ÎNTERBĂRI EXAMEN FOTOGRAMETRIE – SEMESTRUL 1

1. Care sunt condițiile optime pe care trebuie să le îndeplinească un cuplu stereoscopic format din două
fotograme aeriene convenționale?
- acoperirea longitudinală p: în cazul ridicărilor combinate să nu fie mai mică de 30%; în cazul restituției
fotogrametrice să nu fie mai mică de 56%.
- acoperirea transversală să nu fie mai mică de 20% (în cazul terenurilor cu diferențe mari de nivel se
admite minim 15%); unghiul de înclinare al alei xamerei aerofotogrametrice ϕ și ω < 3o; abaterea de
înălțime ΔH ≤ 0.05%; deplasarea imaginii datorită neplaneității filmului Δl ≤ 0.04 mm.
2. Care sunt diferențele între modul analogic analitic și digital la orientarea și exploatarea fotogrametrică
a unei stereograme?
Exploatările analitice sau digitale sunt de preferat atunci când se dorește o precizie ridicată, utilizând și
tehnica de calcul disponibilă la ora actuală. Avantajele metodei analitice sunt reprezentate de marea
cantitate de proceduri și specificații publicate, referitore la tehnicile de utilizare, precum și obținerea de
personal calificat și experimentat ușoară pentru firmele și companiile de producție. Dezavantajele metodei
sunt: lipsa graficii stereoscopice suprapuse; setarea manuală a fiecărui stereomodel; mult mai multe
cerințe pentru instruire, decât cele solicitate pentru sistemele stațiilor fotogrametrice digitale; calibrarea
continuă și cerințe generale de operare în condiții de lumină diminuată și fixarea rigidă a echipamentului
de podea. În cadrul metodei digitale, imaginea este digitală și se reduc costurile filmului și a developării,
precum și 2 operații esențiale din lanțul tehnologic (developarea și scanarea), care introduceau anumite
erori.
3. Ce condiții matematice se pun pentru realizarea orientării exterioare analitice a unei stereograme?
Pentru orientarea relativă se pune condiția de coplanaritate, adică baza de fotografiere (distanța dintre
cele doua centre de proiecție) și vectorii A' si A'' să fie coplanari. (3 rotații, 3 translații)
Contiția de coliniaritate – un punct din teren cu imaginea lui de pe fotogramă și centrul de proiecție să fie
pe aceeași dreaptă.
4. În ce constă condiția de coliniaritate și pentru ce operațiune fotogrametrică sunt utilizare ecuațiile
condiției de coliniaritate?
Contiția de coliniaritate – un punct din teren cu imaginea lui de pe fotogramă și centrul de proiecție să fie
pe aceeași dreaptă. Este utilizată la determinarea parametrilor de orientare exterioară a fotogramelor.
5. În ce constă condiția de coplanaritate (a celor trei vectori) în fotogrametria analitică și pentru ce
operațiune fotogrametrică sunt utilizate ecuațile condiției de coplanaritate?
Cei trei vectori (baza de fotografiere, A' si A'') trebuie să fie cuprinși în același plan, adică să fie coplanari;
condiția se folosește în calculul orientării relative a celor două fotograme în vederea obținerii modelului
stereoscopic.
6. Enumerați etapele (fluxul tehnologic) de obținere a ortofotoplanurilor digitale.
- orientarea interioară a tuturor imaginilor pe baza parametrilor de orientare interioară cunoscuți din
certificatul de calibrare al camerei;
- se elimină toate erorile cauzate de distorsiunile obiectivului, contracției sau dilatării filmului, curburii
Pământului;
- se realizeaza orientarea interioară și cea relativă, cu ajutorul programului de aerotriangulație;
- încărcăm fișierul cu coordonatele punctelor din teren;
- orientarea absolută a stereomodelului (determinarea celor 7 parametri de orientare absolută);
- generarea modelului digital al suprafeței prin crearea norului de puncte și a modelului digital al terenului;
- gerenarea ortofotoplanului.
7. Care sunt parametrii de orientare relativă, în serie și independentă, a două fotograme aeriene?
INDEPENDENTĂ – ϕ', k' (pentru fotograma din stânga) și ω'', ϕ'', k'' (pentru fotograma din dreapta)
RELATIVĂ – by, zy (pentru fotograma din stânga) și ω'', ϕ'', k'' (pentru fotograma din dreapta)
8. Descrieți parametrii de orientare absolută și unui model fotogrametric tridimensional.
Sunt 7 parametri: 3 rotații – ω, ϕ, k (în jurul axelor Ox, Oy și Oz); 3 translații (diferențele de coordonate
între originea sistemului de coordonate model fotogrametric și sistemul de coordonate al terenlui);
factorul de scară.
9. Cum se determină parametrii orientării exterioare a fotogramelor aeriene pe cale directă și indirectă?
Parametrii de orientare exterioară sunt: x0, y0, z0, ω, ϕ, k.
Pe cale directă se măsoară cu ajutorul sistemului GPS/IMU (⍵, ϕ și K au fost măsurate în timpul zborului și
fotografierii, având un sistem inerțial de navigație).
Pe cale indirectă se măsoară cu ajutorul punctelor de reper din teren prin rezolvarea sistemelor de ecuații
(minim 5 puncte oarecare, 4 sa nu fie coplanare și oricare 3 sa nu fie coliniare).
10. Care sunt avantajele sistemului integrat GPS/IMU în aplicațiile fotogrametrice?
Măsurăm parametrii de orientare exterioară (pe cale directă; nu trebuie să mergem pe teren pentru
reperi); timp scurt de execuție; avantajos din punct de vedere financiar.
11. Ce se înțelege prin stereorestituție sau restituție stereofotogrametrică?
Stereorestituția este metoda de parcurgere a modelelor stereoscopice și a detaliilor liniare conținute de
acestea cu ajutorul unui cursor special, generându-se harta digitală a zonei respective în format vectorial,
editabilă apoi cu soft-uri de cartografie automată. În acelaşi fel se extrag si punctele necesare modelării 3D
sau se desenează curbele de nivel pentru reprezentarea reliefului.
12. Care este diferența dintre fotointerpretare și operațiunea de descifrare fotogrametrică la teren?
Fotointerpretarea se face la birou; descifrarea fotogrametrică se face mergând pe teren.
13. Enumerați factorii importanți și trăsăturile necesare pentru identificarea obiectelor reale prin
observarea directă și indirectă a fotogramelor.
Rezoluția camerei, forma, mărimea, textura, umbra, relația cu obiectele înconjurătoare, culoarea sau tonul,
modelul, asocierea, timpul și perspectiva stereoscopică.
14. Ce date rezultă în urma procesului de aerotriangulație digitală?
Coordonatele punctelor de legătură (X, Y, Z), parametrii orientării exterioare ai fiecărei imagini; erorile
punctelor măsurate (puncte de control și de legătură) și erorile coordonatelor imagine.
15. Prin ce se diferențiază aerotriangulația digitală automată de aerotriangulația analitică clasică?
Cea analitică e eficientă dar durează foarte mult (pentru că operatorii trebuie să aleagă punctele de
legătură, să le identifice pe fotograme și avem nevoie de un operator calificat să interpreteze rezultatele )
iar cea automată durează mai puțin și este mult mai precisă, dar trebuie supervizată.
16. Care sunt principalii factori care influențează precizia aerotriangulației?
Calitatea metrică și fotografică a fotogramelor; precizia de marcare și transpunere a punctelor; precizia de
identificare a imaginilor punctelor de reper; numărul și modul de dispunere a punctelor de reper; precizia
de determinare a punctelor de reper în teren; precizia de măsurare a elementelor de bază a compensării;
modul de detectare a greșelilor și erorilor și de corectare a acestora; metoda de aerotriangulație utilizată
(în bloc, pe benzi).
17. În ce constă metoda incluziunii în aerotriangulația aeriană?
Constă în utilizarea fotogramelor la scară mică pentru determinarea punctelor de îndesire necesare
exploatării stereogramelor la scară mare.
18. Care sunt etapele procesului tehnologic privind aerotriangulația în bloc cu fascicule fotogrametrice?
Fotograme – Aparat de stereo-restituție analitică – Coordonate imagine – Compensare în bloc cu fascicule
– Coordonate compensate
- determinarea poziției și orientării fiecărei imagini dintr-un bloc din momentul expunerii;
- determinarea coordonatelor teren (pe cale manuală sau automată) ale oricărui punct de legatură;
- minimizarea și distribuirea erorilor asociate din cadrul imaginii;
- unirea imaginilor
19. În ce constă georeferențierea imaginilor aeriene digitale?
Presupune încadrarea imaginilor într-un sistem de referință și aducerea acestora la aceeași scară și după
aceea să le legăm în sistemul de coordonate al terenului. Există și o pre-procesare (se corectează
deplasările sistematice cauzată de distorsiunea lentilelor, curburii Pământului și refracției atmosferice) și o
rectificare (înlăturarea efectelor înclinării camerei și stabilirea scării).