Sunteți pe pagina 1din 14

Amenajări şi construcţii hidrotehnice

Reţeaua hidrografică este reprezentată de totalitatea căilor de


concentrare a curenţilor de apă de suprafaţă într-un bazin dat . Este una din
caracteristicile cele mai importante ale bazinului. Se defineşte ca fiind
asamblul cursurilor de apă naturale sau artificiale, permanente sau
temporare, care participă la curgere. Reţeaua temporară (periodică) este
alcătuită din totalitatea văilor, vâlcelelor, torenţilor, râpelor, şanţurilor prin
care se scurg apele după ploi sau după topirea zăpezilor.
Reţeaua hidrografică poate lua diferite forme ( figura1 ). Diferenţierea
unei reţele hidrografice ia in considerare factorii geologici, climatici, antropici
şi panta terenului.

Figura 1 : Forme ale reţelelor hidrografice .

Reţeaua hidrografică, pe teritoriul ţării noastre, este dispusă radial faţă


de coroana muntoasă. Lungimea totală a râurilor (exceptând cursurile cu
scurgere temporară) este de circa 66.000 km, densitatea medie a reţelei
hidrografice fiind de 0,5 km/km2. Densitatea reţelei hidrografice prezintă

1
zonalitate verticală, variind de la 0 km/km2 în zona de şes, până la
1,4km/km2 în zona de munte.
În limitele de 237.500 km ale teritoriului României se individualizează
mai mult de 4000 de râuri care au suprafaţa bazinului de recepţie mai mare
de 10 km2. Lungimea totală a acestor cursuri de apă este de peste 60.000
km. În totalitatea sa, reţeaua hidrografică a României este tributară Mării
Negre prin intermediul Dunării pentru cea mai mare parte a teritoriului ţării
şi direct pentru zona estică a Dobrogei. Dispoziţia concentrică a principalelor
forme de relief faţă de Munţii Carpaţi face din aceştia cumpăna principală a
apelor, compartimentată, datorită tectonicii, prin trei culoare importante :
Someş, Mureş şi Olt, care drenează cuveta internă a bazinului Transilvaniei
spre zonele exterioare ale munţilor.
Referitor la elementele reţelei hidrografice se constată că, în ţara
noastră, predomină lungimea redusă a râurilor.Predominarea râurilor scurte
este consecinţa directă a etajării verticale a reliefului, a climatului, a
diferenţierilor petrografice evidente şi, îndeosebi, a configuraţiei radiar –
divergente a reţelei hidrografice. Astfel, pentru zonele montane şi
submontane, cu energie mare de relief, roci cu permeabilitate redusă şi
precipitaţii bogate, este caracteristică prezenţa unui număr mare de râuleţe
cu bazine reduse, spre deosebire de zonele de şes unde există condiţii
minime de formare a unor râuri cu lungimi mai mari.
După lungimea pe teritoriul României, cele mai mari cursuri de apă
sunt : Prutul şi Mureşul (716 km), Oltul (698 km), Siretul (592 km), Ialomiţa
(414 km), Someşul (345 km), Jiul (348 km), Argeşul (339km).

Principalele tipuri de reţele hidrografice

În drumul lor spre mare, râurilor li se alătură afluenţii. Văzute de sus,


sau pe o hartă, râurile împreună cu afluenţii lor formează modele complicate
şi distincte de reţele hidrografice. În unele zone aceste modele sunt extrem
de complexe, iar geomorfologii întâmpină numeroase probleme în încercarea
de a afla cum s-au format aceste reţele hidrografice. (Geomorfologii se
ocupă cu studiul formării şi modificării reliefului.) Structura bazinelor
hidrografice diferă de la o zonă la alta, datorită acţiunii combinate a mai
multor factori. Printre aceştia se numără clima, duritatea rocilor de la
suprafaţă, înclinaţia solului şi factori legaţi de evoluţia geologică a regiunii
( cutremure şi perioadele de formare a munţilor). Geomorfologia încearcă să
afle de ce în unele regiuni se află numeroase râuri, în timp ce în zone
învecinate, caracterizate de aproximativ acelaşi nivel de precipitaţii, există
puţine ape curgătoare de suprafaţă.
Există 12 tipuri de reţele hidrografice, trei dintre ele fiind mai des
întâlnite - radiare, în gratii şi dentritice. Cel mai simplu tip de reţea
hidrografică se aseamănă cu coroană unui copac (figura nr.2 ) şi a fost numit
detritic, pornind de la cuvântul grec pentru copac. Reţelele hidrografice de
tip dentritic se formează atunci când râurile tranversează o regiune în care
rocile, de obicei argile, sunt de acelaşi tip, iar mişcările terestre nu au adus
reliefului modificări ( cum ar fi fisuri ale rocilor) care să influenţeze
semnificativ direcţia de curgere a râurilor.

2
Figura nr. 2
Cel de-al doilea tip de reţea, numit reţea în gratii, ia naştere în zonele
cu pante abrupte. Acestea sunt caracteristice în special regiunilor cu şiruri
de dealuri formate din roci tari şi separate de văi largi în care straturile de
roci moi ajung la suprafaţă. Aici cursurile de apă mai mici ce curg de-a lungul
văii, tind să se alăture râurilor mai mari, ce curg prin spaţiile dintre dealuri,
în unghi drept. Acest tip de peisaj duce la formarea unei reţele hidrografice
în gratii.

Modelul radiar
Cel de-a treilea tip de reţea hidrografică seamănă cu spiţele unei roţi, deoarece râurile
curg dintr-o zonă centrală spre exterior. Datorită formei sale, această reţea e denumită
reţea radiară sau concentrică.Aceste reţele iau naştere în munţii cu formă cronică- cum sunt
vulcanii-sau în munţii cu formă de cupolă.

Densitatea bazinului hidrografic

Densitatea reţelei hidrografice e dată de suprafaţa dintre apele


curgătoare ce alcătuiesc aceea reţea. Despre bazinele hidrografice dense se
spune că au o textură fină, iar despre cele mai puţin dense că au o textură
rarefiată.
Densitatea reţelei hidrografice e influenţată de o multitudine de factori,
printre care se numără şi clima. De exemplu, în zonele ploioase o mare parte
a apei de ploaie se scurge la suprafaţa formând o reţea densă de torente,
astfel luând naştere o reţea cu textură fină.
Un alt factor de influenţă e tipul de rocă. Torentele se formează în
principal în zonele cu roci impermeabile - roci prin care apa se scurge cu
greutate. Din contră, reţelele cu textură rarefiată apar în regiuni în care
calcarul, o rocă permeabilă, predomină în straturile de la suprafaţă. În
regiunile calcaroase apele ploilor se infiltreză în pământ prin numeroase
fisuri(crăpături) şi cavităţi din roci, numite puţuri de scurgere. Ca urmare a
acestui fenomen, solul rămâne uscat, în timp ce apa îşi începe călătoria prin
fisurile, pasajele şi peşterile subterane.

Captarea

3
Râurile îsi erodează continuu albia, începând de la izvor până spre gura de vărsare.
De asemenea împingându-l în susul râului. Acest proces numit erodare regresivă, e în
general rezultatul creşterii debitului de apă la izvor sau dizlocării şi îndepărtării rocilor din
apropierea locului unde izvorăşte râul.
Aluviunile apar atunci când un torente subsecvent energic îşi taie cale de-a lungul
aflorimentelor de roci moi. Acest proces va deplasa înapoi cumpăna apelor dintre râul
subsecvent şi sistemul hidrografic învecinat. În cele din urmă cursul de apă subsecvent
poate să străpungă cumpăna apelor şi să intercepteze bazinul râului învecinat, ai cărui
afluenţi sunt astfel captaţi. Ulterior apele lor sunt deviate în albia râului subsecvent. Râul
separat de izvorul său va deveni un curs de apă mort, ce ocupă o vale pe care nu ar fi putut
să o creeze singur.
O modalitate de a recunoaşte bazinele hidrografice în care s-au produs captări e
căutarea afluenţilor ce se alătură râului colector în sens contrar meandrelor. Geomorfologii
numesc aceste reţele sisteme de drenaj „ghimpate”.

Ramificarea

Când râul ajunge în câmpie, depune materiale transportate, formând bancuri şi


realizând o reţea de canale continuu schimbătoare. Acest proces se numeşte ramificare. Un
exemplu caracteristic este reţeaua de canale Matanuska din Alaska. Există multe asemenea
fuvii în zona preeriilor nord-americane ( Great Plains).
Depunerile se formează într-un mod diferit dacă râul ajunge în câmpie direct din
zona montană . Aceasta se lăţeşte şi depune aluviuni în forma de evantai.O asemenea
formaţiune se numeşte depunere aluvială. Dacă suprafaţa evantaiului este vertiginoasă
atunci vorbim despre con aluvial. Când râul iese din matcă, depune aluviunea pe mal,
ridicând nivelul malului, până ce acesta ajunge până ce acesta ajunge cu mult peste
nivelul câmpiei.Malurile formate în aceasta manieră se numesc diguri naturale.
Condiţiile care influenţează curgerea apei variază în timp, se
urmăreşte definirea caracteristicilor permanente care rezultă dintr-un
echilibru considerat la scară geologică.
Topologia reţelei hidrografice : prin topologie se înţelege studiul
structurii unei reţele hidrografice, care presupune numerotarea tronsoanelor
cursurilor de apă. Ordinul cursurilor de apă reprezintă o clasificare care
reflectă ramificaţia acestora. Codificarea cursurilor de apă este utilizată
pentru codificarea staţiilor de măsură ( staţii hidrometrice), permiţând astfel
o prelucare automată a datelor. Există mai multe tipuri de clasificare a
tronsoanelor cursurilor de apă şi anume :
a) Clasificarea Gravelius (1935) propune determinare ordinului reţelei
pornind din aval către amonte, astfel :
- cursul de apă principal – ordinul 1 ;
- afluentul principal – ordinul 2 ;
- afluentul afluentului principal – ordinul 3 etc.
În Romănia conform Atlasului cadastrelor apelor din 1992, reţeaua
hidrografică este grupată şi codificată în 15 bazine de ordinul 1, cu

4
considerarea afluenţilor până la ordinul 6 inclusiv. Sunt codificate 4864 de
cursuri de apă, lungimea totală a acestora fiind de 78905 km. ( Musteaţă
2005).
b) Clasificarea Strahler (1957) : permite descrierea dezvoltării reţelei de
drenaj a unui bazin. Defineşte ordinul cursuilor de apă printr-o regulă
simplă : orice curs de apă fără afluent este de ordinul 1 .
Bazinul hidrografic sau bazinul de recepţie al unui curs de apă, este
suprafaţa de pe care este colectat debitul de apă al acelui curs de apă. Linia
care delimitează bazinul hidrografic se numeşte cumpăna apelor.
Se pot diferenţia două feluri de bazine hidrografice:
– bazinul hidrografic deschis, de suprafaţă este acela de pe care este
colectată apa scursă din precipitaţii şi care e delimitat de o linie de cotă
maximă, astfel încât precipitaţiile care cad de o parte sau de alta a acestei
linii se scurg în râuri diferite; cumpăna apelor pentru bazinul hidrografic de
suprafaţă se determină cu ajutorul planurilor topografice ;
- bazinul hidrografic închis, cu drenaj subteran corespunde alimentării
subterane a cursului de apă; cumpăna apelor subterane este mai greu de
precizat, aşa încât de cele mai multe ori în calculele hidrologice se ia în
considerare bazinul hidrografic superficial, erorile de obicei compensându-se
în cazul bazinelor mari.

1. Trasarea cumpenei apelor

Am trasat cumpăna principală de ape cu o linie groasă întreruptă de


culoare neagră începând cu gura de vărsare. Cumpenele secundare le-am
trasat cu o culoare neagră întreruptă şi mai subţire, iar cursul principal al
reţelei hidrografice cu o culoare albastră. După ce am delimitat bazinul
hidrografic prin cumpăna de ape principale şi prin cumpenele secundare ale
afluenţilor am obţinut numărul de bazine, care este reprezentat în tabelul nr.
1

Tabelul nr. 1
Mal Numărul de subbazine Tot
ul al
sub
bazi
ne
Dre 2,4,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,28,30,32,34,36,38,40,42 42
pt ,44,46,48,50,52,54,56,58,60,62,64,66,68,70,72,74,76,78,80,
82,84
Stâ 1,3,5,7,9,11,13,15,17,19,21,23,25,27,29,31,33,35,37,39,41, 41
ng 43,45,47,49,51,53,
55,57,59,61,63,65,67,69,71,73,75,77,79,81
Tot 83
al
sub
bazi
ne

5
2. Bazinul hidrografic nr. 52
2.1.Lumginea reţelei hidrografice

Un bazin hidrografic se caracterizează prin două lungimi definite


astfel :
- lungimea LG, reprezintă distanţa măsurată de-a lungul cursului de apă
principal de la ieşire până în punctul reprezentând proiecţia centrului de
greutate al bazinului hidrografic;
- lungimea cursului de apă principal, L, reprezintă distanţa de la ieşire
până la cumpăna apelor, urmând tronsonul de ordinul cel mai mare.
Atunci când apare o confluenţă , dacă cele două tronsoane sunt de
acelaşă ordin , se consideră că drenează cea mai mare suprafaţă .
Lungimea unei ramificaţii se măsoară prin distanţa desfăşurată în plan
orizontal , în km, numerotaţi de la confluenţă ; se determină pe hărţi la
diferite scări , în funcţie de gradul de precizie urmărit. Suma lungimilor
tuturor ramificaţiilor formează lungimea reţelei hidrografice ( LT) :
L = ∑l k −1 +∑l k −2 +....... +∑l k −( n −1) +l n
Lungimea râurilor se poate determina pe hărţi ( cu ajutorul
curbimetrului sau a unui compas cu deschidere mică) sau direct în natură,
pentru râuri mici sau în cazuri speciale (prin măsurători topometrice) .
Lungimea măsurată se înmulţeşte cu factorul de scară SL :
L[km] = L[cm] SL
1 cm (pe plan ) = 6 km (pe teren)
Metoda care am utilizat-o pentru măsurarea lungimii este cea cu aţa
umedă, care am suprapus-o peste linia cursului principal al bazinului
hidrografic, şi apoi am măsurat cu rigla lungimea aţei obţinând următorul
rezultat :
 Lungimea cursului principal :
L = 9,5cm ⋅ 6 = 57 km
Pentru a determina lungimea reţelei hidrografice, am măsurat tot cu
firul de aţă umed , lungimile tuturor ramificaţiilor atât pe malul stâng cât şi
pe malul drept, iar pe urmă le-am însumat obţinând următoarele rezultate :
 Lungimea cursurilor de ordinul 2
- malul stâng : I : L1 = 1cm ⋅ 6 = 6km
III : L2 = 2,8cm ⋅ 6 = 16 ,8km
V : L3 =1,2cm ⋅ 6 = 7,2km
VII: L4 = 1,4cm ⋅ 6 = 8,4km
IX: L5 =1,8cm ⋅ 6 =10 ,8km
XI: L6 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
XIII: L7 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
XV: L8 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
XVII: L9 =1,1cm ⋅ 6 = 6,6km
XIX: L10 = 0,8cm ⋅ 6 = 4,8km
XXI: L11 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km

6
XXIII: L12 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
- malul drept : II : L1 = 0,8cm ⋅ 6 = 4,8km
IV: L2 =1,9cm ⋅ 6 = 11,4km
VI: L3 = 0,9cm ⋅ 6 = 5,4km
VIII: L4 = 0,8cm ⋅ 6 = 4,8km
X: L5 =1,2cm ⋅ 6 = 7,2km
XII: L6 =1cm ⋅ 6 = 6km
XIV: L7 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
XVI: L8 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
XVIII: L9 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
 Lungimea cursurilor de ordinul 3 :
I : - malulul stâng : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
L2 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
L3 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
- malulul drept : L1 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
L2 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
III: - malul stâng : L1 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
L2 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
L3 = 0,9cm ⋅ 6 = 5,4km
L4 = 0,8cm ⋅ 6 = 4,8km
- malul drept : L1 = 1,6cm ⋅ 6 = 9,6km
L2 = 0,9cm ⋅ 6 = 5,4km
L3 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
V: - malul drept : L1 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
VII : - malul drept : L1 = 0,8cm ⋅ 6 = 4,8km
L2 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
IX : - malul drept : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
- malul stâng : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
L2 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
XI : - malul drept : L1 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
L2 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
XVII : - malul drept : L1 = 0,2cm ⋅ 6 = 1,2km
L2 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
- malul stâng : L1 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
XXIII : - malul drept : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
- malul stâng : L1 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
IV : - malul drept : L1 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
- malul stâng : L1 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
XII : - malul drept : L1 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km

7
L2 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
- malul stâng : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
L2 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
Adun lungimile tuturor ramificaţiilor şi obţin următorul rezultat :
LT = Lcursprinci pal + Lcursdeordi nul 2 + Lcursdeordi nul 3 = 9,5 + 21,3 +17 ,4 = 48 ,2cm ⋅ 6 = 289 ,2km

2.2.Perimetrul bazinului hidrografic

Cumpăna apelor se defineşte ca linia care separă bazinele de recepţie.


Lungimea acestei linii reprezintă perimetrul bazinului hidrografic ( P).
Cumpăna apelor reprezintă linia de întretăiere a doi versanţi adiacenţi de la
care apele se scurg în sensuri opuse ; prin urmare este şi linia celor mai
înalte cote ale bazinului hidrografic ; se determină pe harta topografică cu
ajutorul curbimetrului . Cumpăna apelor este evidentă când este formată din
culmi de munţi sau dealuri şi mai greu de definit în regiunile de câmpie.
Se consideră izvor al râului (i) punctul la care râul apare iniţial în mod
clar sub formă de curent de suprafaţă. Vărsarea (V) este de obicei un punct
mai bine precizat ca poziţie geografică. Perimetrul l-am măsurat cu ajutorul
unui fir de aţă uned, care l-am suprapus peste cumpăna apelor care am
trasat-o în etapa anterioară, am măsurat apoi lungimea firului cu rigla şi am
obţinut astfel valoarea perimetrului :
P = 23 ,6cm ⋅ 6 =141 ,6km

Suprafaţa bazinului hidrografic

Suprafaţa bazinului hidrografic (F) am determinat-o cu ajutorul unei foi


de calc pe care am trasat conturul bazinului , am suprapus- o pe o hârtie
milimetrică pentru a determina suprafaţa :
F = 9 ⋅1cm 2 +17 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (1 ⋅ 0,3 + 0,3 ⋅1,2 + 0,6 ⋅ 0,6 + 0,2 ⋅1 + 0,2 ⋅ 0,8 + 0,3 ⋅ 0,2 + 0,5 ⋅ 0,7 + 0,4 ⋅ 0,5 +
+ 0,5 ⋅ 0,8 + 0,4 ⋅ 0,5 + 0,4 ⋅ 0,1 +1,1 ⋅ 0,3 + 0,5 ⋅ 0,6 + 0,6 ⋅ 0,4 + 0,6 ⋅ 0,5 + 0,2 ⋅1,2 + 0,2 ⋅ 0,7 + 0,2 ⋅ 0,3 +
+ 0,5 ⋅ 0,4 + 0,5 ⋅ 0,6 + 0,2 ⋅1 + 0,5 ⋅ 0,3 + 0,5 ⋅ 0,4 + 0,2 ⋅ 0,5 + 0,4 ⋅ 0,5 + 0,2 ⋅ 0,5 + 0,5 ⋅ 0,4 + 0,3 ⋅ 0,3 +1,2 ⋅ 0,4 +
+ 0,2 ⋅1,4 + 0,4 ⋅1,9)cm 2 = 9 + 4,25 + 7,5 = 20 ,75 cm 2 ⋅ 36 = 747 km 2
Densitatea reţelei hidrografice

Densitatea de drenaj ( colectare ), Dd, exprimă capacitatea reţelei


hidrografice de a colecta un anumit volum din apele de precipitaţie şi
subterane ; depinde de caracteristicile geologice, topografice şi antropice ale
bazinului. Se defineşte ca raportul din lungimea totală a reţelei hidrografice
(LT) şi suprafaţa bazinului hidrografic (F) care înscrie reţeaua respectivă :
LT
Dd =
F
289 ,2km 1
Dd = 2
= 0,387
747 km km
Densitatea hidrografică ( Dh ) reprezintă numărul cursurilor de apă , N,
pe unitatea de suprafaţă (F) :

8
N
Dh =
F
N = 53 – numărul cursurilor de apă
53
Dh = = 0,07095
747

Coeficientul de asimetrie (a)

Fst Fdr
a = a st − adr = − , unde Fst , Fdr reprezintă suprafeţele bazinelor
F F
hidrografice corespunzătoare malului stâng, respectiv drept al cursului
principal, iar F – suprafaţa totală a bazinului hidrografic. Dacă a=0 , bazinul
este simetric .
Fst = 2 ⋅1cm 2 + 22 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (0,1⋅ 0,7 + 0,3 ⋅1,2 + 0,4 ⋅ 0,5 + 0,2 ⋅ 0,6 + 0,5 ⋅ 0,2 + 0,4 ⋅ 0,5 + 0,2 ⋅ 0,6 +1 ⋅ 0,4 +
0,5 ⋅1 + 0,2 ⋅1,4 + 0,4 ⋅ 0,4 + 0,6 ⋅ 0,5 + 0,5 ⋅ 0,6 + 0,2 ⋅ 0,5 + 0,2 ⋅ 0,6 + 0,3 ⋅ 0,6 +1 ⋅ 0,7 + 0,1 ⋅ 0,6 + 0,2 ⋅ 0,5 +
+ 0,6 ⋅1,4 + 0,3 ⋅ 0,6 + 0,5 ⋅ 0,6)cm 2 = 2 + 5,5 + 5,69 =13 ,19 cm 2 ⋅ 36 = 474 ,84 km 2
Fdr =1 ⋅1cm 2 +10 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (0,4 ⋅1,2 + 0,6 ⋅1 + 0,5 ⋅ 0,6 + 0,5 ⋅ 0,7 + 0,4 ⋅ 0,5 +1 ⋅ 0,3 + 0,5 ⋅ 0,4 + 0,5 ⋅1,6 +
0,5 ⋅ 0,7 + 0,5 ⋅ 0,6)cm 2 =1 + 2,5 + 3,88 = 7,38 cm 2 ⋅ 36 = 265 ,68 km 2

474 ,84 265 ,68


a= − = 0,28
747 747

2.6.Gradul de abatere de la forma circulară (β )

Reprezintă raportul dintre perimetrul cercului Lc care are aceeaşi


suprafaţă cu cea a bazinului hidrografic (figura nr. 3 ) şi perimetrul bazinului,
Lp :
L 2 πF
β= c =
Lp Lp
Pentru β = 1 , bazinul hidrografic are formă circulară .
2 3,14 ⋅ 747
β= = 0,68
141 ,6

9
Figura nr. 3 : schema de calcul pentru abaterea de la forma circulară

2.7.Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α )

Exprimă raportul dintre lăţimea medie a bazinului bmed şi lungimea


cursului de apă principal , l :
bmed F
α= = 2
l l
747
α= = 0,23
57 2

3. Bazinul hidrografic 64
3.1.Lungimea bazinului hidrografic

 Lungimea cursului principal ( ordinul 1)


L = 6,4cm ⋅ 6 = 38 ,4km
 Lungimea cursurilor de ordinul 2
- malul drept : II : L1 = 1,2cm ⋅ 6 = 7,2km
IV : L2 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
VI : L3 = 3,8cm ⋅ 6 = 19 ,8km
VIII : L4 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
X : L5 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
XII : L6 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
XIV : L7 = 0,2cm ⋅ 6 = 1,2km
- malul stâng : I : L1 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
III : L2 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
V : L3 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km

10
VII : L4 = 2,3cm ⋅ 6 = 13,8km
IX : L5 = 1,5cm ⋅ 6 = 9km
XI : L6 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
XIII : L7 = 1,9cm ⋅ 6 = 11,4km
XV : L8 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
 Lungimea cursurilor de ordinul 3
Mal stâng :
I : - mal drept : L1 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
- mal stâng : L1 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
L2 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
L3 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
L4 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
L5 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
III : - mal drept : L1 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
L2 = 0,8cm ⋅ 6 = 4,8km
L3 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
L4 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
L5 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
L6 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
L7 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
L8 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
- mal stâng : L1 = 1,6cm ⋅ 6 = 9,6km
L2 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
L3 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
L4 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
L5 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
L6 = 1,1cm ⋅ 6 = 6,6km
L7 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
L8 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
Mal drept :
II : stâng : L1 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
IV : - drept : L1 = 1,7cm ⋅ 6 = 10 ,2km
L2 = 0,2cm ⋅ 6 = 1,2km
- stâng : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
L2 = 0,2cm ⋅ 6 = 1,2km
L3 = 0,2cm ⋅ 6 = 1,2km
X : - drept : L1 = 0,1cm ⋅ 6 = 0,6km
L2 = 0,2cm ⋅ 6 = 1,2km
Adun lungimile tuturor ramificaţiilor şi obţin următorul rezultat :

11
LT = Lcursprinci pal + Lcursdeordi nul 2 + Lcursdeordi nul 3 = 6,4 +15 ,2 +16 ,6 = 38 ,2cm ⋅ 6 = 229 ,2km

3.2.Perimetrul bazinului hidrografic

P =17 ,2cm ⋅ 6 =103 ,2km

Suprafaţa bazinului hidrografic

F = 7 ⋅1cm 2 +10 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (1,2 ⋅ 0,5 + 0,7 ⋅ 0,5 + 0,2 ⋅ 0,5 + 0,5 ⋅ 0,6 + 0,2 ⋅1 + 0,5 ⋅1 + 0,5 ⋅1,1 + 0,4 ⋅1 +
+ 0,1 ⋅1 + 0,9 ⋅ 0,5 + 0,5 ⋅ 0,3 + 0,6 ⋅ 0,7 + 0,5 ⋅ 0,6 + 0,7 ⋅ 0,5 +1 ⋅ 0,3 + 0,6 ⋅ 0,5)cm 2 = 7 + 2,5 + 5,37 =14 ,87 cm 2 ⋅ 3
= 535 ,32 km 2
Densitatea reţelei hidrografice

LT
Dd =
F
229 ,2km 1
Dd =
= 0,428
535 ,32 km 2 km
N
Dh =
F
N= 46 – numărul cursurilor de apă
46
Dh = = 0,086
535 ,32

3.5. Coeficientul de asimetrie (a)

Fdr = 3 ⋅1cm 2 + 9 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (1 ⋅ 0,6 + 0,5 ⋅ 0,2 + 0,7 ⋅ 0,5 + 0,3 ⋅ 0,6 + 0,5 ⋅ 0,7 + 0,4 ⋅1 + 0,5 ⋅ 0,6 + 0,1 ⋅ 0,7 +
0,6 ⋅ 0,2 + 0,1 ⋅ 0,3 + 0,6 ⋅ 0,6 + 0,2 ⋅ 0,5 + 0,5 ⋅1 +1 ⋅ 0,6 +1 ⋅ 0,5 + 0,1 ⋅ 0,5 +1 ⋅ 0,5)cm 2
= 3 + 2,25 + 5,11 = 10 ,36 cm 2 ⋅ 36 = 372 ,96 km 2
Fst = 9 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (0,3 ⋅ 0,5 + 0,5 ⋅ 0,4 + 0,4 ⋅1 + 0,3 ⋅1 + 0,4 ⋅ 0,5 + 0,2 ⋅ 0,5 + 0,5 ⋅ 0,1 + 0,4 ⋅ 0,2 +
1,1 ⋅ 0,1 + 0,5 ⋅ 0,3 + 0,7 ⋅ 0,3)cm 2 = 2,25 +1,95 = 4,2cm 2 ⋅ 36 =151 ,2km 2

151 ,2 372 ,96


a= − = −0,414
535 ,32 535 ,32

3.6.Gradul de abatere de la forma circulară (β )

2 3,14 ⋅535 ,32


β= = 0,795
103 ,2

3.7. Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α )

535 ,32
α= = 0,363
38 ,4 2

12
4.Bazinul hidrografic 69
4.1.Lungimea bazinului hidrografic

 Lungimea cursului principal ( ordinul 1)


L = 6cm ⋅ 6 = 36 km
 Lungimea cursurilor de ordinul 2
- malul drept : II : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
IV : L2 = 1cm ⋅ 6 = 6km
VI : L3 = 2,1cm ⋅ 6 =12 ,6km
VIII : L4 = 1,9cm ⋅ 6 = 11,4km
X : L5 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
- malul stâng : I : L1 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
III : L2 = 1,1cm ⋅ 6 = 6,6km
V : L3 = 0,3cm ⋅ 6 =1,8km
 Lungimea cursurilor de ordinul 3
Mal stâng :
III : - mal drept : L1 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
- mal stâng : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
Mal drept :
VI : - drept : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
L2 = 0,5cm ⋅ 6 = 3km
L3 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
L4 = 0,2cm ⋅ 6 = 1,2km
- stâng : L1 = 0,3cm ⋅ 6 = 1,8km
VIII : - drept : L1 = 0,4cm ⋅ 6 = 2,4km
- stâng : L1 = 0,6cm ⋅ 6 = 3,6km
L2 = 0,7cm ⋅ 6 = 4,2km
Adun lungimile tuturor ramificaţiilor şi obţin următorul rezultat :
LT = Lcursprinci pal + Lcursdeordi nul 2 + Lcursdeordi nul 3 = 6 +8 + 4,5 =18 ,5cm ⋅ 6 =111 km

4.2.Perimetrul bazinului hidrografic

P =13 ,7cm ⋅ 6 =82 ,2km

4.3.Suprafaţa bazinului hidrografic

F = 3 ⋅1cm 2 + 2 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (0,7 ⋅ 0,5 + 0,2 ⋅ 0,6 + 0,2 ⋅ 0,5 + 0,8 ⋅ 0,3 + 0,5 ⋅ 0,4 + 0,7 ⋅ 0,3 + 0,8 ⋅1 + 0,3 ⋅ 0,6 +
+ 0,4 ⋅ 0,2 + 0,3 ⋅1,3 + 0,7 ⋅ 0,6 + 0,8 ⋅ 0,7 + 0,2 ⋅ 0,3)cm 2 = 3 + 0,5 + 3,71 = 7,21cm 2 ⋅ 36
= 259 ,56 km 2

4.4. Densitatea reţelei hidrografice

13
LT
Dd =
F
111 km 1
Dd = 2
= 0,4276
259 ,56 km km

N
Dh =
F
N= 19 – numărul cursurilor de apă
19
Dh = = 0,073
259 ,56

4.5. Coeficientul de asimetrie (a)

Fdr = 2 ⋅1cm 2 +1 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (0,4 ⋅ 0,4 +1,1 ⋅ 0,5 + 0,1 ⋅ 0,4 + 0,2 ⋅ 0,6 + 0,4 ⋅ 0,5 + 0,4 ⋅ 0,2 + 0,3 ⋅ 0,6 + 0,3 ⋅1 +
0,3 ⋅ 0,2 + 0,5 ⋅ 0,3 + 0,4 ⋅ 0,3 + 0,3 ⋅1 + 0,4 ⋅ 0,1 + 0,3 ⋅ 0,4)cm 2
= 2 + 0,25 + 2,42 = 4,67 cm 2 ⋅ 36 = 168 ,12 km 2
Fst = 3 ⋅ 0,5 2 cm 2 + (0,3 ⋅ 0,2 + 0,5 ⋅ 0,4 + 0,4 ⋅ 0,3 + 0,6 ⋅ 0,4 + 0,2 ⋅ 0,4 + 0,5 ⋅ 0,1 + 0,5 ⋅ 0,6 +
0,5 ⋅ 0,4 + 0,2 ⋅ 0,3 + 0,4 ⋅ 0,2 + 0,4 ⋅ 0,7)cm 2 = 0,75 +1,67 = 2,42 cm 2 ⋅ 36 = 87 ,21km 2

87 ,21 168 ,12


a= − = −0,312
259 ,56 259 ,56

4.6.Gradul de abatere de la forma circulară (β )

2 3,14 ⋅ 259 ,56


β= = 0,695
82 ,2

4.7. Gradul de alungire al bazinului hidrografic (α )

259 ,56
α= = 0,2
36 2
5. Bibliografie
www.hydrop.pub.ro

14