia retelei, distanta medie dintre puncte, dispunerea punctelor fixe, etc.

2.2 METODA TRIGONOMETRIC - MICROTRIANGULAIA Se foloseste la determinarea vectorului deplasarii orizontale ale punctelor de control, fixate pe constructia luata n studiu, n raport cu un sistem de referinta, constituit din puncte fixate n terenuri nedeformabile si n afara zonei de influenta a constructiei, formnd reteaua punctelor de microtriangulatie. Metoda microtriangulatiei este folosita la urmarirea comportarii n timp a constructiilor masive (baraje, ecluze, viaducte, poduri), ca si a terenurilor din jurul acestora. Determinarea vectorului deplasarii orizontale a constructiei necesita efectuarea masurarilor repetate (ciclice) ale retelei de microtriangulatie, cu aceeasi precizie cu care a fost construita initial. Calculele de compensare trebuie executate riguros, prin metoda celor mai mici patrate, cu scopul de a se obtine valorile cele mai probabile ale coordonatelor punctelor retelei, avndu-se posibilitatea aprecierii preciziei rezultatelor compensarii si deci si a preciziei de determinare a vectorului deplasarii orizontale a punctelor de control, de pe constructia studiata.

In componenta retelei de microtriangulatie intra urmatoarele categorii de puncte: a) Puncte de control, numite si marci de vizare ce sunt fixate pe constructia ce urmeaza a fi observata. Aceste puncte puncte au rolul de a da cu exactitate marimile si directiile deplasarilor. Semnalizarea lor se face cu marci speciale de diferite forme, confectionate din bronz cromat spre a rezista la coroziune. Cercetatarile au aratat ca cele mai bune sunt semnalele sub forma de disc, diametrul cercului reprezentand 1:20 din distanta medie de la punctul fix de determinat. b) Puncte de statie, din care se fac observatii repetate spre punctele de control de pe constructie. Aceste puncte sunt marcate prin pilastri de beton armat, cu fundatie adanca, avand la partea superioara piese speciale de centrare si prindere a teodolitului. Amplasarea lor se face in apropierea constructiei , la maximum 300500 m, numarul lor fiind de cel putin doua. La partea superioara a pilastrului se fixeaza o placa de otel in mijlocul careia se afla dispus un reper cu filet ce inlocuieste surubul pompa, pentru o mai buna centrare a teodolitului si a semnalelor de vizare pe punctele de statie. c) Punctele de referinta de la care se determina eventualele schimbari in pozitia punctelor de statie sunt amplasate in terenuri stabile si la distante de 200300 m de constructia observata, spre a se elimina orice influenta a acesteia asupra lor. d) Punctele de orientare sunt amplasate la distante mai mari , in terenuri care prezinta un grad ridicat in privinta stabilitatii, indicate in studiile geotehnice. 12

Reteaua de microtriangulatie se poate prezenta sub una din urmatoarele tipuri: reea complet, care cuprinde toate cele patru categorii de puncte si cu vize reciproce ntre punctele de statie si punctele de referinta (puncte de control, de cercetat), puncte de statie, puncte de referinta si puncte de orientare; reea incomplet, cnd nu sunt asigurate vizele reciproce ntre punctele de statie si punctele de reea superficial, compusa din puncte de statie si puncte de referinta. reea complet (fig.2.1) referinta; Reteaua de microtriangulatie se poate reprezenta sub una din urmatoarele tipuri:

Fig.2.1 Retea completa de urmarire reea incomplet (fig.2.2)

Fig.2.2. Retea incompleta de urmarire reea simpl (fig.2.3) 13

Fig.2.3 Retea simpla de urmarire La realizarea retelei de microtriangulatie se urmareste obtinerea unei bune conformatii a figurilor geometrice componente, in vederea obtinerea unei precizii antecalculate care sa satisfaca pe deplin cerintele impuse. Se alege un sistem de axe rectangular care sa coincida cu axele principale ale constructiei observate. De exemplu in cazul urmaririi unui baraj sau a unei lucrari de arta (pod, viaduct), deformatiile rezultate pe axa Y, paralela cu axa obiectivului, sunt mai mici decat cele pe verticala, adica dupa axa Z (fig.2.4) Z

Fig. 2.4. Urmarirea unui baraj Observatiile in punctele retelei de triangulatie se executa cu precizie corespunzatoare retelei de ordinul I, II, uneori chiar III, prin metoda seriilor complete (reiteratiilor) sau metoda Schreiber. In timpul masuratorilor se iau toate masurile pentru a se elimina complet influenta erorilor sistematice si pentru a reduce la minimum erorile aleatoare. La calculul deplasarilor orizontale ale constructiei, unghiurile, orientarile si coordonatele punctelor din ciclul initial de masuratori devin, dupa compensare, elemente de referinta. Fata de acestea se raporteaza toate elementele obtinute in ciclurile urmatoare de observatii. Schimbarile in pozitia de control, de pe constructia studiata, se determina prin metoda intersectiei, pe cale trigonometrica, analitica sau prin metoda celor mai mici patrate. In fiecare ciclu de observatii se verifica

14

stabilitatea in pozitia punctelor de statie, in cazul deplasarii unora din ele, se va proceda la introducerea corectiilor corespunzatoare. La calculul deplasarilor orizontale ale constructiei, unghiurile, orientarile si coordonatele punctelor din ciclul initial de masurari devin, dupa compensare, elemente de referinta. Fata de acestea, se raporteaza toate elementele obtinute n ciclurile urmatoare de observatii. Procesul determinarii vectorului deplasarii orizontale a punctelor de control, de pe constructia studiata, cuprinde urmatoarele ETAPE: (1) Etapa masurarilor unghiulare si liniare la locul experimentarii (2) Etapa prelucrarii datelor masurarilor, pentru calculul vectorului deplasarii constructiei si evaluarea preciziei 2.3 REELE ALTIMETRICE O importanta deosebita in analiza comportarii constructiilor, atat in timpul incercarilor pe modele sau la scara naturala, cat si dupa darea lor in exploatare o au datele privind deplasarile pe verticala ale acestora. Principiul masurarii deplasarilor si deformatiilor pe verticala consta in determinarea repetata a cotelor punctelor de control, numite si marci de tasare, fixate pe constructia cercetata, in raport cu mai multe repere fixe, amplasate in pe ternuri nedeformabilesi in afara zoneii de influenta a constructiei. Punctele de control incastrate pe constructie, se deplaseaza impreuna cu constructia si deci prin observatii efectuate asupra lor, se pot stabili valorile deplasarilor verticale. Deoarece masuratorile geodezice permit doar analiza constructiei in functie de caracterul si marimile deplasarilor verticale, ele vor trebui corelate cu observarea si studierea regimului apelor subterane, mecanica pamanturilor, etc, in scopul descoperirii originii acestor acestor deplasari si indicarea posibilitatilor de eliminare a lor. Metodele utilizate sunt: a).metoda nivelmentului geometric de inalta precizie, b).metoda nivelmentului trigonometric de precizie; c).metoda nivelmentului hidrostatic Marimile deplasarilor verticale, tasari sau ridicari, se pot determina fie prin metode numerice, semirguroase, folosind prelucrarea datelor masuratorilor din teren prin metoda celor mai mici patrate. Alegerea se face in functie de natura si precizia cercetarii efectuate.

15

A). Metoda nivelmentului geometric de precizie nalt Este metoda care asigura precizia cea mai mare la masurarea deplasarilor verticale ale constructiilor, fiind utilizata atat la incercarea experimentala a unor constructii pe modele sau la scara naturala, precum si la urmarirea comportarii in timp, si in faza de exploatare. In functie de tipul, forma si marimea constructiei studiate, se creaza reteaua de nivelment geometric. In componenta retelei regasim: puncte de control, fixate pe constructia care este supusa cercetarii, numite in cazul acestei metode si marci de tasare sau repere mobile; reper fixe, numite si repere de referinta, amplasate in terenuri nedeformabile si in afara zonei de influenta a constructiei studiate. Punctele de control (marcile de tasare) au rolul de a reda cat mai fidel componentele verticale ale deplasarilor unor elemente separate sau a constructiei care se taseaza, pe care ele sunt fixate. Ele se incastreaza in elementele de rezistenta ale constructiei si trebuie sa asigure verticalizarea pe acestea a mirelor de nivelment sau montarea dispozitivelor de nivelment hidrostatic. Marcile de tasare determinate prin nivelment geometric de inalta precizie se pot realiza astfel: incastrate vertical; incastrate orizontal; incastrate orizontal sau vertical monobloc; incastrate vertical sau orizontal cu bolt detasabil. In afara de acestea se mai pot folosi si alte modalitati de materializare a punctelor de control (marci de tasare) cum ar fi: marci gradate, reprezentate de mire de invar suspendate sau rigle obisnuite cu diviziuni milimetrice, marci bulon, marci cui, marci pastila, etc. Reperele fixe au rolul de a realiza un plan de comparatie fata de care se determina deplasarile verticale ale punctelor de control. La amplasarea lor trebuie sa se tina seama de conditiile geotehnice si hidrologice ale terenului, de necesitatea asigurarii conditilor optime pentru efectuarea citirilor pe mire, de elementele de organizare a santierului, de sistematizarea terenului in jurul constructiei studiate. Numarul reperelor fixe va fi de minim doua, dispuse astfel incat sa acopere cat mai uniform zona inconjuratoare a constructiei. Reperele fixe se clasifica in repere de suprafata si repere de adancime. Reperele fixe de adancime si in mai mica masura cele de suprafata au rolul de a asigura stabilitatea planului orizontal de referinta, fata de care se determina deplasarile verticale ale punctelor de control, incastrate pe constructia luata in studiu. Ca regula generala, reperele fixe se amplaseaza in afara zonei de influenta a constructiei observate, sub adancimea de inghet si pana la roca de baza, sau sunt incastrate in constructii existente vechi, masive si 16

stabile sau in stanca, in locuri accesibile pentru observatii.Amplasamentul lor trebuie sa asigure conservarea lor pe toata perioada cercetarilor. Procesul de determinare a deplasarilor verticale ale punctelor de control (marci de tasare) cuprinde urmatoarele etape: etapa masurarilor de nivelment la locul experimentarii, in laborator sau pe teren, in fiecare ciclu de masurare; etapa prelucrarii masurarilor pentru calculul deplasarilor verticale ale constructiei si evaluarea preciziei iclude: testarea stabilitatii reperelor fixe ale retelei de referinta, in raport cu care se efectueaza masurarea deplasarilor verticale ale constructiei; daca se constata ca unele din reperele fixe si-au modificat pozitia pe verticala, se vor introduce corectiile corespunzatoare; calculul deplasarilor verticale ale punctelor de control de pe constructia luata in studiu; evaluarea preciziei de determinare a deplasarilor verticale si stabilirea, pentru o probabilitate data, a intervalelor de incredere in care se afla; intocmirea documentatiei tehnice a cercetarii. Metoda nivelmentului geometric de precizie nalta a fost si este, cea mai folosita metoda n studiul deformatiilor constructiilor. n functie de tipul, forma si marimea constructiei studiate, se creeaza reteaua de nivelment geometric. n componenta retelei intra: punctele de control de cercetat , fixate pe constructia care este supusa cercetarii, numite n cazul acestei metode si marci de tasare sau repere mobile. Deoarece, de cele mai multe ori, se face masurarea simultana att a deplasarilor orizontale ct si a celor verticale, folosindu-se aceleasi puncte, sau o parte din acestea (care n continuare vor fi denumite puncte de control, asa cum au fost denumite n cazul masurarii vectorului deplasarii orizontale); reperi fici, numiti si reperi de referinta, sunt amplasati n terenuri nedeformabile si n afara Punctele de control (marcile de tasare), au rolul de a reda ct mai fidel modificarea componentelor verticale ale deplasarilor unor elemente separate sau a constructiei urmarite, pe care ele sunt fixate, ca si crearea posibilitatilor de masurare a acestor componente. Ele se ncastreaza n elementele de rezistenta ale constructiei si trebuie sa asigure verticalizarea pe acestea a mirelor de nivelment sau montarea dispozitivelor de nivelment hidrostatic. Repartizarea marcilor de tasare se face n functie de forma si dimensiunile fundatiei si de ncarcarea diferitelor parti ale acesteia. Ele se repartizeaza n lungul axelor fundatiilor pentru a se determina directiile respective, n locurile unde se asteapta tasari mari, la rosturile de dilatatie, n jurul zonelor cu cele mai defavorabile conditii geologice. Aceasta operatie se realizeaza pe baza unui proiect de amplasare a marcilor de tasare executat de proiectantul general sau de tehnolog. n cazul urmaririi comportarii n timp a constructiilor, n perioada executiei si apoi a 17 zonei de influenta a constructiei studiate.

exploatarii, se va avea n vedere luarea de masuri avnd ca scop masurarea deplasarilor verticale ncepnd cu turnarea radierului de egalizare si sfrsind cu darea constructiei n exploatare. n acest fel, se va putea stabili dependenta deplasarilor verticale de greutatea proprie a constructiei n diferite etape de executie, de greutatea tuturor utilajelor nglobate n constructie, la darea n functiune a acesteia, ca si la ncarcarea constructiei. n acelasi timp, se vor urmari si deplasarile verticale ale terenului nconjurator, produse de influenta constructiei asupra terenului. Odata cu amplasarea pe teren a reperilor ficsi si cu ncastrarea marcilor de tasare pe constructia observata, se face fixarea punctelor de statie ale drumuirilor de nivelment, cu scopul pastrarii numarului de statii si ale pozitiilor acestora, constante n toate ciclurile de observatii. Construirea reperilor ficsi se face cu cel putin trei luni naintea nceperii urmaririi comportarii constructiei cercetate, pentru a se putea realiza stabilizarea acestora si determinarea prealabila a cotelor reperilor ficsi ai retelei de referinta. n toata aceasta perioada, ca si dupa nceperea observarii constructiei, se va efectua analiza stabilitatii reperilor ficsi. Alegerea instrumentelor, aparatelor si metodelor de executare a nivelmentului geometric se face n functie de precizia ceruta la determinarea deplasarilor verticale. La executarea drumuirilor de nivelment geometric se va avea n vedere verificarea si rectificarea prealabila a instrumentelor si aparatelor, eliminarea sau micsorarea influentei erorilor sistematice prin aplicarea de corectii sau prin metoda de lucru folosita, precum si reducerea la minimum a influentei erorilor aleatoare. La stabilirea ciclurilor de observatii se pleaca de la ideea ca, frecventa acestora trebuie sa fie mai mare n faza de executie si n faza imediat darii n exploatare a constructiei, dupa care, frecventa lor se micsoreaza, pe masura ce se produce stingerea tasarilor si deci, stabilizarea constructiei. La masurarea deplasarilor verticale prin metoda nivelmentului geometric de precizie nalta, o influenta mare asupra instrumentului o au vibratiile produse de vehicule grele n miscare sau de functionarea unor masini sau utilaje Ca si n cazul determinarii vectorului deplasarii orizontale, procesul determinarii deplasarilor verticale ale punctelor de control (marci de tasare), de pe constructia observata, cuprinde urmatoarele etape: B). Metoda nivelmentului trigonometric de precizie Metoda nivelmentului trigonometric de precizie (fig.2.5) se foloseste la masurarea deplasarilor verticale (tasari sau ridicari) ale punctelor de control de pe constructiile cercetate si in special a punctelor indepartate si greu accesibile ale constructiilor inalte. Principiul metodei nivelmentului trigonometric de precizie consta in determinarea cotelor punctelor de control dupa care, deplasarile verticale se obtin din diferentele cotelor din ciclul actual si al corespondentelor din ciclul initial.

18

H X h1 h1 P h1 Z1 Z1 A dA 1 d1 b P0 d2 dB B P

2 Z2 Z2 y

R Fig. 2.5. Metoda nivelmentului trigonometric de precizie Fata de punctele de capat ale bazei fixe, A si B, odata cu masurarea elementelor necesare determinarii deplasarilor orizontale (b, , ) se efectueaza si masurarea elementelor mecesare determinarii deplasarilor verticale (Zi) ale punctului de control P. In ciclul initial, cota punctului este data de relatia: H1=HA+h1; in care: HA-orizontul instrumentului in punctul de statie A; h1- diferenta de nivel dintre orizontul instrumentului din statia A si punctul de control P; Orizontul instrumentului din punctul de statie A, determinat de la reperul R de cota cunoscuta este data de relatia:
H A = H R + S A d A ctgZ A

(2.1)

(2.2)

Reperul de cota cunoscuta se va stabili cat mai aproape de punctele de statie A si B, iar citirea pe mira SA va fi aceasi in toate ciclurile de observatii, aleasa astfel incat unghiul zenital sa fie aproximativ drept, iar orizontul locului se va determina cu formula:
(100 g Z A ) cc H A = HR + SA dA cc

(2.3)

Diferenta de nivel dintre orizontul instrumentului din punctul de statie A si punctul de control P este data de relatia:
h1 = d1ctgZ 1

(2.4) 19

In intervalul de imp dintre ciclul initial si ciclul actual de observatii, punctul de control s-a deplasat pe verticala, odata cu constructia, din pozitia P in pozitia P. Cota punctului P corespunzatoare ciclului actual are forma: H1=HA+h1;
H 1 = H 1 'H 1 = ( H A 'H A ) + ( h1 'h1 ) = H A + h1 H 2 = H 2 'H 2 = ( H B 'H B ) + (h2 'h2 ) = H B + h2

(2.5) (2.6)

Deplasarea verticala a punctului de control, intre cele doua cicluri de observatii, din statia A, este:

In mod asemanator, deplasarea verticala a punctului de control, determinata din statia B, are forma: (2.7)

In relatiile de mai sus se modifica doar marimile unghiurilor zenitale. Ca valoare definitiva a deplasarii verticale a punctului de control se va lua media aritmetica:
H I = H 1 + H 2 2

(2.8)

sau media ponderata a celor doua valori:


H I = p1H1 + p2 H 2 p1 + p2

(2.9)

Eficienta metodei este cu atat mai mare cu cat numarul punctelor de control, ca si numarul ciclurilor de observatii este mai mare, proprietate remarcabila in practica incercarii constructiilor ca si a urmaririi comportarii lor in timp.

20