CURS 7

AMENAJĂRI HIDROTEHNICE. BARAJE

1. Elemente componente ale amenajărilor hidrotehnice

Amenajările hidrotehnice au principal scop de a concentra căderile şi debitele de apă

disponibile pe sectoare scurte. Între două secţiuni de scurgere ale unui râu, respectiv între sectoarele
(biefurile) amonte şi aval se crează diferenţe de nivel care produc căderi de apă.

A HAB
B HAC
C HAD HAE
HAF HAG
D E
Sectoare (biefuri) HAH
amonte
F
G

Sectoare (biefuri)
amonte
H

Fig. 1 Concentrarea căderilor şi debitelor de apă prin amenajări hidrotehnice

Amenajările hidrotehnice cuprind, după caz:

1. Baraje de acumulare - cu rol de acumulare, de concentare a căderii şi de regularizare a

apelor.
2. Baraje de derivaţie – cu rol de ridicare a nivelului apei şi derivării în aducţiuni. putea fi
derivată
3. Descărcători de ape – au rol de evacuare a apelor mari şi de regularizare a nivelurilor apei
din acumulări. Descărcătorii pot fi:
 de suprafaţă;
 deschideri sau orificii de fund;
 conducte;
 galerii.
şi sunt prevăzuţi cu instalaţii hidromecanice de tipul stavilelelor, vanelor şi mecanisme de
acţionare pentru disiparea energiei.
4. Prizele de apă – au rol de captarea debitelor de apă, dirijarea către aducţiuni şi
împiedicarea accesului plutitotilor, aluviunilor şi impurităţilor;
5. Aducţiunile – au rol de transport al debitelor de apă în regim de curgere cu nivel liber
(galerii, canale cu nivel liber) şi regim de curgere sub presiune ( conducte sau galerii sub
presiune)
6. Conductele şi galeriile forţate - conduc apa c[tre central av\nd trasee scurte şi diferenţe de
nivel mari. Realizează căderi şi viteze mari fiind puternic solicitate dinamic şi static;
7. Camerele de echilibru – realizează legătura dintre aducţiune şi conductele sau galeriile
forţate şi au rol de limitare a suprapresiunilor dinamice produse de variaţiile de sarcină aale
centralei.
În funcţie de tipul aducţiunii sunt:
 Camere de încărcare în cazul aducţiunilor cu nivel liber
 Castele de echilibru în cazul aducţiunilor sub presiune,

1
 7. Casele de vane – cuprind mecanismele de închidere şi deschidere a accesului apei şi
instalaţiile de aerisire şi de control pentru conductele forţate. Set amplasează imediat aval
de camerele de echilibru.
9. Centralele hidroelectrice - cuprind încăperi în care sunt istalate turbinele hidtraulice
generatoarele electrice, staţiile de transformare, vanele de admisie şi instalaţiile de
comandă şi control.
10. Canalele şi galeriile de fugă – conduc apele turbinate către emisar după caz în regim
liber sau sub presiune.

2. Definirea barajelor
Conform OUG nr. 244 din 28.11.2000 privind siguranta barajelor, un baraj reprezintăorice
lucrare hidrotehnică având o structură existentă sau propusă, care este capabilă să asigure
acumularea, permanentă sau nepermanentă, de apă, de deşeuri industriale lichide sau solide depuse
subacvatic (din industria chimică, industria energetică şi din iazurile de decantare din industria
minieră), a căror rupere poate produce pierderea necontrolată a conţinutului acumulat, cu efecte
negative deosebit de importante asupra mediului social, economic şi/sau natural.
Noţiunea de baraj cuprinde:
 totalitatea elementelor constructive realizate, inclusiv construcţiile şi instalaţiile-anexă
aferente acestuia, precum şi cele naturale, terenul de fundaţie şi versanţii care asigură
acumularea, reprezentând cuveta lacului de acumulare;
 barajele şi digurile care realizează retenţii permanente sau nepermanente de apă;
 lucrările hidrotehnice speciale (centrale hidroelectrice şi ecluze din frontul barat, derivaţii
cu nivel liber realizate în rambleu, rezervoare supraterane cu volume de peste 5.000 m3 şi
conducte forţate);
 barajele şi digurile care realizează depozite de deşeuri industriale.
Conform I.C.O.L.D. (The International Commission on Large Dams - Comisia Internaţională
a Barajelor Mari) barajul este o constructie transversal ape albia unui rau, realizata cu scopul
impiedicarii sau franarii in regim naturalDe cele mai multe ori consecinta este crearea unei acumulari
de apa.
Marile baraje sunt cele cu intaltimi de peste 15 m, sau cu inaltimi intre 10 – 15m si care
indeplinesc una din conditiile :
 lungimea coronamentului sa fie de cel putin 500m
 volumul de acumulari sa fie de cel putin 1 mil m3
 capacitatea descarcarilor sa fie de cel putin 100 m3/s
 realizare in conditii dificile de fundare
 barajul are un proiect iesit din comun
In caz contrat constructia se incadreaza in categoria pragurilor sau a deversoarelor.

3. Clasificarea barajelor
Concepte structurale şi tipuri principale de baraje

Barajele sunt construcţii realizate cu scopul principal de a stoca apa. Orice baraj este proiectat
în funcţie de condiţiile din amplasament. Proiectarea lor reprezintă un compromis între condiţii locale
tehnice şi economice din momentul construcţiei lor.
Acumulările realizate în urma construirii unui baraj pot fi utilizate pentru: irigaţii, alimentări
cu apă, generare de electricitate, regularizări de râuri, controlul inundaţiilor, transporturi etc.

Clasificarea barajelor

După scopul îndeplinit în cadrul unei amenajări barajele pot fi:

 baraje de retenţie ce au rolul de ridicare a nivelului apei
 baraje de acumulare ce au rolul de ridicare a nivelului apei şi permit regularizarea
debitelor prin acumularea creată.

2
 În funcţie de materialul din care au fost construite barajele se împart în:
 Baraje din materiale locale t
 baraje din piatra
 baraje din pământ
 baraje din piatra si pamant
 baraje din lemn
Baraje din beton:
 baraje de greutate din beton
 baraje precomprimate
 baraje cu contraforti si evidate
 baraje arcuate
 baraje din rolcret

După clasificarea ICOLD, principalele tipuri de baraje sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Baraje mari (după ICOLD 1988a)

Grup Tip Cod ICOLD %

Pământ TE 82,9
Baraje din materiale locale
Anrocamente ER
Greutate PG 11,3
Arc VA 4.4
Baraje de beton şi zidărie
Cu contraforţi CB 1.0
Cu arce multiple MV 0.4
Total (după ICOLD 1988a) 36235
ICOLD - The International Commission on Large Dams (Comisia Internațională a Barajelor Mari)

Barajele din materiale locale sunt dominante din punct de vedere numeric datorită
considerentelor tehnice şi economice reprezentând aproximativ 85 – 90% din toate barajele
construite. Ele sunt mai vechi decât barajele din zidărie şi utilizează materialele disponibile pe plan
local. Pe măsură ce barajele de pământ au evoluat, ele şi-au dovedit adaptabilitatea în cele mai
diferite de situaţii. Prin contrast, barajele din beton şi predecesoarele lor, barajele din zidărie de piatră
sunt mult mai pretenţioase la condiţiile de teren. Istoric, s-a dovedit că ele necesită cunoştinţe
avansate şi costisitoare. Barajele mai pot fi construite din lemn, metal sau mai rar, din materiale
sintetice.
Uneori barajele pot fi mixte, alcătuite din 2 sau mai multe materiale (piatră şi pământ, piatră
şi beton).
După posibilitatea de deversare a apelor, barajele pot fi:
 nedeversante care includ barajele ce nu permit deversarea apelor pe deasupra lor. Aceste
baraje au descărcătorii de ape mari plasaţi în afara corpului barajului sau pe versanţi.
 deversante care includ barajele ce permit deversarea apelor pe deasupra lor.
Indiferent de tipul lor, un baraj trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
 să îndeplinească criteriile proiectate cu cheltuieli minime;
 să permită evacuarea debitelor de viitură în condiţii de siguranţă;
 să îşi menţină stabilitatea indiferent de solicitările permanente sau accidentale;
 să permită golirea rapidă a lacului de acumulare atunci când este necesară;
 să asigure impermeabilitatea terenului de fundaţie şi chiuvetei lacului de acumulare;
 să asigure buna funcţionare a echipamentelor hidromecanice ale barajului.
Alegerea amplasamentului şi a tipului de baraj trebuie să asigure îndeplinirea acestor criterii
funcţionale.

După scopul îndeplinit

 baraje de acumulare, de mare înălţime care crează acumulări de mare capacitate cu rol de
regularizarea debitelor, atenuarea viiturilor, asigurarea cerinţelor de apă etc. (Bicaz pe râul
Bistriţa, Vidraru pe râul Argeş, Vidra pe râul Lotru, etc),
3
 baraje de retenţie (de derivaţíe), de mică înălţime care realizează ridicarea nivelului apei şi
derivarea pe o aducţiune (Piatra Neamţ, Vaduri, Oieşti). Aceste baraje mici nu permit volume
mari şi regularizări de durată.

După scopul acumulării de apa:

 baraje pentru atenuarea viiturilor
 barajepentru alimentary cu apa
 baraje cu rol hidroenergetic
 baraje pentru controlul sedimentarii

După structura barajului

 Baraje fixe
 Baraje mobile
Dupa controlul scurgerii:
 baraje de derivatie
 baraje pentru navigatie
 baraje pentru regularizare

După modul cum lucrează barajul:

a. Baraje de greutate (fig.2.a) a căror stabilitate la răsturnare şi alunecare este asigurată
în cea mai mare parte prin greutatea proprie.
b. Baraje de rezistenţă (fig.2.b) - din beton armat -(Baraje autostabile) la care
stabilitatea la răsturnare şi alunecare este asigurată în cea mai mare măsură de acţiune
greutăţii coloanei de apă şi aluviuni.

Fig. 2. Tipuri de baraje după modul de lucru

c. Baraje în arc (fig.2.c, fig. 3) la care solicitările exterioare sunt preluate de încastrările
în maluri,asigurându-se stabilitatea necesară.

Fig. 3. Barajul în arc de la Vidraru pe râul Argeş

4
După forma barajului în plan:
 Baraje rectilinii(drepte)
 Baraje în arc (sau arce)

După profilul transversal al barajului:

1.Baraje cu profil: trapezoidal (fig. 4.a), pentagonal (fig. 4.b) hexagonal (fig. 4. c).

Fig. 4. Tipuri de baraje după profilul transversal

2.Baraje cu redane(trepte) (fig. 5.a).

3.Baraje cu fundaţie evazată (fig. 5.b).
4.Baraie cu contraforţi (fig. 5. c).

Fig. 5. Tipuri de baraje (a – redane, b – cu fundaţie evazată, c – cu contraforţi

5.Baraje cu paramenţi curbi(fig. 6.a).

6.Baraje în consolă (fig.6. b).
7.Baraje tip căsoaie (fig. 6.c)

Fig. 6. Tipuri de baraje (a – cu paramenţi curbi, b- în consolă, c - căsoaie

5
 4. Părţile componente şi funcţionale ale barajelor.

Din punct de vedere constructiv şi funcţional, la un baraj se disting două părţi principale
(definitorii) (fig. 7):
 Barajul propriu zis respectiv construcţia transversală propriu zisă, care barează complet
albia şi este denumită "baraj";
 Construcţiile anexe din bieful aval al barajului, denumite în mod current "disipatorul
hidraulic de energie".

A. Barajul propriu zis

Barajul propriu zis este alcătuit din: fundaţie, corp, aripi şi încastrări.

a. Fundaţia barajului - constituie elementul de infrastructură, respectiv partea

inferioară a barajului care preia şi transmite sarcinile la terenul de fundaţie. Dimensiunile fundaţiei
rezultă din calculele funcţie de natura şi portanta terenului. Adâncimea de fundare (Yf) se măsoară pe
paramentul amonte al barajului între nivelul cel mai coborât al terenului în secţiunea transversală şi
nivelul inferior al fundaţiei. Adâncimea de fundare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să fie mai mare decât adâncimea de îngheţ;
 efortul unitar de compresiune să nu depăşească rezistenţa (presiunea) admisibilă de calcul a
terenului respectiv;
 să depăşească adâncimea maximă(probabilă) până la care se pot produce afuieri în bieful
aval al barajului,atunci
 când lucrările nu sunt prevăzute cu radier;
 să fie corelată cu înălţimea utilă a lucrărilor hidrotehnice transversale, precum şi cu panta
albiei din aval de aceste lucrări.

În general se poate adopta adâncimea de fundare de:

• 1,5...2,5m la baraje
• 1,0...2,0m la praguri şi traverse
Adâncimile maxime se adoptă la baraje şi numai la praguri la care nu sunt prevăzute radiere,
terenul de fundaţie are compresibilitate ridicată,iar panta albiei din aval de baraj este peste 15-
20%.Valorile minime corespund lucrărilor cu radiere,pe terenuri greu compresibile, panta albiei din
aval fiind redusă,sub 15%.
Caracteristicile fizico-mecanice ale terenului de fundaţie rezultă din studiile geotehnice.

b. Corpul barajului (elevaţia) - este cuprins între planul superior al fundaţiei şi planul care
include pragul deversorului. Corpul barajului reprezintă partea principală a barajului deoarece
datorită poziţiei sale centrale,preia şi atenuează şocul viiturilor torenţiale,reţine aluviunile grosiere,
permite formarea aterisamentelor, mijloceşte efectul de consolidare a lucrărilor etc.
Geometria corpului barajului este funcţie de natura materialului,forma şi fructul paramenţilor,
tipul de baraj, modul de execuţie,etc.
În porţiunea mediană a corpului barajului,corespunzătoare zonei deversate se practică
deschideri, denumite barbacane. Aceste deschideri asigură evacuarea apelor din bieful amonte,
diminuează presiunea hidrostatică şi înlătură parţial pericolul infiltraţiilor.
Forma acestora poate fi pătrată, dreptunghiulară sau circulară de 10...40 cm. Numărul şi
forma lor este în funcţie de granulometria aluviunilor,tipul de lucrări, înălţimea lucrărilor, tehnologia
de execuţie,etc. Barbacanele pe mai multe rânduri se amplasează alternativ.
În cazul barajelor "filtrante" locul barbacanelor este luat de fante. Acestea sunt deschideri
verticale având lăţimea de 10...30 cm. Fantele reduc mult presiunea hidrostatică şi prelungesc durata
de funcţionare a barajelor datorită retenţiei selective a aluviunilor.

6
Fig. 7. Părţile componente ale unui baraj

7
 c. Aripile barajului sunt părţile laterale ale deversorului, formând umerii acestuia,
extremităţile fiind încastrate în maluri. Aripile împiedică deversarea apei peste întreaga deschidere a
barajului,obligând-o să se scurgă numai prin de-versor.
Coronamentul aripilor poate fi orizontal sau înclinat spre deversor,soluţie constructivă foarte
avantajoasă şi folosită des, deoarece are avantajul că apele sunt dirijate şi concentrate spre
deversor,mai ales în timpul viiturilor excepţionale, când apele depăşesc înălţimea deversorului.

d. Încastrările barajului sunt porţiunile de la periferia barajului sprijinite pe fundaţie şi

malurile aferente. Elementul geometric principal al încastrării îl constituie-adâncimea de încastrare
care se măsoară după normala trasată la linia terenului pe de o parte, şi colţul încastrării sau linia de
încastrare pe de altă parte (fig. 8) .

Fig. 8. Elementele încastrării barajului

In funcţie de natura terenului respectiv a stratului litologic,adâncimea de încastrare trebuie să

se înscrie în următoarele limite:
 Terenuri stâncoase constituite din roci metamorfice sau sedimentare dure 0,5 - 1,0 m;
 Terenuri tari, stabile şi compacte situate pe substrat de roci metamorfice şi
sedimentare:1,0 - 1,5 m;
 Terenuri instabile,cu alunecări şi surpări,etc.al căror substrat este de natură
nisipoasă,argiloasă sau marnoasă:1,5 - 2,5 m.
Sub aceste limite există pericolul "decastrării" lucrărilor hidrotehnice transversale.

B. Disipatorul hidraulic de energie.

Impactul deosebit de puternic al lamei deversante cu terenul din bieful aval al barajului,ca
urmare a căderii violente a apei şi a aluviunilor de la înălţimea deversorului, conduce la formarea
unei excavaţii în teren, sub formă de pâlnie, denumită
pâlnie de eroziune .Mărimea acestei pâlnii şi
apropierea ei de baraj periclitează stabilitatea
barajului,siguranţa în exploatare, cât şi durabilitatea
lucrării datorită pericolului subminare (de"afuiere").
Taluzele pâlniei de eroziune depind de natura
terenului. De exemplu panta acestor taluze în cazul
argilei nisipoase este de 1:1,5-1:2,0 iar la nisipuri
argiloase 1:2,5-1:3,0. Fig. 9. Bazin disipator
În fig. 9 este redat un tip de bazin disipator
complex (după Bradley - Peterka) cu caracteristici
mult îmbunătăţite faţă de bazinul simplu. Ca elemente suplimentare de disipare bazinul este prevăzut,
la intrare cu dinţi deflectori, iar la ieşire cu un prag dinţat. Pragul dinţat la ieşire de tip "praguri
Rehbock"(1927), micşorează eroziunile în zona de după bazin şi împiedică materialul erodat să se
stocheze. Pragul dinţat de la ieşire acţionează prin fracţionarea jetului,obţinându-se două efecte
pozitive:
 scade concentraţia acţiunii erozive la ieşire din bazin;
 se micşorează lungimea totală de disipare în zona de după salt.

8
 Studiile experimentale au demonstrat practic că eficienţa cea mai mare o au dinţii disipatori
de energie amplasaţi pe radier.
Construcţiile anexe din bieful aval al barajului, denumite disipatoare hidraulice de
energie cuprind patru elemente principale: radierul, dinţii disipatori de energie, zidurile de
gardă (zidurile de conducere) şi rizbermele.

a.Radierul este partea principală a disipatorului de energie deoarece asigură protecţia în aval.
Grosimea radierului este funcţie de:
 natura şi calitatea materialelor de construcţie
 înălţimea utilă a lucrărilor
 mărimea sarcinii în deversor şi a vitezei de acces
 granulometria aluviunilor transportate de viituri.

Panta longitudinală a radierului nu trebuie să depăşească limita de 15%-20%. Este bine ca

acesta pantă să fie egală cu panta albiei din bieful aval. Panta transversală a radierului este de 1%-
2%, înclinarea fiind de la marginea zidului de gardă spre ax.

b..Dinţii disipatori de energie sunt amplasaţi pe radier şi opun o anumită reacţiune,

conducând la micşorarea înălţimii saltului hidraulic şi acţionează favorabil asupra disipării energiei
cinetice suplimentare.
Dinţii disipatori de energie au forme prismatice cu secţiune pătrată, dreptunghiulară sau
trapezoidală,dimensiunile fiind în general de 0,40 m la 0,60m în înălţime şi 0,60-0,80m dimensiunile
în plan.
Dinţii pot ti aşezaţi pe un singur rând sau pe două rânduri în alternanţă (fig.10).

Fig. 10. Dinţi disipatori de energie

c..Zidurile de gardă (zidurile de conducere) încadrează lateral radierul pe ambele părţi.

Pentru satisfacerea dezideratului hidraulic de în cadrare a apei în radier, înălţimea utilă Yz se
determină cu relaţia (5.102).Când condiţiile impun sprijinirea
malurilor din bieful aval,zidurile de gardă se dimensionează
ca toate zidurile de sprijin. Uzual (fig.12.6) se ia:Y = 1,0 -
2,0 m ; a = 0,40 - 0,60 m; înălţime fundaţiei 1,0 m. În corpul
zidului se prevăd barbacane.

d.Pintenul terminal are forma unui dinte care

încastrează radierul în patul albiei. Grosimea pintenului este
circa 0,50 m iar adâncimea de 1,5-2.0 m în funcţie de •
natura stratului litologic. predispus la eroziune.
Pintenul se racordează cu cele două ziduri de gardă,
cu care se încastrează în maluri pe o adâncime de cel puţin Fig. 11. Pinten terminal
1,5 m (fig. 11).

e.Rizbermele sunt lucrări care protejează pintenul terminal al radierul. Rizbermele au o

lăţime de 2-6 m şi o grosime de 0,3-0,5 m. Se execută din blocuri de piatră naturală, saltele din
gabioane, cleionaje apărate la coronament de fascine, anvelope uzate lestate cu piatră, etc.

9
 5. Baraje din zidărie [Băloiu V., 1967; Ionescu V., Popovici N.,
Cuculaş I., 1980; Munteanu S.A., 1993]

Aceste tipuri de baraje sunt executate în părţile inferioare sau mijlocii ale torenţilor de debite
mari, în preajma centrelor populate, a căilor de comunicaţie. Ele sunt mai rezistente şi au capacitate
mai mare de reţinere a aluviunilor.
Înălţimea acestor baraje se ia între 2 ÷ 4 m (sunt mai uşor de întreţinut) sau chiar mai mari.
Calculul de rezistenţă al acestor lucrări se face astfel încât, timpul de funcţionare să fie egal cu timpul
necesar execuţiei lucrărilor de consolidare a bazinului şi reglementare a scurgerii.
Amplasamentul barajelor se alege astfel încât volumul de acumulare în aluviuni să fie maxim.
Barajele de acest tip se execută, de regulă, rectilinii, iar calculul de rezistenţă se face după
principiul barajelor de greutate.
Elementele constitutive sunt executate din acelaşi fel de zidărie sau din tipuri diferite, funcţie
de solicitările care apar.
Un prim criteriu de clasificare al acestor lucrări, este modul de execuţie a zidăriei: cu mortar
de ciment sau fără mortar (zidării uscate).
a) zidării fără mortar de ciment
- zidării uscate simple – care se fac din blocuri mari de piatră cioplită, aşezate unele peste
altele, ţesute, astfel încât să formeze o zidărie uniformă. Blocurile folosite sunt din piatră stratificată
(lespezi) putându-se aşeza mai bine. Aceste zidării rezistă la împingere datorită frecării dintre blocuri
şi se utilizează îndeosebi la praguri;
- zidării uscate învelite în plasă de sârmă (gabioane) – acestea se execută folosind elemente
de construcţie de formă paralelipipedică, confecţionate din cadre de fier-beton cu Ø 10 ÷ 18 mm,
îmbrăcate în plase metalice umplute cu piatră (figura 12 a, b).

Fig. 12 - Baraje din gabioane

Sârma pentru confecţionarea plaselor este indicat a fi zincată, cu diametru de 3 - 4 mm şi să

reziste la 8 ÷ 10 îndoiri la 90o. Plasele pot avea ochiuri rombice sau hexagonale cu deschiderea de 6 ÷
10
12 cm, recomandate fiind cele rombice având elasticitate mai mare, dar cu dezavantajul că odată un
fir rupt, plasa se despleteşte. Pentru a înlătura dezavantajele, cele două tipuri de plase pot fi folosite
combinat.
Umplutura de piatră se face cu pietre de diferite mărimi, cele mai bune fiind cele mari pentru
că se aşează mai bine în zidărie.
Lucrările din gabioane pot fi executate dintr-un singur gabion (monolit) sau din mai multe
gabioane mai mici, de forma unor cărămizi.
La lucrările cu un singur gabion mare, plasa şi umplerea ei se face la faţa locului. Se sapă
pentru fundaţie un şanţ adânc de 0,5 m cu o încastrare în maluri de cel puţin 1 m, apoi în cele patru
colţuri ale fundaţiei se bate câte un par pe care se fixează o ramă de scândură. De această ramă se
prind marginile superioare ale plasei apoi, se aşează piatra mare şi regulată spre paramente, iar în
interior se face o umplutură cu piatră de mărime variată, pentru a reduce golurile.
Pereţii plasei se leagă transversal pe măsură ce se înaintează cu umplutura. Capacul coşului se
coase apoi cu sârmă subţire.
Deversorul este realizat cu ajutorul a două gabioane mai mici care se leagă cu sârmă de
gabionul monolit şi poate avea forma dreptunghiulară sau trapezoidală.
Înălţimea acestor lucrări nu trebuie să depăşească 1,5 m iar lăţimea canalelor de scurgere să
nu fie mai mare decât 4 ÷ 5 m.
În cazul canalelor mai late sau necesităţii unei înălţimi mai mari a lucrărilor, sunt folosite gabioanele
mai mici (dimensiunea de 1/1/1 m, 1/1/2 m) care se suprapun ca la o zidărie de cărămidă.
Radierul se poate construi tot din zidărie în plasă de sârmă ca şi căptuşirile de maluri.
Gabioanele se solidarizează între ele prin legături de sârmă.
Cauza principală a deteriorării acestor lucrări este corodarea sârmelor, aceasta producându-se
diferenţiat funcţie de poziţia în lucrare.
Pentru a se evita distrugerea plasei de sârmă la coronament, se aşterne un strat de beton sau mortar de
10 cm grosime.
Colmatarea măreşte durata de funcţionare a gabioanelor. Lucrările de zidărie uscată sunt
lucrări de greutate, mici, cu rezistenţă mică la împingerea apei sau pământului, de aceea se
supradimensionează grosimea lor cu 50 ÷ 60% faţă de zidăria cu mortar. Gabioanele sunt considerate
cele mai bune zidării uscate, deoarece au elasticitate mare, se poate folosi piatra de dimensiuni
diferite şi datorită modului simplu de execuţie nu necesită mână de lucru calificată.

b) Zidărie cu mortar de ciment

- zidărie din piatră brută cu mortar
Se foloseşte piatră de carieră şi piatră de râu. Zidăria se execută în rânduri orizontale cu
pietrele aşezate pe lat, cu coada în zid, cu rosturi verticale alternante. Dacă dimensiunile pietrelor
sunt prea variate şi nu se pot obţine rânduri continue, se va realiza la fiecare 0,7 ÷ 1,0 m câte un strat
de egalizare din piatră regulată, cu coada lungă de peste 30 ÷ 40 cm.
Pietrele se reazemă una peste alta prin intermediul mortarului, iar rosturile se umplu cu bucăţi de
piatră potrivite, care se îndeasă cu ciocanul în mortar.
Piatra mai mare şi mai regulată se aşează în exteriorul zidăriei şi mai ales la colţuri şi coronament.
Construirea în întregime a lucrării din astfel de zidărie este recomandată numai la praguri de
mică înălţime.
- zidăria de piatră în mozaic cu mortar de ciment – utilizată mai ales la execuţia
paramentului aval, coronament, căptuşire de maluri şi radiere.
Piatra se ciopleşte la faţa mai netezită pe o adâncime de 3 – 4 cm astfel încât contururile feţei
să se potrivească cu cele ale pietrelor alăturate.
Pietrele trebuie să fie cât mai mari şi mai variate la lungime, pentru o legătură cât mai bună în
zidărie. Zidăria din interior şi paramentul amonte se poate face numai cu piatră brută.
Zidăria este prevăzută cu rosturi dar, dintr-un punct să nu plece mai mult de trei rosturi, să nu se
formeze în prelungire linii drepte (mai ales verticale). Adâncimea rosturilor este cam 2 cm şi se
foloseşte mortar de ciment cu dozaj mare, iar nisipul este fin.
- zidăria din moloane cu mortar – folosită pentru paramentul aval al lucrărilor transversale.

11
Pietrele sunt cioplite regulat pe o adâncime de 8 ÷ 10 cm, de formă dreptunghiulară la faţa văzută şi
se numesc moloane sau chiosele.
Moloanele trebuie să aibă coada de cel puţin 25 cm şi se aşează pe lateral la distanţă de cel
puţin 5 cm. Rostuirea se face ca şi la zidăria cu mozaic. Restul zidăriei se poate face din piatră brută.
În cadrul acestor tipuri de lucrări transversale din piatră, avem şi barajul din anrocamente (figura
13.).

Fig. 13. - Baraje din anrocamente

c. Baraje din zidărie mixtă [Băloiu V., 1967]

Aceste tipuri de lucrări transversale sunt realizate din zidărie de piatră şi beton. Sunt cele mai
potrivite sub aspect tehnic şi economic, deoarece părţile expuse agenţilor atmosferici sunt realizate
din piatră (care rezistă mai bine), iar radierul, interiorul zidăriei, părţile în legătură cu
pământul sunt executate din beton.
În cadrul unei lucrări, combinaţia celor două materiale poate fi diversă, însă, se are în vedere
realizarea unei conlucrări perfecte. Este recomandată o astfel de lucrare, atunci când pe plan local
piatra nu se găseşte în cantitate suficientă, însă balast avem destul în albie.

6. Baraje de pământ [Băloiu V., 1967, 1978; Voicu D., 1978; Ionescu V.,
Popovici N., Cuculaş I., 1980]
Sunt executate integral din pământ (corpul, fundaţia şi încastrările) dar, sunt prevăzute cu o
instalaţie de deversare sau descărcare din material rezistente (zidărie piatră sau beton) (figura 11).
Aceste lucrări pot avea înălţimi de 2 ÷ 10 m, lăţimea la coronament se stabileşte funcţie de înălţime,
coronamentul are panta în ambele părţi de 5 ÷ 6 % iar panta taluzului amonte este de 1/1,5 ÷ 1/2,5,
aval de 1/3 ÷ 1/4. Adâncimea fundaţiei va fi cu 10 ÷ 20 cm mai mare decât grosimea stratului vegetal
(mâlos sau săruri solubile) care trebuie îndepărtat de pe ampriză la
executarea lucrării rezultând o adâncime de 1 ÷ 1,5 m.

12
În zona piciorului de taluz aval, materialul de construcţie trebuie să aibă aceeaşi granulometrie cu a
terenului de fundaţie, iar în cazul barajului din pământ omogen se poate adopta filtrul invers.
Dacă terenurile de fundaţie sunt compacte, greu permeabile, este necesară pregătirea amprizei
cu redane după descoperirea stratului vegetal, precum şi realizarea unui dren de formă prismatică la
piciorul taluzului aval.
Adâncimile de încastrare pot fi de 0,5 ÷ 1 m pentru terenuri nisipoargiloase şi maluri stabile şi
de 1,0 ÷ 2 m pentru terenuri nisipoase şi maluri instabile.
Instalaţia de deversare a barajului poate fi de forma unei căderi simple (când înălţimea de
cădere este de 2 ÷ 3 m), a unei căderi în trepte (pentru înălţimi mari şi debite peste 10 m3/s) şi a unei
pante forţate (pentru înălţimi mai mari şi debite mai mici de 10 m3/s) (fig. 14).

Fig. 14- Baraj din pământ

În cazul căderii simple – disipatorul trebuie prevăzut cu dinţi Rebock.

La pante mari, în cazul cel mai frecvent, se proiectează consolidarea părţii de intrare, jilipul şi
radierul de ieşire cu plăci din beton de 15 cm grosime aşezate pe un strat de balast de 10 ÷ 15 cm
grosime, plăcile fiind legate cu mortar de ciment.
Dacă debitul unitar este sub 2 m3/s, pereţii laterali şi pintenul se fac din beton monolit sau din
zidărie de piatră cu mortar de ciment.
Dacă debitul unitar este peste 2 m3/s, atunci toate părţile component ale instalaţiei de
descărcare se realizează din beton monolit sau zidărie din piatră cu mortar de ciment.
Barajele din pământ sunt recomandabile pe albii largi şi adânci, cu pantă redusă, iar raportul dintre
lungimea zonei deversate şi lungimea barajului este mic. Albiile să fie fără debit permanent şi fără
izvoare de mal, cu pământul din maluri şi din fundaţie corespunzător cerinţelor de încastrare
şi fundare şi ca material de construcţie pentru corpul barajului. Sunt corespunzătoare pământurile din
prafuri argiloase sau nisipuri argiloase, din nisipuri şi pietrişuri. Necorespunzătoare sunt cele cu
săruri solubile sau materii organice peste 3 %, mâlurile, turbele, argilele moi grase contractile,
nisipurile cu granulometria uniformă sferică.
În ţara noastră, asemenea lucrări sunt executate cu totul sporadic din cauza condiţiilor
restrictive amintite.
Cele realizate din această categorie de lucrări transversale, sunt:
▪ baraj ancorat din pământ;
▪ baraj din pământ armat (fig. 15);
▪ baraj mixt (beton, pământ, zidărie) (figura 16, 17).

Figura 15 - Baraj din pământ armat

13
 Fig. 16 - Baraj mixt (beton, pământ, zidărie)

Fig. 17. - Baraj mixt (beton, pământ, prefabricate cu contraforţi armaţi)

7. Baraje din beton [Băloiu V., ş.a.1978; Gaspar R., 1975; Voiculescu I., 1964]
A. Baraje din beton
Lucrările de acest gen sunt recomandabile atunci când se dovedesc mai economice decât
aducerea pietrei din altă zonă, deci piatra lipseşte pe plan local.
Barajele din beton, sub raportul domeniului de aplicabilitate, nu se deosebesc esenţial de cele din
zidărie din piatră cu mortar de ciment însă, oferă condiţii net superioare pe linia mecanizării execuţiei
şi deci, a creşterii productivităţii muncii.
Realizarea acestor tipuri de lucrări se impune, ori de câte ori avantajele de ordin tehnic şi
economic rezultate din aplicarea mecanizării, compensează celelalte neajunsuri cum ar fi: consumul
ridicat de material deficitare şi energointensive, rezistenţă mai redusă la intemperii.
În timpul execuţiei acestor lucrări trebuie ca betonul să se toarne în straturi orizontale succesive de 20
÷ 30 cm grosime, care se compactează (manual sau mecanic). Atunci când turnarea se întrerupe, este
absolute necesară turnarea betonului sub formă de trepte, orientate perpendicular pe
direcţia de împingere, astfel încât, să împiedice alunecarea corpului barajului de deasupra zonei de
întrerupere. Pentru realizarea unei mai bune continuităţi în zona de întrerupere, se recomandă ca
feţele treptelor să fie cât mai rugoase, aceasta, realizându-se cel mai bine prin îngroparea unor bucăţi
14
lungi de piatră scoase pe jumătate afară. Aceste pietre lucrează ca nişte pene între betonul de
dedesubt şi cel de deasupra. Când turnarea se reîncepe, suprafaţa se spală şi se stropeşte cu lapte de
ciment. Pentru economisirea cimentului se recomandă, acolo unde este posibil, folosirea unui anumit
procent de piatră brută (30 ÷ 40)% la fundaţie şi (30 ÷ 40)% la elevaţie, materialul astfel obţinut
denumindu-se beton ciclopian. Piatra de adaos trebuie introdusă în interiorul lucrării, pentru a elimina
pericolul infiltrării apei în masa betonului.

a) Baraj trapezoidal de greutate

Acest tip de baraj folosit în mod curent în practică, încă din 1959, este executat din zidărie de
piatră cu mortar de ciment sau din beton simplu şi se amplasează pe reţelele hidrografice cu
torenţialitate ridicată, cu transport de flotanţi şi materiale aluvionare grosiere, inclusiv pe sectoarele
de albie cu maluri afectate de alunecări. Sunt prevăzute, de regulă, cu lucrări de amenajare a biefului
aval.
Secţiunea transversală a barajului are formă trapezoidală, cu paramentul amonte drept şi
paramentul aval înclinat, dimensiunile geometrice fiind determinate prin calcul.
În corpul barajului sunt prevăzute nişte deschideri (barbacane) cu dimensiuni mai mici la creastă şi
mai mari la bază, cu rol de reducere a presiunii apei şi de filtrare.
Fundaţiile sunt realizate, de regulă, sub formă de radier general terminat cu un pinten în aval şi fundat
la 1 ÷ 2 m, încastrat în maluri.

b) Baraj cu fundaţie evazată [Gaspar R., 1973; Munteanu S.A., 1993]

Barajele cu fundaţie evazată, executate din zidărie de piatră cu mortar de ciment sau, din
beton simplu, se utilizează în bazine hidrografice cu torenţialitate mijlocie şi puternică. Amplasarea
lor se face pe alibi formate în depozite aluvionare stabilizate, cu malurile neafectate de
alunecări precum şi pe albiile stâncoase.
În cazul albiilor nestâncoase, construcţia transversală propriu-zisă este completată şi susţinută
în aval de radier, ziduri de gardă, dinţi disipatori de energie şi pinten terminal (fig. 18).
Funcţie de sistemul de execuţie al tălpii fundaţiei, de numărul de console şi de forma şi dimensiunile
consolelor, avem patru tipuri de profile ale barajului cu fundaţia evazată:
- un prim tip are fundaţia (baza) înclinată spre amonte în contrapantă cu 10 % şi are o singură
consolă (spre amonte), iar elevaţia barajului are paramentul amonte vertical pe 0,7 din înălţime şi
paramentul aval înclinat.
Acest tip se recomandă pe deschideri mari ale albiilor (peste 20 ÷ 25 m).

Fig. 18. Baraj cu fundaţie evazată

15
 - al doilea tip este asemănător cu primul însă, paramentul amonte vertical pe 0,55 din
înălţime, începând de la deversor şi înclinat în continuare.
Acest tip este mai îngroşat la bază şi este recomandat în aceleaşi condiţii ca primul.
- tipul al treilea are fundaţia orizontală fiind evazată spre amonte şi
aval. Elevaţia are paramentul amonte vertical pe 0,7 din înălţime şi paramentul aval înclinat pe 0,74
din înălţime.
Se recomandă la deschideri mai mici ale albiei, indiferent de panta terenului.
- al patrulea tip este asemănător cu al treilea, are o fundaţie evazată numai spre amonte.
Acestea se recomandă la deschideri de peste 50 ÷ 60 m, indiferent de panta longitudinală a torentului.

B. Baraje din beton armat [Munteanu S.A., 1993]

Din punct de vedere a tehnologiei de execuţie, aceste tipuri de lucrări se împart în trei
categorii, şi anume:
▪ din beton armat monolit;
▪ din beton prefabricat;
▪ mixte.
În afara acestor categorii unde barajul este executat integral din beton armat, mai putem avea
combinaţii de:
▪ beton armat şi zidărie de piatră;
▪ beton armat şi pământ;
▪ beton armat şi metal.
Aceste baraje din beton armat prezintă următoarele avantaje: reduc preţul de cost cam cu 25
%, consumul de materiale este mai mic, asigură o elasticitate mai mare a lucrării ceea ce conferă
structurii o mai mare stabilitate şi rezistenţă în exploatare.
În ideea reducerii volumului pe metru liniar de baraj la lucrările realizate monolit, a creşterii
randamentului în construcţia acestor lucrări, sunt utilizate o gamă largă de prefabricate din beton.
Aceste elemente aduc, prin utilizarea lor, încă o serie de avantaje, cum ar fi: creşterea productivităţii
muncii, transferarea unui mare volum de lucrări de pe şantier în poligoanele de prefabricate,
reducerea duratei de execuţie, realizarea unor lucrări de calitate superioară, reducerea preţului de
cost, în anumite situaţii, prin reducerea volumului acestora etc.
Dintre dezavantajele utilizării prefabricatelor enumerăm:
inaccesibilitatea utilajelor la locul punerii în operă, consum ridicat de materiale deficitare şi
energointensive ş.a.
a) Baraj în stea [Munteanu S.A., 1993]
Structura constructivă la acest tip de baraj este alcătuită din trei braţe:
 braţul de retenţie situat deasupra
terenului, sub forma unei plăci
din beton armat;
 braţul fundaţiei dispus ca un
pinten, la 45o faţă de elevaţie;
 braţul contragreutăţii sau placa de
bază a elevaţiei, orientată înspre
amonte (fig. 19).
Acest tip este recomandat pentru
albii torenţiale cu rocă necompactă.
Cele două părţi laterale ale acestei
lucrări, încastrate în maluri, sunt construite
din zidărie de piatră cu mortar de ciment iar,
în zona centrală în bieful din amonte, elevaţia
este dublată printr-un anrocament de
protecţie cu rol de amortizare a şocurilor şi
vibraţiilor din timpul viiturilor.
Fig. 19 - Baraj în stea
16
 b) Baraj din beton armat pe contraforţi [Comănescu Al., 1965;
Gaspar R., 1971; Ungureanu N., Popovici N., 1978]

În această categorie de
lucrări transversale de amenajare
a formaţiunilor torenţiale sunt:
- barajul pe contraforţi
tip clasic care este realizat din
plăci de beton trapezoidale
montate între contraforţi de formă
trapezoidală pe ambele direcţii
(fig. 20);
- baraj filtrant cu
contraforţi armaţi. Acest tip de
baraj s-a construit cu înălţimi
utile între 3 ÷ 6 m, în bazine cu
grade diferite de torenţialitate şi
cu substraturi litologice formate
din argile, nisipuri, pietrişuri şi
bolovani (fig. 16).
Fig.. 20 - Baraj filtrant cu contraforţi clasic

- baraj filtrant cu contraforţi armaţi. Acest tip de baraj s-a construit cu înălţimi utile între 3 ÷
6 m, în bazine cu grade diferite de torenţialitate şi cu substraturi litologice formate din argile,
nisipuri, pietrişuri şi bolovani (fig. 21).
În zona deversată, barajul se realizează din contraforţi din zidărie de piatră sau beton la 5 ÷ 6
m distanţă din ax în ax. Între aceşti contraforţi sunt plasate grile filtrante din beton monolit alcătuite
din două sau trei grinzi dispuse orizontal la echidistanţa de 2 ÷ 3 m în care se încastrează o serie de
grinzişoare verticale.
Fundaţia contraforţilor se poate realiza fie izolat la fiecare contrafort în parte, fie sub formă de
placă-radier.

Fig. 21. - Baraj filtrant cu contraforţi armaţi

17
 Părţile de încastrare în maluri se construiesc ca baraje de greutate cu secţiune trapezoidală din
zidărie din piatră sau beton simplu, iar elevaţia din zonele nedeversate este formată din plăci plane
verticale din beton armat, turnate monolit, susţinute pe contraforţi.
Aceste baraje, prin consumul redus de materiale faţă de barajele clasice de greutate
trapezoidale, au un preţ de cost cam cu 30 % mai mic, iar durata de funcţionare este mai mare
datorită retenţiei selective a aluviunilor.
Acest tip de baraj poate fi executat şi din prefabricate.
Au fost realizate mai multe baraje de acest tip, diferenţierile apărând la forma, dimensiunea şi
dispunerea grinzilor prefabricate cât şi prin forma şi dimensiunile contraforţilor.
Un prim subtip a fost conceput de C. Avram în anul 1963, fiind denumit „baraj din rigle
prefabricate din beton armat pe contraforţi din beton armat” iar ulterior denumit „baraj filtrant de
tip Cernica”. Contraforţii au o secţiune trapezoidală, cu parament amonte vertical şi paramentul aval
înclinat, iar grinzile prefabricate sunt de două tipuri: cele montate în zona
deversată au la capete nişte îngroşări sub formă de T astfel că, prin alăturarea succesivă rezultă
spaţiile libere dintre grinzi; în zonele nedeversate ele au formă normală, fără îngroşări, aşezându-se
etanş. Comparativ cu varianta monolită, acest tip de elemente prefabricate asigură reducerea:
volumului lucrărilor cu circa 65%, preţul de cost cu circa 40%, volumul materialelor de cam 65%.
Acest baraj este recomandat în special pe torenţii cu accesibilitate dificilă şi unde lipsesc materialele
de construcţii.
Subtipul Plătinoasa conceput de R. Gaspar şi I. Voiculescu în 1978 se deosebeşte de
precedentul prin faptul că ambii paramenţi sunt înclinaţi la contraforţi, iar grinzile sunt de trei tipuri.
Tot în această categorie au mai fost concepute:
- baraj cu contraforţi şi sistem filtrant din grinzi prefabricate montate manual – de N.
Gologan, la care profilul contraforţilor este pentagonul, cu paramentul amonte vertical şi paramentul
aval frânt, grinzile prefabricate sunt de tip uşor încastrându-se în masa barajului odată cu executarea
contraforţilor (fig. 22);

Fig. 22. Baraj din grile şi plăci pe contraforţi

- baraj cu contraforţi executaţi sub formă de redane – de N. Gologan, sistemul filtrant

executat tot din grinzi prefabricate, distanţa dintre contraforţi deci şi lungimea grinzilor este mult mai
mare decât la tipul precedent, ceea ce implică montarea mecanizată a grinzilor.
În ambele cazuri fundaţiile se realizează izolat la fiecare contrafort în zona nedeversată şi, sub
formă de radier în zona deversată.

18
 Au mai fost construite şi alte subtipuri însă, trebuie amintite subtipul realizat în Austria unde
grinzile prefabricate din
zona deversată au fost
înlocuite cu traverse de
lemn.
Baraj cu arcade şi
contraforţi, care are
montate blocuri
prefabricate din beton sub
formă de arcadă între
contraforţi (fig. 23).

Fig. 23 - Baraj cu arcade şi

contraforţi din prefabricate

Baraj filtrant mixt cu contraforţi este realizat din pământ, beton şi prefabricate.
Prefabricatele sunt montate între contraforţi în zona deversată iar aripile barajului sunt realizate din
pământ.
Baraj cu tuburi orizontale şi contraforţi are caracteristic faptul că în zona centrală, deversată,
între contraforţi sunt amplasate orizontal tuburi din beton armat cu Φ600 mm ÷ Φ800 mm, iar partea
laterală este realizată din pământ sau alte materiale (fig. 24).

Fig. 24 - Baraj cu tuburi

orizontale şi contraforţi

19
 c) Baraj din plăci de beton armat, în consolă [Munteanu S.A., 1993]
Are secţiunea transversală ca un T întors (fig. 25).

Partea centrală a barajului

se construieşte din beton turnat
sub formă de plăci verticale,
încastrate într-o placă orizontală
cu rol de fundaţie.
Această placă orizontală se
prelungeşte în amonte cu 1 ÷ 1,5
m şi se termină cu un pinten ce are
rolul de a împiedica infiltrarea
apei sub lucrare. În aval, placa
orizontală se prelungeşte atât cât
este nevoie pentru a asigura
stabilitatea lucrării, iar superficial
se consolidează cu un strat de
zidărie de piatră cu mortar de
ciment, pentru o rezistenţă mai
bună la erodare.

Fig. 25 - Baraj tip consolă

Încastrările barajului se construiesc din zidărie din piatră cu mortar sau beton şi au
dimensiunile obişnuite ale barajelor de greutate cu profil trapezoidal.
Având dezavantajul unui consum ridicat de oţel beton, acest tip de lucrare se justifică numai
pe torenţii situaţi la distanţe mari faţă de sursele de piatră sau agregate.
Comparativ cu barajul trapezoidal de greutate dimensionat cu eforturi de întindere pe paramentul
amonte, el conduce la o reducere a volumului lucrării de circa 50 % şi a preţului de cost cu 36%.

8. Baraje în arc [Munteanu S.A., 1993; Zaider S., 1978;

Popovici N., 1993; Ionescu V., Popovici N., Cuculaş I., 1980]
Acest tip de baraj se poate realiza din zidărie de piatră cu mortar de ciment sau din beton;
fiind mai economic decât barajele clasice (cu fundaţia evazată). Datorită înălţimilor mici în
comparaţie cu barajele hidroenergetice şi scopului pe care îl urmăresc, se folosesc arce cilindrice cu
feţe paralele, evitându-se formele complicate, cum ar fi arcul cu dublă curbură. Calculul lor s-a făcut
în ipoteza arcelor încastrate, neglijându-se greutatea barajului, efectul de consolă, încastrarea pe
contur şi legătura dintre arce. S-a luat în considerare presiunea hidrostatică (apă plus aluviuni)
corespunzătoare nivelului maxim la debitul de verificare, folosindu-se formulele pentru arce subţiri şi
s-a urmărit ca eforturile unitare să nu depăşească rezistenţele admisibile ale materialului folosit şi
presiunea pe teren. S-au obţinut reduceri în consumul de materiale de 20 ÷ 30% faţă de barajul cu
fundaţie evazată, prezentând o stabilitate şi o rezistenţă superioară. Domeniul de utilizare al acestui
tip de baraj poate fi mărit dacă în loc de a se menţine raza exterioară constantă (obţinându-se baraje
cilindrice) s-ar menţine unghiul la centru constant şi s-ar varia raza trasoare (baraj izogon cu rază
variabilă). Aceasta ar permite o înscriere mai uşoară a barajului în profilul transversal al văii şi o
reducere a eforturilor în naşteri.
Barajele în arc pot fi folosite şi în albii cu malurile nestâncoase, cu condiţia ca terenul de
fundare să fie destul de compact, însă în acest caz, aripile barajului se evazează în zona de încastrare
în maluri. Sunt recomandate totuşi, a fi amplasate pe formaţiuni cu maluri stabile şi rezistente.
Au fost executate şi baraje din arce multiple pe contraforţi a căror economicitate se plasează
între aceea a barajelor cu fundaţie evazată şi aceea a barajelor din arc simplu.

20
 Fig. 26. - Baraj cilindric

Folosind elementele
prefabricate, au fost executate şi
studiate tipurile:
 baraj cilindric (fig. 26);
 baraj boltă din prefabricate
(figura 27);
 baraj în arc din prefabricate
de beton armat (fig. 28).
obţinându-se în plus,
avantajele: reducerea preţului
de cost, diminuarea cheltuielilor
de transport, reducerea
consumului de materiale,
execuţie preponderent
mecanizată, reducerea duratei
de execuţie ş.a.

Fig. 27 - Baraj boltă din prefabricate (rază variabilă)

21
 Figura 28 - Baraj în arc din prefabricate tip I.P.Iaşi

9. Barajul cu grilă din beton armat pentru retenţia flotanţilor

[Munteanu S.A., 1993]
Având destinaţia concretă de reţinere a flotanţilor uşori (crengi etc.), zona lui deversată este
construită sub formă de scară filtrantă înclinată către aval. Această scară este alcătuită din mai multe
grinzi orizontale din beton armat cu lungimea de 6 m şi echidistanţa de 50 cm. Grinzile sunt
încastrate în culee din beton simplu ce constituie zonele nedeversate ale barajului.
Acest tip de baraj poate fi folosit şi la retenţia flotanţilor de dimensiuni mari cu condiţia
dimensionării grinzilor la şoc.

10. Barajul cu canal-dren (tip Rosič) [Munteanu S.A., 1993]

Reprezintă o combinaţie dintre un baraj de greutate propriu-zis, prevăzut cu barbacane de
dimensiuni mai mari decât cele obişnuite, cam 1,40 × 0,70 m şi un canal dren din beton armat, care
comunică cu deschiderea practicată în baraj (fig. 29).

Fig. 29 - Baraj cu galerie drenantă

22
 Principiul de funcţionare a acestui tip de baraj este acela al retenţiei selective a aluviunilor,
transformând scurgerea superficială (erozivă), într-o scurgere de adâncime (filtrantă şi inofensivă),
prin structura sa constructivă.

11. Praguri şi baraje din blocuri prefabricate de beton [Gaspar R.,

1971; Ionescu V., 1977; Popovici N., 1973, 1981; Munteanu S.A., 1993]
Sistemul constructiv al acestor tipuri se bazează pe folosirea prefabricatelor din beton,
prevăzute cu armătură de repartiţie, de forme geometrice diverse: paralelipipedice, trunchiuri de
piramidă etc. Dimensiunile şi greutatea blocurilor se alege funcţie de capacitatea mijloacelor de
transport, înălţimea lucrărilor, de condiţiile concrete de teren şi torenţialitate. La noi în ţară s-au
experimentat următoarele subtipuri de lucrări: baraje din blocuri prefabricate cu paramentul amonte
vertical şi paramentul aval înclinat; baraje din blocuri modulate prefabricate cu paramentul amonte
vertical şi paramentul aval în trepte sau redane; praguri din blocuri cu talpă.
De regulă aceste lucrări au fundaţie continuă, executată în contrapantă, cu sau fără consolă în
amonte. Blocurile se aşează pe fundaţii în rânduri orizontale, solidarizându-se între ele prin diverse
sisteme constructive: armături, cepuri din beton sau lemn impregnat, prin intrânduri
şi proeminenţe practicate pe suprafaţa lor.

Din această categorie de lucrări transversale fac parte:

- baraj din prefabricate tip Focşani (fig. 30);
- baraj tip I.P.Iaşi cu sâmburi armaţi (fig. 31);
- baraj de greutate din prefabricate tip I.P.Iaşi (fig. 32).
Au mai fost realizate şi lucrări transversale din grinzi de beton precomprimat, recomandate
însă pe formaţiunile care transportă material aluvionare grosiere.

Fig. 30. - Baraj din prefabricate tip Focşani

23
Fig. 31 - Baraj tip I.P.Iaşi cu sâmburi armaţi

Fig. 32 - Baraj de greutate tip I.P.Iaşi

24
 12. Praguri şi baraje din diverse structuri de beton prefabricat, umplute cu materiale
locale [Ionescu V., 1977; Popovici N., 1978, 1991; Ungureanu N., 1978]

În acest caz, aceste tipuri de lucrări au caracteristic un schelet de rezistenţă, de regulă cu

structură „celulară”, amplasat în partea centrală a lucrării. Scheletul se umple cu materiale locale şi se
racordează cu părţile laterale ale barajului care sunt construite din beton sau zidărie de piatră.
Au mai fost experimentate o serie de tipuri dintre care:
- structură din blocuri de beton prefabricat, fiind utilizate tuburi produse uzinat (tip Premo,
Bucov) sau în staţii proprii.
Tuburile se încastrează vertical într-o fundaţie continuă din beton simplu şi se umplu cu
materiale locale. La partea superioară solidarizarea se face prin intermediul unei grinzi orizontale din
beton armat sau a unei zidării de piatră.
Pentru lucrări cu înălţimi de 2-3 m este suficient un singur rând de tuburi însă, la lucrările mai
înalte se folosesc mai multe rânduri de tuburi cu dispunerea lor sub formă de redane, care au
înălţimea descrescătoare pe direcţia amonte-aval.
În zona deversată, tuburile se montează distanţat (10-20 cm) ca lucrarea să fie permeabilă, iar în
zonele nedeversate spaţiile dintre tuburi se obturează în scopul monolitizării construcţiei.
Tuburile de beton prefabricate mai sunt utilizate şi în combinaţii cu alte tipuri de elemente
prefabricate, rezultând de aici o serie de subtipuri de lucrări transversale:
- structură gen „căsoaie” realizată din elemente prefabricate din beton armat. Deci din
grinzişoare cu îngroşări la ambele capete, sub formă de I,
numite şi grinzişoare cu cioc, se construiesc celule spaţiale care se umplu cu materiale locale;
- structuri cu scheletul de rezistenţă realizat din „casete” sau „coşuri” cu pereţii din beton
simplu, având paramentul amonte vertical şi paramentul aval înclinat. Casetele se asamblează între
ele asemănător blocurilor din beton şi se umplu cu materiale locale.
În cadrul acestei categorii de lucrări transversale avem:
 baraj cu contraforţi din tuburi verticale şi blocuri prefabricate din beton, aşezate rectiliniu
sau în arc;
 baraj filtrant din coloane de beton prefabricate.

13. Lucrări transversale din elemente prefabricate [Munteanu S.A., 1993]

În această categorie de lucrări sunt tratate barajele care, în afara betonului armat au mai
utilizat şi alte materiale cum ar fi: bare din metal, cauciuc uzat, lemn impregnat rebutat.
Dintre lucrările utilizate cel mai frecvent pot fi amintite:
 barajul din grilă metalică pe contraforţi, conceput pentru retenţia flotanţilor şi aluviunilor
grosiere. A fost realizat într-o primă variantă cu barele din metal dispuse pe verticală şi
solidarizate pe orizontală tot cu bare din metal sau grinzi din beton armat; a doua variantă
are barele din metal
 aşezate orizontal. În ambele cazuri încastrarea s-a făcut în contraforţi şi părţile laterale ale
barajului, iar dacă malurile sunt stâncoase, barele se pot încastra direct în mal;
 baraje de tip uşor, din beton şi metal folosite în Franţa, constau din socluri de beton la
distanţa de 1,5 ÷ 2 m între ele în care se încastrează barele din metal dispuse orizontal;
 baraj din plasă de sârmă galvanizată experimentat tot în Franţa, la care plasa de sârmă se
montează pe elemente de formă tubulară din oţel, dispuse în poziţie verticală, încastrate
în patul albiei;
 baraj din bare de oţel prefabricate – realizat în Austria, are barele din oţel prinse între ele
cu buloane şi coşuri de metal cilindrice, fără fundaţie, solidarizate pe culee din beton;
 baraj din tablă ondulată de oţel, realizat în Italia, SUA;
 baraj din anvelope de tractor sau de autocamion uzate precum şi din traverse din lemn de
cale ferată, rebutate, soluţii ce au fost experimentate şi la noi în ţară.

25
 14. Criterii tehnice de aplicare a diferitelor tipuri de lucrări transversale [Ionescu V.,
1978, 1980; Munteanu S.A., 1993]
Realizarea unor lucrări transversale pe formaţiunile torenţiale, implică investiţii mari, care
necesită justificări atât din punct de vedere tehnic cât şi economic. Din punct de vedere tehnic, sunt
justificate lucrările transversale pe reţeaua de scurgere a formaţiunilor torenţiale, unde nu se pot
obţine rezultatele dorite prin lucrări biologice sau combinate cu lucrări de terasamente.
Din punct de vedere economic, justificarea este funcţie de mărimea pagubelor produse la
diferitele obiective economice şi sociale, prin dezvoltarea în lungime şi lăţime a reţelei de scurgere,
inundare şi colmatare la viituri.
Funcţie de natura materialelor utilizate, se pot face următoarele precizări:
- lucrările din pământ sau materiale locale se pot aplica pe sectoarele fără debit permanent, cu
secţiuni largi, cu debit lichid relativ redus, dar cu debit solid mare la viituri pentru colmatare rapidă şi
instalare a vegetaţiei;
- lucrările din lemn sunt recomandate pe sectoarele superioare ale formaţiunilor torenţiale, cu
secţiuni relativ înguste şi puţin adânci, cu debite reduse, cu transport de aluviuni cu dimensiuni mici
dar în cantităţi mari, pentru colmatare rapidă şi instalare a vegetaţiei;
- lucrările din gabioane sunt recomandate a se aplica pe sectoarele cu secţiuni înguste şi puţin
adânci, cu debite mici la viituri şi cu afuieri puternice în albie, cu debit permanent sau nepermanent,
iar piatra să existe la faţa locului cu dimensiuni diferite.
Atât lucrările din lemn cât şi cele din pământ şi gabioane pot fi
aplicate în amplasamente cu condiţii geotehnice (de încastrare şi fundare) mai puţin corespunzătoare.
- lucrările din lemn cu piatră, se aplică în aceleaşi condiţii ca cele din lemn, cu toate că au
rezistenţă mai mare, dar durata de funcţionare este mică din cauza lemnului;
- lucrările din zidărie din piatră cu mortar de ciment sau din beton, se pot
aplica pe sectoare cu secţiuni mai adânci dar relativ înguste, cu condiţii geotehnice corespunzătoare
de încastrare şi fundare, fără debite permanente importante, cu maluri stabile, cu debite de viitură şi
viteze mari ale curentului. Barajele pe contraforţi se pot aplica în aceleaşi condiţii ca cele
cu fundaţie evazată, necesitând secţiuni mai mari ale albiei. Lucrările în arc se construiesc în secţiuni
înguste şi cu maluri rezistente.
Lucrările filtrante se execută pe sectoarele cu debit permanent ridicat sau pe sectoarele cu
viituri puternice, cu condiţii geotehnice puţin corespunzătoare, cu secţiuni largi, precum şi pe
sectoarele cu maluri alunecătoare.
Acolo unde avem secţiuni şi maluri instabile sunt recomandate lucrările elastice din pământ,
căsoaie de piatră şi gabioane de înălţimi mici.
Lucrările rigide, precum şi cele de pământ cu înălţimi de peste 4-5 m, nu pot fi aplicate decât,
pe sectoarele cu maluri şi secţiuni stabilizate. Pe sectoarele de săpare sunt recomandate toate tipurile
de lucrări, în condiţiile menţionate, iar pe sectoarele de transport, unde lucrările sunt necesare numai
pentru reţinerea aluviunilor, sunt corespunzătoare lucrările cu înălţime mare şi cu permeabilitate
redusă, cum sunt cele din pământ şi zidărie.
Din caracteristicile şi avantajele arătate la fiecare tip de lucrare transversală prezentată, se
observă că, prin folosirea elementelor prefabricate din beton, beton armat şi metal se obţin o
multitudine de avantaje atât din punct de vedere tehnic cât şi economic. Deci, fiind mai ieftine,
realizându-se cu consumuri specifice de ciment mai reduse şi având o eficacitate tehnică ridicată, au
largi perspective de a fi extinse în amenajarea formaţiunilor torenţiale.

15. Încadrarea în categorii de importanţă a barajelor

Conform normelor metodologice NTLH-021, în funcţie de valoarea indicelui de risc asociat

barajului, care pentru barajele cu risc acceptabil are o valoare adimensională, mai mică sau egală cu
1, barajele se încadrează în una dintre următoarele categorii de importanţă:
▪ A - baraj de importanţă excepţională;
▪ B - baraj de importanţă deosebită;
▪ C - baraj de importanţă normală;
▪ D - baraj de importanţă redusă.
26
 În cazul unei valori a indicelui de risc asociat barajului mai mare de 1, riscul este inacceptabil,
iar barajul nu poate fi exploatat
Criteriul de stabilire a categoriei de importanţă a barajelor şidepozitelor îlconstituie riscul
determinat prin relaţia:

risc = indicele de cedare x consecinţa.

Indicii utilizaţi în evaluarea riscului barajelor şi depozitelor sunt:

a. indicele BA care este determinat de caracteristicile barajului sau depozitului (dimensiuni,
tip, descărcători, clasa de importanţă), ale amplasamentului acestuia (natura terenului de
fundare şi zona seismică) şi de condiţiile lacului de acumulare sau, după caz, ale
depozitului; criteriile şi punctajele corespunzătoare sunt prevăzute tabelar;
b. indicele CB, de stare a barajului, care este operant pentru barajele şi depozitele existente şi
depinde de sistemul de supraveghere, de lucrările deîntreţinere, de principalele date din
urmărirea comportării în timp (UCC) şi de condiţiile lacului de acumulare şi ale uvrajelor-
anexă; criteriile şi punctajele aferente sunt prevăzute deasemenea tabelar;
c. indicele CA care cuantifică consecinţele avariei barajului sau a depozitului, ţinându-se
seama de posibile pierderi de vieţi omeneşti, de efectele produseasupra mediului, de
efectele socio-economice etc.; criteriile şi punctajelecorespunzătoare sunt prevăzute în
tabele.
Pentru fiecare indice cuantificarea se face pe baza subcriteriilor şi a sistemului de puncte
atribuit acestora. Punctajul total al unui criteriu este dat de suma aritmetică a punctajelor
subcriteriilor. În cazul indicilor BA şi CB situaţia cea mai favorabilă este exprimată prin punctajul
maxim, iar suma punctajelor subcriteriilor este plafonată la maximum 100. În cazul indicelui CA
subcriteriile sunt punctate maximal pentru consecinţele cele mai grave, iar suma acestora, în situaţia
cea mai defavorabilă, este plafonată la 100.
În cazul barajelor sau depozitelor aflate în faza de proiectare sau execuţie, indicelui CB, de
stare a barajului, i se va atribui valoarea maximă (CB = 100).
Riscul asociat unui baraj se apreciază printr-un indice (RB) determinat prin relaţia:
RB = CA : ( α x BA + β x CB),
în care indicii CA, BA şi CB sunt cei prezentaţi la art. 4, iar coeficienţii de pondere α şi β au
valorile:
a. coeficientul α:
α= 1 - pentru baraje sau depozite proiectate ori verificate conform reglementărilor actuale;
α= 0,8 - pentru baraje sau depozite proiectate pe baza unor reglementări mai vechi;
α= 0,4 - pentru situaţii în care nu se cunosc date referitoare la proiectare;
b. coeficientul β:
β = 1 - pentru baraje sau depozite aflate în proiectare ori construcţie, respectiv existente, cu
comportare normală pe toată durata de exploatare;
β = 0,7 - pentru baraje sau depozite existente care au suferit incidente ori accidente în
exploatare, remediate prin execuţia de lucrări suplimentare.
În funcţie de valoarea indicelui de risc asociat barajului (RB) se determină categoria de
importanţă, după cum urmează:
a. pentru barajele care realizează acumulări de apă:
RB > 0,5 - baraj de importanţă excepţională (A);
0,5 > RB > 0,25 - baraj de importanţă deosebită (B);
0,25 > RB > 0,1 - baraj de importanţă normală (C);
RB < 0,1 - baraj de importanţă redusă (D);
b. pentru barajele şi digurile care realizează depozite de deşeuri industriale:
RB > 0,8 - baraj de importanţă excepţională (A);
0,8 > RB > 0,15 - baraj de importanţă deosebită (B);
0,15 > RB > 0,05 - baraj de importanţă normală (C);
RB < 0,05 - baraj de importanţă redusă (D).
27
 16. Interacţiunea barajelor cu mediul
Cunoaşterea influenţei barajelor şi a lacurilor de acumulare asupra mediului, a aspectelor
economice şi socio-politice pe care le implică construirea acestora este deosebit de importantă.
Creşterea conştiinţei publicului cu privire la aceste aspecte si a altora, precum dezvoltarea durabilă, a
condus la o dezbatere susţinută privind avantajele sau dezavantajele unor proiecte recente de baraje şi
în consecinţă la apariţia “Comisiei Mondiale a Barajelor” (WCD) în 1998. WCD, are legături strânse
cu Naţiunile Unite, Banca Mondială şi Uniunea Mondială a Conservării Mediului.
Barajele provoacă modificări importante ale regimului de curgere care constau din:
 terenuri inundate, prin crearea unui lac de acumulare inundându-se terenuri de calitate
uneori fiind necesară şi strămutarea unor aşezări omeneşti;
 reţinerea aluviunilor care în mod normal ar fertiliza terenul în aval;
 pericol de inundaţii pentru populaţie şi faună;
 stratificarea termică;
 inducerea de cutremure ca urmare a umplerii lacurilor de acumulare;
 poluarea râului în timpul execuţiei barajului cu ciment, ape uzate, din săpături, produse
petrolifere, diverse depuneri, etc.;
 modificarea traseului râului prin îndiguirea şi protejarea malurilor, ceea ce conduce la
eliminarea meandrelor, a bălţilor şi a braţelor moarte,
 modificarea patului albiei, atât din punct de vedere al substratului, cât şi a pantei şi a
rugozităţii,
 formarea conurilor de dejecţie în zonele de vărsare a văilor laterale,
 depuneri aluvionare la cozile lacurilor,
 împotmolirea gurilor de vărsare ale afluenţilor şi formarea de bare aluvionare, care
împiedică debuşarea normală a acestora,
 prin reducerea pantei de scurgere şi a vitezei apei, depunerile aluvionare conduc la
fenomenul de colmatare a cozilor lacului;
 distrugerea unor specii de vieţuitoare;
 inundarea unor situri arheologice;
 probleme cu compuşii de azot ce pot avea efect asupra peştilor;
 necesitatea scărilor de peşti;
 boli favorizate de umiditatea excesivă;
 schimbări climatice;
 uscarea unor porţiuni de albie în aval;
 poluarea aerului, poluare sonora şi praf în timpul perioadei de construcţie.

In general construcţia de baraje de acumulare, diguri, precum şi regularizarea diverselor

cursuri de apă au de cele mai multe ori efecte negative asupra ecosistemelor acvatice. Lacurile de
baraj reduc cantitativ o serie de specii, restrângându-se arealul lor. Însă toate aceste construcţii
hidrotehnice au şi unele efecte pozitive, îndeosebi asupra calităţii apei din diversele râuri sau lacuri,
precum efecte de atenuarea viiturilor. Majoritatea lucrărilor hidrotehnice ajută la îmbunătăţirea
calităţii apei în mod activ sau pasiv având rol de epurare a apei, aceste acumulări comportându-se ca
nişte decantoare uriaşe care curăţă apa de diverse impurităţi. De asemenea, barajele au rol de barieră
în cazul unor poluări accidentale, unda de poluare este mai lentă, existând timp mai lung de
intervenţie pentru combaterea poluării.

17. Caracteristici generale ale barajelor

Caracteristicile generale ale barajelor diferă faţă de alte construcţii inginereşti prin
următoarele:
 orice baraj este o construcţie unică deoarece structura hidro-geologică a fundaţiei,
caracteristicile materialului de construcţie,
 caracteristicile bazinului de recepţie, etc., sunt specifice amplasamentului.
 orice baraj trebuie să funcţioneze pentru perioade îndelungate de timp la limita
încărcărilor pentru care a fost proiectat.
28
  construcţia barajelor presupune îmbinarea cunoştinţelor legate de calculul structurilor, de
mecanica fluidelor, de geologie, hidrologie şi hidraulică.
 limita de vârstă a barajelor este dictată de colmatarea lacului de acumulare.
 marea majoritate a barajelor sunt baraje de pământ, întrucât sunt mai accesibile ca
materiale de construcţie.
Construcţia de baraje îmbină aşadar cunoştinţe generale şi de specialitate. Inginerul
constructor de baraje trebuie să îmbine optim soluţiile tehnice, economice şi aspectele de mediu fără
să compromită siguranţa şi funcţionalitatea acestor construcţii.

17. Clasificarea acţiunilor la care sunt supuse barajele (de greutate)

Acţiunile asupra construcţiilor hidrotehnice de retenţie se clasifică în functie de durată,
respectiv de frecvenţa şi intensitatea cu care apar în timpul execuţiei sau exploatării construcţiilor .
Clasificarea acţiunilor se prezintă în Tabelul 2.
Tabelul 2
Nr.
Categoria acţiunii Simbol Caracterizarea acţiunii
Crt.
Acţiune pentru care variaţia în timp a mărimii este neglijabilă
1 Permanente P sau pentru care variaţia este mereu în aceasi direcţie
(monotonă) până când acţiunea atinge o anumită valoare limită.
Acţiune cu o intensitate variabilă în timp sau în mod
2 Temporare T
intermitent şi care în anumite perioade poate să lipsească.
Cvasipermanente - Acţiune care se aplică pe durate lungi sau în mod frecvent cu
3 C
de lungă durată intensităţi variabile sau practic egală cu valoarea caracteristică
Variabile – de Acţiune a cărei intensitate variază sensibil în timp sau care
4 V
scurtă durată poate lipsi pe intervale lungi de timp.
Excepţionale Acţiune care are intensităţi semnificative dar care apare rar,
5 E
(Accidentale) eventual chiar niciodată pe durata de exploatare a construcţiei

Acţiunile permanente (P) includ dupa caz urmatoarele încărcări: greutatea proprie a corpului
barajului, greutatea proprie a echipamentelor tehnologice permanente, greutatea lesturilor care
contribuie la asigurarea stabilitǎţii construcţiei, forţe din precomprimarea corpului barajului cu
ancore pretensionate, starea de eforturi iniţiale (îngheţate) la injectarea rosturilor de contracţie a
barajelor arcuite. In categoria acţiunilor temporare cvasipermanente de lungă durată (C) se
include încarcări ca:
- presiunea apei corespunzatoare nivelului retenţiei normale (NRN) în bieful amonte al
construcţiei de retenţie .
Prin NRN se înţelege nivelul maxim al retenţiei în condiţiile exploatării normale a acesteia,
exceptând nivelurile care pot apare la evacuarea debitelor maxime (de dimensionare, verificare) în
condiţii normale de exploatare.
In presiunea apei se consideră, dupa caz, urmǎtoarele componente:
 presiunea hidrostatică din bieful amonte;
 presiunea hidrostatică din bieful aval;
 subpresiunea (statică şi dinamică) pe conturul subteran al construcţei de retenţie în
condiţii normale de funcţionare a lucrărilor de etanşare – drenaj;
 presiunea din infiltraţia apei prin sistemul unitar construcţie de retenţie – teren de fundare
(presiunea apei prin rosturi sau fisuri, presiunea apei din pori, presiuni intersiţiale);
 presiunea hidrostatică din conducte, galerii de golire corespunzatoare nivelului retenţiei
normale (NRN) la priza de apǎ.
 împingerea activa a pământului inclusiv a aluviunilor depuse în lacul de acumulare şi a
suprasarcinilor;
 împingerea muntelui în cazul construcţiilor subterane auxiliare construcţiilor hidrotehnice
de retenţie ;
 acţiunea variaţiilor climatice de temperatură pentru anul cu amplitudinea medie de
variaţie a temperaturilor medii anuale;
29
  încărcări tehnologice şi încǎrcǎri utile diverse cu caracter cvasipermanent;
 efecte din tasări şi deplasări diferenţiate ale fundaţiei cand acestea nu sunt rezultatul unor
schimbări majore a structurii terenului de fundare;
 încărcări produse de efectul deformaţiilor împideicate (contracţia betonului, reacţii alcalii
- agregate de umflare a betonului etc.)

În categoria acţiunilor temporare variabile de scurtă durată (V) se includ încărcări ca:
 presiunea apei (din bieful amonte, din bieful aval, subpresiune) corespunzatoare nivelului
maxim al apei în loc (NRM) în conditii normale de exploatare a construcţiei;
 presiunea hidrodinamică a apei asupra deversorului la deversǎri corespunzǎtoare nivelului
maxim al apei în lac (NRM);
 împingerea gheţei determinată pentru grosimea medie multianuală;
 presiunea din acţiunea valurilor produse de vânt, determinate pentru viteza medie
multianuală a vantului;
 impactul cu corpuri plutitoare, nave.
În categoria acţiunilor excepţionale (accidentale) (E) se includ:
 presiunea apei (din bieful amonte, din bieful aval, subpresiune) corespunzatoare nivelului
maxim al apei în lac (NRM) în conditii speciale de
 exploatare a constructiei (deteriorări ale sistemului de etansare-drenaj, fisuri la piciorul
amonte pe contactul baraj – fundaţie etc);
 acţiunea seismică (efecte inerţiale şi hidrodinamice produse de cutremurul operaţional –
OBE – sau cutremurul de evaluare a siguranţei – SEE);
 împingerea gheţii determinatǎ pentru grosimea maximă multianuală, precum şi în cazul
ruperii zǎpoarelor şi a evacuării apelor mari în perioadele
 de iarna;
 presiunea din acţiunea valurilor produse de vânt determinate pentru viteza maximă
multianuală a vântului;
 acţiunea variaţiilor climatice de temperatură pentru anul cu amplitudinea maximă de
variaţie a temperaturilor medii lunare.
Luarea în consideraţie sau neglijarea unor forte sau a altora depinde de importanta barajului şi
de înălţimea lui.

18. Urmărirea şi comportarea în timp a construcţiilor hidrotehnice (UCCH)

Supravegherea construcţiilor cuprinde totalitatea mijloacelor şi metodelor folosite pentru

culegerea informaţiilor privind încărcările şi răspunsul lucrării, precum şi pentru prelucrarea şi
interpretarea acestora, în vederea aprecierii gradului de siguranţă prezentat de acea lucrare la un
moment dat.
Activitatea de supraveghere depistează în acest fel cazurile în care siguranţa structurală este
afectată şi impune declanşarea măsurilor de prevenire a afectării lucrărilor de construcţii.
Chiar dacă, aparent, urmărirea comportării construcţiilor necesită cheltuieli semnificative din
partea unui deţinător, aceste cheltuieli sunt pe deplin justificate dacă este prevenită o singură afectare,
care ar provoaca pagube ce depăşesc cu câteva ordine de mărime totalul cheltuielilor făcute pentru
supraveghere pe toată durata de viaţă a respectivelor construcţii (baraje, diguri, regularizări, etc).
Prin UCCH se urmăreşte furnizarea unei cantitati importante de informatii privind
comportarea structurală care să completeze un program adecvat de evaluare a sigurantei unei lucrarii
hidrotehnice.
Principalele obiective ale supravegherii lucrărilor hidrotehnice cu aparatură de măsură şi
control (AMC) sunt:
- diagnosticul;
- prognoza;
- aspectele legale;
- cercetarea.

30
 Prin diagnostic se realizează:
- Verificarea parametrilor de proiectare
- Verificarea / validarea unor noi tehnologii de executie
- Diagnosticarea unei cauze specifice de producere a unui eveniment advers
- Verificarea / validarea eficacitatii unor masuri de remediere sau crestere a gradului de
siguranta
- Verificarea continua a comportarii normale a constructiei

Prin prognoză:
- se actualizează continuu datele furnizate de sistemele AMC.
- se poate ameliora calitatea prognozei privind comportarea lucrarii in cele mai diverse
scenarii de exploatare

Prin aspecte legale se indică dacă:

- datele furnizate de sistemele AMC pot servi la determinarea cantitatilor de lucrari efectiv
realizate, cu utilitate in evaluarea costurilor
- aceste date pot servi ca banca de date in situatii de litigiu sau ca probe in situatia unor
despagubiri ca urmare a unor accidente

Prin cercetare se realizează:

- progrese in ingineria geotehnica au avut la baza masuratorile in-situ.
- progrese care au afectat o intreaga categorie de constructii.
- incercari practice pentru a se verifica si, eventual, extinde teoriile mecanicii pamanturilor
si rocilor
- masuratori in scopul cercetarii, care necesita, de regula, o monitorizare mult mai extinsa
decat cea normala, cu scopul urmaririi comportarii constructiilor

Conform OUG 244-2000 privind siguranţa barajelor deţinătorii de baraje sunt obligaţi să
urmărească comportarea în timp a acestor construcţii pe baza unor proiecte specializate, elaborate
prin grija acestora. Proiectele de urmărire a comportării în timp a barajelor trebuie să respecte
reglementările generale în domeniu, prevăzute de legislaţia în vigoare şi de normativele tehnice
specifice, precum şi elementele stabilite la proiectare sau prin evaluările periodice ale stării de
siguranţă.
Activitatea de urmărire a comportării în timp a barajelor se organizează pe 3 niveluri, astfel:
a) nivelul I, cuprinzând inspecţiile vizuale, măsurătorile la aparate de măsură şi control şi
interpretarea primară a rezultatelor - depăşirea unor valori de atenţie şi alarmă -, realizate de
personalul de exploatare cu sarcini specifice, certificat de autorităţile centrale (minister);
b) nivelul II, cuprinzând sinteza periodică a observaţiilor, a măsurătorilor şi a inspecţiilor
tehnice anuale şi interpretarea acestora din punct de vedere al siguranţei barajului, realizată prin grija
deţinătorului de specialişti care întocmesc rapoarte sintetice anuale;
c) nivelul III, cuprinzând analiza şi avizarea rapoartelor de sinteză anuale, realizate de o
comisie de urmărire a comportării în timp a barajelor, organizată de către deţinător, a cărei
componenţă este avizată de Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor şi Lucrărilor Hidrotehnice
(CONSIB) şi aprobată de autoritatea centrală de resort în cazul deţinătorilor care nu organizează
comisii proprii, analiza şi avizarea rapoartelor anuale vor fi realizate fie de comisiile aprobate ale
altor deţinători, fie de grupuri de specialişti aprobaţi de ministerul de resort, cu avizul tehnic
consultativ al CONSIB.
Rapoartele anuale privind comportarea şi siguranţa în exploatare a barajelor aflate în
administrarea unui deţinător sunt analizate în cadrul evaluării periodice a siguranţei, iar îndeplinirea
corectă din punct de vedere legal, tehnic şi organizatoric a obligaţiilor prevăzute în proiectele
de urmărire a comportării în timp a construcţiilor condiţionează emiterea autorizaţiei de funcţionare
în condiţii de siguranţă sau reînnoirea acesteia. Nerespectarea proiectului de urmărire a comportării
în timp a construcţiilor atrage suspendarea autorizaţiei de funcţionare în condiţii de siguranţă pe o
perioadă de 30 de zile, timp în care trebuie realizată conformarea cu proiectul.
31
 Pentru prevenirea unor accidente sau a unor avarii datorate sabotajelor, vandalismului ori
unor acţiuni iresponsabile deţinătorii de baraje cu risc sporit sunt obligaţi să organizeze şi să realizeze
un sistem de securitate şi pază a barajelor, aprobat de inspectoratele judeţene de protecţie civilă*).
În scopul asigurării protecţiei şi siguranţei barajelor se interzice realizarea unor construcţii,
depozite, amenajări sau a altor activităţi în ampriza barajelor ori în zonele de protecţie stabilite la
aprobarea proiectului sau conform prevederilor legale.
Realizarea de lucrări de traversare a barajelor sau în zonele lor de protecţie se poate face în
baza permisului de traversare.
Art. 13. - În cazul trecerii în conservare, al postutilizării sau al abandonării unui baraj, deţinătorul
acestuia va întocmi o documentaţie distinctă. Deţinătorul va stabili şi va asigura, pe cheltuială
proprie, lucrările şi măsurile de încadrare într-o categorie de folosinţă posibilă a barajului sau va
demola construcţia, cu asigurarea corespunzătoare a curgerii apelor, inclusiv a apelor maxime, în
secţiunea barată iniţial.
Controlul îndeplinirii exigenţelor de performanţă şi al respectării prevederilor legale aferente
siguranţei barajelor se face de reprezentaní ai ministerul ui de resort sau de împuterniciţi ai acestuia.

19. Asigurarea siguranţei în exploatarea şi întreţinerea lucrărilor hidrotehnice

Evaluarea stării de siguranţă în exploatare a echipamentelor hidroelectromecanice, (EHEM),

ale evacuatorilor de ape mari ai barajelor - stavile, vane, clapete etc. - constituie o expertiză tehnică
de specialitate care face parte integrantă din expertiza privind evaluarea stării de siguranţă în
exploatare a barajelor şi lacurilor de acumulare sau a barajelor şi digurilor care realizează depozite de
deşeuri industriale. Acestea se supun regulilor generale stabilite prin Metodologia privind evaluarea
stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi lacurilor de acumulare - NTLH-022 şi prin Metodologia
privind evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi digurilor care realizează depozite de
deşeuri industriale - NTLH-023, (Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 116/2002 şi
Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 289/2002). Prin excepţie, pentru
barajele cu autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţă în baza expertizei tehnice
corespunzătoare, expertiza echipamentelor hidroelectromecanice se poate face şi independent, dacă
observaţiile în exploatare asupra EHEM ridică suspiciuni, cu condiţia însuşirii acesteia de către
expertul pentru evaluarea siguranţei barajului.
Evaluarea siguranţei EHEM cuprinde două etape ale evaluării siguranţei barajului:
a) etapa I, preliminară, se realizează pe baza datelor existente şi a inspecţiei tehnice a
echipamentelor, care poate să prevadă un program de investigaţii suplimentare, strict necesare pentru
caracterizarea stării tehnice şi a condiţiilor de exploatare;
b) etapa a II-a, finală, pe baza etapei I şi a rezultatelor investigaţiilor suplimentare, care
propune lucrările şi măsurile necesare aducerii EHEM la nivelul de siguranţă conform cerinţelor şi
reglementărilor în vigoare şi exigenţelor formulate de expertul pentru baraj, precum şi concluziile
pentru condiţiile de exploatare în perioada următoare.
Fiecare etapă se încheie prin întocmirea unui raport de evaluare. Acesta împreună cu toate
documentele care au stat la baza întocmirii lui se predau expertului pentru baraj. După avizare
expertul pentru baraj îl introduce în documentele expertizei. În cazul în care se consideră necesar,
expertul pentru baraj poate solicita expertului EHEM completări sau reevaluări la raportul de
evaluare.
Evaluarea siguranţei în exploatare a EHEM, se realizează de experţi constituiţi în corpul
experţilor EHEM.
Corpul experţilor EHEM este constituit din maximum 25 de experţi, certificaţi sau avizaţi,
după caz, în conformitate cu Regulamentul privind organizarea şi certificarea corpului de experţi
pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a EHEM care fac parte din barajele încadrate în
categoriile de importanţă A şi B şi, respectiv, cu Regulamentul privind organizarea şi avizarea
corpului de specialişti pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a EHEM care fac parte din
barajele încadrate în categoriile de importanţă C şi D.

32
 BIBLIOGRAFIE

- Ion Giurma – Soluţii constructive pentru amenajarea formaţiunuilor torenţiale, Editura

Performatica, Iaşi, 2006
- Francisc Grudnicki , Ioan Ciornei -Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin lucrări
specific, 2007
- Dan Prepeliţă, Dorin Cotiuşcă – Construcţii hidrotehnice în lucrări de îmbunătăţiri funciare,
Editura Performantica, Iaşi, 2005
- Ion Giurma, Ioan Crăciun, Catrinel Raluca Giurma – Hidrologie şi hidrogeologie- Aplicaţii,
Tipografia Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, 2003
- Ion Giurma – Sisteme de Gospodărire a Apelor Editura tehnică 1999;
- Ion Giurma – Viituri şi măsuri de apărare, editura Gh. Asachi Iaşi, 2003;
- Corneliu Dan Hâncu - regularizări de râuri şi combaterea inundaţiilor, 2008
- Dan Stematiu - Amenajări hidroenergetice, Editura Conspress, Bucureşti, 2008
- Dan Dăscăliţa – Amenajări şi construcţii hidrotehnice, Note de curs;
- Schema Cadru de Amenajare a BH Siret, Administraţia Bazinală de Apă Siret Bacău – 2010;
- Directiva Cadru 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei
- OUG nr. 244 din 28.11.2000 privind siguranta barajelor

1 Arghiriade C., Învăluiri şi lucrări transversale şi longitudinale din lemn şi lupta împotriva torenţilor,
Bucureşti, 1954
2 Baloiu V.,Giurma I.,Impactul sistării lucrărilor antierozive asupra amenajărilor
complexe din zona Rugineşti-Pufeşti-Panciu, judeţul Vrancea, Revista Îmbunătăţiri funciare şi construcţii
rurale, nr.1, Bucureşti, 1994
3 Băloiu V., Amenajarea torenţilor pe teritoriul agricol, AD. Agrosilvică, Bucureşti, 1965
4 Băloiu V., Combatarea eroziunii solului şi regularizarea cursurilor de apă, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1967
5 Băloiu V., Popovici N., Giurma I., Îndrumător pentru întocmirea proiectelor de combatere a
eroziunii solului şi amenajarea torenţilor, I.P.Iaşi, 1978
6 Băloiu V., Giurma I., Schemă de amenajare antierozională a zonelor de influenţă referitoare la colmatarea
lacurilor de acumulare, Buletinul Informativ al Academiei de ştiinţe agricole şi silvice, nr. 8, Bucureşti, 1990
7 Băloiu V., Amenajarea bazinelor hidrografice şi a cursurilor de apă, Editura CERES, Bucureşti, 1980
8 Comănescu Al., Tipuri noi de lucrări folosite pentru amenajarea formaţiunilor torenţiale şi pentru stăvilirea
avalanşelor, Inst. Central de Documentare Tehnică, Bucureşri, 1965
9 Dan E., Regularizări de râuri, Bucureşti, 1965
10 Gaşpar R., Introducerea prefabricatelor în lucrările de corectare a torenţilor, Buletin de informare, nr. 11-
12, Silvicultură, Bucureşti, 1971
11 Gaşpar R., Studii asupra unor noi tipuri de baraje pentru corectarea torenţilor, MEFMC-ICF, Bucureşti,
1975
12 Gaşpar R., ş.a. Baraje cu fundaţie evazată pentru corectarea torenţilor, Ed. Ceres, Bucureşti, 1973
13 Gaşpar R., ş.a. Baraje din contraforţi de beton armat şi grinzi de beton prefabricate pentru corectarea
torenţilor, Redacţia de propagandă tehnică agricolă, Bucureşti, 1978
14 Giurma I., Apărarea obiectivelor importante de efectele negative ale viiturilor şi protecţia mediului
înconjurător prin soluţii eficiente de amenajare a formaţiunilor torenţiale, în condiţiile
economiei de piaţă, Rev. Hidrotehnica, nr.8, Bucureşti, 1989
15 Giurma I., Schemes for the watershed management afferent the storage basins as preventive measures in
reservoir΄s filling with bed load, Buletinul I.P.Iaşi, 1991
16 Giurma I., Unele măsuri preventive eficiente pentru atenuarea colmatării lacurilor, Al II-lea Simpozion
Francofon al apei, Iaşi, 1993
17 Giurma I., Kárpát-medence vízkészlete és vizi környesetvédelmekongresszus, Magyar Hidrologiai Tarsasag,
Eger, Hungary, okt. 17-21, 1994
18 Giurma I., Colmatarea lacurilor de acumulare, Tempus S_JEP 09781/95 Gestion et protection de la
resource en eau, Ed. HGA Bucuresti, 1997
19 Giurma I., Hidrologie, Ed. Politehnium, Iaşi, 2006
20 Giurma I., Hidrologie specială, Ed. Politehnium, Iaşi, 2004
21 Giurma I., Viituri şi măsuri de apărare, Ed. Gh.Asachi, Iaşi, 2003
22 Giurma I., Vlad I., Metode numerice şi programe de calcul. Îndreptar proiecte de CES, I.P.Iaşi. 1978
33
23 Giurma I., Stănilă Al., Contributii la amenajarea antierozionala a torentilor din
bazinele de receptie ale lacurilor de acumulare, Rev. Hidrotehnica, 35, nr.9, Bucuresti, 1990
24 Giurma I., Stănilă Al., Baraj filtrant din stâlpi prefabricaţi în fundaţii monolit, cu sistem de reţinere a
aluviunilor din fier beton, plasă de sârmă şi materiale locale, Simpozionul de irigaţii şi drenaje. Noiembrie,
Bucureşti, 1990
25 Giurma I., Stănilă Al., Stănilă A., Baraj filtrant plan, Brevet, RO 101248, 1990
26 Giurma I., Stănilă Al., Zavati V., Stănilă A., Baraj din elemente prefabricate pentru amenajarea torenţilor,
Brevet, RO 96362, 1987
27 Giurma I., Zavati V., Studiul influenţei bazinelor de recepţie asupra procesului de colmatare din lacurile
de acumulare mijlocii şi mici, Revista Hidrotehnica, nr. 1, 1983, Bucureşti
28 Giurma I., Stănilă Al., ş.a. Baraj filtrant pentru ravene înguste cu structura de rezistenţă
ancorată pe fundul albiei, construit din elemente prefabricate, cu sistemul de reţinere a aluviunilor din fier-
beton şi material locale, Simpozionul de irigaţii şi drenaje. Noiembrie, Bucureşti, 1990
29 Giurma I., Stănilă Al., Baraj filtrant integral prefabricat pentru amenajarea formaţiunilor torenţiale cu
secţiune transversală în „V” şi maluri stabile, Simpozionul de irigaţii şi drenaje. Noiembrie, 1990, Bucureşti
30 Ionescu V., Giurma I., ş.a. Calcule şi modele matematice pentru combaterea eroziunii
solului, sinteză documentară, INID, Bucureşti, 1978
31 Ionescu V., Popovici N., Cuculaş I., Tipuri economice de construcţii din elemente prefabricate
pentru amenajarea ravenelor şi torenţilor, MAIA-DIFCA, Combatarea eroziunii de adîncime, Focşani, 1977
32 Ionescu V., Popovici N., Amenajarea formaţiunilor torenţiale pe teritoriul agricol, Sinteză documentară,
INID, Bucureşti, 1980 33 Munteanu S.A., ş.a. Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin lucrări
silvice şi hidrografice, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1993
34 Popovici N., Nour D., Lucrări transversale filtrante, din rigle de beton precomprimat, pentru corectarea
torenţilor, Sesiunea Ştiinţifică Jubiliară, I.P.Iaşi, 1978
35 Popovici N., Pricop A., Îndrumător pentru dimensionarea lucrărilor de pe reţeaua
torenţială, I.P.Iaşi, 1981
36 Popovici N., Combaterea eroziunii solului, curs litografiat I.P.Iaşi, 1991
37 Popovici N., Element prefabricat din beton pentru realizarea structurii
permeabile la baraje în arc. Brevet de invenţie nr. 107284, 1993
38 Popovici N., Cuculaş I., Ionescu V., Consideraţii asupra unor tipuri economice de lucrări
transversale din elemente prefabricate executate în zona Homocea, jud. Vrancea, Lucrări comunicate la
sesiunea jubiliară, I.P.Iaşi, Fac. Hidrotehnică, 1978
39 Prişcu R., Construcţii hidrotehnice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974
40 Stănilă A., Giurma I., Stănilă Al., Barrage filtrant plan en elements prefabriques et materiaux
locaux a ancrages dans le lit, Buletin I.P.Iaşi, Tom XLIV (XLVIII), Fasc. 1-4, Hidrotehnică, 17-27, 1998
41 Stănilă A., Studiu comparativ al eficienţei unor noi tipuri de lucrări de construcţii de pe reţelele torenţiale
din zona Vrancei, Teză de doctorat, U.T. Iaşi, Facultatea de Hidrotehnică, 1996
42 Stănilă Al., Ionescu I., Giurma I., Stănilă A., Baraj filtrant cu geometrie variabilă pentru amenajarea
torenţilor, Brevet, RO 96361, 1988
43 Stănilă Al. Giurma I., Ionescu I., Patraş M., Baraj de retenţie din elemente prefabricate, Brevet, RO
103233, 1991
44 Ungureanu N., Popovici N., Noi tipuriconstructive de baraje filtrante pe torenţi. Lucrări
comunicate la Sesiunea Jubiliară a I.P.Iaşi, Facultatea de Hidrotehnică, 1978
45 Ungureanu N., Popovici N., Structură de baraj filtrant din elemente prefabricate, Brevet
RSR 75272, 1980
46 Voicu D., ş.a. Unele probleme privind proiecatrea şi execuţia barajelor de pământ pe torenţi, MAIA-
DIFCA, Tehnologie CES 78, Suceava, 1978
47 Voiculescu I., Teorie şi tabele de dimensiuni pentru barajele de greutate folosite în corectarea torenţilor,
Ed. Agrosilvică, Bucureşti, 1964
48 Zaider S., Limitele economice ale barajelor în arc cilindric, la lucrările de combaterea eroziunii solului,
Lucrări communicate la sesiunea jubiliară, I.P.Iaşi, Fac. Hidrotehnică, 1978

34