CURS1 Hidrotehnica se ocupă cu;

- studiul diferitelor amenajări ale resurselor de apă

- metodele de combatere a efectelor ei distructive,
- construcţiile, echipamentele şi instalaţiile aferente celor mai sus amintite
Construcţiile inginereşti care fac parte integrantă din amenajările hidrotehnice,
alături, de alte construcţii, echipamente şi instalaţii cu caracter mecanic sau electric,
poartă denumirea de construcţii hidrotehnice

Acţiunea apei asupra construcţiilor hidrotehnice:

Construcţiile hidrotehnice se deosebesc de celelalte construcţii inginereşti prin

faptul că sunt supuse, pe lângă acţiunile şi solicitările obişnuite, la acţiunea apei

Acţiunea mecanică a apei se manifestă sub formă de presiune hidrostatică şi de

presiune hidrodinamică.

Presiunea hidrostatică este exercitată asupra corpurilor cu care se găseşte în

contact apa în repaus.

Presiunea hidrodinamică este exercitată de apa în mişcare asupra elementelor cu

care se găseşte în contact.

Acţiunea fizică a apei, mai ales a celei în mişcare, se manifestă prin;

erodarea suprafeţelor cu care vine în contact, spălarea şi degradarea betoanelor,

antrenarea particulelor componente ale materialelor necoezive,

degradarea terenurilor de fundaţie.

Acţiunea chimică este exercitată de apele agresive acumulate în lacuri rauri.( are
loc degradarea betonului ca urmare a fenomenelor de coroziune)

Acţiunea biologică, este exercitată prin intermediul algelor, bacteriilor,ciupercilor

şi al muşchilor.

Coroziunea se produce fie din cauza secreţiilor lor cu caracter acid, fie din cauza
produselor lor de descompunere

Influenţa construcţiilor hidrotehnice asupra regiunilor învecinate:

- construcţiile şi amenajările hidrotehnice exercită de multe ori o influenţă importantă

asupra regiunilor învecinate.

- prin construcţia barajelor se creează lacuri de acumulare care inundă mari suprafeţe.
- se pierd întinse terenuri agricole, păşuni, păduri sau alte exploatări

- uneori sunt necesare strămutări de sate şi oraşe, de instalaţii industriale, de drumuri şi

căi ferate cu anexele lor

- Pentru evitarea pagubelor provocate de revărsări se construiesc lucrări de îndiguire,

sau se exploatează astfel evacuatorii încât acest pericol să fie înlăturat

-Odată cu ridicarea nivelului în lacul de acumulare sau de derivaţie şi în canalele de

aducţiune sau de fugă, se modifică regimul apelor subterane din regiune

Avariile construcţiilor hidrotehnice:

- barajele reţin în lacurile de acumulare cantităţi considerabile de apă, de ordinul

milioanelor sau miliardelor de metri cubi

În cazul cedării parţiale sau totale a unui baraj, aceste cantităţi se scurg spre aval
cu viteze şi adâncimi mari, distrugând totul în calea lor.

Pe lângă pagubele materiale se produc de cele mai multe ori şi pierderi de vieţi
omeneşti.

Refacerea lucrărilor şi a bunurilor distruse durează mulţi ani, iar pagubele

totalizează de cele mai multe ori sume cu mult mai mari decât valoarea construcţiei
care a cedat.

CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE:

- construcţiile de retenţie, care barează un curs de apă şi reţin volume mari de apă în
scopul regularizării debitelor: barajele de toate tipurile, digurile;

-construcţiile de derivaţie, care barează un curs de apă şi îi ridică nivelul în scopul

asigurării posibilităţii de abatere sau derivare a unor debite pe aducţiuni: acestea sunt
stăvilarele cu părţile lor fixe şi mobile

construcţiile de regularizare, care au ca scop:

-dirijarea cursurilor de apă,

-regularizarea regimului de scurgere în albii şi protecţia albiilor şi malurilor de acţiunea

distructivă a apei(digurile pentru dirijarea şi devierea cursurilor de apă, construcţiile de
consolidare a malurilor şi fundului albiilor)

-construcţiile de descărcare, care au rolul de a evacua apele din lacurile de acumulare

sau derivaţie, din canale, din camerele de apă;
-construcţiile de descărcare, care au rolul de a evacua apele din lacurile de acumulare
sau derivaţie, din canal.

-construcţiile hidroenergetice, care se execută în scopul folosirii energiei apei din râuri,
lacuri şi mări.

-construcţiile hidroameliorative, care se execută pentru irigarea şi desecarea terenurilor,

pentru îndiguiri, pentru aprovizionarea cu apă a teritoriului.

-construcţiile pentru căi interioare de transport pe apa,

-construcţiile portuare

-construcţiile pentru alimentări cu apă şi canalizări

-construcţiile pentru amenajări piscicole şi stuficole: iazuri, eleştee;

-construcţiile aferente căilor de comunicaţii terestre: traversări peste cursuri de apă,

apărări de drumuri şi căi ferate;

-construcţiile pentru folosinţe diverse: amenajări sportive, de agrement, sanitare etc.

Formele energiei hidraulice:

Orice picătură de apă situată deasupra unui anumit nivel reprezintă o sursă de
energie hidraulică.

In natură, diferenţa de nivel sau căderea H poate exista între;

- două secţiuni succesive ale unui curs de apă obişnuit (fig. 1 a),

- la o cascadă (fig. 1 b),

-între râuri şi lacuri situate la cote diferite (fig. 1 c).

Uneori diferenţa de nivel se realizează pe cale artificială, pompând o cantitate de

apă de la un nivel inferior (dintr-un râu spre exemplu) la un nivel superior (lac de
acumulare sau rezervor).

În afară de energia cursurilor de apă, energia hidraulică este disponibilă în

natură şi sub forma oscilaţiilor periodice ale mareelor sau sub forma valurilor şi a
curenţilor marini

CURS 2 Evaluarea energiei şi puterii hidraulice

- Evaluarea energiei. Dacă un volum de apă V (m3), cu greutatea specifică γ = 1 000
kg/m3, se găseşte la înălţimea H(m) deasupra unui nivel dat (fig.3), el posedă o energie
teoretică-brută exprimată prin relaţia:

- Ebr = γ VH = 1 000 VH [kgm] (1)

Căderea unui volum V pe diferenţa de nivel H

- La golirea unui lac de acumulare cu un volum util V (m3)şi o cădere HG(m) faţă de
centrul său de greutate, corespunde o energie brută de:

sau, admiţând un randament total n=0,73 o energie netă

- Evaluarea puterii. Dacă volumul V parcurge diferenţa de nivel H cu o viteză uniformă

în timpul t (s), puterea hidraulică brută dezvoltată este:

deoarece volumul scurs în unitatea de timp

reprezintă debitul: V/t = Q (m3/s).

- Ţinând seama că 1 CP = 75 kgm/s şi că 1 kW = 102 kgm/s, expresia puterii brute (4)

devine:

(5) (6)

Puterea netă se obţine înmulţind formulele (5) şi (6) cu randamentul total al amenajării
în care:
- randamentul hidraulic, care rezultă din raportul între căderea netă Hn şi căderea
brută la turbine

- randamentul turbine, - randamentul generatorului, - randamentul

transformatorului

- Aceste randamente variază în raport cu puterea unităţii, cu sarcina, cu tipul maşinii, cu

gradul de uzură etc.

- Admiţând spre exemplu un randament total = 0,73, puterea netă la ieşirea din
transformator este:

BARAJE DE GREUTATE:

- Barajele de greutate sunt construcţii masive executate din beton.

- Ele rezistă împingerii apei prin acţiunea greutăţii proprii.

- Stabilitatea barajului la răsturnare,se asigura prin momentul creat faţă de piciorul aval

- La alunecare,stabilitatea se asigura prin forţele de frecare care acţionează de-a lungul

suprafeţei de fundaţie.

Fisurile in corpului barajului care pot fi provocate de:

- fenomenele de contracţie a betonului

- deformaţiile terenului de fundare,

Aceste fisuri pot fi evitate prin fragmentarea in rosturi transversale(12-15m),

Aceste elemente componente poartă denumirea de ploturi (fig. 4).

CONDIŢII GEOLOGICE

Condiţiile geologice şi hidrologice ale unui amplasament de baraj influenţează în

mod considerabil concepţia, execuţia, siguranţa şi economicitatea lucrării

Calităţile terenului de fundaţie:

- În general, un teren bun de fundare pentru un baraj de beton trebuie să aibă
următoarele calităţi:

- rezistenţă suficientă pentru preluarea sarcinilor date de construcţie;

- compresibilitate redusă şi uniformă; în cazul barajelor înalte, terenul de fundaţie

trebuie să fie practic incompresibil;

- permeabilitate mică şi stabilitate la acţiunea apelor de infiltraţie;

- structură monolită, caracterizată prin lipsa de crăpături, de dislocări, de zone de

alterare profundă sau de dezagregare;

- conservarea formei sub acţiunea fenomenelor fizico-geologice (surpări, alunecări de

straturi, prăbuşiri etc.).

CONDIŢII MORFOLOGICE:

- Când condiţiile geologice sunt favorabile, un baraj de greutate poate fi construit în văi
cu secţiune transversală de orice formă.

- Sunt de preferat formele continue, fără proeminenţe sau depresiuni locale prea
importante.

- Prin faptul că un baraj de greutate se execută din ploturi independente, separate prin
rosturi de dilataţie, comportarea sa în ansamblu nu este influenţată de morfologia văii.

PROFILE CARACTERISTICE:

- Profilele barajelor de greutate au în majoritatea lor formă triunghiulară.

- În figurile 5 sunt redate câteva din profilele celor mai cunoscute baraje de greutate.

CURS 3 Rosturi longitudinale

- Ploturile barajelor cu înălţimi care depăşesc 50 m sunt expuse şi unei fisuraţii orientate
longitudinal, după axul barajului.

- Cauza acestor fenomene este tot contracţia betonului, împiedicată de legătura cu roca
de fundaţie

DISPOZITIVE DE DRENAJ Şl VIZITARE

- Sub acţiunea presiunii hidrostatice, apele reţinute au tendinţa să se infiltreze prin

corpul barajului spre aval.
- Apele de infiltraţie exercită o acţiune dăunătoare asupra betonului, degradându-l prin
coroziune şi spălarea lentă a elementelor nelegate chimic (în special calcea).

- Pentru a se evita aceste fenomene se prevăd, în apropierea paramentului amonte,

reţele de tuburi poroase, care să dreneze şi să evacueze apele de infiltraţie. (Fig.6)

- Tuburile conduc apele drenate în două galerii orizontale, de unde sunt evacuate spre
aval prin alte galerii transversale barajului.

- Galeriile şi puţurile de vizitare se prevăd în corpurile barajelor în următoarele scopuri :

- supravegherea reţelelor de drenaj şi evacuarea apelor de infiltraţie;

- supravegherea şi întreţinerea dispozitivelor de etanşare a rosturilor;

- supravegherea comportării betoanelor şi a gradului lor de fisuraţie;

- întreţinerea perdelelor de etanşare prin injecţii cu ciment;

- instalarea aparatelor de măsură pentru supravegherea comportării barajului.

Galeriile se prevăd în regiunea amonte a barajului, la o distanţă de aproximativ

5 ... 6 m de parament, iar în elevaţie se eşalonează la 20 ... 30 m.

Dimensiunile minime ale unei galerii obişnuite sunt de 1,20 × 2,0 m şi pot creşte
până la 2,00 × 3,00 m.

Secţiunile transversale sunt foarte diferite ca formă

FORŢELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA BARAJELOR DE GREUTATE

În vederea determinării eforturilor care solicită corpul unui baraj, respectiv roca
pe care este construit şi a stabilirii dimensiunilor sale, este necesar a se cunoaşte
forţele care acţionează asupra lui.

Cele mai exacte metode de calcul nu pot asigura stabilitatea construcţiei dacă
evaluarea solicitărilor nu este corectă.

Clasificarea solicitărilor:

solicitări normale - cu un caracter permanent sau cu frecvenţă mare

- presiunea hidrostatică pentru condiţii normale de exploatare;

- presiunea hidrodinamică pentru condiţii normale de exploatare;

- subpresiunea în condiţii normale de funcţionare a sistemelor de drenaj;

- presiunea aluviunilor şi a depunerilor din lac;

- greutatea proprie, a suprastructurilor şi a echipamentului;

- precomprimarea barajului şi a unei părţi din roca de fundaţie;

- variaţiile de temperatură ale mediilor exterioare.

solicitări accidentale - cu o frecvenţă mică şi foarte mică şi cu un efect relativ redus;

- presiunea valurilor;

- presiunea statică şi dinamică a gheţii;

- presiunea vântului.

solicitări extraordinare - cu o frecvenţă foarte mică, dar cu un efect important.

- presiunea hidrostatică în cazul viiturilor catastrofale;

- presiunea hidrodinamică în condiţiile exploatării excepţionale;

- subpresiunea în condiţiile nefuncţionării sistemului de drenaj;

- acţiuni seismice.

Greutatea proprie:

Greutatea proprie este una din forţele importante care solicită un baraj masiv.

Este cunoscut că mărimea greutăţii proprii este influenţată cu deosebire de:

- greutatea specifică a agregatelor

- greutatea specifica a cimentului,

- dozajul de ciment,

- raportul apă/ciment,

- cantitatea de agregate care revin unui metru cub,

- faptul dacă betonul este uscat sau saturat cu apă etc.

CURS 4 Subpresiunea - factori determinant

Prin presiune se înţelege acţiunea de jos în sus a apei care se infiltrează prin
fisurile rocii de fundaţie şi prin interspaţiile necimentate dintre beton şi rocă.
 Dacă s-ar admite că infiltraţia are loc cu o pierdere de sarcină uniform
distribuită, se obţine repartiţia teoretică; aceasta variază liniar de la presiunea
hidrostatică din amonte la valoarea presiunii din aval, sau la zero, atunci când nu există
în aval (fig.10).

Presiunea în pori

Din cauza porozităţii betonului, corpul unui baraj este expus acţiunilor fizico-
chimice ale apelor de infiltraţie.

Coeficientul cu care se afectează presiunea hidrostatică din amonte se poate

determina sub forma produsului:

volumul agregatelor dintr-un metru cub de beton,

β porozitatea liantului

- volumul agregatelor se determină scăzând dintr-un metru cub volumul ocupat de liant

(apă şi ciment):

STĂVILARE.ASPECTE GENERALE:

- Stăvilarele sunt baraje de mică înălţime care se construiesc pe cursurile de apa.

Ele asigură:

- ridicării nivelului natural

- realizării unei acumulări

- captarea sau derivarea debitelor pentru uzine hidroelectrice

- alimentarea cu apă potabilă sau industrială,

- alimentarea pentru irigaţii,

- menţin adâncimea necesară pentru navigaţie

- evacueaza cu uşurinţă corpurile plutitoare, aduse de apele mari

- evacueaza gheţurile care apar în perioadele de primăvară.

Evacuarea aluviunilor şi a corpurilor târâte pe fund

un stăvilar este compus: dintr-o parte fixă, construită din zidărie sau beton o serie de
elemente mobile, denumite stavile.
CURS 5 INUNDAŢIILE - CAUZELE INUNDAŢIILOR

Inundaţiile constituie fenomenul de acoperire a unor teritorii de către apă ca

urmare a ridicării nivelului acestora peste cota terenului din teritoriile respective. După
modul în care se produc, inundaţiile pot fi:( fig.13)

- inundaţiile de suprafaţă, care se produc prin revărsarea cursurilor de apă sau din
apele scurse pe versanţi;

- subinundaţiile, care se produc ca urmare a ridicării nivelului apelor subterane peste

nivelul terenului.

Cauzele care provoacă inundaţiile terenurilor riverane ale cursurilor de apă pot fi:
naturale şi antropogene.

Inundaţiile cu cauze naturale - cele mai frecvente sunt:

- creşterea nivelului cursurilor de apă ca urmare a creşterii debitului,

- obstruării secţiunii de scurgere

- împiedicării scurgerii apei spre aval, ca urmare a creşterii nivelului în emisar

- scurgerea apelor din precipitaţii sau din topirea zăpezilor provenite de pe versanţi
peste anumite terenuri, înainte de ajungerea lor într-un curs de apă.

Inundaţiile cu cauze antropogene sunt cele provocate de acţiuni ale oamenilor.

Unele dintre aceste acţiuni pot duce la o agravare a fenomenelor naturale cum sunt:

- amenajările din bazinul hidrografic care duc la o amplificare a debilelor maxime;

- amenajările din albii care duc la o strangulare a secţiunii de scurgere;

- exploatarea necorespunzătoare a descărcărilor de ape mari ale lacurilor de

acumulare.

EFECTELE ECOLOGICE ALE INUNDAŢIILO:

Inundaţiile exercită o serie de funcţiuni naturale, ele creeaza condiţii specifice

de cadru natural, aflat în echilibru tocmai în condiţii de inundabilitate.

Eliminarea inundaţiilor modifică inevitabil aceste condiţii şi, ca atare,

constituie o intervenţie, adeseori brutală, în echilibrul natural al zonei, care poate
antrena consecinţe de amploare
 Nu se poate accepta ca ipoteză în acţiunile de protecţie a mediului necesitatea
de a conserva condiţiile naturale, deoarece uneori asemenea condiţii stânjenesc
activitatea umană sau chiar sunt dăunătoare.

Funcţiunile ecologice ale luncilor inundabile trebuie supuse unui studiu, iar în
analiza soluţiilor de combatere a inundaţiilor trebuie investigat:

- modul în care aceste funcţiuni se modifică,

- măsura în care ele dispar complet

- măsura în care apar eventual funcţiuni ecologice noi.

Efectele ecologice asupra faunei piscicole

Albiile majore sunt adesea delimitate de cele minore prin grinduri mai înalte.

În zonele depresionare din spatele acestora se formează adeseori bălţi care

constituie zonele de reproducere naturală ale faunei piscicole.

În perioadele de viituri, peştii adulţi din cursul de apă pătrund în aceste zone
de apă mai liniştită unde, în perioada dintre viituri, se dezvoltă puietul.

Inundaţiile reprezintă astfel un fenomen esenţial pentru dezvoltarea faunei

piscicole a râurilor şi combaterea lor poate avea drept consecinţă directă reducerea
bruscă a acestei faune.

Efecte ecologice asupra purtătorilor de boli endemic

Există numeroase boli, în general create de infectarea cu anumiţi paraziţi, a

căror răspândire este strâns legată de condiţiile de mediu acvatic.

În general, aceste boli sunt răspândite prin intermediul unui vector, de obicei
o insectă, care culege parazitul din corpul unei persoane sau al unui animal bolnav şi îl
transmite unei alte personae

Efecte ecologice asupra calităţii apelor

Scurgerea prin şiroire antrenează în cursurile de apă cantităţi mari de substanţe

poluante de la suprafaţa solului, legate în special de activitatea umană desfăşurată pe
versanţi şi în lunci.

Probleme importante de poluare se ridică în special din cauza inundării unor

depozite importante de produse petroliere sau de produse chimice de mare nocivitate
situate în albiile majore ale cursurilor de apă.
 Efecte ecologice ale debitului solid din perioadele de viitură

Inundaţiile sunt însoţite de un fenomen de depunere pe terenurile din albia

majoră a unei părţi din debitele solide ale cursurilor de apă.

Adeseori aceste aluviuni îndeplinesc şi un rol de fertilizare.

Alteori aluviunile pot conţine substanţe hrănitoare pentru microorganismele care

trăiesc în apă.

Efecte ecologice asupra apelor subterane.

Inundaţiile periodice au adesea şi funcţiunea de împrospătare a rezervelor de

apă subterană din luncă, frecvent utilizate pentru sisteme de alimentare cu apă.

EFECTELE SOCIALE ALE INUNDAŢIILOR

Pagubele şi o serie de efecte sociale negative, în cea mai mare parte

necuantificabile şi care nu pot fi evaluate într-un indicator economic.

Pierderea de vieţi omeneşti

Imbolnăviri din cauza condiţiilor (umezeală, frig etc.) în care se află populaţia
din zonele afectate

Distrugerea unor bunuri culturale de valoare: monumente, opere de artă,

manuscrise, cărţi etc

AMENAJAREA BAZINELOR HIDROGRAFICE ÎN VEDEREA COMBATERII

INUNDAŢIILOR:

MĂSURI NONSTRUCTURALE DE COMBATERE A INUNDAŢIILOR

Problema combaterii inundaţiilor a fost abordată ca o problemă inginerească,

constând în găsirea construcţiilor hidrotehnice celor mai adecvate pentru evitarea
pagubelor provocate de inundaţii.

Deşi lucrările executate şi-au atins scopul tehnic, speranţa de eliminare a

pagubelor provocate de inundaţii nu a fost îndeplinită

În consecinţă, pare raţional să se caute şi modalităţi de reducere a pagubelor

provocate de inundaţii, altele decât construcţiile hidrotehnice, denumite generic măsuri
non-structurale (deşi unele dintre ele nu sunt independente de construcţii).
 Deoarece aceste măsuri au alt caracter decât cel hidrotehnic, stabilirea lor
impune o abordare multidisciplinară a problemei inundaţiilor, antrenându-se în analiza
lor specialişti din domenii foarte variate de activitate.

COMBATEREA INUNDAŢIILOR PRIN ÎMBUNĂTĂŢIREA CONDIŢIILOR DE

CURGERE ÎN ALBIILE MINORE:

Orice măsură care are drept efect o sporire a capacităţii de tranzit a albiei minore
reduce în mod corespunzător frecvenţa de ieşire a apei din albia minoră şi deci
inundabilitate zonelor riverane.

- amenajarea şi regularizarea albiei minore constituie o categorie de construcţii care au

rol direct în combaterea inundaţiilor

ELIMINAREA OBSTACOLELOR DIN ALBII ŞI REDUCEREA RUGOZITĂŢII

Eliminarea obstruărilor de albii implică două tipuri de acţiuni anume:

- îndepărtarea obstacolelor naturale (praguri neerodabile, strangulări locale naturale

etc.);

- îndepărtarea obstacolelor create de oameni, construcţii vechi realizate în albii şi

părăsite în decursul timpului şi construcţii în funcţiune dimensionate necorespunzător

Eliminarea obstacolelor difuze constă în reamenajarea malurilor albiei şi a patului

acesteia, în scopul reducerii rugozităţii şi, implicit, al coborârii nivelului.

Dezavantajele soluţiilor de eliminare a obstacolelor. Prezinta şi o serie de

inconveniente.

- se măresc vitezele de scurgere prin albie, ceea ce agravează pericolul de erodare a

malurilor;

- sporeşte capacitatea de transport solid, ducând pe de o parte la eroziunea albiei în

amonte sau pe sectorul amenajat,

- creşte viteza de propagare a viiturii şi deci scade durata de concentrare

LUCRĂRI DE MĂRIRE A SECŢIUNII ALBIEI MINORE.CALIBRAREA

CURSURILOR DE APĂ:

Calibrarea cursurilor de apă urmăreşte, realizarea unei albii de curgere a apelor

mari situată aproape în întregime sub nivelul terenului din lunca râului.

În acest scop, lucrările de calibrare a cursurilor de apă acţionează asupra

următoarelor elemente:
- mărirea secţiunii de curgere a albiei minore prin excavare,

- modificarea traseului, astfel încât să se obţină un traseu cât mai scurt, cu o pantă cât
mai mare

CURS 6 APĂRAREA OBIECTIVELOR INUNDABILE PRIN ÎNDIGUIRI

Îndiguirile constituie o categorie de lucrări de gospodărire a apelor cuprinzând

ansamblul de construcţii şi amenajări având drept scop împiedicarea pătrunderii apei pe
anumite terenuri care fac obiectul apărării.

Efectul principal de apărare se realizează prin diguri, reprezentând obstacole care

obstruează căile de pătrundere a apei în incintă.

- pătrunderea apelor în incintele îndiguite nu poate fi complet evitată

- lucrarea de îndiguire cuprinde şi lucrările necesare evacuării apelor care mai pătrund
în incintă prin precipitaţii, infiltraţii sau pe alte căi(fig.14)

- îndiguirile cuprind şi totalitatea lucrărilor necesare protecţiei digului împotriva acţiunii

apei (consolidări de mal, rectificări ale cursului albiei minore, perdele forestiere de
protecţie a digului etc.)

*îndiguirile includ toate lucrările anexă ale digurilor cum sunt:

- cele de asigurare a circulaţiei în zona digului,

-clădirile de exploatare şi liniile de transport

-instalaţiile anexă necesare exploatării (inclusiv instalaţiile hidrometrice).

AVANTAJELE ÎNDIGUIRILOR:

- Digurile necesită condiţii de fundare mai puţin severe decât alte tipuri de lucrări de
combatere a inundaţiilor şi pot fi adaptate practic oricăror condiţii topografice ale
terenului.

- Îndiguirile asigură o protecţie localizată, putând fi realizate astfel încât să apere

prioritar obiectivele periclitate.

- Îndiguirile impun de obicei costuri mai reduse decât alte lucrări de combatere a
inundaţiilor.

- Îndiguirile necesită cantităţi mult mai reduse de materiale deficitare: lemn, oţel, ciment

- avantajul psihologic, de creare a unui sentiment de siguranţa referitor la protecţia

împotriva inundaţiilor pentru populaţia din zonele îndiguite.
DEZAVANTAJELE ÎNDIGUIRILOR:

Îndiguirile sporesc inundabilitatea:

- zonelor neîndiguite atât în amonte (pe cursul principal şi pe afluenţi)

- malul opus (în cazul îndiguirilor pe un singur mal), cât şi în aval.

În urma îndiguirilor se amplifică vitezele de propagare a undelor de viitură.

- digurile sunt lucrări fragile, avariile lor fiind mult mai frecvente decât ale altor lucrări de
combatere a inundaţiilor.

- în cazul unei ruperi a digului, pagubele din incintă sunt mult mai considerabile decât
cele provocate în regim natural

- eliminând inundarea terenurilor din albia minoră, se elimină uneori şi efectul fertilizant
al aluviunilor depuse de inundaţii pe aceste terenuri.

- în multe situaţii, îndiguirea pe sectoare lungi duce la o degradare a albiei dintre diguri
ceea ce impune progresiv supraînălţarea digurilor

DIGURI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INUNDAŢIILOR

Principalul element de construcţie al unei îndiguiri îl constituie digul, a cărui

funcţiune este de a închide căile principale de pătrundere a apei pe terenurile care fac
obiectul apărării.

- digurile de pământ (fig.15)

- zidurile-parapet (fig.16),

- existând şi posibilitatea unor lucrări mixte în care zidurile-parapet se aşează pe

coronamentul unor diguri (fig.17)

Secţiune transversală tip într-un dig de pământ(fig.15

 FIG 15

PROFILUL TRANSVERSAL AL DIGURILOR:

- digurile utilizate la lucrările pentru combaterea inundaţiilor au în general o secţiune

transversală de formă trapezoidală

Dimensiunile profilului transversal sunt determinate de:

- necesitatea de a se asigura neinundabilitatea obiectivelor apărate (condiţie care

determină înălţimea digului),

- condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ale digului şi fundaţiei sale solicitate de împingerea

apei

- forţele hidrodinamice ale curentului râului,

- forţele hidrodinamice ale curentului de infiltraţie

- forţele de supresiune.

Înălţimea digurilor :

Cota coronamentului digului într-o secţiune oarecare este determinată de nivelurile

maxime ale apelor din râu, corespunzătoare gradului de asigurare a obiectivelor
apărate, la care se adaugă de obicei o înălţime de gardă globală (hgg).

Înălţimile de gardă sunt de obicei normate prin diferite instrucţiuni tehnice

Pantele taluzurilor. La diguri înalte, unii autori recomandă realizarea unor taluzuri
mai dulci la piciorul digului şi mai abrupte la coronament, care să se apropie pe cât mai
mult de profilul taluzului stabil
 Lăţimea coronamentului se determină în funcţie de cerinţele exploatării, execuţiei
şi circulaţiei.

Tasarea digurilor. Pentru determinarea dimensiunilor de execuţie a digurilor,

trebuie să se ţină seama de tasările acestuia şi de cele ale terenului pe care este
aşezat.

Tasarea terenului de fundaţie.

- h grosimea stratului compresibil de fundaţie

- lăţimea digului cu baza b astfel încât raportul tasarea se poate calcula

direct cu relaţia: βp
Δh= ,
E
în care:

β - este un coeficient experimental;(=0.8)

p - încărcarea uniform repartizată transmisă de dig (kgf/cm2);

E - modulul de deformaţie liniară a pământului (nisip si pietris 300-500)

CURS 7 MĂSURĂTORI HIDROMETRICE ÎN EXPLOATAREA SISTEMELOR DE

IRIGAŢII

Utilizarea pe scară largă a apei în agricultură, prin folosirea irigaţiilor, pune

probleme multiple specialiştilor de îmbunătăţiri funciare si anume:

- satisfacerea optimă a necesarului de apă,

- conservarea ei ca element al mediului ambiant

- prevenirea efectelor ei dăunătoare.

Folosirea apei în agricultură impune cu stringenţă dezvoltarea preocupărilor privind

măsurarea şi distribuţia apei.

Transportul apei pe distanţe foarte mari prin canale deschise;

- numărul mare de construcţii hidrotehnice existente de-a lungul canalelor;

- variabilitatea diurnă întâmplătoare a consumului de apă, dau un caracter specific

aducţiunii şi distribuţiei apei în sistemele de irigaţie.

Se impune efectuarea măsurătorilor hidrometrice într-un număr foarte mare de

noduri hidrotehnice.
 Depăşirea nivelelor maxime de exploatare are drept urmare deversarea apei din
canal şi producerea de inundaţii

Menţinerea nivelurilor de exploatare sub limitele minime este un indiciu că nu se

asigură necesarul de apă în sistem.

MIJLOACE DE MĂSURARE ÎN SISTEMELE SUB PRESIUNE

Măsurarea debitului de apă pe circuitele sub presiune, utilizând metoda micşorării

locale a secţiunii de curgere, se poate face cu o diversitate de mijloace de măsurare.

Relaţia generală de calcul a debitului cu un astfel de mijloc de măsurare este:

- μ, coeficientul de debit al dispozitivului de măsurare,

- α coeficientul de strangulare locală a secţiunii de curgere

- Δh, căderea de sarcină datorită micşorării locale a secţiunii de curgere:

SISTEME DE IRIGATII:

Executarea canalelor deschise din pământ se poate face: cu maşini terasiere, prin
metode în uscat, prin hidromecanizare, sau prin explozivi. Cea mai răspândită metodă
este executarea canalelor cu maşini terasiere. Metoda hidromecanizării se aplică în
special la executarea canalelor magistrale. Metoda explozivilor se aplică foarte rar şi
anume atunci când canalele traversează zone formate din roci.

CĂPTUŞIREA CANALELOR DESCHISE:

Preocupările actuale ale omenirii sunt de a utiliza în mod cât mai raţional,
pământul şi apele sale.

Aceasta preocupare permanenta a condus la realizarea unor programe de mare

anvergură pentru irigarea terenurilor agricole.

- amenajările pentru irigaţii sunt realizate:

- prin canale deschise,

- conducte îngropate.
 Canalele de irigaţii constituie una din primele lucrări hidrotehnice create de om şi
ele au apărut şi s-au dezvoltat concomitent cu evoluţia unor mari civilizaţii: egiptene,
sumeriene, chineze etc.

Principala metodă de conservare a echilibrului hidraulic este aceea de a

împiedica exfiltraţia apei, deziderat care se realizează prin căptuşirea sau
impermeabilizarea perimetrului său.

Căptuşirea constituie un ansamblu de lucrări prin care se realizează unul sau

mai multe strate rigide sau elastice cu caracter etanş, pe perimetrul canalului.

Impermeabilizarea constă din o serie de măsuri prin care se realizează o

micşorare a impermeabilităţii terenului natural în care a fost realizat canalul.

PIERDERILE DE APĂ DIN CANALE

Reducerea pierderilor de apă constituie în majoritatea cazurilor obiectivul

principal ce se urmăreşte prin lucrările de căptuşire sau impermeabilizare a canalelor.

COMPONENTELE ACŢIUNII DE COMBATERE A PIERDERILOR DE APĂ

Componentele principale ale acţiunii de combatere a pierderilor de apă sunt

următoarele :

a) Economisirea apei şi deci crearea disponibilităţilor pentru un nivel mai ridicat de

asigurare a irigării culturilor agricole.

b) Economisirea energiei consumate pentru pomparea apei în sistemul de irigaţii.

c) Evitarea pierderii unor terenuri limitrofe canalului prin exces de umiditate sau
sărăturare secundară.

EVALUAREA PIERDERILOR DE APĂ DIN CANALE CĂPTUŞITE:

Pierderile de apă din canalele căptuşite sau exfiltraţiile sunt de două categorii :

a) Pierderi difuze, distribuite pe toată suprafaţa elementului de căptuşire sau

impermeabilizare.

Curgerea care are loc este de obicei nesaturată, debitul exfiltrat fiind, în această
situaţie, mai redus decât capacitatea de filtraţie a pământului.

b) Pierderi concentrate prin defecţiuni sau rosturi care pot conduce la fâşii de curgere
subterane saturate, izolate sau secante.
 Pierderile de apă din canalele căptuşite au o importanţă deosebită, deoarece ele
definesc tocmai eficienţa hidraulică a acţiunii de căptuşire a canalului şi de aceea
trebuie foarte bine cunoscute şi corelate cu celelalte elemente, în special cu poziţia
pânzei de apă subterană.

CÂPTUŞELILE CANALELOR DE IRIGAŢII

Concepute iniţial pentru a reduce pierderile de apă, lucrările de căptuşire a

canalelor au trebuit să răspundă în timp şi altor raţiuni, cum ar fi:

- creşterea rezistenţei canalului - în secţiune şi profil în lung

- reducerea pierderilor de sarcină

- asigurarea unei bune exploatări şi întreţineri,

CLASIFICAREA CAPTUŞELILOR:

Clasificare, întocmită după criteriul modului de alcătuire :

I. Căptuşeli rigide cu suprafaţă dură:

A. Căptuşeli din beton de ciment.

B. Căptuşeli din beton asfaltic

C. Căptuşeli din zidărie de cărămida sau piatră naturală

II. Căptuşeli cu membrane şi folii:

A. Căptuşeli din membrane şi folii neprotejate

B. Căptuşeli cu membrane şi folii protejate

III. Căptuşeli din pământ

IV. Impermeabilizarea terenului

CONSOLIDAREA TALUZURILOR Şl MALURILOR

Consolidările taluzurilor şi malurilor sunt construcţii hidrotehnice frecvent întâlnite

la lucrările de îmbunătăţiri funciare şi care impun o mare varietate în alcătuirea soluţiilor
şi în alegerea tehnologiilor de execuţie.

Delimitând în secţiunea transversală a unui canal sau a unei albii naturale

următoarele zone caracteristice (fig.19):

(I) Zona de sub nivelul permanent al apei;

(II) Zona variaţiilor de nivel;

(III) Zona superioară nivelurilor mari,

Sulurile de fascine sunt legături de secţiune circulară, cu diametre variind între 10

şi 30 cm.

Lungimea lor este variabilă şi nu este limitată de cea a nuielelor componente,

care oricum se petrec, pentru a nu avea prea multe capete groase în aceeaşi secţiune.

CONSOLIDĂRI PE BAZA DE PREFABRICATE DIN BETON Şl BETON ARMAT

Prefabricatele din beton prezintă un interes major în situaţiile când materialele de

construcţie specifice consolidărilor (fascinele, anrocamentele, etc.) se exploatează la
distanţe mari şi costul transportului le face prohibitive.

Forma cea mai uzitată a prefabricatelor sunt dalele pătrate de 50 × 50 × 15 cm,

a căror greutate permite încă punerea în operă manual

REŢELE DE CONDUCTE ÎNGROPATE:

Necesitatea de a reduce pierderile de apă în reţeaua de aducţiune şi distribuţie

din amenajările pentru irigaţii, precum şi asigurarea unor teritorii mari pentru lucrărilor
agricole a condus la înlocuirea treptată a canalelor deschise cu reţele din conducte
îngropate care răspund optim acestor deziderate.

TUBURI DIN POLIMERI – PVC:

- avantajele pe care le prezintă acest material tubular, dintre care cele mai însemnate
sunt:

- Greutatea specifică a materialului, cca. 1,42 kg/dm3, faţă de 2,5 kg/dm3 la beton
precomprimat, precum şi rezistenţele specifice ridicate

- Îmbinarea este deosebit de simplă

- Elasticitatea mare a tuburilor şi a îmbinării