Metode de prelucrare a datelor in lucrari de cadastru

Realizarea planurilor topografice şi cadastrale digitale, prin operaţiile de digitizare,

scanare şi vectorizare a planurilor analogice existente, inclusiv lucrări de reambulare.

Digitizarea este procesul prin care pe baza hărţilor sunt create obiecte geografice
specifice zonei reprezentate, obţinându-se astfel hărţi digitale simplificate.

a) Suprafeţe artificiale: Zone urbane, Unităţi industriale, comerciale şi de transport,

Zone miniere, în construcţie sau cu deşeuri.

b) Zone agricole: Culturi permanente, Pomii fructiferi.

c) Tufişuri şi vegetaţie ierboasă: Tufişuri, Spaţii deschise cu vegetaţie puţină sau deloc.

d) Zonele umede: Turbăriile.

e) Suprafeţe acvatice: Cursurile de apă. Scanarea – vectorizarea planurilor vechi si a

ortofotoplanurilor.

Planurile topografice inginereşti sunt la scara 1:500 si 1:1000, aceste planşe existând de
cele mai multe ori într-un singur exemplar. Toate oraşele şi o bună parte a suprafeţelor
localităţilor sunt prezentate pe aceste planuri topografice. Pe planurile topografice sunt
prezentate următoarele informaţii:

a) Situaţia existentă

b) Reţelele edilitare

Scanarea. Pentru a putea fi utilizate în sistem CAD sau GIS, aceste planuri trebuie să fie
scanate şi transformate.

Transformarea. Principiul oricărei transformării constă în faptul că pe obiectul scanat

sunt anumite puncte cu coordonate cunoscute precise – caroiajul, punctele reţelei
geodezice etc.

În soft-urile specializate sunt utilizate două metode:

• Metoda triunghiurilor

• Metoda polinomială

Vectorizarea. Se consideră că descrierea suprafeţei topografice este făcută prin curbe de

nivel, care pot fi, pentru o anumită zonă curbe închise sau care ies din zona de interes.

Reambularea planului cadastral. Aducerea la zi a planurilor şi hărţilor cadastrale prin

actualizarea lor cu toate schimbările care s-au produs în teren, de când au fost întocmite
până la data utilizării lor, se numeşte operaţiune de reambulare. După planurile care se
reambulează, există două tipuri de reambulare: reambularea planurilor cadastrale şi
reambularea planurilor topografice de bază

Fotogrammetria

Fotogrammetria este metoda economică de preluare a datelor pentru suprafeţe mari,

cunoscând în ultima perioadă transformări importante în ceea ce priveşte senzorii de
preluare cât, şi a tehnologiei clasice de exploatare a benzilor fotogrammetrice.

Imaginile digitale se obţin prin scanarea imaginilor analogice pe suporturi transparente

folosind scannere fotogrammetrice şi tablete digitizoare sau PC-ul.

Succesiunea operaţiilor de obţinere a planului cadastral, folosind fotogrammetria

digitală este:

1. Executarea aerofotografierii

2. Reperajul fotogrammetric

3. Realizarea etapei de aerotriangulaţie

4. Stereorestituţia

5. Ortofotoplanul

Realizarea planurilor digitale prin măsurători pe teren, utilizând tehnologia GPS.

Studiul suprafeţelor de teren izolate

a. Metoda convenţională

b. Metoda SmartStation

Avantajele metodei SmartStation sunt:

– punctele de control sunt determinate prin staţionare cu rover-ul RTK;

– punctele sunt staţionate o singură dată cu RTK-ul;

– este suficient un singur SmartStation;

– o singură echipă alcătuită din doi operatori este necesară;

– calculele se realizează automat de către staţia totală;

Măsurătorile specifice executate în zonele drumurilor

a. Metoda convenţională.
b. Metoda SmartStation.

Avantajele care apar utilizând SmartStation sunt:

– nu mai există drumuiri lungi;

– nu sunt necesare multe staţionări deasupra punctului de staţie;

– echipa este alcătuită din cel mult doi operatori;

– timpul scurt de execuţie al lucrărilor;

Măsurătorile specifice executate în mediu urban

Poziţiile gurilor de canal, a aerisirilor, hidranţilor, camerelor de distribuţie pentru apă,

gaz şi curent, nu se pot determina utilizând un rover datorită obstrucţionării acestora de
către clădirile înalte şi a copacilor de lângă drumuri.

a. Metoda convenţională.

b. Metoda SmartStation.

Avantajele acestei metode sunt:

– aplicând această nu este nevoie de puncte de control;

– nu este nevoie de drumuiri ample;

– poziţiile punctelor se realizează în modul RTK;

– datele au o precizie ridicată;