Erori ale masuratorilor efectuate cu aparatura GPS Precizia masuratorilor de pozitionare sau de navigatie,efectuate cu ajutorul tehnologiei GPS,este dependenta

de precizia cu care se determina distanta (range) de la satelit la receptor. Erorile care se pot comite in acest gen de masuratori sunt de doua tipuri: 1. Erori accidentale de masurare si de observare, cum ar fi eroarea datorata parcursurilor multiple (multipath), electronica aparaturii de la bordul satelitului si ale receptoarelor, interferentele electromagnetice, excentricitati ale centrilor de faza ale antenelor, etc; 2. Erori sistematice (bias), cum ar fi erorile datorate ceasurilor de pe satelit si receptor, erorile de refractie cauzate de troposfera si ionosfera, erorile datorate orbitelor satelitare, etc; Aceste erori sunt permanent prezente in cadrul masuratorilor, separat de acestea existand si alte erori induse cu buna stiinta de cei ce gestioneaza sistemul de pozitionare GPS si care, chiar daca nu actioneaza permanent, au ca scop degradarea preciziilor de pozitionare si navigatie in timp real, actiune numita Disponibilitate Selectiva si Anti-furt, in engleza Selective Avillability - SA si Anti-spoofing - AS. Tinand cont de diferitele surse de eroare, constatam ca pozitionarea absoluta efectuata cu ajutorul masuratorilor de cod s-ar situa ca precizie de pozitionare planimetrica in jurul valorii de cca. +/-100 m. Daca aceste erori sunt tolerabile, in cazul aplicatiilor privind calculul vitezei de deplasare a unui mobil sau pozitionarea acestuia, pentru scopurile geodezice si geodinamice aceste precizii sunt intolerabile si in acest sens analizarea erorilor, a cauzelor care le produc, precum si a metodelor de inlaturare sau diminuare a acestora, este strict necesara. Erorile accidentale Potrivit unor reguli din literatura de specialitate, precizia de determinare cu ajutorul tehnologiei GPS poate fi estimata acoperitor, ca avand valoarea de cca. 1% din lungimea de unda. Aceasta apreciere conduce la precizii diferite potrivit cu diversele observabile care sunt luate in considerare, dupa cum urmeaza: - codul C/A: precizia = 1%l = 1%*300m = +/- 3m - codul P : precizia = 1%l = 1%* 30m = +/- 0.3m - L1 si L2 : precizia = 1%l = 1%*0.2m = +/- 0.002m In realitate, aceste precizii sunt simple supozitii teoretice, astfel incat trebuiesc analizate in continuare diferitele surse de erori si contributul lor la stabilirea preciziei masuratorilor. Erorile de multiparcurs In cazul determinarilor de precizie este absolut necesar ca atat in faza observatiilor de teren, cat si in cadrul fazei de prelucrare, sa se aiba in vedere toate sursele de erori. Eroarea de multiparcurs (multipath) apare atunci cand o parte a semnalului de la satelit ajunge la receptor intr-o maniera indirecta, prin reflectare de diferite suprafete amplasate mai aproape sau mai departe de receptor. Masuratoarea intre centrele de faza al antenei receptorului si ale antenei satelitului nu mai are deci un parcurs rectiliniu, aparand acelasi fenomen de intarziere al semnalului si de crestere a distantei masurate. Receptoarele din ultimele generatii au softul de prelucrare mai dotat si poate sa elimine din inregistrari semnalele parazitate de efectul de multiparcurs.

Erori datorate excentricitatii centrului de faza al antenei Aceasta eroare este datorata variatiei pozitiei centrului de faza al antenei, care in fapt este o problema teoretica de electronica si nu de mecanica, aceasta datorita variatiei in functionare a frecventelor (centrul de faza pentru portanta L1 nu coincide cu centrul de faza a portantei L2) si elevatiei satelitului care emite semnalul. Din punct de vedere al utilizatorului, pentru ca aceasta eroare, cand exista, sa nu fie amplificata este necesar ca orizontalizarea antenei precum si orientarea ei sa se faca cu maximum de atentie. Aceste erori au o valoare mica, in jurul a 2-3cm, dar aceasta valoare devine importanta pentru determinarile de precizie in probleme de nivelment. Erorile datorate electronicii receptorului O serie de alte erori depind de starea tehnica a componentelor electronice ale receptorului. De exemplu, masurarea diferentelor de faza reprezinta o modalitate de corelare in timp real si in acest caz este foarte important ca semnalul de la satelit sa nu fie depreciat, pentru a permite o corelare optima. Calitatea semnalului depinde oricum, in mare masura, de eventuale interferente electomagnetice care pot cauza cresterea zgomotului semnalului si, in unele cazuri nefavorabile, sa conduca chiar la pierderea semnalului. Erorile sistematice a. Erorile de ceas Erorile de ceas ale satelitilor si ale receptoarelor, pot sa fie divizate in doua componente: - asincronismul (offset) ceasurilor, fapt ce conduce la o deplasare a originii de masurare a timpului; - deriva, datorata teoriei relativitatii, dependenta de timp; Pentru perioade de scurta durata, aceste erori pot fi modelate de polinoame de ordinul doi, pentru ceasurile atomice de la bordul satelitilor si de polinoame de grad superior, pana la ordinul opt, pentru ceasurile cu cuart ale receptorilor GPS. b. Erorile de orbita Este cunoscut faptul ca pentru pozitionarea GPS este necesar sa fie cunoscute orbitele satelitilor observati (efemeridele), in sensul de a se cunoaste la fiecare epoca de inregistrare coordonatele cat mai precise ale centrului antenei de emisie a satelitului. Aceste date referitoare la orbite, reunite in notiunea de efemeride, au o precizie diferita, dupa cum urmeaza: - broadcast, efemeride transmise in mesajul de navigatie care au precizie in jurul a 30-50 de metri; - precise, efemeride care sunt calculate si pot fi utlizate dupa perioada de observatii, in cadrul etapei de procesare a datelor si au precizii metrice si chiar subdecimetrice; Dupa cum s-a mai specificat, aceste erori au repercursiuni asupra pozitionarii absolute si afecteaza in mod direct coordonatele spatiale ale receptorului. In cazul in care observatiile se realizeaza prin metoda diferentiala sau relativa, influenta acestor erori in pozitionare este minora. In asemenea cazuri, care la utilizarea tehnologiei GPS in domeniul geodeziei sunt normale, se poate observa c` abaterile standard relative ale bazelor m`surate sunt relativ de acelasi ordin de marime cu abaterile standard relative ale distantelor (range) satelit receptor. c. Erorile datorate refractiei troposferice Troposfera reprezinta, segmentul de baza al atmosferei, cuprins intre suprafata Pamantului si o inaltime de cca.40 - 50 km. Aceasta zona este divizata in doua parti: - partea umedacuprinsa intre suprafata Pamantului si o altitudine de cca. 11km, zona in care

umiditatea atmosferica este prezenta si are valori semnificative; - partea uscata cuprinsa intre altitudinea de cca.11km si 40km . Refractia troposferica provoaca o intarziere a receptionarii semnalului de la satelit, intarziere care conduce la cresterea timpului de parcurgere a distantei de la satelit la receptor si in consecinta o crestere sistematica a distantelor. Intarzierea datorata refractiei troposferice este independenta de frecventa semnalului, aceasta comportandu-se identic fata de cele doua unde purtatoare L1 si L2, dar este dependenta de parametrii atmosferici si de unghiul zenital sub care se gaseste receptorul fata de satelit. Valoarea refractiei troposferice creste exponential cu valoarea unghiului zenital si din aceste motive nu este recomandabil a se efectua observatii la satelitii care apun sau rasar, decat dupa ce au intrat sau au iesit, sub unghiul zenital de 700 - 750. Pentru eliminarea acestei erori sistematice, s-au realizat mai multe modele matematice printre care cele mai utilizate sunt cele realizate de Hopfield si Saastamoinen, fiind de amintit si realizarile lui Good-Goodman, Black, Niell, Chao si altii. d. Refractia ionosferica Ionosfera, reprezinta o alta parte a atmosferei terestre, cuprinsa intre altitudinea de 40 50 km, pana la cca 1000 km. Erorile datorate refractiei ionosferice depind de frecventa semnalului si deci ele au valori diferite pentru cele doua unde purtatoare L1 si L2. Aceasta eroare care se manifesta prin intarzierea semnalului de la satelit la receptor si care de fapt face sa creasca timpul de parcurs al semnalului, are consecinte directe in marirea distantelor masurate la sateliti, aceasta eroare eliminandu-se printr-o combinatie oportuna a purtatoarelor L1 si L2. Modelarea matematica a procesului de calcul al corectiei ionosferice se realizeaza cu ajutorul unei dezvoltari in serie (Willman Tucker,1968) . Utilizarea receptoarelor cu dubla frecventa este indispensabila cand se intentioneaza masurarea unor baze mai mari de 15km , sub aceasta lungime, efectul refractiei ionosferice putand fi eliminat prin masuratori diferentiale sau relative.

2.Criterii de clasificare a erorilor de msurare. 1. Dup modul de alegere a mrimii nominale: a) erori reale (adevrate),i n cazul n care valoarea de referin (nominal) se consider valoarea real X a mrimii respective: i = Mi X b) erori aparente (probabile), vi n cazul n care se consider ca valoare de referin, valoarea probabil a mrimii respective: vi = Mi M Valoarea probabil a unei mrimi se consider a fi media aritmetic n cazul msurtorilor de aceeai precizie, sau media ponderat n cazul msurtorilor de precizie diferit (ponderate). 2. Dup mrimea lor: a) erori evitabile (erori grosolane, greeli) Ele se pot evita printr-o atenie sporit n timpul procesului de msurare.

b) erori inevitabile ce nu pot fi eliminate indiferent de metoda folosit sau de gradul de atenie al operatorului, ci doar diminuate. Aceste erori pot fi clasificate dup modul de acionare astfel: b.1 erori sistematice, sunt acelea la care se cunosc cauzele care le genereaz i legile dup care acioneaz. Valoarea lor poate fi deci determinat i n consecin se poate corecta rezultatul obinut din msurtori. Erorile sistematice pot fi la rndul lor constante sau variabile. b.2 erori ntmpltoare (accidentale), acelea care influeneaz ntr-un mod ntmpltor, cu cantiti mici fiecare, dar apreciabile n total i nu pot fi eliminate. Erorile ntmpltoare pot fi diminuate prin efectuarea mai multor msurtori. Ele se micoreaz de asemenea, prin perfecionarea instrumentelor i a metodelor de lucru.

BIBLIOGRAFIE1. Bdu M., GIS. Sisteme Informatice Geografice. Fundamente practice, Editura Albastr, Cluj Napoca, 2004; 2. Clina A. i colab. Topografie general i inginereasc Ediia II Editura Sitech, Craiova, 2010. 3. Coarc C., Topografie inginereasc, Editura MatrixRom, Bucureti, 2003 4. Coarc C., Saracin A., Topografie, curs, aplicatii practice Editura Conspress, Bucuresti, 2009 ; 5. Dima N., .a., Topografie general i elemente de topografie minier, Editura Universitas, Petroani, 2005; 6. Drja M., Palamariu, M., Evaluarea bunurilor imobiliare, Editura Todesco, Cluj Napoca, 2008;

7. Fotescu N., Teoria erorilor de msurare i metoda celor mai mici ptrate Institutul de Construcii, Bucureti, 1978 ; 8. Fotescu N., Svulescu C., ndrumtor pentru lucrri practice la teoria erorilor - Institutul de Construcii, Bucureti, 1988 ; 9. Ghiu D., Geodezie i gravimetrie Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983 ; 10. Ilie A., Vasilca D., Msurtori terestre fundamente vol.III - Editura Matrix Rom, Bucureti, 2002 ; 11. Manea R., Topografie Editura Cartea Universitar, Bucureti, 2007 ; 12. Manea R., Caiet de lucrri practice de topografie - Editura Cartea Universitar, Bucureti, 2007 ; 13. Manea R., Iordan D., Calin M., Ghid de rezolvare a problemelor de topografie Editura Noua, Bucuresti, 2009 ; 14. Marcu C-tin., Msurtori terestre fundamente vol.III - Editura Matrix Rom, Bucureti, 2002 ; 15. Nicolae Posescu M., Topografie, Editura Conspress, Bucuresti, 2009 ; 16. Neamu M., Ulea E., s.a., Instrumente topografice i geodezice Editura Tehnic, Bucureti, 1982 ; 17. Neuner J., Sisteme de poziionare global Editura Matrix Rom, Bucureti, 2000 ; 18. Neuner J., Badea Gh., Msurtori terestre fundamente vol.I - Editura Matrix Rom, Bucureti, 2002 ; 19. Nistor Gh., Teoria prelucrrii msurtorilor geodezice Editura Gheorghe Asachi, Iai, 1996; 20. Onose D., .a., Msurtori terestre fundamente vol. I - Editura Matrix Rom, Bucureti, 2002;

21. Onose D., Topografie Editura Matrix Rom, Bucureti, 2004; 22. Punescu C., Curs de geodezie topografie vol.III Editura Universitii din Bucureti, Bucureti, 2004 ; 23. Punescu C., Paicu G., Curs de geodezie topografie vol.II Editura Universitii din Bucureti, Bucureti, 2001; 24. Pdure, I., Cadastru funciar - Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2005; 25. Pdure, I., Ungur, A., Cadastre de specialitate, Editura Risoprint, ClujNapoca, 2006; 26. Popescu G., Fotogrammetria pe nelesul tuturor, Editura Matrix Rom, Bucureti, 2010; 27. Posescu M., Topografie - Editura Matrix Rom, Bucureti, 1999 ; 28. Tamaioaga Ghe., Tamaioaga D., Cadastrul general si cadastrele de specialitate, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2005 ; 29. Vorovencii Iosif, Fotogrammetrie, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2010; 30. XXX, Manualul inginerului geodez, Vol. III, Editura Tehnic, Bucureti, 1974.