MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA”

SPECIALIZAREA “MĂSURĂTORI TERESTRE ŞI CADASTRU“
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI

COMPLEX DE LUCRĂRI TOPO-INGINEREȘTI

NECESAR INTRODUCERII REȚELEI DE APĂ
POTABILĂ ÎN SATUL UNGUREI, COMUNA ROȘIA
DE SECAȘ, JUDEŢUL ALBA

COORDONATOR: ABSOLVENT:

Asist.Univ.Dr.Ing. Borşan Tudor Florea Vasile-Gabriel

ALBA-IULIA
2012

1
 CUPRINS

CUPRINS................................................................................................................2

INTRODUCERE......................................................................................................4

Capitolul 1. TEMATICA PROIECTULUI................................................................5

1.1 Scopul si importanța proiectului de absolvire................................................5

1.2 Localizarea geografică a obiectivului............................................................5

1.3. Scurt istoric..................................................................................................7

1.4 .Populaţia.......................................................................................................8

1.5. Accesul în localitate......................................................................................8

1.6 Cadrul legislativ şi terminologie.....................................................................8

1.7 Structura proiectului.......................................................................................9

Capitolul 2. VERIFICAREA BAZEI DE DATE.....................................................12

2.1 Situația rețelelor geodezice. Generalitați....................................................12

2.2 Documentație și analiză a materialelor geodezice și cartografice..............14

2.2.1. Operațiuni topo-inginerești efectuate...................................................14

2.2.1.1. Lucrări efectuate în teren...............................................................15

2.2.1.2 Lucrari efectuate la birou................................................................15

2.3. Prezentarea echipamentelor de lucru folosite............................................15

2.4. Identificarea punctelor geodezice existente în zonă..................................18

2.5. Semnalizarea punctelor geodezice existente în zonă...............................20

Capitolul 3. RIDICAREA DETALIILOR..............................................................21

3.1. Ridicarea detaliilor. Generalităţi..................................................................21

3.2. Metode folosite la ridicarea detaliilor..........................................................22

3.2.1 Metoda drumuirii cu radieri...................................................................22

3.2.2 Metoda nivelmentului trigonometric......................................................23

Capitolul 4. PRELUCRAREA DATELOR ȘI ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI

GRAFICE.........................................................................................................................25

2
 4.1.Utilizarea programului de descarcare LEICA GeoOffice.............................25

4.2. Prelucrarea datelor folosind programul TopoSys 5.0.................................29

4.3 Planuri topografice.Generalități...................................................................39

4.4 Prezentarea programului AutoCAD.............................................................41

4.5 Profilele transversale şi longitudinale. Generalităţi.....................................45

4.5.1 Întocmirea profilelor transversale şi longitudinale.................................47

4.5.1.1 Profil transversal.............................................................................48

4.5.1.2 Profil longitudinal............................................................................49

Capitolul 5. APLICAREA PROIECTULUI DE TRASARE A REȚELEI DE APĂ ÎN

LOCALITATEA UNGUREI..............................................................................................51

5.1. Utilizarea modulului Coordinate Editor pentru încărcarea seturilor de

coordonate în stația totală............................................................................................52

5.2 Utilizarea stației totale în vederea materializării punctelor caracteristice. . .56

Capitolul 6 . CONCLUZII ȘI PROPUNERI..........................................................59

6.1 Concluzii......................................................................................................59

6.2 Propuneri și direcții de dezvoltare...............................................................60

Bibliografie..........................................................................................................61

Anexe...................................................................................................................62

CURRICULUM VITAE...........................................................................................63

3
 INTRODUCERE

Apa este un element esenţial pentru viaţă şi pentru procesele naturale şi

totodată reprezintă o resursă limitată. Existenţa noastră şi activităţile noastre economice
sunt în totalitate dependente de această preţioasă resursă. Este în egală măsură
factorul climatic important care susţine dezvoltarea ecosistemelor și componenta cheie
în schimbul de substanţă și energie în ciclul hidrologic. Activităţile umane exercită
presiuni importante asupra resurselor de apă atât cantitativ cât și calitativ. O problemă
importantă în legatură cu folosirea apelor o constituie lupta împotriva poluării lor.
Alimentarea cu apă potabilă a stat dintotdeauna pe primul plan când s-au ridicat
noi aşezări umane sau s-au extins cele existente. Omul se poate lipsi în extremis de
apă pentru alte folosinte, dar nu şi de apă de băut. De aceea pentru om cea mai
importantă apă a fost, este şi va fi apa potabilă.
O alimentare cu apă este un sistem hidrotehnic care captează apa dintr-o
sursă, o tratează pentru a-i îmbunătăţi calitatea, o transportă până în zona de utilizare şi
o distribuie la diferitele folosinţe. Alimentările cu apă pot fi:
 Alimentări cu apă potabilă care distribuie apa pentru băut şi alte utilizări
gospodăreşti;
 Alimentări cu apă industrială care distribuie apa pentru utilizări industriale;
 Alimentări cu apă de incendiu care distribuie apa necesară stingerii
incendiilor.
Există şi sisteme de alimentare cu apă care satisfac mai multe din aceste
scopuri.
În această perioadă pe teritoriul țării noastre se impune o viziune modernă,
racordată la standardele europene, asupra problemelor de amenajare a teritoriului și
satisfacerea nevoilor de dotarea edilitară a așezărilor urbane ce constă în introducerea
rețelelor de apă, canalizare, gaze ș.a. pentru satisfacerea nevoilor de civilizație și
confort. Deşi alimentarea oricărei locuinţe sau instituţii cu apă potabilă rămâne un
standard de la care nu se poate abdica, situația reală este cu totul alta.
Din populația României de 21.462 milioane de locuitori, 10 milioane locuiesc in
mediul rural.Din aceştia, numai 3,4 milioane locuitori beneficiază de sistem centralizat
de alimentare cu apă, deci mai mult de 30% din populația țării nu este racordată la
rețelele de alimentare cu apă potabilă.

4
 Capitolul 1. TEMATICA PROIECTULUI

1.1 Scopul si importanța proiectului de absolvire

Scopul acestui proiect este de a (asigura un mod de alimentare ) alimenta satul

Ungurei cu apă potabilă în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice de mediu şi
sǎnǎtate a populaţiei, precum şi asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea activitǎţilor
specifice zonei. Lucrǎrile se vor realiza sub carosabil sau în zonele verzi din preajma
spaţiilor sociale în funcţie de condiţile din zonă. Pentru efectuarea măsurătorilor şi
proiectarea proiectului de alimentare au fost primite fonduri Phare speciale pentru acest
gen de lucrări. Odată primite fondurile, primarul din Roșia de Șecas s-a consultat cu
topograful şi s-au început măsurătorile. Zonele ocupate de gospodăriile existente (curţi
cu clădiri şi terenurile agricole aferente) au funcţia principală de locuire şi funcţii
complementare acesteia: practicarea agriculturii la scară mică, în anexele gospodăreşti
(adăposturi pentru animale, bucătării de vară, spaţii de depozitare a produselor
agricole); oferirea de servicii pentru ceilalţi locuitori ai localității, mica industrie, comerţ.
Lipsa unui sistem de alimentare cu apă în localitatea menționată mai sus
dezavantajează comunitatea în cauză, obligând-o la un standard scăzut al vieţii
cotidiene dar şi la un risc crescut de îmbolnăvire.
Lucrările de investiţii care se propun spre realizare în cadrul acestui
proiect sunt amplasate în intravilanul localităţii, pe terenul ce aparține domeniului
public, aflat în administrarea Consiliului local al Comunei Roșia de Șecas
Investiţia contribuie la eforturile administraţiei de creştere economică
a zonei, de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi sănătate a locuitorilor comunei şi
reducerea poluării mediului.
Coordonarea lucrărilor din domeniile menționate revine Agenției Naționale de
Cadastru și Publicitate Imobiliară, titulatură prin care cadastrul devine coordonatorul
întregii activități din domeniul măsurătorilor terestre și în același timp beneficiarul lor.

1.2 Localizarea geografică a obiectivului

Judeţul Alba, situat în partea centrală a României, unde se întâlnesc Podişul

Transilvaniei, Munţii Apuseni şi Carpaţii Meridionali, având ca vecini: la nord Judeţul
Cluj, la est Judeţele Mureş şi Sibiu, la sud Judeţul Vâlcea şi la vest Judeţele

5
Hunedoara, Arad şi Bihor. Este un judeţ de mărime medie ca suprafaţă (624,167 ha, 2,6
procente din suprafaţa totală a României) şi populaţie (locul 26 în ierarhia judeţelor).

Fig 1.1 Harta judeţului Alba(1)

Comuna Roșia de Secaș este situată în partea estică a judeţului Alba-la limita
cu județul Sibiu- în podişul Secaşelor, la o distanţă de 54 km de municipiul Alba Iulia,
resedinţa judeţului şi la 32 km de Blaj - oraşul cel mai apropiat.
În cadrul comunei este cuprins și satul Ungurei, aflat la o distanță de aprox. 6
km de centrul comunei, pe direcția Sud-Vest.

11
-http://www.rapitori.ro/harti_judete.php
6
 Fig 1.2 Localitatea Ungurei(2)

1.3. Scurt istoric

La poalele dealului ,,Cărări” de o parte şi de alta a văii Secaşului, brăzdat de

drumurile care duc spre BLAJ, SEBEŞ şi SIBIU se întinde aşezarea comunei Roşia de
Secaş.
Documentele vechi arată că din secolul XIV, până în 1848 locuitorii comunei au
trăit în stare de iobăgie.
Originea denumirii comunei ROŞIA DE SECAŞ, din spusele bătrânilor ar proveni
de la vechea biserică benedictină care era vopsită în roşu şi ale cărei urme există la
marginea satului, lângă dealul ,,Cărări” , iar denumirea de Secaş provine de la faptul că
este aşezată pe valea Secaşului.
În ceea ce priveşte istoricul localității UNGUREI, sat aparţinător din 1968 de
ROŞIA DE SECAŞ, după cum rezultă din documentele vechi a apărut ca aşezare
omenească încă înainte de anul 1300.
Din spusele bătrânilor denumirea localității, avându-se în vedere traducerea
denumirii din limba maghiară în limba română, ar fi “satul lui Grigorie”.

2
Captura Google Earth
7
 Schimbări propriu-zise în ce priveşte administraţia localitații Ungurei ca teritoriu
nu au fost, Ungurei fiind totdeauna comună, până în 1968.
După primul război mondial şi până în anul 1950 a aparţinut de judeţul Sibiu,
dată după care a aparţinut de regiunea Sibiu, iar din 1952 a aparţinut de regiunea
Hunedoara până în 1968, în prezent fiind în judeţul Alba. (3)

1.4 .Populaţia

Comuna Roşia de Secaş are 1699 locuitori, astfel: satul Roşia de Secaş – 784,
satul Tău – 536 şi satul Ungurei – 379.

1.5. Accesul în localitate

 DJ 106L: Spring - Ungurei - Rosia de Secas (4)

 DJ 107B: DN 1(Sântimbru) - Mihalţ - Roşia de Secaş - Păuca

1.6 Cadrul legislativ şi terminologie

Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare este definit de Legea

241/2006. Acesta reprezintă un ansamblu de activități organizate în scopul colectării,
tratării, transportului, depozitării și distribuirii apei potabile sau industriale către toți
utilizatorii dintr-o localitate.
Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare se află sub conducerea și
responsabilitatea autorității administrației publice locale. Scopul acestuia este de a
asigura alimentarea cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate pentru utilizatorii de
pe teritoriul localităților.
Serviciul de alimentare cu apă desfășoară următoarele activități:
a) captarea apei brute, din surse de suprafaţă sau subterane;
b) tratarea apei brute;
c) transportul apei potabile şi/sau industriale;
d) înmagazinarea apei;
e) distribuţia apei potabile şi/sau industriale;

3
http://www.rosiadesecas.ro/index.php/documentare/98-monografie
4
http://www.ghidulprimariilor.ro/business.php/PRIMARIA-ROSIA-DE-SECAS/127806/

8
 5
Sistemul public de alimentare cu apă cuprinde în general componente precum
instalații tehnologice, echipamente, pentru o bună funcționare a serviciului, precum:
a) captări;
b) aducţiuni;
c) staţii de tratare;
d) staţii de pompare, cu sau fără hidrofor;
e) rezervoare de înmagazinare;
f) reţele de transport şi distribuţie;
g) branşamente, până la punctul de delimitare;
Apa potabilă trebuie să îndeplinească, la branşamentele utilizatorilor, condiţiile
de potabilitate prevăzute în normele tehnice şi reglementările legale în vigoare, precum
şi parametrii de debit şi presiune precizaţi în acordurile şi contractele de furnizare.
În cazul în care sistemul de apă potabilă nu poate acoperi integral localitatea
propusă, locuitorii acesteia pot să-şi asigure alimentarea cu apă potabilă prin sisteme
proprii, realizate şi exploatate în condiţiile legii.
Serviciul de alimentare cu apă funcționează pe baza unor principii și se
organizează în funcție de acestea:
a) securitatea serviciului;
b) tarifarea echitabilă;
c) rentabilitatea, calitatea şi eficienţa serviciului;
d) transparenţa şi responsabilitatea publică, incluzând consultarea cu patronatele,
sindicatele, utilizatorii şi cu asociaţiile reprezentative ale acestora;
e) continuitatea din punct de vedere cantitativ şi calitativ;
f) adaptabilitatea la cerinţele utilizatorilor;
g) accesibilitatea egală a utilizatorilor la serviciul public, pe baze contractuale;
h) respectarea reglementărilor specifice din domeniul gospodăririi apelor, protecţiei
mediului şi sănătăţii populaţiei.

1.7 Structura proiectului

Proiectul va fi structurat pe capitole şi subcapitole şi se va urmări ca informaţiile

documentare şi preluate din măsurători care definesc cadrul tehnic să se încadreze în
temă stabilind datele primare de rezolvare a proiectului .
Prelucrarea informaţiilor şi rezolvarea diferitelor probleme ce aparţin tematicii şi
interpretarea datelor rezultate din prelucrări să aibă un aspect tehnic şi economic.

5
Legea 241/2006, Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare
9
 Proiectul va avea 6 capitole bine structurate şi aparent distincte, dar totuşi în
totală concordanţă:
 TEMATICA PROIECTULUI;
 VERIFICAREA BAZEI DE DATE;
 RIDICAREA DETALIILOR;
 PRELUCRAREA DATELOR ȘI ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI
GRAFICE;
 APLICAREA PROIECTULUI DE TRASARE A REȚELEI DE APĂ ÎN
LOCALITATEA UNGUREI;
 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Cuprins – este o înşiruire a capitolelor şi a subcapitolelor, după un anume

tipic, cu indicarea paginii unde apare titlul şi subtitlurile semnificative pentru tema
definitivă.
1.Tema de proiect – cuprinde date despre scopul şi importanţa proiectului de
absolvire, aşezarea geografică, scurt istoric, populația, accesul, cadrul legislativ și
structura proiectului.
2. Verificarea bazei de date- va urmări elemente care cuprind: Generalități
despre reţelele geodezice, Documentația și analiza materialelor geodezice și
cartografice, Operațiunile topo-inginerești care se vor efectua, Lucrările efectuate în
teren si la birou, Prezentarea echipamentelor de lucru folosite, Identificarea și
materializarea punctelor geodezice existente în zonă.
3.Ridicarea detaliilor- acest capitol va cuprinde: Generalități despre ridicarea
detaliilor și Metodele folosite la ridicarea lor.
4. Capitolul “Prelucrarea datelor și întocmirea documentației grafice”- va
avea urmatoarele subcapitole: Utilizarea programului de descarcare LEICA GeoOffice,
Prelucrarea datelor folosind programul TopoSys 5.0 , Generalitățile planurilor
topografice, Prezentarea programului AutoCAD, Generalitățile profilelelor transversale si
longitudinale si modul lor de întocmire.
5. Aplicarea proiectului de trasare a rețelei de apă în loc. Ungurei- în acest
capitol se vor urmări urmatoarele elemente: Utilizarea modulului Coordinate Editor
pentru încărcarea seturilor de coordonate în stația totală și Utilizarea stației totale în
vederea materializării punctelor caracteristice.
6. Concluzii și propuneri- ca urmare a documentării şi realizării proiectului de
licenţă, în general, absolventul reuşeşte să cunoască fluxul tehnologic ,condiţiile de
exploatare precum şi metodele geodezice utilizate în timpul realizări execuţiei lucrărilor.

10
 Bibliografie – enumerarea surselor bibliografice ar fi de dorit să se facă în
cuprinsul fiecărui capitol, în subsolul fiecărei pagini, în ordinea cronologică a titlurilor.
Anexe – aşa cum sunt definite în titlu, totalitate acestor părţi, grafice, analitice şi
scriptice trebuie să fie în număr suficient, deosebit de explicite şi la scări
corespunzătoare astfel încât să fie un corolar al întregului proiect.
Curriculum Vitae – un scurt memoriu de activitate a studentului

Capitolul 2. VERIFICAREA BAZEI DE DATE

11
 2.1 Situația rețelelor geodezice. Generalitați

Baza ridicărilor topografice şi fotogrammetrice este formată din puncte

geodezice uniform distribuite pe suprafaţa terestră şi de o anumită densitate.
Funcţionalitatea acestor puncte este asigurată în momentul în care sunt bine
cunoscute poziţiile lor faţă de un anumit sistem de referinţă.
Astfel, în practica geodezică actuală pentru determinarea poziţiilor plane ale
punctelor geodezice sunt folosite diferite sisteme de referinţă corespunzătoare
diferitelor sisteme de reprezentare, iar pentru determinarea poziţiilor în înălţime ale
punctelor geodezice este folosită suprafaţa elipsoidului de referinţă.
Din acest motiv, punctele geodezice se grupează în două mari categorii şi
anume: puncte geodezice pentru care se stabilesc coordonatele x şi y într-un sistem
de referinţă şi puncte geodezice pentru care se stabilesc înălţimile (cotele) faţă de
suprafaţa elipsoidului de referinţă.
Prima categorie de puncte geodezice formează reţeaua geodezică
planimetrică de stat, iar cea de-a doua categorie, reţeaua geodezică de nivelment sau
reţeaua nivelmentului de stat.
Metodele aplicate pentru determinarea punctelor geodezice ce formează
cele două categorii de reţele sunt diferite, cum de altfel sunt diferite şi punctele
geodezice de la o categorie de reţea la alta (cu excepţia punctelor geodezice
planimetrice la care se determină şi cotele).
Astfel, pentru determinarea poziţiilor plane ale punctelor geodezice pot fi
(6)
folosite metodele: triangulaţiei, trilateraţiei şi poligonometriei, iar pentru determinarea
poziţiilor în înălţime, metodele nivelmentului geometric, geodezic şi nivelmentului
trigonometric geodezic.
Reţelele geodezice rezolvate cu metodele menţionate se întâlnesc sub
numele de reţele de triangulaţie, reţele de trilateraţie, reţele de nivelment geometric etc.
Triangulaţia reprezintă o metodă de determinare a punctelor de pe
suprafaţa Pământului pe una din suprafeţele de referinţă şi de proiecţie adoptate. Se
caracterizează prin aceea că legăturile directe între puncte conduc la forme geometrice
simple (triunghiuri şi mai rar patrulatere) în care mărimile măsurate sunt unghiurile. În
aceste condiţii, pe întreg teritoriul ţării au fost amplasate puncte care formează reţele de
triangulaţie de ordinul I, II, III, IV, V.

6
Ghiţău, D., Geodezie şi gravimetrie geodezică, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1983
12
 Reţeaua naţională cu puncte de triangulaţie poartă denumirea de reţea
geodezică naţională. Principiul de determinare al punctelor de ordinele I, II, III este
acela de a se determina în prima fază punctele de ordin I după care prin îndesire se
obţin punctele de ordin II, III etc.
Punctele de ordin I legate între ele prin formele geometrice amintite mai
sus au laturile cuprinse între 20-40 Km. Dependent de acestea se încadrează apoi
punctele de ordin III cu laturile între 5-10 Km. Toate aceste puncte constituite sub formă
de reţea de triangulaţie poartă denumirea de reţea geodezică de triangulaţie, iar ca
suprafaţă de referinţă este utilizată suprafaţa elipsoidului de referinţă.
Apoi sunt încadrate punctele de ordin IV amplasate la o distanţă de 3-5
Km. şi punctele de triangulaţie de ordin V amplasate la o distanţă de 0,5-3 Km. Reţelele
de triangulaţie de ordin IV şi V poartă denumirea de reţea de triangulaţie topografică.
Aceasta utilizează ca suprafaţă de referinţă suprafaţa plană.
Reţeaua de triangulaţie utilizată ca reţea de sprijin este astfel constituită
încât să ofere baza de sprijin pentru ridicările de detaliu, motiv pentru care reţeaua de
triangulaţie poate fi îndesită de câte ori este necesar în zona respectivă de interes.
Întocmirea schiţei de triangulaţie se face iniţial pe un plan sau o hartă la
scări mici (1:25.000 – 1:50.000), iar apoi în teren prin parcurgerea traseului respectiv.
În amplasarea punctelor de triangulaţie se ţine cont de următoarele criterii: -legăturile
dintre puncte să conducă la figuri geometrice simple (triunghiuri sau patrulatere) astfel
încât prin gruparea lor să determine forme diferite de reţele (poligon cu punct central,
lanţuri de triunghiuri, patrulater cu dublă diagonală, lanţuri de patrulatere);
- reţeaua să acopere în totalitate zona care trebuie ridicată;
punctele reţelei să fie uniform distribuite, respectiv densitatea să fie aceeaşi;
punctele reţelei să fie staţionabile şi cu vizibilitate între acestea;
-triunghiurile reţelei să fie geometric echilibrate, iar dacă acest lucru nu este
posibil în toate situaţiile atunci unghiurile nu trebuie să fie mai mici de 30 g.
Marcarea punctelor se face prin borne de beton standardizate sub forma
unor trunchiuri de piramidă, iar semnalizarea se va face în mod corespunzător cu
categoria şi ordinul respectiv (piramide centrice sau balize centrice sau excentrice). (7)

7
Ghiţău, D., Geodezie şi gravimetrie geodezică, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1983
13
 2.2 Documentație și analiză a materialelor geodezice și cartografice

Înainte de întocmirea proiectului de execuţie se va parcurge o etapă de

documentare şi analiză a materialelor geodezice şi topografice existente în zonă.
Astfel se vor culege date și materiale privind:
- schiţa dispunerii punctelor geodezice;
-reţeaua planimetrică şi altimetrică: inventar de coordonate şi cote ale punctelor
din reţeaua geodezică de stat sau din cea locală, precizia de determinare a
coordonatelor x,y,z;
- materiale cartografice: planuri topografice si geodezice, gradul de acoperire şi
scările acestora;
Aceste date le-am preluat de la O.C.P.I., unitate abilitată de a pune la dispoziţia
celor interesaţi la cerere, contra cost, aceste date şi informaţii.

Pct Nord(X) Est(Y)

BORNA 14 503165.594 409825.372

BORNA 15 503073.939 409758.585

BORNA 56 501390.684 408707.663

BORNA 57 501369.303 408553.223

Fig 2.1. Inventar de coordonate cunoscute

2.2.1. Operațiuni topo-inginerești efectuate

Proiectul este realizat la gradul de detaliere necesar lucrărilor prin ridicările

topografice pentru identificarea poziţiilor punctelor existente în reţeaua de sprijin,
dimensionării reţelei de apă, stabilirii pantelor de curgere, necesităţii de amplasare a
staţiilor de pompare, întocmirea profilelor şi a secţiunilor în zonele specifice. Iar
planurile de situaţie sunt prezentate pe formate de preferinţă la scara 1:1000 (sau 1:500
pentru execuţie).
Măsurătorile au fost realizate în sistem de coordonate
 Stereo ’70
 Sistem altimetric Marea Neagră 1975.

14
2.2.1.1. Lucrări efectuate în teren

Recunoașterea terenului reprezintă operațiunea premergătoare proiectului

definitiv de execuție a lucrărilor în scopul definitivării acestuia. Astfel este necesară
parcurgerea următoarelor etape:
 recunoaşterea în teren a punctelor de coordonate cunoscute;
 compararea hărţii cu terenul;
 alegerea bazei de îndesire şi metodele determinării ei;
 segmentarea şi pichetarea punctelor;
 culegerea elementelor necersare descrierii topografice a punctelor
şi întocmirea schiţelor şi reperajelor.

2.2.1.2 Lucrari efectuate la birou

În această categorie de lucrări topografice au fost parcurse anumite etape cele

mai importante sunt:
 prelucrarea observaţiilor în teren ( media observaţiilor, deducerea erorilor
colimaţiei);
 calculul distanţelor;
 calculul coordonatelor punctelor de staţie;
 calculul coordonatelor punctelor radiate;
 întocmirea planului de situație
 verificarea prin suprapunerea pe ortofotoplanuri;
 întocmirea profilelor transversale şi longitudinale

2.3. Prezentarea echipamentelor de lucru folosite

La realizarea măsurătorilor topografice și altimetrice necesare întocmirii

proiectului s-a folosit aparatură modernă, de o precizie ridicată şi uşor de folosit.
Asfel la alegerea aparaturii s-a ținut cont de:
 Precizie
 Eficiență
 Rapiditate
 Capacitate de stocare
Staţia totală Leica TC 407

15
 Staţia totală LEICA TC407 este un aparat de înaltă precizie, destinat lucrărilor
de construcţii. Tehnica avansată folosită la construcția aparatului permite efectuarea
măsurătorilor rapid și eficient cu un grad ridicat de precizie, aparatul este ideal pentru
radieri simple în construcții și trasări, totodată aparatul se învață ușor fără probleme și
în scurt timp.

Fig.2.2 Leica TC407

Părţi componente:
1. Colimator; 11. Şurub de calare;
2. Lumina de ghidare EGL; 12. Obiectiv cu EDM (Măsurare
3.Şurub de mişcare fină pe verticală; electronica e distanței) încorporat;
4. Baterie; 13. Ecran;
5. Distanţier pentru Bateriile GEB111; 14. Tastatură;
6. Capac baterie; 15. Nivela sferică;
7. Ocular; 16. Tasta Oprit/Pornit
8. Focusarea imaginii; 17. Tasta trăgaci (Trigger key);
9. Mâner de transport detaşabil; 18. Şurub de mişcare fină pe orizontală
10. Interfaţa serială RS232;

16
 Fig. 2.3 Părți componente

Date tehnice

Telescopul:
  Complet
 Putere de mărire: 30x
 Imagine: normală
 Diametrul obiectivului: 40 mm
 Distanţa minimă de focusare :1.7m(5.6ft)
 Focusare: fină
 Câmp vizual: 1°30’(1.7gon)
 Câmpul vizual al telescopului la100m:2.6m" 8
Pe lângă aparat au fost folosite şi componente periferice, cum ar fi:

 trepied pentru staţii totale (Fig. 2.4),

 prismă (Fig. 2.5)
 jalon (Fig. 2.6).

Fig.2.5

Fig. 2.6

Fig. 2.4

2.4. Identificarea punctelor geodezice existente în zonă

Măsurătorile au ca bază de plecare punctele vechi aflate în apropierea

perimetrului de măsurat respectiv bornele 14; 15; 56; 57
Am stat în punctul 15 de staţie , ne-am orientat pe punctul 14 de staţie după
care am început radierea punctelor rezultând 39 staţii, iar la final ne-am închis pe
punctul 56 cu orientare spre 57.

8
Manual de utilizare Leica TC407
Pct Nord(X) Est(Y)

BORNA 14 503165.594 409825.372

BORNA 15 503073.939 409758.585

BORNA 56 501390.684 408707.663

BORNA 57 501369.303 408553.223

2.5. Semnalizarea punctelor geodezice existente în zonă

Punctele de drumuire au fost marcate provizoriu atât prin buloane metalice

cât și prin tăruși de lemn. S-a încercat amplasarea în zone cât mai ferite a punctelor
aflate în apropierea obiectivelor, puncte pentru care s-a întocmit şi o descriere
topografică

Fig.2.7. Bulon metalic Fig.2.8. Tăruș lemn

Marcarea provizorie se face cu ţăruşi de lemn, repere mobile, vopsea sau

cretă, în funcţie de situaţie. În mod obişnuit, în extravilan pentru marcarea punctelor
de staţie sau a altor puncte importante, se folosesc ţăruşi din lemn din esenţă tare cu
lungimea de 30 – 40 cm şi grosimea de 4 – 5 cm cu secţiunea pătrată sau rotundă.
Partea inferioară este ascuțită.
Marcarea permanentă a punctelor se face prin borne, mărci, buloane
metalice şi stâlpi de lemn. Bornele servesc la marcarea permanentă a punctelor din
extravilan. Ele sunt confecţionate din beton, beton armat sau piatră cioplită, având
dimensiuni reglementate prin standarde. Bornele au forma unui trunchi de piramidă
cu bazele pătrate. Punctul matematic al bornei este materializat printr-un bulon
metalic , încastrat în centrul bazei mici sau printr-o crestătură în formă de cruce ,
executată în acelaşi loc. În intravilan, punctele topografice sunt marcate permanent
prin buloane metalice bătute în trotuar sau carosabil, având o crestătură sau un
punct excavat în centrul capului superior, situat la suprafaţă. Bornele kilometrice de
pe marginea şoselelor, căii ferate şi canalelor pot servi, de asemenea, ca puncte sau
repere de nivelment sau de planimetrie.

Capitolul 3. RIDICAREA DETALIILOR

3.1. Ridicarea detaliilor. Generalităţi

Planurile şi hărţile ca reprezentări cartografice ale unor suprafeţe trebuie să

redea detaliile topografice ale planimetriei adică tot ceea ce se găseşte pe suprafaţa
scoarţei terestre.
În funcţie de condiţiile din teren, aparatura şi instrumentul cu care s-au
efectuat măsurătorile, accesibilitatea la punctul de sprijin şi la punctele de detaliu, se
pot folosi diferite metode de ridicări de detalii:
Prin “Detalii”: se înţelege: formele de relief, construcţii de drumuri, poduri,
construcţii civile, industriale, descompuse în elemente caracteristice cum sunt
schimbările de aliniament, hotare, garduri schimbării de pantă, colţuri de clădiri,
reduse la punctul topografic ca element caracteristic.
Detaliile topografice pot fi:
 naturale (munţi, dealuri, cursuri de apă, povârnişuri, limite naturale etc.)
 artificiale (construcţii la suprafaţă sau subterane,orice delimitare realizată de om).
Ridicarea în plan a acestor detalii presupune ca etape:
 descompunerea lor în puncte caracteristice;
 determinarea poziţiei relative faţă de punctele reţelei de ridicare;
 reprezentarea lor pe o foaie de hârtie la o anumită scară. (9)
Măsurătorile topografice prelucrate după anumite metode conduc la
rezultate, care transpuse pe planul de reprezentare conturează grafic porţiunea de
teren cu toate detaliile ce le conţine.
Reprezentarea trebuie să asigure obţinerea unei imagini clare a terenului,
pentru a fi bine cunoscută ca mărime, conţinut şi formă în expresia lor geografică.
9
Davidaş, O., Lucrări topo-geodezice aferente reabilitării drumului comunal din comuna Vidra,
judeţul Alba, Lucrare de licenţă, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, 2009
 Definirea detaliilor presupune existenţa unei reţele de ridicare ce se alege şi
se determină în mod judicios. Poziţia în plan a punctului topografic se poate
determina prin metode cum sunt: metodele intersecţiilor liniare şi unghiulare, metoda
polară precum şi metode de ridicare directă a hotarelor, contururilor parcelelor
tarlalelor, cvartalelor. Cele mai de seamă metode de ridicare a detaliilor sunt:
- metoda coordonatelor polare (metoda radierii);
- metoda coordonatelor rectangulare (metoda absciselor şi ordonatelor).
Adeseori se ridică detalii şi prin intersecţii, precum şi prin drumuiri.

3.2. Metode folosite la ridicarea detaliilor

Pe teren s-au executat măsurători de unghiuri şi distanţe cu ajutorul staţiei

totale Leica TC 407
Pentru efectuarea prezentei documentaţii cadastrale s-au folosit ca metode
de calcule drumuirea şi metoda “poligonaţiei cu radieri sprijinită pe două capete”.
acestea fiind efectuate în programe de calcule topometrice.
Trebuie menţionat că în teren au fost măsurate doar construcțiile care se
găsesc pe limita de proprietate sau la frontul stradal, celelalte aflate în interiorul
proprietăților au fost figurate pe planul de amplasament doar ca existență a lor, nu ca
și dimensiuni conform cerințelor beneficiarului și a proiectantului

3.2.1 Metoda drumuirii cu radieri

Este o metodă foarte utilizată atunci când dintr-un punct ce aparţine unui
traseu poligonal sunt vizibile mai multe puncte de detaliu .
În cazul de fața se staționează cu aparatul în punctul de stație 55, ne
orientăm pe punctul 54, vizăm, în faţă, urmatorul punct de stație 56 urmând ca din
același punct să vizăm si punctele de detaliu : 1981, 1982, 1983, 1984 respectiv
1985.
 Fig. 3.1 Drumuire cu radieri

3.2.2 Metoda nivelmentului trigonometric

„În această metodă diferenţa de nivel între puncte se stabileşte pe baza

observaţiilor de unghiuri verticale. În principiu diferenţa de nivel între punctele A şi B
poate fi determinată dacă este cunoscut unghiul de înclinare φ, pe care îl face

direcţia B cu proiecţia sa pe planul orizontal, relaţia de calcul fiind: h AB  D  tg  .”10

h ab

 D
A B0
Fig. 3.2. Determinarea unghiului de pantă
ppantapantă

10
Pădure I., Topografie Generală, Seria Didactică, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2005
 Pentru determinarea cotelor punctelor am folosit metoda nivelmentului
trigonometric la distanţă mică, metodă efectuată concomitent cu metoda drumuirii cu
radieri.
IB

h 'AB h AB

iA
D
A Fig. 3.3. Nivelment trigonometric de distanţă mica

„D este mare şi este de regulă distanţa dintre două puncte de triangulaţie

topografică. De aici şi faptul că observaţiile se vor efectua asupra semnalelor acestor
puncte de triangulaţie, mai exact la baza semnalului propriu-zis. Se înregistrează
unghiul vertical, se măsoară înălţimea aparatului şi este cunoscut I B, se cunoaşte
întotdeauna D pentru că se cunosc coordonatele plane ale punctelor A şi B, acestea
fiind obţinute prin realizarea triangulaţiei din care fac parte punctele respective. Cu
acestea se poate scrie:

h A' B  D  t g 

h A B  h A' B  i A  I B

Având în vedere că D>300  400m, va trebui să se ia în considerare

corecţia de sfericitate şi refracţie.

D 2
h AB
 h '
AB
 i A  I B  (1  K )
2R „11

11
Pădure I., Topografie Generală, Seria Didactică, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2005
 Capitolul 4. PRELUCRAREA DATELOR ȘI ÎNTOCMIREA
DOCUMENTAŢIEI GRAFICE

4.1.Utilizarea programului de descarcare LEICA GeoOffice

Întrucât măsurătorile au fost efectuate cu aparatură modernă, care

înregistrează datele digital, există nevoia unor programe care să facă legătura între
aparatură şi PC, şi mai apoi să prelucreze aceste date.
Pentru descărcarea datelor din staţia totală în calculator cu ajutorul
programului Leica Geo Office Tools deschidem programul și accesăm printr-un clic
butonul Tools, se deschide o fereastră nouă de unde vom selecta Data Exchange
Manager, se deschide o nouă fereastră, din partea stangă alegem Com-ul care este
selectat din staţie, şi deschidem jobul care vrem să-l descărcăm din staţie, iar în
partea dreaptă alegem locul unde dorim să salvăm datele din staţie creând un folder
nou. Deschidem folderul creat nou, iar cu ajutorul cursorului vom trage fişierul de
măsurători din stânga în dreapta. Se vor descărca patru formate şi anume :SCR,ID
X, CAR și DAT din staţia totală (Fig .4.1)

Fig.4.1. Fereastra Leica Geo Office Tools

Odată ce am efectuat descărcarea datelor din aparat vom trece la aranjarea

carnetului de teren: se deschide formatul DAT. descărcat din staţia totală, se schimbă
înălţimea la prismă, deoarece în prima înregistrare din fişier nu este înregistrată, se
înlocuiesc liniile ce apar la poziţia unde ar trebui sa fie înregistrat codul cu şapte
spaţii libere (în cazul în care nu se lucrează pe coduri), selectăm tasta „INSERT” 12 de
la tastatură după care se pune câte un „V”, la o distanţă de trei spaţii faţă de linia
unde este notat simbolul de început al câmpului de distanţă, în dreptul fiecărei staţii
din drumuire, se salvează şi astfel se încheie aranjarea carnetului de teren.
Anexa1.

Carnet de teren

1 Lucrare: UNGUREI
1 Data: 17/08/2011
1 Operator: GAB
1 Prisma: TC407
1 Instrument: 833691
1 Zona:
1 Comentariu:
453 INTR. VALORI m 1.000000 th 1.800 ih 1.569
453 INTR. VALORI (T/P AUTOM.) T_ 12 P 1013 A 0.000
453 15 v
453 MASURARE/E-HZ-V/
454 14 v D 113.449 Hz 354.2764 V1 101.2119
455 1940 D 9.435 Hz 72.9649 V1 96.1515
456 1941 D 18.348 Hz 110.5541 V1 97.3612
457 1942 D 14.325 Hz 117.4004 V1 97.5716
458 1943 D 13.385 Hz 127.3830 V1 96.9760
459 1944 D 12.954 Hz 140.6517 V1 97.1710
460 1945 D 13.666 Hz 154.3341 V1 99.5955
461 1946 D 19.898 Hz 146.9246 V1 98.9145
462 1947 D 28.610 Hz 143.6283 V1 98.9682
463 1948 D 25.219 Hz 118.4958 V1 97.7659
464 1949 D 24.922 Hz 121.5226 V1 98.6920
465 1950 D 24.813 Hz 122.6876 V1 98.6409
466 1951 D 29.328 Hz 121.0982 V1 98.1533
467 1952 D 29.236 Hz 123.5366 V1 98.7869
468 1953 D 29.111 Hz 124.5282 V1 98.6754

12
Insert = ( insera, introduce, etc )
469 1954 D 31.867 Hz 122.4432 V1 98.2539
470 1955 D 36.325 Hz 124.4225 V1 98.2690
471 1956 D 31.257 Hz 127.7946 V1 98.1742
472 1957 D 31.073 Hz 132.9749 V1 98.0084
473 1958 D 31.145 Hz 138.1938 V1 98.0997
474 1959 D 36.526 Hz 144.1208 V1 99.2540
475 1960 D 45.867 Hz 137.2250 V1 98.3209
476 1961 D 46.024 Hz 133.9766 V1 98.2850
477 1962 D 46.595 Hz 130.5435 V1 98.3293
478 1963 D 43.386 Hz 126.4103 V1 98.3358
479 1964 D 48.011 Hz 127.2833 V1 98.3229
480 1965 D 50.723 Hz 141.2888 V1 99.3342
481 1966 D 51.840 Hz 141.8098 V1 99.2743
482 1967 D 51.259 Hz 130.7461 V1 98.3092
483 1968 D 52.834 Hz 130.8048 V1 98.2999
484 1969 D 54.750 Hz 131.0654 V1 98.3074
485 1970 D 54.895 Hz 133.2470 V1 98.3159
486 1971 D 55.512 Hz 135.9330 V1 98.3526
487 1972 D 58.840 Hz 140.7095 V1 99.1869
488 1973 D 50.551 Hz 128.0726 V1 98.4209
489 1974 D 50.476 Hz 128.5136 V1 98.4662
490 1975 D 51.462 Hz 127.3132 V1 98.1077
491 1976 D 53.278 Hz 127.4091 V1 98.2886
492 1977 D 54.776 Hz 127.3279 V1 98.2894
493 1978 D 56.141 Hz 127.2819 V1 98.3329
494 1979 D 55.610 Hz 128.2532 V1 98.4900
495 1980 D 55.694 Hz 128.7598 V1 98.4637
496 1981 D 68.116 Hz 138.6048 V1 99.0808
497 1982 D 68.516 Hz 139.8303 V1 98.9504
498 1983 D 75.127 Hz 139.4085 V1 99.0671
499 1984 D 71.800 Hz 135.3028 V1 98.3854
500 1985 D 72.047 Hz 133.2917 V1 98.3308
501 1986 D 72.183 Hz 131.0370 V1 98.3545
502 1987 D 72.216 Hz 128.6354 V1 98.2766
503 1988 D 74.456 Hz 128.7867 V1 98.2726
504 1989 D 83.689 Hz 129.9491 V1 98.3725
505 1990 D 83.723 Hz 129.5949 V1 98.3033
 506 1991 D 93.927 Hz 129.0073 V1 98.2489
507 1992 D 92.876 Hz 131.4231 V1 98.3595
508 1993 D 92.852 Hz 133.0826 V1 98.3596
509 1994 D 92.702 Hz 134.7276 V1 98.3773
510 1995 D 84.432 Hz 138.4660 V1 98.8517
511 1996 D 100.883 Hz 129.5668 V1 98.2858
512 1997 D 104.895 Hz 129.8992 V1 98.2663
513 1998 D 104.305 Hz 132.0240 V1 98.4158
514 1999 D 109.933 Hz 132.4274 V1 98.4693
515 2000 D 110.134 Hz 130.3111 V1 98.2974
516 2001 D 109.319 Hz 133.8899 V1 98.4388
517 2002 D 109.151 Hz 135.2856 V1 98.4602
518 2003 D 109.020 Hz 137.1141 V1 98.7981
519 2004 D 103.286 Hz 137.6227 V1 98.6631
520 2005 D 118.072 Hz 130.8680 V1 98.4763
521 2006 D 128.484 Hz 132.2784 V1 98.6843
522 2007 D 132.911 Hz 134.2993 V1 98.8908
523 2008 D 132.822 Hz 134.5084 V1 98.8919
524 2009 D 128.038 Hz 133.7716 V1 98.8036
525 2010 D 127.945 Hz 133.9077 V1 98.8039
526 2011 D 135.479 Hz 134.3560 V1 98.7217
527 2012 D 136.382 Hz 133.2022 V1 98.6041
528 2013 D 125.182 Hz 134.3665 V1 98.6826
529 2014 D 124.805 Hz 135.5021 V1 98.6489
530 2015 D 124.432 Hz 136.8405 V1 98.6851
531 16 v D 158.598 Hz 137.4666 V1 99.1207
532 INTR. VALORI m 1.000000 th 1.800 ih 1.608
532 INTR. VALORI (T/P AUTOM.) T_ 12 P 1013 A 0.000
532 16 v
532 MASURARE/E-HZ-V/
533 15 v D 158.593 Hz 337.4667 V1 100.7175
534 2016 D 45.453 Hz 334.6797 V1 100.1656
535 2017 D 44.881 Hz 334.5189 V1 100.2496
-------------------------------------------------------------------------------------------
4.2. Prelucrarea datelor folosind programul TopoSys 5.0

Sistemul de programe TOPOSYS permite prelucrarea şi compensarea

tuturor tipurilor de măsurători folosite de geodezi pentru îndesirea reţelelor geodezice
locale.
Comanda Nou

Salvează un proiect nou, format dintr-o bază de date în format srv. Numele şi
locul de salvare al bazei de date a proiectului va fi aleasă imediat după lansarea
comenzii de deschidere. O bază de date poate conţine mai multe seturi de date
denumite Lucrări. Seturile de date ale lucrărilor se creează cu funcţia Adaugă şi vor
apărea în mapa Lucrări a bazei de date.(Fig.4.2.)

Fig.4.2. Fereastră TopoSys, salvarea unui fişier

 Comanda creare lucrare

Creează o lucrare nouă în proiectul curent. La apelarea funcţiei adăugare

lucrare este afişată fereastra de confirmare a lucrării. Informaţiile din câmpurile
referitoare la denumirea operatorului care a efectuat măsurătoarea şi tipul de aparat
folosit, se vor alege din listele corespunzătoare prin selectarea butonului din dreptul
câmpului.
Restul informaţiilor din fereastra Lucrare se introduc sau se setează conform
informaţiilor care se vor introduce şi prelucra în lucrare.( Fig. 4.3.)

Fig. 4.3. Fereastră TopoSys Creare lucrare

 Comanda import puncte

Permite operatorului să introducă manual coordonatele vechi care stau la

baza măsurătorii, totodată el poate sa facă importul fișierului de tip „ASCII”13 pentru
importul coodonatelor de plecare.( Fig. 4.4.)

Fig. 4.4. Fereastră TopoSys importul punctelor

Tot prin această comandă se permite adăugarea sau actualizarea datelor de

tip coordonate, măsurători, cote, diferenţe de nivel la lucrarea curentă.

Comanda import măsurători

13
ASCII = ( “Codul Standard American pentru Schimbul de Informații” reprezintă un sistem de
codificare a caracterelor, bazat pe alfabetul englez )
 Permite importul măsurătorilor (al carnetului de teren în cazul de față), este
permisă crearea carnetului de teren manual (dacă ele au fost efectuate cu teodolitul)
prin introducerea observațiilor efectuate asupra unghiurilor și distanțelor.( Fig.4.5.)

Fig. 4.5. Fereastră TopoSys importul măsurătorilor (carnetul de teren)

Meniul Calcule
 Conţine metodele de calcul specifice lucrărilor de îndesire a reţelei geodezice
locale şi de calcul a punctelor de detaliu. Punctele calculate în acest meniu se înscriu
automat în lucrarea curentă în categoria de informaţii Puncte, ca puncte noi.
( Fig.4.6.)

Fig. 4.6. Fereastră TopoSys meniul calcule ( Drumuire)

Comanda Radiere
 Calculează coordonatele rectangulare pe baza distanţelor şi direcţiilor
măsurate, din puncte cu coordonate cunoscute şi orientate.
Radiere automată (Fig.4.7.) coordonatele punctelor radiate se calculează din
fiecare staţie orientată, de coordonate cunoscute, în ordinea identificatorului
punctelor.

Fig. 4.7. Fereastră TopoSys meniul calcule ( Radiere )

Calculul radiatelor va începe numai după orientarea staţiei curente. Din

informaţiile de mai sus şi al direcţiilor măsurate către punctele cunoscute, programul
calculează unghiul de orientare. Înainte de începerea calculului, programul cere
introducerea unei toleranţe pentru orientare. Direcţiile care depăşesc toleranţa de
orientare pot fi eliminate din calculul modului staţiei. Dacă se găsesc direcţii care
depăşesc toleranţa de orientare, este afişată o fereastră de avertizare. Pentru
eliminarea din calcule a unghiurilor de orientare care depăşesc toleranţa, trebuie
selectat dreptunghiul verde corespunzător liniei, în coloana Calcul. Astfel, la
următorul calcul al mediei unghiului de orientare, unghiurile de orientare greşite nu se
iau în considerare.

Comanda Compensare

Metoda compensării este cea constransă pe puncte fixe, iar calculul ponderii
se face în funcţie de distanța. (fig. 4.8)

Fig. 4.8. Compensare plană

Comanda Export
 Permite exportarea calculelor din lucrarea curentă , în mai multe formate :

Fig. 4.9. Fereastră TopoSys-Export Puncte

a) Export ASCII – permite exportul datelor în diferite formate precum :

 liste de puncte ;
 liste de măsurători ;
 date de nivelment.
b) Export DXF – prin exportul de date cu această funcţie se pot crea
fişiere de format DXF cu datele grafice care sunt afişate în fereastra grafică.
Informaţiile grafice care vor apare în fereastra grafică şi implicit în fişierul
exportat se pot seta în fereastra Opţiuni.
Anexa 2.
Inventar de Coordonate
14 503165.594 409825.372 338.241
15 503073.939 409758.585 340.628
16 502925.891 409701.878 342.589
17 502731.903 409576.804 344.286
18 502661.621 409548.093 344.393
19 502737.686 409498.661 345.767
20 502636.040 409415.362 350.810
21 502508.382 409337.584 346.438
22 502500.850 409371.026 344.849
23 502541.224 409200.925 352.026
24 502406.076 409258.228 353.239
25 502210.241 409105.401 354.207
26 502031.339 409008.573 357.008
27 501991.123 409038.513 356.303
28 501883.438 408899.271 357.320
29 501849.736 408900.436 357.320
30 501841.907 408786.450 360.672
31 501841.067 408720.398 364.375
32 501707.713 408744.412 370.692
33 501586.286 408681.468 373.500
35 501812.105 408667.054 369.936
36 502585.549 409522.097 343.720
37 502515.766 409454.184 344.581
38 502500.867 409371.018 344.862
39 502508.406 409337.580 346.437
40 502393.210 409303.849 346.763
41 502349.282 409253.734 348.048
42 502173.369 409118.930 350.939
43 502070.274 409051.068 353.173
44 501991.324 409038.217 356.316
45 502031.562 409008.304 357.015
46 501952.730 408983.432 357.222
47 501892.894 408936.472 358.416
48 501850.040 408900.027 357.329
49 501883.742 408898.901 357.322
50 501782.909 408939.408 365.206
51 501694.678 408888.149 367.845
52 501658.854 408848.366 369.043
53 501591.078 408869.667 373.075
54 501541.442 408851.129 374.446
55 501451.108 408752.036 377.003
56 501390.684 408707.663 376.174
57 501369.303 408553.223 378.483
1940 503066.429 409764.264 340.967
1941 503055.641 409759.629 341.157
1942 503059.646 409757.862 340.943
1943 503060.859 409755.833 341.033
1944 503062.103 409753.360 340.972
1945 503062.905 409750.528 340.484
1946 503056.622 409748.801 340.736
1947 503048.345 409745.824 340.861
1948 503048.800 409756.880 341.282
1949 503049.194 409755.720 340.909
1950 503049.359 409755.282 340.927
1951 503044.803 409755.408 341.248
1952 503045.031 409754.307 340.954
1953 503045.225 409753.878 341.003
1954 503042.360 409754.465 341.271
1955 503038.105 409752.771 341.385
1956 503043.414 409751.957 341.293
1957 503044.232 409749.552 341.369
1958 503045.003 409747.123 341.327
1959 503041.388 409742.040 340.825
1960 503031.069 409742.354 341.607
---------------------------------------------------------------------
4.3 Planuri topografice.Generalități.

Redactarea planurilor topografice constă în reprezentarea pe o suprafață

plană a rezultatelor obținute din măsuratorile topografice si prelucrarea lor. Un plan
topografic este de fapt rezultatul concret al unei ridicări topografice.
Este știut, că măsuratorile topografice se efctuează asupra detaliilor
topografice( naturale sau artificiale) definite prin puncte topografice, iar prelucrarea
măsuratorilor conduce la determinarea punctelor topografice. Un punct topografic
este determinat când se cunoaște poziția lui în plan, raportată la un sistem de
coordonate și înalțimea pe care o are față de suprafața de referință.
În consecinţă, a redacta un plan topografic înseamnă a reprezenta punctele
topografice cu elementele prin care sunt determinate. (14)
Sunt prezentate aspectele referitoare la reprezentarea în plan a punctelor
topografice.
Suportul (calc, hartie de desen etc.)pe care se întocmeşte reprezentarea
topografică trebuie să fie plană și nedeformată în timp.
Formatul reprezentării topografice se alege ca derivat din formatele standard,
în funcție de marimea suprafeței topografice reprezentate și de scara cerută.
În general, în topografie se folosește ca format de bază planșa şi dimensiuni
de 60 cm pe abscisă și 80 cm pe ordonată. Alegerea acestuia a fost impusă de
realizarea rectilinități caroiajului.
Formatul se asigura prin măsurarea pe diagonala a perimetului la
dimensiune de 1m. Întreaga plansă se împarte în carouri de 10 cm x 10 cm, unice și
obligatorii în topografie. Caroiajului asfel rezultat i se atașează sistemului rectangular
de coordonate, cu axa x-ilor pe abscisă, iar axa y-ilor pe ordonată. În cazul în care
caroiajul este rotit față de abscisa planșei,axa x-ilor va avea indicat sensul creșteri
coordonatei cu un simbol N al nordului geografic .
Raportarea punctelor topografice pe planșa caroiată se face grafic sau
numeric. Raportarea grafică trasează unghiuri măsurate cu raportoare sexazecimale
sau centesimale și distanțe reduse la scara planului cu ajutorul unui scărar.
Raportarea numerica constă, în principiu, din poziționarea punctelor prin
coordonatele lor rectangulare față de sistemul de axe. Se utilizează în acest scop un

14
Topografie Generala. Ioniță Pădure.Ministerul educației și cercetare Universitatea „1
Decembrie 1918”
coordonatograf (sun viclu metalic din lemn sau plastic) special construit, la diferite
scări, pe care se citesc diferențele de coordonate așezat rectangular pe caroiaj.
Din punct de vedere a preciziei de raportare, metoda numerică este
superioară metodei grafice. (15)
Caracteristica reprezentării topografice este scara sau coeficientul de scară.
Scara este raportul între lungimea reprezentată pe plan și adevărata ei mărime de pe
teren.
O scară se reprezintă printr-o fracție ordinară de forma: 1/N ceea ce arată că
unei unitați de pe plan îi corespunde în realitate, pe teren, N unități.

= =

Ca mod de exprimare se calculează astfel ca numărătorul sa fie totdeauna

egal cu unitatea. Reprezentările topografice întocmite în funcție de scară sunt:
 Planuri topografice de detaliu la scările: 1/100, 1/200, 1/500;
 Planuri topografice fundamentale la scările: 1/1000, 1/2000,
1/5000, 1/10000;
 Planuri direcționale la scara: 1/25000;
 Hărți cartografice la scările: 1/50000, 1/100000.
Aproximația sau precizia unui plan depinde de scara la care este redactat
planul sau harta respectivă și de eroarea grafică ce se comite.
Conținutul detaliilor topografice este simbolizat prin semne conventionale. În
alegerea și utilizarea semnelor convenționale, trebuie să se aibă în vedere că semnul
convențional să fie sugestiv, să fie executat la scară după norme corespunzatoare
diapozonului de scară și să fie distincte chiar dacă planul sau harta este monocromă.
Grija deosebită a desenatorului este exactitatea redării terenului în plan. De
exemplu, lățimea caii ferate normale este de 1,64m care la scara planului 1/2000
este de 0,00082m.
Planul sau harta unei porțiuni de teren trebuie să ofere idei cât mai pecise
despre configurație, accidentare şi particularitățile terenului, pentru a proiecta, pe
baza acestor planuri și harți, construcții de toate genurile, sistematizări ale suprafeței
etc.
15
Ioniță Pădure. Topografie Generala. Ministerul educației și cercetare Universitatea „1
Decembrie 1918”
 La redactarea unui plan , trebuie să se combine exactitatea cu bunul gust
pentru a rezulta un plan topografic utilizabil, cu aspect mai mult sau mai puțin artistic.
Aceasta se realizează prin alegerea cât mai adecvată a semnelor convenționale
pentru planimetrie, pentru nivelment, scris și grafică etc.
Laturile triangulațiilor, poligonaţiilor,unghiurile, sunt elemente ajutătoare față
de care se raportează toate detaliile, ele nu se trasează cu tuș și după desemnarea
detaliilor se elimină.
Aproape toate planurile trebuie să includă anumite elemente de bază care
vor furniza utilizatorului informaţii minime. Printre acestea sunt:
- scara
- legenda;
- titlul hărţii;
- proiecţia utilizată;
- instituţia sau persoana care a realizat harta;
- data producerii hărţii. (16)
Pentru întocmirea planului de situaţie s-a utilizat programul AutoCAD.
Programul AutoCAD este un soft specializat în proiectarea asistată de
calculator. Programul poate fi imaginat ca o planşetă de desen, cu toate
instrumentele pe care le are proiectantul la îndemână, însoţite şi de elementele de
calculele necesare.

4.4 Prezentarea programului AutoCAD

În fereastra de deschidere a programului se va seta un document nou şi

setările implicite pentru toate desenele referitoare la unitatea de masură a lungimilor
şi anume ,,sistemul metric’’.Aceste setări se vor face la prima dechidere a
programului, ele fiind implicite pentru urmatoarele sesiuni de utilizare ale acestuia,ele
putând fi schimbate daca se doreste acest lucru.

16
Ioniță Pădure.Topografie Generala.Ministerul educației și cercetare Universitatea „1
Decembrie 1918”
 Fig.4.10. Fereastra AutoCad

Configurarea sistemului unităților de masură

Prima etapă parcursă după deschiderea foii de lucru va fi alegerea unităților

de masură pentru elementele folosite :unghiuri şi distanţe. Astfel din meniul principal,
submeniul Format se va alege opțiunea Units de unde se vor seta unitațile de
masură, pentru distanțe(zecimal, fracționar, arhitectură) și precizia, iar pentru
(17)
unghiuri :tipul(grade sexazecimale, centesimale etc.)

Fig. 4.11. Captură cu unităţile de măsură alese

17
AutoCAD Helper
 Direcția și sensul de parcurgere al cercului trigonometric se va seta alegând
optiunea Direction si activând ,,Clockwise’’

Crearea si utilizarea layerelor

Pentru a crea un nou layer(strat) vom deschide fereastra de control a

layerelor. Putem selecta culoarea de bază a layer-ului, grosimea liniei specifice, tipul
de bază al liniilor folosite pe acest strat, etc.. Tot de aici putem alege layer-ul pe care
dorim să lucrăm și anume layer-ul curent.
Fereastra de control al layere-lor este alcatuită din:
-
numele layer-ului -dă nume stratului;
-
deschis/închis-permite sau nu vizualizarea pe ecran a stratului respectiv
-
înghetat/activ -nu afişează sau nu imprimă layere-le
-
invizibile(freeze) şi nu le regenerează în desen
-
blocat/neblocat -cand trebuie editate obiecte aparţinătoare anumitor layere,
dar este necesar a fi vizualizate și alte layere,
-
acestea din urma vor fi blocate(lock)
-
culoare -se setează culoarea specifică a elementelor unui layer
-
tip linie -se alege tipul de linie specific layer-ului respectiv
-
grosimea liniei -se alege grosimea liniei specifice layer-ului
-
stil de plotare -controlează proprietățile de plotare ale unui obiect(culoare,
grosime și tip de linie,etc.) (18)
-
vizualizarea la imprimare-permite imprimarea sau nu unui layer, chiar dacă
acesta este vizibil.
După selecția stratului de lucru, cu un click pe butonul OK revenim la
sesiunea de desenare.

18
AutoCAD Helper
 Fig. 4.12. Layerele utilizate la prelucrarea planurilor

Utilizarea comenzilor în AutoCad

Comenzile de lucru în AutoCad sunt grupate pe categorii şi ele pot fi apelate

din meniul principal sau mai rapid, fară a accesa meniul, prin deschiderea barelor de
lucru specifice fiecărei caregorii de comenzi
-
draw,
-
modify,
-
dimension etc. (19)

19
AutoCAD Helper
 Fig. 4.13.Comenzile de lucru

4.5 Profilele transversale şi longitudinale. Generalităţi

De multe ori, pentru cunoaşterea cât mai exactă a variaţiilor de înălţime a

terenului pe anumite direcţii se obişnuieşte să se facă profile. Dacă profilele sunt în
lungul direcţiei (drumului, liniei ferate, apei, canalului etc.), profilul se numeşte
longitudinal, iar dacă profilul vine de-a curmezişul, este transversal. (20)
Elementele profilelor se pot lua prin drumuiri simple, eventual prin drumuiri cu
radieri, iar uneori prin metoda profilelor. Metoda
profilelor este avantajoasă în special în cazul profilelor transversale şi uneori chiar şi
în cazul profilelor longitudinale pe porţiunile rectilinii ale traseelor.
Metoda profilelor constă din următoarele:
 se aşează instrumentul pe direcţia profilului de ridicat şi se calează;
 se vizează pe direcţie şi se citesc gradaţiile pe mira care va fi ţinută în fiecare
punct de schimbare de pantă;
20
Belc,F., Calculul si trasarea cailor de comunicație terestre – elemente de baza Editura
Solness, Timisoara
 Cota fiecărui punct rezultă prin scăderea citirilor de pe miră, ţinută în punctul
respectiv, din cota planului de viză al lunetei. Pentru aceasta este necesar ca în
prealabil să se vizeze pe mira ţinută pe un punct de cotă cunoscută.
Avantajul metodei este acela că din aceeaşi poziţie a lunetei se fac mai multe
citiri şi uneori în special în cazul profilelor transversale toate citirile.
Profilul terenului rezultă înălţând pe plan, de la o linie de referinţă, cota
fiecărui punct determinat. Dar nu este suficient să fie cunoscute cotele acestor
puncte pentru a le aplica, ci trebuie cunoscută şi poziţia lor planimetrică.
În general, punctele caracteristice ale profilelor longitudinale se nivelează
prin drumuiri cu radieri, iar profilele transversale se iau prin metoda profilelor.
Punctele care determină în plan traseele axelor longitudinale sunt cunoscute
din operaţii anterioare. În cazul în care punctele unde urmează a se duce profile
transversale nu sunt marcate dinainte, poziţia acestor puncte se va determina cu
ajutorul panglicii sau a ruletei, măsurând pe traseu distanţa la cel mai apropiat punct
cunoscut.
În ceea ce priveşte fixarea punctelor care trebuie nivelate pe profil, există în
general două procedee, care se aplică în mod curent după cum este cazul:
 cazul profilelor mai accidentate, al profilelor transversale ale liniilor ferate etc.,
când punctele nivelate vor fi cele de schimbare de pantă;
 cazul profilelor cu variaţii de înălţime mai puţin evidente, mai puţin accentuate,
sau cazul profilelor transversale peste ape mai mari etc., când punctele care
se nivelează se iau la aceeaşi distanţă constantă între ele.
Pentru ca profilul să se reliefeze cât se poate de distinct, scara înălţimilor se
ia mult mai mare decât scara lungimilor. După caz, raportul celor două scări poate fi
1:10, 1:20, 1:50, 1:100. în cazul profilelor longitudinale ale drumurilor şi căilor ferate
se recomandă raportul de 1:10 sau 1:20, iar în cazul profilelor longitudinale ale
canalelor, se recomandă un raport variind de la 1:10 la 1:100. În stabilirea raportului
de scară se mai ţine seama şi de accidentaţia profilului. Acolo unde variaţia de pantă
este foarte mică, se va stabili un raport mai mare. (21)

4.5.1 Întocmirea profilelor transversale şi longitudinale

21
Belc, F., Calculul si trasarea cailor de comunicație terestre – elemente de baza Editura
Solness, Timisoara
 Pentru realizarea profilelor longitudinale și transversale din prezenta lucrare
s-a folosit aplicația Topograph, a programului AutoCAD.
Cu ajutorul comenzii 3D POLYLINE existentă în bara de instrumente DRAW
( având modul OSNAP setat pe node) am desenat polilinia tridimensională strict prin
punctele caracteristice(Fig.4.14. ).

Fig.4.14 Draw 3D polyline

Această entitate va fi selectată ulterior pentru construirea profilului topografic

programul preluând coordonatele caracteristice ale entităților respective (Fig.4.15.)
(Vertexurile).
 Fig4.15 Creare profil topografic

4.5.1.1 Profil transversal

Lucrările topografice în scopul profilului transversal se execută prin metoda

radierii de ridicare altimetrică a detaliilor pe direcţii perpendiculare pe axul căii de
comunicaţii pornind de la punctele caracteristice marcate pe teren din axul căii care
se regăsesc în profilul longitudinal
Profilul transversal va conţine obligatoriu următoarele:
 Axa drumului;
 Limita parţii carosabile (linia care delimitează partea carosabilă de
acostament);
 Limita platformei (marginea exterioară a acostamentului);
 Profilul şantului (două puncte pe fundul şantului şi unul pe limita exterioară)
sau piciorul taluzului de rambleu;
 Intersecţia dintre taluzul de rambleu şi terenul natural;
 Orice alt element definitoriu pentru forma taluzurilor;
  Un punct pe teren natural la cel putin 2m de muchia exterioară a şantului sau
a taluzului

Fig. 4.16 Profil transversal

4.5.1.2 Profil longitudinal

Pentru efectuarea trasării liniei albastre se ţine seama de faptul că aceasta

este alcătuită din sectoare cu o anumită declivitate, care sunt racordate între ele prin
curbe verticale. Pe de altă parte , trasarea profilului longitudinal în axa traseului nu
este, în general,suficientă, deoarece este necesar să se traseze şi cel putin, profilul
longitudinal al marginilor părţii carosabile la drumuri.

Fig.5.8. Profil longitudinal

 Lucrările topografice în scopul întocmirii profilului longitudinal al traseului
presupune executarea unei drumuiri de nivelment geometric în lungul traseului pe
puncte marcate în axul căii de comunicaţii sprijinită pe puncte de cotă cunoscută din
reţeaua de nivelment de stat, urmărindu-se asigurarea unei precizii necesare atât
pentru studiile de proiectare cât şi pentru faza de execuţie.
Capitolul 5. APLICAREA PROIECTULUI DE TRASARE A REȚELEI DE
APĂ ÎN LOCALITATEA UNGUREI

Trasare topografică: ansamblu de metode topografice prin care se realizează

transpunerea în teren a elementelor geometrice de legatură (distanțe,unghiuri,
coordonate) stabilită prin proiectul de execuţie faţă de:
 puncte ale rețelelor geodezice sau topografice din zonă;
 puncte sau aliniamente ale construcțiilor învecinate;
 detalii învecinate cu caracter natural
La trasarea în teren a lucrărilor proiectate, se va utiliza planul de situaţie sc.
1:2.000 existent în documentaţie, pe care sunt specificate elemente de trasare ale
aliniamentelor şi curbelor precum şi bornele şi reperele ce se vor preda
constructorului prin proces-verbal.
Elementele de execuţie sunt figurate în profilele transversale curente sc.
1:100 pe care au fost specificate distanţele necesare.
Lucrările de trasare încep după faza de predare-primire a amplasamentului și
a bornelor de reper la care participă și beneficiarul si proiectantul. Din partea
șantierului executant participă șeful de șantier sau reprezentantul acestuia împreună
cu topograful șantierului.
Faza se încheie cu completarea procesului verbal de predare-primire a
amplasamentului şi a bornelor de reper.
Trasarea efectivă pe teren a construcţiilor se execută de topograful
şantierului și constă în transpunerea pe teren a elementelor geometrice din proiect.
Aplicarea pe teren a reţelei de trasare se face prin metode care asigură
precizia necesară folosind punctele reţelei topografice existente. Punctele rețelei de
trasare se materializează pe teren prin marci și repere conform prevederilor STAS
9824/1-87. (22)

22
http://constructiilocuinte.ro/informatii-utile/trasarea-constructiilor-civile-si-industriale
5.1. Utilizarea modulului Coordinate Editor pentru încărcarea seturilor de
coordonate în stația totală

Cu ajutorul softului Leica Survey Office se poate crea fişierul *idx care
trebuie încărcat şi care cuprinde coordonatele punctelor ce urmează a fi trasate.

Fig 5.1 Leica Survey Office

a) se alege din meniu Tools – Coordinate Editor

Fig.5.2. Alegerea opţiunii dorite din meniul Tools

b) introducerea coordonatelor

Fig.5.3. Modul de introducere a coordonatelor

c) salvare sub formatul dorit

Fig.5.4. Salvare *idx

Fig.5.5. Fişierul *idx

 Fişierul *idx din calculator se introduce în staţia totală LeicaTC407, în meniul
Data Manager – FixPoint.

Inventar de coordonate Tabelul nr.5.1.

Nr. X Y
Pct. [m] [m]
1 503062.165 409752.926
2 503045.102 409746.729
3 503031.087 409741.750
4 503021.747 409739.410
5 503006.112 409734.585
6 502986.139 409728.371
7 502970.970 409722.526
8 502957.590 409714.760
9 502944.373 409705.784
10 502938.149 409702.137
11 502929.105 409696.665
12 502914.731 409688.537
13 502898.294 409678.805
14 502882.877 409670.309
15 502866.859 409660.908
16 502850.925 409651.913
17 502834.379 409642.463
18 502819.674 409634.171
19 502803.133 409623.955
20 502773.365 409605.227
21 502760.606 409596.683
22 502745.976 409586.392
23 502732.474 409576.380
24 502729.482 409567.720
25 502729.427 409553.480
26 502732.197 409541.186
27 502732.688 409541.230
28 502735.043 409531.834
29 502735.332 409531.929
30 502739.859 409515.975
31 502740.222 409515.941
32 502740.863 409508.022
33 502739.430 409503.908
34 502730.601 409491.991
35 502715.241 409480.513
36 502701.571 409469.821
37 502687.471 409458.135
38 502673.583 409445.779
39 502657.903 409433.598
40 502656.261 409432.377
41 502651.420 409428.336
42 502645.671 409423.733
43 502641.976 409420.337
44 502634.605 409414.275
45 502631.386 409411.762
46 502628.409 409409.528
47 502613.780 409398.774
 5.2 Utilizarea stației totale în vederea materializării punctelor
caracteristice

Nici un punct ”nou” nu poate fi materializat pe teren fără a fi legat de unul

sau mai multe puncte vechi pe teren, şi cunoscute ca poziţie în plan şi în înălţime.
Totalitatea punctelor vechi cunoscute din ridicarea topografică executată pentru
proiectare în scopul trasării formează reţeaua de puncte de sprijin pentru trasare.
Apelând tasta „Prog” se accesează meniul cu privire la programele
implementate în această staţie totală, meniu din care se alege programul „SETTING
OUT”.
În acest program se poate identifica tipul de trasare care urmează să-l
aplicăm, rulând fereastra de program specifică. Aparatul permite vizualizarea celor
trei ferestre care conţin trei moduri de trasare şi anume: trasarea polară, trasarea
ortogonală şi trasarea carteziană a punctelor. Dintre aceste ferestre vom descrie
doar fereastra privind trasarea carteziană a punctelor, dar pentru aceasta vom
parcurge mai multe etape şi anume:
 pentru început se alege fişierul care conţine punctele ce urmează a fi trasate,
iar în cazul în care acest fişier nu există, se poate crea un fişier nou urmând
ca în acesta să fie introduse coordonatele punctelor (introducere manuală de
la tastatura aparatului sau prin transfer din calculator cu ajutorul programului
de transfer);
 în faza a doua se setează punctul de staţie în care este montat aparatul. În
cazul în care acesta nu se află în baza de date a aparatului, se vor introduce
manual coordonatele punctului de staţie;
 următoarea fază constă în setarea orientării în punctul de staţie, orientare care
poate fi determinată prin introducerea coordonatelor unui punct de sprijin
cunoscut;
 în continuare se va trece la trasarea propriu-zisă a lucrării.
 Fig. 5.6. Trasarea carteziană a punctelor

Semnificaţia fiecărei linii de display afişată este sugestivă şi anume:

 prima linie, aliniată central ne arată modul curent de lucru – trasare
carteziană;
- „PtID” permite căutarea punctului care se doreşte a fi trasat la un
moment dat prin apelarea câmpului „*”;
 următoarea linie ne arată punctul curent;
- „dE” reprezintă valoarea coordonatei relative pe axa y a punctului de
trasat faţă de punctul în care se staţionează cu aparatul;
- „dN” reprezintă valoarea coordonatei relative pe axa x a punctului de
trasat faţă de punctul în care se staţionează cu aparatul;
- „dH” reprezintă valoarea diferenţei de nivel dintre punctul de trasat şi
punctul în care se staţionează cu aparatul.
 ultima linie conţine două opţiuni şi anume: exit – ieşirea din program şi <B&D>
– aparatul e comutat pe introducerea manuală a valorilor de trasare.
În punctul de staţie de coordonate cunoscute, în cazul meu punctul 15, se
staţionează cu aparatul. După punerea aparatului în staţie şi iniţializarea acestuia, se
vor introduce coordonatele stereografice ale punctului de staţie şi se va orienta pe
punctul de staţie 14 de coordonate cunoscute. În acest caz coordonatele punctelor
ce urmează a fi trasate sunt determinate şi materializate în sistemul naţional de
proiecţie.
 Fig.5.7. Materializarea laturii iniţiale (A-A') în sistem Stereografic 1970

Materializarea punctelor se va face conform metodologiei descrise anterior

prin căutarea în memoria internă a aparatului a fiecărui punct identificat prin
matricola sa.
Avantajele folosirii unei astfel de metode decurg din rapiditatea calculării
coordonatelor, rapiditatea materializării în teren a punctelor, eliminarea calculelor de
birou şi a proiectului de trasare, eliminarea etapei de identificare şi de apropriere a
reţelei de sprijin etc.
Ordinea principalelor lucrări privind execuţia este urmatoarea:
 săpătura transeelor;
 montarea tuburilor pentru conducte de canalizare;
 execuţia şi montarea construcţiilor pe traseele reţelelor proiectate.
În timpul execuţiei lucrărilor, se vor verifica:
 adâncimea tranşeei pentru conducte de canalizare şi a săpăturilor pentru
construcţiile aferente;
 panta tranşeei pentru conducte;
 aliniamentul construcţiilor;
 îmbinarea corectă a tuburilor;
 gradul de compactare a umpluturilor.
 Capitolul 6 . CONCLUZII ȘI PROPUNERI

6.1 Concluzii

Pe durata celor patru ani de studii petrecuţi în cadrul „Universităţii 1

Decembrie 1918 ” Alba Iulia m-am aflat sub îndrumarea şi supravegherea unor cadre
didactice competente, asfel am reuşit să acumulez o anumită experienţă în ceea ce
priveşte tehnica de lucru în domeniul Topografiei, a metodelor topografice de ridicare
şi conducere în execuție a lucrărilor. Asfel întocmirea lucrării de absolvire reprezintă
o acumulare de cunoştinţe de-a lungul celor patru ani de studiu de specialitate şi
cultură tehnică.
Întreaga desfăşurare a lucrării a fost posibilă prin utilizarea unei aparaturi de
ultimă generaţie precum şi folosirea programelor PC de procesare a datelor culese în
timpul măsurătorilor din teren.
Peste tot în lume, ca şi la noi, activitatea geotopografică, de ridicare în plan şi
trasare dispune, în ansamblu, de o dotare nouă, electronică, cu aparate şi dispozitive
de lucru care au schimbat complet faţa măsurătorilor terestre. Noutăţile se referă în
principal la modul de achiziţionare şi de prelucrare a datelor, întrucât metodele
topografice au rămas practic aceleaşi, o concepţie nouă apărând doar în realizarea
reţelelor geodezice prin sistemul GPS.
Logistica electronică actuală, devenită accesibilă şi bine reprezentată în
dotarea unităţilor noastre de profil, asigură un grad ridicat de automatism, cu
avantaje evidente privind siguranţa şi comoditatea în lucru, concretizate într-o
eficienţă economică şi tehnică de neimaginat în urmă cu câteva decenii. Mijloacele
moderne sunt net superioare celor clasice, metodele clasice se folosesc în
continuare din rațiuni financiare, fie în virtutea obișnuinței sau din necunoașterea
noilor oportunităti.
Automatizarea calculelor şi compensărilor, ca şi raportarea tuturor
reprezentărilor cartografice, inclusiv transformarea şi georeferenţierea lor, este
asigurată aproape în întregime prin pachete de programe specializate. Modul de
lucru interactiv, cu participarea limitată a operatorului, se recomandă şi se soldează
cu un spor de siguranţă şi de îmbunătăţire a calităţii măsurătorilor.
6.2 Propuneri și direcții de dezvoltare

Ca urmare a documentării şi realizării proiectului, absolventul a reuşit să

cunoască fluxul tehnologic, condiţiile de măsurare, tehnologiile de lucru, normele de
tehnica securităţii muncii, precum şi metodele geodezice şi topografice de ridicare şi
conducere în timpul execuţiei a lucrărilor principale şi speciale care se realizează.
Există aşadar elemente necesare şi suficiente pentru ca pe baza lor să se
stabilească propuneri care să evidenţieze stadiul de dezvoltare a unor probleme de
tehnică tehnologică precum şi posibilităţile de perfecţionare ale acestora.
Direcţiile asupra cărora trebuie stabilite concluziile şi propunerile necesare,
sunt următoarele:
 condiţiile locale, de teren în care se realizează procesul tehnologic cu
consecinţele corespunzătoare;
 condiţiile tehnice şi organizatorice în care sunt executate lucrări de investiţii;
 condiţiile de microclimat şi teren în care se desfăşoară activitatea tehnologică;
 organizarea şi desfăşurarea activităţii topografice;
 dotarea tehnică a lucrărilor topografice;
 competenţa cadrelor cu activitate în domeniul topografic şi geodezic, precum
şi modul de rezolvare a problemelor geodezice şi topografice;
 pregătirea teoretică şi practică a absolventului prin documentarea şi realizarea
prezentului proiect;
 posibilităţi de perfecţionare a cadrelor tehnice;
 gospodărirea raţională a materiilor prime şi a energiei, recuperarea,
recondiţionarea şi refolosirea materialelor;
 îmbunătăţirea tehnologiilor geodezice, topografice şi cadastrale;
 posibilitatea de informatizare a lucrărilor topografice;
 crearea băncii de date.
Din lucrare rezultă că este recomandată folosirea metodelor și tehnicilor
moderne de măsurare și prelucrare a datelor, deoarece aparatele moderne asigură o
precizie și acuratețe net superioara tehnologiei clasice, totodată intervenția factorul
uman în procesul tehnologic scade odată cu evoluția tehnicii, asfel timpul alocat
procesului de măsurare și prelucrare a datelor scade considerabil, îmbunătățind
productivitatea și calitatea muncii.
 Bibliografie

Cărţi şi lucrări de autor în edituri:

1. Ioniță Pădure . Topografie Generală..Ministerul educației și cercetării

Universitatea „1 Decembrie 1918
2. Belc.F. Calculul şi trasarea căilor de comunicație terestre – elemente de
bază Editura Solness, Timişoara
5. Davidaş O. Lucrări topo-geodezice aferente reabilitării drumului comunal din
comuna Vidra, judeţul Alba, Lucrare de licenţă, Universitatea „1 Decembrie 1918”
Alba Iulia, 2009
7. Ioniţă Pădure,Avram Flavius Bălăneanu. Îndrumătorul Absolventului pentru
întocmirea lucrării de licenţă. Lucrări de licenţă şi pregătirea examenului de licenţă
8. Ghiţău, D., Geodezie şi gravimetrie geodezică, Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti, 1983
9. Pădure I., Topografie Generală, Seria Didactică, Universitatea „1 Decembrie
1918”, Alba Iulia, 2005
10. Manualul de Utilizare al Stației totale Leica TC 407
11. Manualul de Utilizare al Aplicației Topograph

Acte normative

1. Legea 241/2006, Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare;

2. Ordin_88-2007;
3. Ordin_90-2007;
4. H.G. nr. 577/1997 pentru aprobarea Programului privind pietruirea
drumurilor comunale, alimentarea cu apa a satelor, conectarea satelor la
reţeaua de electrificare şi la reţelele telefonice

Resurse în format electronic

1. www.googlemaps.com
2. www.rosiadesecas.ro
3. www.ghidulprimarilor.ro
4. www.rapitori.ro
 Studii şi articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferinţe:

1. Radu H. Metode și tehnici moderne Topo-Geodezice folosite la

regularizarea Pârâului Cernisoara și afluentului Orlii.Lucrare de licenţă, Universitatea
”1 Decembrie 1918”.Alba Iulia.
2. Radu-Ioan C. Metode şi tehnici moderne utilizate la întocmirea
documentaţiei topografice aferente introducerii Reţelei de Apă Potabilă în satul
Sărăcsău, comuna Şibot. Lucrare de licența, Universitatea ”1 Decembrie 1918”.Alba
Iulia.

Anexe

Anexa 1. Carnet de teren

Anexa 2. Inventar de coordonate
Anexa 3. Plan de situație
Anexa 4. Profil transversal
Anexa 5. Profil longitudinal

CURRICULUM VITAE
 Curriculum vitae
Europass
Informaţii personale
Nume / Prenume FLOREA VASILE GABRIEL

Adresă(e) STR. PRINCIPALA NR 2 LOC IGHIEL JUD. ALBA ROMANIA

Telefon(oane) Mobil: 0742128898

E-mail(uri) Gabytzu.2006@yahoo.com
Naţionalitate(-tăţi) Romana
Data naşterii 04/11/1988
Sex Masculin
Locul de muncă vizat /
Domeniul ocupaţional
Experienţa profesională 3 ani si 3 luni
Perioada 2008-prezent.
Angajat cu normă intreagă
Funcţia sau postul ocupat Distribuitor Carburanți
Activităţi şi responsabilităţi Distribuirea produselor petroliere(benzină și motorină)
principale Program flexibil.(24h lucru-72h odihnă)
Numele şi adresa Sc Trans Ivinis Srl M.Kogalniceanu 61
angajatorului
Educaţie şi formare
Perioada 2007-2011: Univ. „1 Dec.1918” Alba-Iulia, Facultatea de
Stiinte,Specializarea Masuratori Terestre si Cadastru,( La Zi )
2003-2007: Liceul „APULUM” Alba-Iulia
1995-2003:Sc Generala cu cls I-VIII Ighiel
Calificarea / diploma Tehnician În Industria Materialelor De Construcții
obţinută
Disciplinele principale Cadastru,Topografie Generala, Topografie Inginereasca, Geodezie,
studiate / competenţe Certificat de competente lingvistice
profesionale dobândite
 Aptitudini şi competenţe Utilizarea calculatorului în mod
personale Capacitatea de a invăța repede modul de utilizare al unor instrumente
sau programe noi.
Limba(i) maternă(e) Romana
Limba(i) străină(e) Engleza,Franceza
cunoscută(e)
Autoevaluare Înţelegere Vorbire Scriere
Ascultare Citire Participare la Discurs oral Exprimare
conversaţie scrisă
Limba Engleza F bine bine F bine mediu bine
Limba Franceza bine bine slab slab slab
Competenţe şi abilităţi Spirit de echipă, bună capacitate de comunicare şi colaborare
sociale permanentă cu alte personae , capacitatea de lucru în condiţii de
stres şi peste program pentru îndeplinirea unor obiective urgente.

Competenţe şi aptitudini -Competenţe de lider responsabil pentru o echipă compusă de mai

organizatorice multe personae.
-Spirit organizatoric.
-Spirit creativ

Competenţe şi aptitudini Utilizarea programelor: AutoCAD, Toposs,TopoLT,TopoGraph

tehnice Utilizarea staţiilor totale Leica seriile TC(R) 305,307,405,407

Competenţe şi aptitudini Microsoft Office Word, Excel, Power Point ,Windows

de utilizare a calculatorului Internet
Hobby Football, tenis, muzică
Permis(e) de conducere Categ. BE CE.din 2008
Dețin mașină personală