Fotogrammetrie 2 Curs 8 – Exploatarea stereomodelului

EXPLOATAREA STEREOMODELULUI

8.1 Introducere

Exploatarea stereoscopică a stereogramelor la staţia digitală fotogrammetrică, se poate

efectua digital prin digitizarea stereomodelului. Înainte de începerea lucrărilor de stereorestituţie,
se efectuează operaţiile de verificare şi pregătire a staţiei de lucru, a softmouse-ului de trasare,
etc.
Se efectuează apoi studiul materialului existent pentru începerea lucrării şi anume:
fotogramele reperate, fotogramele fotointerpretate la teren, inventarele de coordonate, descrierile
reperilor, planuri sau hărţi vechi, alte materiale complementare şi proiectul de aerotriangulaţie,
atlase de semne convenţionale etc., se trece apoi la studiul proiectului de restituţie, la studiul şi
asigurarea racordărilor, la definirea şi proiectarea punctelor de legătură.
După aceste operaţii se trece la efectuarea orientării exterioare a stereogramei, care se
efectuează în două etape aşa cum s-a arătat anterior. Se realizează mai întâi orientarea relativă în
mod independent sau în serie, determinând elementele de orientare pentru formarea modelului
stereoscopic. În cea de-a doua etapă, se realizează orientarea absolută pentru a aduce
stereomodelul în sistemul de proiecţie şi la scara de stereorestituţie.
Stereorestituţia, cuprinde trasarea planimetriei şi altimetriei, fiind completată cu
punctele cotate.
În cadrul proiectului de aerofotografiere, trebuie să se ţină cont în definirea scării
fotogramelor 1/mf, de asigurarea preciziei de exploatare a nivelmentului, având în vedere că:

mz  ( a  btg ) (8.1)
în care  este unghiul mediu de pantă din zona de aerofotografiat.
De asemenea, trebuie avut în vedere ca, o foaie de hartă să fie acoperită de două
stereomodele indiferent de scara de întocmire a planului sau hărţii.
Dacă consideram: 1/mp, scara planului, 1/mf scara fotogramelor, 1/mm scara
stereomodelului, 1/msr, scara de stereorestituţie, între ele avem următoarele relaţii: r = mp/mf.
Dacă valorile lui mp sunt: 2500≤ mp ≤ 25000, atunci valorile r sunt: 2.5< r< 3.1, în funcţie de
dimensiunea foii de plan. Pentru scările mici, conţinutul informaţional al fotogramei şi
interpretabilitatea sa, sunt determinante de alegerea celor două scări menţionate mai sus.
Pentru stereorestituţie se utilizează următoarea relaţie între mp şi mf:
m f  C mp (8.2)
în care coeficientul C poate avea valori între 200 şi 350, în funcţie de aparatul utilizat, de
calitatea fotogramelor sau de indicatori economici.
Exploatarea planimetriei şi nivelmentului trebuie să se facă numai în interiorul zonei
utile a stereomodelului (figura 8.1). Punctele de sprijin care în figura 8.1 au fost determinate
prin aerotriangulaţie, sau direct la teren, trebuie să fie dispuse astfel încât să asigure
racordarea cu stereomodelele vecine. Stereorestituţia se efectuează pe baza fotogramelor
fotointerpretate la teren, de o mare importanţă fiind şi fotointerpretarea efectuată de către
operator la aparat. O fotointerpretare bună depinde de: experienţa operatorului, calitatea
fotogramelor, scara fotogramelor. Se recomandă în acest sens utilizarea corespunzătoare a
filtrelor, iar la preluare, acordarea unei atenţii deosebite condiţiilor atmosferice din timpul
preluării şi calităţii filmului utilizat.

38
Fotogrammetrie 2 Curs 8 – Exploatarea stereomodelului

Figura 8.1 - Zona utilă a stereomodelului Figura 8.2 - Schiţa din fişa tehnică de
înregistrare a situaţiei planimetrice şi altimetrice
a stereomodelului
Rezultate bune se obţin prin utilizarea filmelor color, infraroşu, corespunzător tematicii
urmărite şi caracteristicilor fizico-geografice ale terenului aerofotografiat.

8.2 Trasarea planimetriei

Pentru efectuarea acestei operaţii se consultă fotogramele fotointerpretate la teren,
atlasul de semne convenţionale pentru scara de exploatare, schiţe sau ridicări topografice
efectuate la teren cu ocazia fotointerpretarii. Se verifică punerea în scară a stereomodelului
precum şi orizontalizarea sa.
La punerea în scară nu sunt admise abateri mai mari de 0.2 mm faţă de poziţia
planimetrică a reperilor raportaţi pe originalul de stereorestituţie. Situaţia planimetrică trebuie
consemnată în carnetul de restituţie al planşei respective (figura 8.2).
Pentru trasarea elementelor de planimetrie se urmăreşte detaliul de trasat cu marca de
măsurare în contact stereoscopic cu stereomodelul. Detaliile punctiforme se punctează în
stereomodel, poziţia mărcii de măsurare reprezentând punctul în care se inserează semnul
convenţional respectiv. Se completează originalul de stereorestituţie cu datele culese la teren,
dimensiuni la poduri, canale etc., date trecute pe fotogramele fotointerpretate. Detaliile care nu
se văd în stereomodel (conducte subterane, construcţii apărute dupa fotografiere, limite
administrative, etc.), trebuie ridicate la teren şi se vor raporta pe originalul de stereorestituţie,
conform schiţelor efectuate la teren.
Detaliile din stereomodel sunt reprezentate la scară în funcţie de scara de restituţie, prin
semne convenţionale de poziţie (stâlpi de telefon, guri de canal, etc.) sau prin semne
convenţionale simbolice (categorii de pădure, etc.).
În final, se recomandă a se verifica dacă în timpul lucrului nu s-a stricat orientarea
exterioară, prin punctarea şi controlul situaţiei planimetrice înscrise în carnetul aparatului. În
încheiere, se face verificarea fidelităţii reprezentării detaliilor planimetrice trasate prin
stereorestituţie, direct la teren prin metode topografice, dar şi verificarea preciziei de trasare a
detaliilor de planimetrie şi completarea lor.
Precizia determinărilor punctiforme. Precizia determinărilor punctiforme se referă la
precizia punctării în X şi Y precum şi la precizia de citire a cotelor. Precizia punctării în X şi Y
este în funcţie de scara fotogramelor, este constantă în imaginea cu geometrie constantă şi este
puţin influenţată de tipul camerei de preluare, pentru aceeaşi scară a fotogramelor. Precizia este
mai mare în punctele presemnalizate decât în punctele de detaliu identificate în stereomodel
care pot fi mai mult sau mai puţin definite.
Precizia trasării detaliilor planimetrice. Precizia trasării detaliilor planimetrice este
mai slabă decât precizia determinărilor punctiforme şi depinde în mare măsură de coeficientul
de transformare de la mm la mtr, raport care poate merge până la 1/8 in cazul scărilor mari. La
stabilirea acestui raport, ţinând seama şi de interpretabilitatea imaginii, trebuie avută în vedere
asigurarea preciziei grafice a planului care este de 0.2 mm.

39
Fotogrammetrie 2 Curs 8 – Exploatarea stereomodelului

8.3 Trasarea nivelmentului

Se verifică orizontalizarea stereomodelului, iar diferenţele constatate între cotele citite
în stereomodel şi cele din teren înscrise pe planşa de stereorestituţie, se trec în carnetul de
restituţie şi se marchează şi pe schiţa din carnet. Se verifică de asemenea situaţia planimetrică.
Trasarea curbelor de nivel presupune o experienţă de lucru din partea operatorului,
precum şi o întelegere a formelor de relief ale terenului de către acesta. Pentru trasarea curbelor
de nivel se introduce cota curbei ce dorim să o trasăm şi din acest moment nu se mai acţionează
asupra dispozitivului care aduce marca pe sol. Se deplasează marca de măsurare în stereomodel
până ce aceasta vine în contact stereoscopic cu stereomodelul. În acest moment se comandă
înregistrarea prin digitizare dinamică a punctelor de-a lungul curbei de nivel care este urmărită
cu marca de măsurare în stereomodel. Astfel, se urmăresc formele de relief cu marca de
măsurare în contact permanent cu stereomodelul, până ce aceasta ajunge la marginea
stereomodelului sau curba de nivel se închide, după care se revine în zona de plecare pentru
trasarea curbei următoare. Se recomandă a se trasa curbele în acelaşi sens. În zonele acoperite
cu diferite culturi, se măsoară înălţimea medie a culturilor şi se modifica cota de la dispozitivul
micrometric, curba trasându-se, deplasând marca de măsurare peste cultură.
Curbele de nivel sunt completate cu puncte cotate în punctele caracteristice ale
reliefului: văi, vârfuri de deal, sau în puncte planimetrice de orientare. Densitatea acestor puncte
este funcţie de scară planului, astfel normele impun o densitate de 3 puncte/dm2 pentru scara
1:5 000 şi de 6 puncte/dm2 pentru scara de 1:10 000. În zonele plane, trasarea curbelor de nivel
nu este semnificativă. În acest caz, se citesc puncte cotate într-un caroiaj, funcţie de scara
planului şi apoi se interpolează curbele de nivel. Completarea nivelmentului prin lucrări de
teren este o necesitate.
În zonele muntoase, unde panta este mai mare de 450 se aplică semnele convenţionale
corespunzătoare. În zonele cu alunecări de teren, sau pe haldele de steril curbele se trasează
întrerupt.
Ultima etapă în trasarea nivelmentului prin stereorestitutie este verificarea şi
completarea la teren, prin măsurători topografice. Şi în acest caz distingem precizia
determinărilor punctiforme şi precizia de trasare a curbelor de nivel.
Precizia determinărilor punctiforme. Determinările punctiforme se efectuează la
citirea punctelor cotate, precum şi la citirea reţelei de puncte în cazul terenurilor plane, pentru
interpolarea curbelor de nivel. Precizia determinărilor punctiforme, care sunt determinări
statice, este proporţională cu înălţimea de preluare şi este funcţie de tipul camerei de
aerofotografiere: cameră cu unghi de câmp normal, mare sau de foarte mare deschidere.
Depinde de asemenea şi de calitatea fotogramelor.
Precizia trasării curbelor de nivel. Trasarea curbelor de nivel este un proces dinamic.
Această precizie este dată de relaţia (8.1) fiind în funcţie de panta terenului.
Coeficientul a (coeficientul se referă la precizia de măsurare altimetrică). Coeficientul
b = ± 0,1 mm pentru fotograme la scară mare şi b= ± 0,2 mm pentru fotograme la scară mică
(coeficientul se referă la precizia planimetrică de urmărire a curbei). La trasarea curbelor de
nivel, precizia de urmărirea a curbelor se poate considera în general data de relaţia (8.3)
unde H este inalţimea de zbor.
mz  0.25%0  H (8.3)
În cazul urmăririi profilelor în stereomodel, care este un proces dinamic de determinare
a cotelor, utilizat pentru efectuarea ortofotoredresării sau digitizării stereomodelului, precizia
altimetrică depinde de viteza de urmărire a stereomodelului şi de panta terenului.
Curbele de nivel normale şi principale se trasează în acelaşi sens după care se trece la
trasarea curbelor intermediare şi ajutătoare. Se verifică racordarea cu planşele vecine şi se
definitivează lucrarea. La încheierea trasării se verifică situaţia din carnetul de lucru, în ceea
ce priveşte planimetria şi altimetria.
După stereorestituţie se impune verificarea la teren a planşei, efectuarea diferitelor
completări, (detalii care nu au putut fi trasate la aparat). Planşele astfel rezultate constituie
originalul de întocmire pentru planul sau harta ce se întocmeşte.
40