AGISOFT

Programul Agisoft PhotoScan este o soluție în modelarea 3D bazată pe

imagini și care permite realizarea produselor fotogrammetrice de tip:

- ortofotoplan
- model digital al suprafaței de reflectanță
- model digital al terenului
- puncte corespondente dintre imagini
- date cu privire la parametrii de calibrare ai camerei sau referitoare
la parametrii orientării

In vederea realizarii ortofotoplanului trebuie parcurse urmatoarele etape:

- incărcarea imaginilor
- alinierea imaginilor
- introducerea punctelor de reper, marcarea și stabilirea punctelor
de control și verificare
- optimizarea alinierii imaginilor(georeferențierea modelului imagine)
- generarea norului dens de puncte
- generarea și exportul ortofotoplanului

Inainte de încărcarea imaginilor trebuie avut în vedere cateva

considerente cu privire la modul de achiziție al acestora și camerele
utilizate, cu mențiunea că aceastea sunt valabile atât pentru reconstrucții
de imagini cât și pentru obținerea ortofotoplanului.

Fotografii potrivite pentru reconstrucția modelului 3D pot fi realizate de

orice cameră digitală(atât metrică, cât și non-metrică), atât timp cât se
respectă câteva orientări specifice de captare.
Echipament:

1
• Este de preferat să fie utilizată o cameră digitală cu o rezoluție rezonabil
de mare (5 MPix sau mai mult).
• Cea mai bună alegere pentru camera comună cu cadru este lentila de 50
mm (echivalent cu film de 35 mm). Se recomandă utilizarea distanței
focale între 20 și 80 mm, în echivalent de 35 mm.
• Lentilele fixe sunt preferate. Dacă se utilizează lentile zoom - distanța
focală ar trebui să fie setată fie pe valoarea maximă, fie pe valoarea
minimă pe întreaga sesiune de fotografiere pentru rezultate mai stabile;
pentru distanțe focale intermediare ar trebui utilizate grupuri separate de
calibrare a camerei.
Setările camerei:
• Utilizarea datelor RAW convertite fără pierdere în fișierele TIFF este de
preferat, deoarece compresia JPG poate induce zgomot nedorit asupra
imaginilor. Deși pentru proiectele comune, imaginile JPG cu setări de
calitate superioară (și compresie mai mică) sunt acceptabile.
• Este de preferat să fie realizate imagini la rezoluție maximă posibilă.
• ISO trebuie setat la cea mai mică valoare posibilă, altfel valorile ISO
ridicate vor provoca zgomot suplimentar pentru imagini și unele detalii ar
putea fi pierdute.
• Valoarea deschiderii ar trebui să fie suficient de ridicată pentru a rezulta
o adâncime focală suficientă; este important să se capteze fotografii cu o
claritate bună, nu estompate (valorile recomandate f / stop; f / 8 - f / 11).
• Viteza obturatorului nu trebuie să fie prea lentă, altfel poate apărea
neclaritate datorită mișcărilor ușoare.
Preprocesarea imaginii:
• Programul operează cu imaginile originale. Așadar, nu se recomandă
decuparea sau transformarea geometrică a acestora (redimensionare
sau rotire), altfel va afecta procedura de autocalibrare - procesul
estimării automate a parametrilor de calibrare și distorsiune.

2
 Captarea scenariilor:
• Numărul de fotografii mai mult decât este necesar este mai bun decât nu
este suficient. Ulterior se poate dezactiva sau sări peste imaginile
excesive.
• Numărul de „zone oarbe” ar trebui să fie redus, deoarece programul este
capabil să reconstruiască geometria vizibilă din cel puțin două camere.
• În cazul fotografiei aeriene, cerința de suprapunere poate fi plasată în
următoarea configutație: 60% din suprapunerea laterală + 80% din
suprapunerea înainte.
• Fiecare fotografie ar trebui să utilizeze eficient dimensiunea cadrului,
obiectul de interes ar trebui să ocupe suprafața maximă. În unele cazuri,
ar trebui să se folosească orientarea tip portret.
• Nu încercați să plasați obiectul complet în cadrul imaginii, dacă unele părți
lipsesc, nu este o problemă dacă aceste părți apar pe alte imagini.
• O iluminare bună este necesară pentru a obține o calitate mai bună a
rezultatelor. Se recomandă îndepărtarea surselor de lumină din câmpurile
de vedere ale camerei. Evitați utilizarea blițului - este preferată iluminarea
difuză.
• Dacă se intenționează efectuarea unor măsurători pe baza modelului
reconstruit, este recomandat să se localizeze cel puțin doi markeri cu o
distanță cunoscută între ei pe obiect.
• În cazul fotografiei aeriene și a cererii pentru îndeplinirea sarcinilor de
georeferențiere, este necesară chiar răspândirea punctelor de control la
sol(GCP-cel puțin 10 în toată zona care urmează să fie reconstruită)
pentru a obține rezultate de cea mai înaltă calitate, în ceea ce privește
precizia geometrică.
• Programul este capabil să finalizeze sarcinile de reconstrucție și
georeferențiere fără GCP-uri, bazându-se pe coordonatele încărcate ale
locațiilor camerei, cu condiția ca acestea să nu se afle pe aceeași linie.

3
Modificări ale fotografiilor:
Programul poate prelucra doar fotografii nemodificate, deoarece au fost
făcute de o cameră foto digitală. Procesarea fotografiilor care au fost
decupate manual sau deformate geometric este posibil să producă
rezultate foarte inexacte. Modificările fotometrice (precum ajustarea
luminozității sau a contrastului) nu afectează rezultatele reconstrucției,
cu condiția să nu se aplice filtrele dure care să poată elimina detalii
minore pe imagini, cum ar fi filtrul Gaussian / blur, de exemplu.
Lipsa de date EXIF:
Programul calculează valorile inițiale ale dimensiunii pixelilor senzorului și
a parametrilor distanței focale pe baza datelor EXIF. Cu cât este mai bună
aproximarea inițială a valorilor parametrilor, cu atât poate fi efectuată o
autocalibrare mai exactă a camerei. Prin urmare, datele EXIF fiabile sunt
importante pentru rezultatele exacte ale reconstrucției. Cu toate acestea,
scena 3D poate fi reconstruită și în absența datelor EXIF. În acest caz,
programul presupune că distanța focală în echivalent de 35 mm este
egală cu 50 mm și încearcă să alinieze fotografiile în conformitate cu
această presupunere. Dacă valoarea focală corectă diferă semnificativ de
50 mm, alinierea poate da rezultate incorecte sau chiar eșuează. În astfel
de cazuri, este necesară specificarea manuală a calibrării inițiale a
camerei.
Distorsiunea lentilelor:
Distorsiunea lentilelor utilizate pentru captarea fotografiilor trebuie să fie
bine simulată cu modelul de cameră folosit în program. În general,
modelul de distorsiune al lui Brown, implementat în program, funcționează
bine pentru camerele cu cadru. Cu toate acestea, întrucât lentilele cu
unghi larg și extrem de larg sunt simulate slab de modelul de distorsiune
menționat, este crucial să fie ales un tip de cameră adecvat în dialogul de
calibrare a camerei înainte de procesarea acestor date.

4
Incărcarea imaginilor

In acest sens se va selecta din meniul Workflow opțiunea Add Photos,

iar în fereastra nou afișată se vor selecta imaginile dorite urmată de
comanda Open.

Pentru stabilirea sistemului de coordonate în care se lucrează, se

selectează comanda Settings, din panoul Referance și se va selecta
opțiunea dorită din lista existentă.

5
Deasemenea, în această fereastră, se pot seta și parametrii camerei.

Alinierea imaginilor

Este etapa în care se realizează o verificare a tuturor imaginilor

achiziționate pentru a înlătura eventualele imagini înclinate, extraexpuse
sau subexpuse sau cu alte erori de preluare.
In urma eliminării imaginilor eronate se realizează alinierea imaginilor,
obținând parametrii de orientare interioară poziția relativă a centrelor de
prespectivă și norul de puncte de legătură.
Pentru a realiza această operație se va selecta dim meniul Workflow
opțiunea Align Photos, iar în fereastra afișată se vor seta parametrii
Accuracy, Pair preselection, Key point limit și Tie point limit.

6
Parametrii:

Accuracy – High permite o estimare precisă cu privire la poziția centrelor de

perspectivă, iar opțiunea Low existentă, duce la o estimare robustă dar scade
considerabil timpul de procesare. In cazul opțiunii High, procesarea se
realizează cu dimensiunea originală a imaginii, opțiunea Medium, duce la
reducerea dimensiunii imaginii cu un factor de 4 iar opțiunea Low, cu 16 față de
dimensiunea originală.

Pair selection - Generic, perechile de imagini suprapuse sunt selectate cu o

precizie scăzută; Referance, perechile de imagini ce se suprapun sunt selectate
pe baza coordonatelor centrelor de perspectivă.

In cazul in care se dorește o setare specială a parametrilor avem opțiunea

Advanced:

Key point limit, indică limita superioară a punctelor cheie din fiecare imagine

Tie point limit, indică limita superioară a numărului punctelor de legătură pentru
fiecare [Link]

7
După setărea parametrilor se aliniază imaginile prin accesarea comenzii OK.

După finalizarea procesării se obține un nor al punctelor de legătură dintre

imagini.

8
Introducerea punctelor de reper, marcarea și stabilirea punctelor de
control și verificare

Pentru o punctare corectă a reperilor de la sol vom deschide imaginile ce conțin

marcajele acestora și vom redefini poziția marcajelor, dacă este cazul, prin
deplasarea lor cu ajutorul cursorului.

Pentru o punctare mai efecientă putem filtra imaginile în funcție de un anumit

reper, aceasta se realizează în panoul Reference prin apăsarea butonului click
dreapta deasupra reperului față de care dorim filtrarea imaginilor și selectarea cu
click stânga a opțiunii Filter Photos by Markers.

In urma punctării unui reper pe toate imaginile corespunzătoare acestuia vom

putea verifica dacă marcajele lui au fost poziționate corespunzător prin
consultarea coloanei Error(pix) din panoul Reference. Dacă suntem în situația
în care eroarea de punctare pentru un anumit reper are o valoare ridicată trebuie
determinată imaginea în cadrul căreia această eroare este mai mare și se reface
punctarea. Pentru a afișa eroarea de punctare a unui reper pentru fiecare imagine
corespondentă în parte vom apăsa click dreapta deasupra reperului respectiv iar
din lista afișată se va selecta opțiunea Show Info. Se va deschide o nouă
fereastră în care sunt afișate valorile erorii de punctare în pixeli pentru fiecare
imagine.

După marcarea punctelor de reper, în panoul Referance vom stabili punctele de

control și de verificare. Punctele de verificare se stabilesc prin debifarea căsuței
din dreptul denumirii reperului iar punctele rămase bifate sunt puncte de
control.

9
Optimizarea alinierii imaginilor - georeferențierea modelului imagine

In cadrul acestei etape se realizează georeferențierea modelului imagine

șianaliza parametrilor transformării. Din panoul Referance se vor debifa toate
imaginile, astfel încât se vor lua în calcul doar punctele de control, ele fiind
determinate cu o precizie mult mai mare decât coordonatele centrelor de
perspectivă. Se va celecta apoi butonul Optimize Cameras și în urma bifării
parametrilor doriți se apsă OK pentru începerea procesului.

In fereastra Optimize Camera Aligment avem următorii parametrii:

f – distanța focală

cx, cy - coordonatele punctului principal

k1, k2, k3, k4 – parametrii distorsiunii radiale sau așa numita curbura lentilelor

p1, p2, p3, p4 – parametrii distorsiunii tangențiale sau nealinierea centrelor de

curbură a lentilelor

Generarea norului dens de puncte

Pentru generarea norului dens de puncte se va selecta opțiunea Build Dense

Cloud din meniul Workflow.

Selectarea unei valori crescute a calității ajută la obținerea unei geometrii

precise și detaliate, dar în schimb crește semnificativ timpul de prcesare.

Opțiunea Ultra high permite procesarea datelor păstrând dimensiunea originală

a imaginii, opțiunea High conduce la procesarea datelor imagine având

10
dimensiunea redusă cu un factor de 4 față de dimensiunea inițială, Medium cu
16, Low cu 65 iar Lowest cu dimensiunea redusă cu un factor de 256 față de cea
originală.

In ceea ce privește parametrul Depth filtering acesta are trei opțiuni:

- Mild, pentru o geometrie complexă a suprafeței și un număr semnificativ

de detalii
- Aggresive, pentru o geometrie simplă și un număr redus de detalii
- Moderate, pentru obținerea unoe rezultate medii față de cele două soluții
enumerate mai sus

După finalizarea procesării se obține norul de puncte, nor ce poate fi clasificat

selectând comanda Classify Ground Point din submeniul Dens Cloud a
meniului Tools.

11
Realizarea clasificării automate constă în două etape:

- în prima etapă norul dens de puncte este împărțit în celule de o anumită

dimensiune. In fiecare celulă punctul cu altitudinea cea mai mică este
determinat iar prin triangulație se obține o primă aproximare a modelului
digital al terenului.
- a doua etapă constă în adăugarea a noi puncte în cadrul clasei teren și sunt
respectate două condiții:

º noul punct se află la o nouă distanță față de modelul digital al

terenului

º iar unghiul format de modelul terenului și linia ce unește un nou

punct cu unul vechi din clasa teren este mai mic decât un unghi ales
ca referință. Unghiul maxim, distanța față de modelul digital al
terenului și dimensiunea celulei pot fi setate în fereastra Classify
Ground Point.

12
Clasificarea este necesară în cazul în care dorim obținerea Modelului Digital al
Terenului, programul clasificând automat norul de puncte în clasele:

- teren
- puncte neclasificate
- eroare(zgomot)

Generarea modelului digital al suprafeței de reflectanță se realizează prin

selectarea opțiunii Buil DEM din meniul Workflow.

In cadrul acestei opțiuni avem următoarele setări:

- Source data: specifică data sursă pentru generarea modelului digital al

suprafeței; drept sursă avem norul rar de puncte(Sparse cloud), sau norul
dens de puncte(Dens cloud)
- Interpolation: dacă alegem opțiunea Disabled vom obține rezultate
precise datorită faptului că doar puncteledin norul dens sunt utilizate în
calcul. Prin interpolare programul generează noi suprafețe pe baza
punctelor din norul dens sau rar; se recomandă selectarea acestei opțiuni
dacă utilizăm norul rar de puncte ca dată sursă. In ceea ce privește
extrapolarea, se va obține un modellipsit de spații libere spre zona
marginală dar mai puțin precis
- Point classes: permite alegerea claselor ce vor fi utilizate în generarea
modelului digital; spre exemplu, dacă se alege doar clasa ce aparține
entității teren(Ground points) vom obține modelul digital al terenului prin
filtrarea modelului digital al suprafeței

13
Generarea și exportul ortofotoplanului

Pentru generarea ortomozaicului se va selecta opțiunea Build Orthomosaic din

meniul Workflow, iar în fereastra Build Orthomosaic se vor selecta parametrii
necesari.

Surface specifică tipul suprafeței pe care se modelează ortofotoplanul

Blending mode stabilește modul de îmbinare al imaginilor

14
Enable color corection permite realizarea corectării radiometrice, fiind
recomandată în special pentru datele imagine cu variații mari ale luminozității

Pixel size reprezintă dimensiunea pixelului la sol.

Pentru exportul ortomozaicului se va selecta opțiunea Export Orthomosaic din

meniul Workflow, iar în fereastra Export Orthomosaic se vor selecta parametrii
necesari.

15