Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.REPERAJUL FOTOGRAMMETRIC
2.ACHIZITIA DATELOR
3.INTOCMIREA ORTOFOTOPLANURILOR
4.AEROTRIANGULATIA
Prelucrările radiometrice se refera la operațiile asupra nivelului de gri sau culoare a planului-imagine, fiind
specifice operațiilor de întărire sau slăbire a contrastului imaginii, de filtrare sau de analiză a imaginilor de
prelucrat.
Mărimi statistice – fiecare pixel al imaginii digitale este definit prin linia r, coloana c si nivelul său de gri
I(r,c).
Pentru un segment de imagine care trebuie prelucrat se pot defini o serie de mărini statistice:
- valorilea medie se calculeaza pentru nivelurile de gri Ir,c ale segmentului de imagine de preluat (m).
-dispersia (sau variatia) se noteaza cu σ.
-gradientul se utilizeaza in scopul intaririi contrastului imaginii faolsind valorile de gri din imediata
vecinatate a pixelului curent.
-histograma si histrograma cumulativa sunt utilizata in o mare gama de prelucrari radiometrice preliminare .
Histrograma arata distributia valorilor de gri Ir,c pentru un segment de imaginea de prelucrat. Histrograma
cumulativa are valori cuprinse intre 0 si 1 si de utilizeaza pentru intocmirea mozaicului intocmit din mai
multe fotograme pentru racordarea nivelurilor de gri ale fotogramelor adiacente , in calibrarea intrena a
senzorilor inagine si in prelucrarea imaginilor pentru intocmirea ortofotohartilor , prin modificarea,
adaptarea , depasarea sau egalizarea histogramei , cu ajutorul unor tabele.
Intarirea imaginii- aceasta operatie se realizeaza in scopul imbunatatieii contrastului si a evidentierii
principalelor elemente din imaginea de prelucrat pentru a ușura aplicarea metodelor de prelucrare, corelatie,
extragere a liniilor, limitele sau diferite obiecte din imagine. Prin modificarea histogramei se poate onbine
îmbunătațirea contrastului imaginii. Filtrul trece sus taie frecvențele joase , iar fecvențele înalte precum
limitele sunt întărite.
Slabirea imaginii- filrele trec jos taie frecventele înalte, iar imagineea este slăbită. Filtrul se aplică la
eliminarea zgomotului din imagine si aplicarea diferitelor corectii.
Binarizarea imaginii- acest tip de prelucrare este specific analizei in mod automat a imaginii, a corelației
imaginilor , identificaării si extragerii formelor liniare din imagine . Binarizarea se efectueaza in urma
întărieii contrastului formelor liniare din imaginea de prelucrat. Imaginea binara mareste viteza de cautare a
formelor corespondente in imaginile de registrat si usureaza identificarea si extragerea formelor liniare din
imagine.
Piramida – imagine- se intelege o structură de date-imagine care reprezintă plane-imagine succesive care
au inforamtia nivelurilor de gri a inginii originale compensată, mărita sau filtrată și o rezolutie geometrica
sau radiometrica mai slaba sau mai mare decat imaginea originala.
3.Prelucrarea geometrica a imaginii digitale
Metodele neparametrice
Transformrea imaginii se efectueaza pe baza punctelor de sprijin identificate in cele doua imagini si uniform
distribuite in imaginea de referinta si in imaginea de prelucrat.
Etapele transformarii in acest caz sunt:
1) Stabilirea modelului matemaatic al transformarii.
2) Identificarea punctelor de sprijin corespondente intre cele doua imagini.
3) Calculul parametrilor transformarii.
4) Transformarea imaginii de prelucrat in sistemul imaginii de referinta prin metoda directa sau prin
reesantionare.
Metodele parametrice presupun respectarea fasciculelor fotogrammetrice de la preluare si a datelor de
calibrare a camerei de preluare.
Etapele transformarii pentru aceste metode sunt in functie de tipul imaginii,scopul prelucrarii sau modul de
exploatare a imaginilor in mod independent sau stereoscopic.
Exploatarea in mod independent a fotogramelor se efectueaza in urmatoarele etape:
1) Efectuarea orientarii interioare cu aplicarea corectiilor preliminare datelor-imagine
2) Efectuarea orientarii exterioare a fotogramelor in mod independent
3) Transformarea imaginii pe baza modelului digital altimetric al terenului, in scopul intocmirii
ortofotoplanurilor.
Etapele transformarii imaginii pentru exploatarea stereoscopica a stereogramelor sunt:
1) Efectuarea orientarii interioare cu aplicarea corectiilor preliminare datelor-imagine
2) Efectuarea orientarii exterioare a fotogramelor in mod independent in serie si efectuarea orientarii
absolute a stereomodelului
3) Transformarea imaginilor de prelucrat in vederea crearii imaginilor normale in vederea exploatarii
stereoscopice
4) Exploatarea stereoscopica a stereomodelului.
Metode de reesantionare
Transformarea imaginii prin reesantionare presupune calculul pozitiei pixelului correspondent in imaginea
de transformat si corespunzator acestei pozitii se reesantioneaza nivelul de gri al acestui pixel. Pentru acest
lucru se poate utilize metoda pixelului apropiat, interpolarea biliniara, convolutia cubica sau polinoame
ortogonale Lagrange.
Metoda vecinului cel mai apropiat presupune asumarea unei erori de maxim o jumatate de pixel.
Avantajul acestei metode este viteza mare de calcul, in schimb prezinta dezavantajul crearii unei
imagini cu discontinuitati prin atribuirea unor valori de doua ori in timp ce alte valori nu sunt
atribuite deloc.
Metoda interpolarii biliniare elimina dezavantajul mai sus mentionat necesitand in schimb un timp
mai mare de calcul, coeficientii sunt simplu de calculate si avem o verificare pentru acestia.
Metoda de reesantionare prin convolutie cubica . utilizarea unei functii spline cubice
aproximeaza cel mai bine functia de reconstituire a semnalului imagine. La calculul valorii
interpolate participa 16 pixeli cei mai apropiati.
-gradul de accidentare a terenului modelul digital al terenului are precizia maximă în zone uniforme ,
neaccidentate;-structura datelor;-modul si metoda de eșantionaj; -aparatura fososită și metode de
prelucrare.
Precizia planimetrică si altimetrică care poate fi realizată utilizând metodele forogrametrice, scara finala a
hărtilor si planurilor , respectv modelelor digitale sau echidistantele curbelor de nivel, depind de diferiti
factori intercorelat,dinte care cei mai importanti sunt scara si rezolutia imaginilor(fotogramelor), înalțimea
de preluare(H) , raportul baza/inaltime (B/H) aferent stereogramelor si precizia echipamentului de masurat
utilizat.
Precizia masurarii cotelor de referinta pentru modelele digitale este conditionata de raportul dintre baza si
inaltimea de preluare (B/H) , de precizia echipamentelor folosite in procesul de masurare , precum si de
inaltimea de preluare(H).Raportul baza/inaltime (B/H) este dependent de distanta focala si unghiul de camp,
corespunzatoare obiectivului camerei fotogrammetrie.
Exprimata ca eroare medie patratica se situeaza in intrevalul ±(0.1-3.0)m pentru inaltimile de
preluare(fotografiere) posibile,pana la valoarea de 15 km , aferent misiunilor de zbor realizate cu avioane
speciale.
7.Intocmirea ortofotoplanurilor
Daca in cazul redresarii diferentiale, ortofotoharta este obtinuta prin expunerea in mod secvential punct cu
punct, linie cu linie sau element cu element de suprafata cu element de suprafata, in functie de altitudinea
medie a acstui element , in cadrul fotogrammetriei digitale fiecare pixel va fi expus in functie de altitudinea
sa. Daca in cazul modelelor aptice- mecanice cotele sunt citite direct pe stereomodel , in fotogrammetria
digitala , cotele pixelilor sunt interpolate pe MDAT, care se formeaza pentru fiecare stereograma care se
exploateaza pentru intocmirea ortofotoplanului.
In cadrul acestui proces , trebuie parcurse uramtoarele etape: orintarea interioara, orientarea relativa ,
orientarea absoluta, constructia stereomodelului, transformarea imaginii in scopul intocmirii
ortofotoplanului.
Orientarea interioara poate fi efectuata de catre operator , in mod manual prin identificarea si
masurarea coordonatelor indicilor de referinta, in mid semiautomat prin identificarea si masurarea unui
indice, iar ceilalti pot fi identificati si masurati in mod automat sau complet automat.
Orientarea exterioara a stereogramei se poate efectua la statiile digitale urmand cele doua etape si
anume :orientarea relativa si absoluta a stereomodelului.
Pentru transformarea imaginii este utilizat urmatorul principiu:imaginea se exploateaza numai in zona
utila a stereomedelului.
Transformarea imaginii se face pentru zona utila a stereomodelului, parcurgand urmatoarele etape:- in
planul ortofotoplanului se impune valoarea pixel in cadrul retelei create.
1. Elemantele preliminare-camera aeriana DMC, bazata pe o matrice de senzori CCD, este rezultatul unui
„joint venture” intre intergraph(cu parte digitala) si Carl Zeiss(cu parte optica). Aceasta cooperare ofera o
mai buan precizie geometrica pentru aplicatiile fotogrammetrice. Inalta precizie este determiata de anumite
dimensiuni matriceale ale pixelilor CCD, structurate pe doua placute de silicon.
Modelul se snzor al camerei DMC este bazat pe principiul perspectivei centrale , care a fost stabilit in
fotogrammetrice acum aproapte 100 de ani. Fundamentata pe sistemul FMC(forword motion compensation),
camera DMC atinge o rezoutie la teren sub 2 inch(aproximativ 5 cm)
3. Functionarea sistemului DMC. In prezent ,camerele aeriene digitale sunt construite pe concepte tehnice
diferite , fiecare in curs de perfctionare. DMC foloseste un sistem modular fundamental pe o matrice de
senzori speciala, in scopul de a realiza , impreuna cu capabilitatiile multispectrale (MSS) o inalta rezolutie
geometrica.
14.Scanarea laser terestra (Principii generale .Componentele hardware ale unui sistem de scanare terestru)
Principii generale
In documentarea unor constructii si instalatii existente ,precum si in restaurarea unor monumente
istorice ,cunoasterea geometriei obiectului este de cea mai mare importanta.
Scanarea laser terestra este o noua tehnologie geodezica prin intermediul careia poate fi masurata complet automat
geometria unei structurii fara ajutorul unui mediu refelectorizant ,cu inalta precizie si cu viteza ridicata.Rezultatul
masuratorilor este reprezentat de o multime de puncte ,numit in literatura de specialitate nor de puncte.
Tehnologia curenta de scanare laser poate fi clasificata in doua categorii statica si dinamica.
Scanarea laser statica este definita in cazul in care scanerul este instalat intr-o pozitie fixa pe durata achizitionarii
datelor .Avantajele utilizarii acestei metode se regasesc in precizia ridicata a rezultatelor si in densitatea relativ mare a
punctelor .Scanerele laser statice mai sunt intalnite si sub denumirea de scnaere laser terestre insa nu exista o
delimitare clara intre aceste doua notiuni.
In cazul scanari laser dinamice ,scanerul laser ,scanerul laser dinamic este montat pe o platforma
mobila .Aceasta paltforma poate fi un avion sau un vehicul in miscare.Aceste sisteme sunt insa mai complexe si mai
costisitoare pentru ca lucreaza de cele mai mulre ori in combinatie cu sisteme aditionale de pozitionare(INS- sisteme
de navigatie inertiale ,GPS –sisteme de pozitionare globala)
Scanerul laser terestru inregistreaza puncte tridimensionale ,prin masurarea unghiului orizontale si vertical
precum si o distantei spatiale spre fiecare punct .Unghiul orizontal si vertical sunt modificate in mod automat cu
intervale prestabilite.
Scanarea laser consta in devierea unei raze laser prin intermediul unei oglizni ,reflectarea razei laser de pe
suprafata obiectului masurat si receptarea razei refelctate
Parametrii principali in aceasta functie sunt distanta de la scaner pana la obiect ,unghiul de incidenta si proprietatiile
reflectorizante ale suprafetelor.
Raza modulata de luumina este emisa de o unitate electronica A si intalneste elementul optic D care se rotestre
cu o viteza foarte mare.De pe suprafata acestui mediu optic raza laser B este reflectata si se propaga sub un unghi
specific ζ .In momentul in care scanerul a parcurs intreg profilul spatiul obiect ,partea superioara a scanerului C se
roteste cu un unghi mic α in jurul axei verticale ,in scopul de a incepe parcurgerea unui alt profil ,adiacent
primului.Operatiunile se repeta pana la parcurgerea tuturor profilelor prestabilite ale spatiului obiect supus
investigatiei.
Descrierea suprafetei unui obiect se face printr*un numar cat mai mare de puncte preluate ,distanta dintre
acestre puncte poate fi de ordinul milimetrilor pana la centimetri .
Coordonatele carteziente 3D ale fiecariu punct masurat sunt furnizate prin intermediul masurari distantelor ,a
directiilor orizontale si a unghiurilor verticale.Acesta este principiul cunoscut in tehnica masuratorilor terestre sub
denumirea de metoda coordonateloe polare.
De cele mai multe ori ,alaturi de informatiile cu caracter geometric sunt oferite inregistrari ale intensitatii
norului de puncte,iar cu ajutorul unei camere fotografice incorporate se poate obtine o fotografie a spatiului obiect.
Se poate vorbi in acest caz chiar de LIDAR definita ca o tehnologie de teledetectie optica ,prin intermediul
careia se masoara proprietatile luminii difuze pentru a gasi distanta si /sau alte informatii referitoare la o tinta
indepartata .
Determinarea coordonatelor se realizeaza prin metoda polara ,raza laser emisa de aparat fiind reflectata de obiect si se
masoara distanta ,directia in spatiu si intensitatea luminii reflectate.
Componetele hardware ale unui sistem de scanare terestru
Un sistem de scanare terestru are urmatoarele componente principale
-unitatea de scanare
-unitarea de control
-sursa de energie
- accesorii
Unitatea de scanare are 3 componente principale :sistemul de masurare a distantelor si a reflectantei ,sistemul
de masurare a unghiurilor si sistemul de deflectie.
a)Sistemul de masurare a distantelor.Obiectul este scanat pe ambele directii orizontal si vertical ,cu viteze de la mii
pana la mii de sute de puncte pe secunda ,in functie de distanta la care se afla obiectul fata de scaner .Raza laser
reflectata este detectata ca o fotodioda,iar amplitudinea semalului detectat reprezinta intensitatea.
Parametrii atmosferici pot influenta undele electromagnetice .Pot aparea aberatii optice ,cum ar
fi :refractia,scintilatia ,dispersia.
b)Sistemul de masurarea a unghiurilor.Metoda se bazeaza pe energia luminoasa transmisa sau reflectata.In cele mai
multe cazuri se foloseste o codificare binara.Pentru rezolutii mai ridicate se foloseste codificarea incrementata
c)Sistemul de deflectie .Elementul principal al acestui sistem este oglinda de scanare ,care produce deflectia razei laser
pe o directie verticala si uneori de pe o directie orizontala.Rezultatul deflectiei razei laser in ambele directii folosind
un unghi incremental constant ,este acea retea de puncte care definesc in final norul de puncte.
Norul de puncte este o colectie de puncte ,definite ca pozitie prin coordonatele XYZ intr-un sistem de referinta comun.
Norul de puncte contine doua tipuri de informatii :
-metrice ,descriu geometria obiectului si relatiile spatiale ale acestuia cu mediul inconjurator
-tematice ,care sunt utilizate pentru a descrie proprietatile suprafetelor scanate si pentru a estima increderea acordata
datelor achizitionatefie capacitatea de stocare a datelor
Sursa de energie este reprezentata de una sau mai multe baterii
Accesorile sunt reprezentate de trepied pentru aplicatiile sstatice ,tinte de vizare,bastoane,etc.
1. Proiectarea masuratorilor
Proiectarea sau planificarea preliminara reprezinta o etapa extreme de importanta , decisive de cele mai multe ori in
obtinerea rezultatelor respective a informatiilor necesare pt a descrie obiectul ce urmeaza a fi scanat. Etapa de
proiectare este indispensabila desfasurarii procesului de masurare si datorita faptului ca in aceasta etapa sunt puse in
balanta forma si marimea obiectului ,pozitia acestuia in mediul inconjurator si nu in ultimul rand cerintele
beneficiarului in ceea ce priveste precizia care trebuie obtinuta in final la reprezentarea obiectului .
Utilizarea scanerului laser ptr reprezentarea 3D a unei cladiri (de ex) presupune cunoasterea in amanunt a sistemului
de masurare si a procesului de masurare .
O parte a operatiunilor de scanare sunt suficient de automatizate , dar ele presupun o munca intensa . Pornind de la
aceste considerente , se pot contura urmatoarele etape ale proiectarii :
- Definirea ariei de scanat si investigatiile preliminare
- Stabilirea rezolutiei si acuratetei necesare ptr punctele care alcatuiesc norii de puncte , in functie de cerintele
beneficiarului
- Selectarea tipului de scanner laser care urmeaza a fi utilizat , functie de tipul lucrarii pe care ne propunem sa o
realizam
- Proiectarea pozitiilor optime ale punctelor de statie (ptr scanare)
- Alegerea tipurilor de tinte care vor fi utilizate in operatiunile de registratie si georeferentiere si a pozitiilor in
care ele vor fi amplasate .
- Estimarea volumului de date care vor fi achizitionate in timpul procesului de scanare
Proiectarea masuratorilor in scanarea laser terestra poate contine urmatoarele etape principale :
a. Determinarea scopului si a obiectivelor
b. Analiza ariei care urmeaza a fi scanata
c. Determinarea pozitiilor optime ptr scanare
d. Managementul datelor
Foarte importanta este insa si analizarea zonei , a imprejurimilor amplasamentului respectiv. Eventualele obstructii
determina alegerea pozitiilor punctelor de statie .
Odata ce s-a finalizat documentarea asupra amplasamentului si s a ales scanarea laser ca fiind cea mai efectiva tehnica
de inregistrare , trebuie proiectate pozitiile de scanare si cele in care se vor amplasa tintele de vizare .
Tintele de vizare sunt utilizate in special ptr a asugura registratia norilor de puncte preluati din pozitii de scanare
diferite . In mod curent exista o larga varietate de tipuri de tinte de vizare : tinte reflectorizante , tinte sferice , tinte de
hartie , prisme , etc
In functie de tehnica de registratie utilizata se utilizeaza de regula minim 4 puncte de control / tinte de vizare ptr
fiecare statie de scanare .
2. Operatii de teren
Faza de pregatire a masuratorilor include si decizia referitoare la tehnica de registratie care urmeaza a fi
utilizata .Aceste tehnici se impart in 3 categorii : stationarea libera , stationarea pe puncte de coordinate cunoscute si
registratia utilizand puncte de constrangere din nori de puncte diferiti.
Pregatirea masuratorilor
-Asezarea in statie a scanerului ( aceasta operatiune urmeaza in general aceleasi proceduri ca si in cazul unei statii
totale , de ex: asezarea trepiedului , asezarea scanerului pe trepied , centrarea , calarea instrumentului .
-Conectarea scanerului ( inainte de setarea scanerului acesta trebuie conectat la laptopul care receptioneaza si
stocheaza toate datele .
-Setarea parametrilor de scanare :
Definirea sectiunii 3D care urmeaza a fi scanata
Definirea rezolutiei de scanare - operatorul trebuie sa aiba in vedere ca alegand o rezolutie de scanare mai mare
decat precizia de masurare a distantei pana la un punct poate genera extra-zgomote , iar timpul rezervat procesarii va
creste substantial
- Filtrarea primara
Achizitia datelor
-Scanarea obiectelor / constructiilor - in functie de rezolutia aleasa si de zona vizata , procesul de scanare poate dura
de la 5 pana la 120 de minute sau chiar mai mult . Timp in care se pot face observatii , descrieri si schite ale zonei de
scanat .
-Scanarea tintelor de vizare - in cazul in care sunt utilizate tinte artificiale sau naturale ptr registratia norilor de
puncte rezultati din scanare , aceste tinte trebuie etichetate si masurate foarte précis . Datorita vitezei , procesul de
scanare se desfasoara in 2 faze :
In prima faza se scaneaza spatial obiect cu rezolutia adecvata cerintelor ptr produsele finale – scanare
generala
In faza a doua se efectueaza o scanare fina a tintelor de vizare ptr a atinge o precizie inalta
Determinarea pozitiei tintelor de vizare – aceasta operatiune se poate executa fie printr-o drumuire
poligonometrica (utilizand statii totale ) sau utilizand tehnologia GPS , ptr a reduce la minim erorile in
procesul de scanare .
Verificarea scanarii – aceasta operatiune de foarte mare importanta se desfasoara la teren la sfarsitul scanarii
si consta in verificarea completitudinii datelor scanate .
3. Pregatirea datelor pentru prelucrare
In general , fiecare tip de scanare stocheaza informatii referitoare la norul de puncte in diferite formate . Pentru
atingerea scopurilor propuse este f important ca formatele fisierelor sa fie usor accesibile si general recunoscute . La
aceste fisiere se adauga fisierele de meta-date , care contin schite de teren , observatii , descrieri si toate celelalte
informatii stranse in etapa de pregatire a masuratorilor de scanare .
4. Procesarea datelor ( nor de puncte 3D )
In general , procesarea norilor de puncte se poate impartii in 2 categorii :
Extragerea produselor finale direct din norii de puncte , fara o procesare ulterioara
Crearea mai intai a modelului 3D al modelului suprafetei din punctele norilor de puncte si extragerea
produselor finale din acest model .
5. Controlul calitatii si Livrarea produselor finale .
Documentarea adecvata in teren asigura realizarea calitatii optime . Schitele , descrierile , fotografiile de referinta ,
elementele de verificare a dimensiunilor constituie premise unei lucrari de calitate si pot fi utilizate mai tarziu in pasii
de prelucrare .
Imaginile preluate de platformele satelitare trebuie sa fie returnate printr-o modalitate sigura la sol ,unde acestea
urmeaza sa fie prelucrate.Sistemele satelitilor care au utilizat filmul fotografic ,de regula ejectau un container cu
filmul expus ,container recuperat ulterior din zona de parasutare.
Prelucrarea si stocarea continua de iamgini ,iar apoi descarcarea lor solicita o statie terestra apropriata de zona a carei
iamgine a fost preluata ,ceea ce din punct de vedere logistic este foarte complicat si implica resurse financiare
mari .Dar sistemele care stocheaza imaginile pentru ca aceastea sa fie descarcate ulterior au nevoie de putine statii la
sol ,insa necesita spatii mari de stocare la bordul satelitului ,problema rezolvata acum ,odata cu generalizarea
tehnologiei digitale .
Primele imagini preluate cde la bordul satelitilor au fost imaginile folosite in cadrul apluicatiilor de predictie
meteorologica ,In acest sens ,primul satelit TIROS ,lansat in anul 1960 a utilizat doua camere video ,care transmiteau
imagini ale formatiilor de nori.
Satelitii CORONA, care au preluat primele lor imagini in anul 1960, au folosit camere panoramice ce operau cu film,
iar imaginile inregistrate au fost aduse la sol cu vehicule separate. Primele imagini aduse la sol au avut rezolutia de
aproximativ 7,71 m, imbunatatirile ulterioare ajungand la valori alre rezolutiei de sub 1,83 m. Primul satelit CORONA
a fost echipat cu o singura camera pentru preluarea imaginilor , iar cei care au urmat, s-au bazat pe doua camere ce au
permis obtinerea de imagini cu acoperire stereoscopica.
Ultima misiune CORONA s-a efectuat in anul 1972, data dupa care sistemele satelitilor americani destinati misiunilor
de recunoastere au fost echipate cu senzori digitali.
Trebuie subliniat faptul ca satelitii curenti destinati misiunilor de recunoastere, indiferent de tara care i-a lansat pe
orbita, sunt tinuti ultrasecret.
Satelitii din seriile Landset pot fi cosiderati primii sateliti de teledetectie. Primul satelit Landset , denumit in prima
faza a evolutiei sale ERTS sau satelitul tehnologic pentru resursele terestre, a fost lansat in anul 1972. Sistemul sau a
fost echipat cu un set de trei camere RBV si un scanner multispectral , care a operat in patru benzi spectrale. In timp
ce performanta sistemului camerelor RBV si a benzilor video asociate s-a degradat foarte repede dupa lansare,
scannerul MSS a functionat pe o perioada de mai multi ani.
Satelitii Landsat plasati pe orbita ulterior, cum au fost spre exemplu Landsat 4 si 5, au fost echipati cu sistemul TM ,
un sistem de senzori multispectrali imbunatatit, ce a inclus 7 benzi spectrale, una din acestea au operare in infrarosu.
Rezolutia geometrica a sistemului TM a fost si ea imbunatatita, valoarea sa ajungand la 30 m.
Sistemul Landsat a reprezentat primul satelit dintre diversele sisteme de sateliti pentru teledetectie, sistem care a
revolutionat observarea resurselor Pamantului.
Satelitul SPOT, lansat in anul 1986 a fost dotat cu un senzor multispectral, care opereaza in patru benzi avand fiecare
rezolutia 20 m si un senzor pancromatic cu rezolutia de 10 m
In timp ce atat Landsat cat si SPOT au fost la origine fundamentate ca proiecte guvernamentale, datorita costurilor
foarte mari si riscurilor tehnologice implicate, in anii recenti s-a trecut la lansarea de sateliti pur comerciali de foarte
inalta rezolutie, destinati aplicatiilor de cartare topografica, precum si aplicatiilor de teledetectie.
Lansarea lor a fost posibila prin dezvoltarea continua a tehnologiei de lansare a satelitilor si vehiculelor spatiale,
precum si prin disponibilitatea serviciilor comerciale cu siguranta crescuta de lansare.