1.3.3.

Albiile cursurilor de apă

a) Traseul în plan

Traseul unui râu este determinat de linia talvegului care, în general, se confundă în plan cu firul apei
(axul dinamic) și mai rar, de axul albiei minore sau de malurile înalte ale acestuia.
Prin talveg se înțelege locul geometric al punctelor de adâncimi maxime ale albiei minore din profile
transversale succesive.
Prin ax dinamic se înțelege locul geometric al punctelor cu cele mai mari viteze de curgere din diferite
profile transversale ale cursului de apă.

Porțiunea de trecere a talvegului și a axului dinamic al curentului de la o curbă la o contracurbă (de la un

mal la celălalt) se numește tranversadă.

Traseul în plan al albiei unui râu cu dispoziție sinuasă normală

Dacă lungimea părții curbe a traseului este mai mare de 𝜋𝐷/2 se formează o meandră, iar când este mai
mică rezută un cot.
Meandră reprezintă sinuozitatea albiei care cuprinde două praguri și două adâncituri cu evoluție în
plan. Lungimea cuprinsă între două bucle consecutive este pasul meandrei. Terenul corespunzător
malului convex, înconjurat de bucla meandrei, se numește capul sau lobul meandrei, iar porțiunea
adâncită a malului concav reprezintă firidă.

Tipuri de meandre: a) meandre libere (divagante); b) meandre încătușate (adâncite)

Meandrele libere sunt specifice luncilor mari și câmpiilor de subsidență și se deplasează (migrează) în
aval sau lateral. Evoluţia de meandru şi remanierile hidrografice pot antrena în sfera riscului aşezări,
infrastructura, terenuri agricole. Pentru prevenirea sau înlăturarea riscului este obligatorie intervenţia
omului prin lucrări hidrotehnice speciale de regularizare şi apărare: corectarea (rectificarea)
meandrelor; crearea de albii noi, rectilinii ori uşor sinuoase, bine calibrate; îndiguiri etc.

Evoluția meandrelor libere; deplasare în avale și laterală a meandrelor (A) și rectificarea naturală a cursului prin
secționări succesive ale meandrelor (autocaptări) (B)

Meandrele încătuşate sunt săpate în formaţiuni litologice in situ, mai compacte, mai dure. Ele se
formează la scara timpului geologic, odată cu adâncirea albiei şi a văii, în ansamblu, sub comanda
mişcărilor tectonice de înălţare lentă sau a coborârii nivelului de bază regional ori general. Sunt meandre
realizate în special prin antecedenţă şi epigeneză, adică prin supraimpunerea văilor. Se mai numesc
meandre de vale. Şi acest tip de meandre se deplasează lateral şi în avale, rezultând un coridor de
meandrare şi o vale calibrată. Este o vale lărgită prin meandrare, flancată de versanţi abrupţi, uneori sub
formă de trepte structurale, aşa cum sunt canioanele.

b) Profilul transversal

Profilul transversal reprezintă intersecția unui râu cu un plan vertical perpendicular pe direcția de
curgere a apelor.
Din punct de vedere hidrologic, acest profil prezintă o importanță deosebită, deoarece în funcție de
caracteristicile lui se stabilește capacitatea de curgere, repartiția vitezelor, direcția curenților
longitudinali și transversali ai râului, etc. Profilul transversal poate fi asimilat cu un dreptunghi, trapez,
parabolă sau combinații ale acestor figuri geometrice. El este variabil și diferă atât de la un râu la altul
cât și în cadrul aceluiași râu, fiind influențat de forma și structura văii.
 Secțiuni transversale caracteristice la un curs de apă;
a) în zona de munte; b) în zona colinară; c) în zona de câmpie

Profil transversal prin albia unui curs de apă

Din punct de vedere morfologic, albia râu se împarte în:

- Albie minoră, permanent ocupată cu apă, cu maluri abrupte și lipsite de vegetație, albie ce
corespunde nivelului mediu al apelor mici;
- Albie mijlocie sau principală, care include și albia minoră și corespunde nivelului mediual apelor
mijlocii; partea superioară a acesteia are pante mai mici și în cuprinsul ei se dezvoltă o vegetație
slabă;
- Albie majoră, care este mult mai stabilă decât albia principală; regimul hidraulic în cele două albii
este total diferit, datorită rugozității și razelor hidraulice diferite.

c) Reprezentări batimetrice

Reprezentarea hidrotopografică (secțiuni transversale, vedere în plan) a albiei unui curs de apă, se face
prin curbe batimetrice.
 Reprezentarea hidrografică a albiei prin curbe batimetrice

Curbele batimetrice sunt curbe de egală adâncime ale albiei, având ca plan de referință suprafața liberă
a apei la cel mai scăzut nivel înregistrat de-a lungul anilor, numit plan de cotă „zero”. Se mai folosește
drept plan de cotă „zero” suprafața liberă a apei la data calendaristică corespunzătoare ridicării
hidrotopografice. Curbele batimetrice aflate sub planul de referință au valori negative, iar cele aflate
deasupra au valori pozitive.
Reprezentarea hidrotopografică se folosește la calculul volumului de apă acumulat într-un sector de
albie, la studii hidrodinamice, la proiectarea unor lucrări hidrotehnice și mai ales pentru proiec

d) Fenomene de îngheț
În perioadele în care temperatura aerului scade sub zero grade, în masa de apă a râurilor și lacurilor apar
fenomene caracteristice. Cele mai răspândite formațiuni de gheață sunt: gheață la mal, pod de gheață,
ace de gheață, gheață la fund, gheață spongioasă (năboiul, zaiul sau inia), sloiuri, îngheț până la fund,
zăpoare și blocaje de ghețuri.
Podul de gheață se formează iarna, în sectoarele de râu pe care viteza apei este mai mică de 0,7 m/s.
procesul începe cu fenomenul de suprarăcire, datorită căruia se produc cristale de gheață, care sunt
antrenate de curenții de apă la fundul albiei, se aglomerează sub forma unor corpuri spongioase ce se
desprind de fund și se ridică la suprafață ca sloiuri, care se îngrămădesc la coturi, sau în zonele în care
albia se îngustează; gerul le sudează formând podul de gheață.
Zăporul este un baraj din sloiuri de gheață, produs din cauza unui proces de încălzire a atmosferei și
sporire a debitelor în bazinul din amonte; zăporii se formează în zone cu scurgere îngreunată (de
exemplu în meandre). Consecința formării zăporilor este creșterea accentuată a nivelului apei în amonte,
fără un aport mare de debit.
Zaiul este gheața măruntă, formată prin aglomerarea cristalelor de gheață în jurul unui sâmbure mineral
(granule de nisip); zaiul produce dificultăți în funcționarea sistemelor de alimentare cu apă datorită
rapidei înfundări a grătarelor prizelor de apă. Un fenomen de scurtă durată, dar foarte dăunător, este
stagnarea completă a curgerii lichide pe un interval de câteva ore sau zile, ca urmare a producerii zaiului
concomitent cu o zăpadă abundentă, la debite mici în albia râului și cu temperaturi scăzute ale aerului.
Cunoașterea fenomenului de îngheț prezintă importanță deosebită pentru proiectarea, execuția și
exploatarea construcțiilor hidrotehnice, gospodărirea apelor, navigație, combaterea inundațiilor
datorate blocajelor de gheață și în general pentru combaterea tuturor efectelor distructive provocate de
gheață. Presiunea exercitată de gheață poate fi statică (provocată de împingerea gheții dilatate) și
dinamică (exercitată de blocurile de gheață în mișcare).
La proiectarea construcțiilor hidrotehnice (baraje, diguri, stăvilare, epiuri, prize, pile, etc.) este luată în
calcul forța de împingere a gheții, iar în execuție și exploatare se iau măsuri ca: spargerea gheții,
încălzirea grătarelor, folosirea unor substanțe antigel etc. Un alt efect al gheții îl constituie, inundarea
zonelor limitrofe cursurilor de apă prin remuul creat de blocajele de gheață din spatele unor obstacole
naturale sau artificiale. Acestea se înlătură prin spargerea sau dinamitarea blocajelor, iar pentru
cursurile navigabile se folosesc spărgătoarele de gheață.