Elementele principale ale unei centrale hidroelectrice

O centrală hidroelectrică are următoarele părți esențiale:

- Lacul de acumulare
- Barajul de reținere
- Priza de apă
- Conducta de aducțiune
- Conducta forţată şi distribuitorul
Lacul de acumulare este lacul artificial creat în spatele barajului în scopul
stocării (înmagazinării) volumelor mari de apă care vor folosi la producerea
energiei electrice. În afara de folosinţa energetică, lacul de acumulare poate
folosi la irigaţii, alimentări cu apă, agrement,etc

Barajul

Barajul este construcția hidrotehnică care are drept scop ridicarea nivelului
apelor în vederea devierii lor într-o aducțiune sau al acumulării lor pentru
regularizarea debitelor.
Barajele se pot clasifica după mai multe criterii:
a. după materialul din care sunt executate:
- baraje de pământ - care folosesc ca materiale de construcție balast, argilă sau
alte materiale locale
- baraje de piatră - care folosesc ca materiale de construcție arocamentele sau
zidariă uscată
- baraje de beton
- baraje de beton armat - care folosesc ca materiale de construcție și elemente
de beton armat
- baraje de materiale diverse - care folosesc ca materiale de construcție lemnul
și(sau) metalul
b. după tipul constructiv:
- baraje masive (sau de greutate) - care prin propria greutate asigură
stabilitatea la alunecare și răsturnare
- baraje cu rosturi lărgite sau evidate - sunt baraje masive în care sunt dispuse
goluri în zona de mijloc a barajului
 - baraje cu contraforți - care transmit presiunea apei prin elemente în formă de
plăci, arce, etc. contraforților verticali și apoi fundatiei; se execută din beton
armat. Un caz particular si des folosit este barajul în arc
c. după folosință:
- baraje pentru producerea energiei electrice
- baraje pentru transporturi pe apă
- baraje pentru lucrări de hidroameliorații
- baraje pentru alimentări cu apă
- baraje pentru atenuarea viiturilor
- baraje pentru folosințe complexe - o combinație a două sau mai multor
funcții enumerate mai sus
d. după modul de descărcare a apei din amonte în aval:
- baraje deversante - care permit trecerea debitului excedentar peste o anumită
parte abarajului
- baraje nedeversante - care nu permit trecerea debitului excedentar peste
baraj, evacuarea acestuia făcându-se prin construcții speciale (canale, puțuri,
galerii, etc.)
- baraje ancorate, precomprimate sau în consolă - care prin ancorarea în
terenul de fundatie asigură stabilitatea la alunecare și răsturnare.
e. după scop:
- baraje de derivație - care ridică nivelul apei în amonte astfel încât aceasta să
poata fi preluata de o derivatie
- baraje de acumulare - care ridică și rețin apele în amonte în vederea
regularizării debitelor

Tipuri reprezentative de baraje

Barajul de pământ (fig 1) se recomandă în cazurile în care terenul de fundaţie
este slab, neputînd prelua eforturile care ar fi transmise de un baraj din beton şi
care prezintă eventuale -pericole de tasare. Sectiunea unui baraj de pamânt este de
obicei trapezoidala, având taluzele cu pante de 1/1,5 - 1/2. Pentru asigurarea
etanseitatii barajului se adopta fie solutia de asezare pe paramentul amonte a unui
ecran impermeabil (argila, mixturi asfaltice, beton, metal, etc.), caz în care barajele
se numesc cu masca, fie prin construirea în sectiunea centrala, a barajului a unui
profil impermeabil, caz în care barajul se numeste cu nucleu.
 Figura 1. Baraje de pământ
a) omogen; b) neomogen; c) mixt

Barajele de greutate din beton (fig 2) se pot folosi în locuri cu rezistenţă

bună a solului de fundare, dar cu rezistenţă şi stabilitate limitată a malurilor, pe
care barajul nu trebuie să le solicite la efort. Cimentul folosit are calităţi speciale.

Figura 2. Baraje de greutate

1 – corpul; 2 – fundatie;3,4 – parament; 5,6 – picior; 7 – coronament

Barajele din beton pline se utilizează în cazul amenajărilor cu acumulări de

mare capacitate ; necesită un volum mare de beton simplu" iar lăţimea barajului
este aproximativ egală cu înălţimea. Turnarea unui astfel de baraj ridică o serie
de probleme tehnice şi de organizare a lucrărilor ; turnarea conduce la ridicarea
temperaturilor în beton (datorită reacţiei termice de priză) urmată de eforturi
interne de dilatare; din această cauza turnarea barajelor se face în cuburi
alternate.
Un astfel de baraj este cel de la Bicaz, cu o înălţime de 127 m, o lungime de
coronament de 435 m şi un volum de beton de 1,625 milioane m3 .
 Barajele în arc (fig 3) au forma unei bolţi de beton, cu convexitatea spre
amonte. La astfel de baraje rezistenţa este asigurată datorită fenomenului de
bolta sau cupolă . Barajele în arc se construiesc pentru înălţimi dintre cele mai
mari, deschiderile fiind în general reduse; volumul de material este redus in
comparaţie cu cel de la barajele de greutate.
Un astfel de baraj este cel de pe Argeş – barajul Vidraru cu o înălţime de
166 m şi o lungime de coronament de 307 m .

Figura3. Baraj în arc

1 - consola maestră; 2 - console verticale;3 - arce orizontale; 4 – fundație

Descărcătorul de ape
Este construcția hidrotehnică care are rolul de a evacua apele din spatele
barajului în scopul reglării nivelului apei în lacul de acumulare. În funcție de
amplasamentul lor, descărcătorii pot fi de suprafață, de fund, sau o combinație
între cele două tipuri. Descărcătorii sunt prevăzuți cu instalații hidromecanice de
închidere ți reglaj ca: stavile și vane, mecanisme de actionare, etc.

Priza de apă
Priza de apă serveşte la trecerea apei din rîu sau lac în canalul sau conducta de
aducţiune.. Priza de apă poate fi amplasată în corpul barajului sau independent
de acesta. În vederea evitarii pătrunderii în instalațiile aval de priză a corpurilor
solide mari (gheață,,lemne, aluviuni grosiere, etc), acestea sunt prevăzute cu
grătare. În cazul prizelor care conduc apa în aducțiuni lungi, acestea sunt
prevăzute cu vane de închidere care permit punerea la uscat a aductiunii .

Aducţinea
Reprezintă galeria situată sub nivelul minim din lacul de acumulare prin care
se preia apa din lac și se transportă spre centrala electrică
Aducţiunea are rolul de a asigura circulaţia apei între priza de apă şi intrarea
în conductele forţate, cu o pierdere minimă de nivel. Ea poate fi realizată în
 întregime sau pe anumite porţiuni sub formă de:
— canale deschise;
— conducte din beton sau metalice;
— galerii.
Viteza de circulaţie a apei în aducţiuni este limitată din motive dc pierdere de
sarcină la valori sub 2 m/s.

Camera de echilibru
Este construcția hidrotehnică care realizează legătura între aducțiune și
conducta forțată și are rolul de a prelua suprapresiunile dinamice provocate de
variațiile de sarcină cu care funcționează centrala. Dacă aducțiunea este cu nivel
liber (canal deschis) camerele de echilibru poartă numele de camere de încărcare,
iar dacă aducțiunea este sub presiune (conductă) camera de echilibru poartă
numele de castel de echilibru . Forma castelului de echilibru poate fi dc cilindru
vertical, trunchi dc con sau de piramidă, care comunică la partea inferioară cu
galeria de apă, iar în partea superioară este deschis.
La pornirea turbinelor, castelul de echilibru, dispus în amonte de acestea,
asigură continuitatea de apă necesară pe perioada tranzitorie de accelerarea
masei de apă din conductă, reducînd valoarea presiunilor negative. La oprire,
cînd vanele turbinelor se închid, energia cinetică a maselor de apă în mişcare se
transformă în energie potenţială, ceea ce ar determina creşterea bruscă a
presiunilor pozitive in partea finală a traseului, în special pe conducta forţată,
punînd în pericol rezistenţa acesteia; existenţa castelului de echilibru, în care la
partea superioară presiunea este cea atmosferică, oferă posibilitatea ridicării apei
până la un nivel pentru care se stabileşte un echilibru între forţa hidrostatică şi
cea de inerţie.
Înălţimea castelului de echilibru este mai mare decît înălţimea barajului .

Casa vanelor

Este construcția hidrotehnică amplasată imediat în aval de camerele de

echilibru și are rolul de a închide admisia apei în conducta forțată. Închiderea
admisiei apei în conducta forțată este necesară în vederea punerii la uscat a
conductei forțate sau a izolării ei în caz de deteriorare.

Conducta forţată şi distribuitorul

Conducta forţată poate fi din beton sau conductă metalică. Conducta metalică
se amplasează deobicei după nodul de presiune, din considerente de siguranţă.
Ea se termină la peretele centralei cu un distribuitor cu un număr de ieşiri egal cu
numărul turbinelor(minim două ieşiri)
Conducta forţată face legătura, pe linia de cea mai mare pantă şi pe traseul cel
mai scurt. între aducţiune şi turbinele hidraulice. în interiorul lor energia
hidraulică potenţială se transformă în energie hidraulică cinetică.
Conductele forţate pot fi de tip individual sau comune, una pentru două sau
mai multe turbine.
Pentru a rezista presiunilor interioare mari, conductele forţate sînt din oţel, iar
pentru căderi de apă reduse ele pot fi şi din beton armat pre tensionat.
Conducta forţată poate fi supraterană sau subterană; ea se proiectează astfel,
incât să poată transporta debitul maxim pe care îl poate absorbi turbina (respectiv
turbinele) fără ca apa să atingă viteze nedorit de mari si fără a se produce pierderi
excesive de sarcină în conductă. Viteza apei în conductă se recomandă să fie sub
3,6 m/s în cazul cînd acestea sînt căptuşite cu beton, putând ajunge pînă la 6 m/s
la conducte scurte din oţel. Vitezele mai mari trebuie evitate din motive de
eroziune a suprafeţelor din beton, producerea fenomenului de cavitaţie şi apariţia
vibraţiilor.

La ieșirea din conducta forțată, pentru amenajările de joasă și medie cădere,

apa este distribuită diferitelor turbine. Un sistem de admisie asigură repartiția
uniformă a apei pe palete. Reglarea admisiei apei în turbină se realizează de către
regulatorul de viteză.
Conducta de evacuare are rolul de a evacua apa în albia râului după ce a
trecut prin turbină. Conducta de evacuare are un cămin de absorbție și un canal
de fugă (8) care poate fi chiar albia râului.
Centrala hidroelectrică
Este construcția hidrotehnică în care are loc transformarea energiei hidraulice
în energie electrică. Pentru atingerea acestui scop, în centrală ( fig 8 ) sunt
instalate vanele de admisie a apei în turbine, turbinele hidraulice, generatoarele
electrice, mecanismele de reglare a sarcinii active și reactive, stațiile de
transformare și conexiuni, instalațiile de protecții și automatizări, camera de
comandă.

Canalul de fugă
Este construcția hidrotehnică care are rolul de a tranzita apa folosită de turbină
spre punctul de restituție.
 Figura. 4. Secțiune transversală printr-o centrală hidroelectrică

1 - generatoare electrice;2 - servomotor actionare;3 - panouri de comanda

turbina; 4 - grupuri pompe;5 - schelet metalic;6 - transformator electric;7 - canal
de cabluri;8 - pod rulant;9 - cilindru de beton armat;10 - canale de cablu si
conducte;11 - mecanism manevrare batardou;12 - canal evacuare;13 - conducta
fortata ;14 - vana de admisie;15 - inelul de fundare al generatorului;16 - galerie
de acces pentru demontare rotor;17 - cotul aspiratorului;18 - aspirator;19 - by-
pass pentru evacuarea apei dinconducta fortata;20 - galeria de evacuare a apei
din aspirator;21 - conducta pentru evacuarea apei;22 - platforma batardou;23 -
batardou