DIMENSIONAREA CONSTRUCTIVĂ A

BARAJELOR

Figura 1. Baraje de retenție (baraje de greutate) executate pentru corectarea

torenților

EVOLUȚIA CONCEPȚIILOR CU PRIVIRE LA

ADOPTAREA SCHEMELOR DE SARCINI

De-a lungul timpului, documentele cu caracter normativ precum şi

diferiți specialişti au recomandat numeroase scheme de sarcini pentru
calculul barajelor mici de greutate, folosite în domeniul amenajă rii
torenților. Întrebarea cheie care s-a pus, mai ales din 1948-1949, câ nd
volumul lucră rilor a sporit considerabil, a fost dacă barajele din acest domeniu
trebuiesc dimensionate de la început la presiunea hidrostatică a apei (cu
considerarea unei sarcini în deversor corespunză toare debitului maxim de
dimensionare) sau dimpotrivă , la împingerea pă mâ ntului dată de un
aterisament stabilizat şi nesurmensat. Această problemă decurgea din faptul
că , în realitate, asemenea baraje sunt destinate să formeze aterisamente, şi nu
să rețină apa.
 CLASIFICAREA SARCINILOR

Evoluția concepțiilor spre o diversificare a schemelor de sarcini a

contribuit, în mare mă sură limitarea şablonismului, totuşi ea a prezentat
neajunsul de a lă sa câ mp liber arbitrarului şi, mai ales, unei tendințe de
prudență excesivă care putea duce la supradimensionă ri nejustificate.
O primă clasificare a fost propus de Departamentul Silviculturii în anul
1958 (MUNTEANU şi APOSTOL) pe baza că reia schemele de încă rcare pentru
dimensionarea şi respectiv pentru verificarea lucră rilor, urmau să fie stabilite,
analog uzanțelor din alte domenii ale hidrotehnicii, prin combinarea a trei
grupe de sarcini: fundamentale, accidentale şi extraordinare.

În grupa sarcinilor fundamentale au fost incluse:

→ împingerea apei limpezi pe întregul parament, fă ră suprasarcină în
deversor;
→ împingerea apei cu diferite grade de încă rcare fă ră suprasarcina în
deversor dată de viituri;
→ împingerea pământului (considerat neimersat, pe întregul parament);
→ împingerea apei şi a aluviunilor, pe întregul parament.

S-au considerat accidentale sarcinile provenite din acțiuni neregulate

şi intermitente cum sunt:
→ suprasarcina corespunzătoare viiturii la probabilitatea de dimensionare;
subpresiunea la talpa fundației etc.

În grupa sarcinilor extraordinare s-au introdus:

→ suprasarcina corespunzătoare viituri la probabilitatea de verificare;
→ solicită rile din presiunile hidrodinamice etc.
 A doua clasificare (GASPAR) recomandă stabilirea schemelor de
încă rcare numai prin combinarea a două grupe de sarcini:
 sarcini de bază (B);
 sarcini speciale (S).

Această clasificare - care a fost adoptată în "Normativul de proiectare"

din 1967 (revizuit în 1990). Ea restrâ nge numărul de grupe ceea ce, practic,
conduce la mai puține tatonări; în schimb prezintă neajunsul presupune, în
toate cazurile, includerea sarcinii H corespunză toare probabilită ții de
dimensionare a deversorului, fapt ce se reflectă nefavorabil din punct de
vedere economic (MUNTEANU, 1970).

În grupa sarcinilor de bază (B) sunt incluse sarcinile care acționează

câ t mai constant, într-o perioadă câ t mai îndelungată , precum şi sarcinile
corespunză toare debitului maxim de calcul. Astfel sunt:
→ Greutatea proprie a barajului (G);
→ Forța de presiune orizontală a apei (P0),
dată de sarcina Y + H şi calculată cu γ = 10 kN/m3;
→ Forța de împingere a pă mâ ntului submersat (E0);
→ Greutatea corpului de presiune (Pv) dată de apa care încarcă
paramentul amonte (dacă este înclinat), consola amonte (Pv') etc.;
→ Greutatea corpului de presiune (Ev), dat de pă mâ ntul care încarcă
barajul ca la punctul precedent;
→ Forța de presiune din bieful aval, în cazurile în care această forță are o
valoare importantă ;
→ Subpresiunea (hidrostatică , hidrodinamică ) la talpa barajului (numai în
cazul barajelor de retenție a apei sau a barajelor cu înă lțimea totală mai
mare de 8 m), este uzuală , în cazul lucră rilor hidrotehnice cu înă lțime
utilă mai mică de 8 m.
 Sarcinile speciale (S) sunt determinate de funcționarea lucră rilor în
condiții speciale. Ca sarcini speciale se consideră sarcinile de la punctele b), d),
f) şi g) de mai sus, majoritatea corespunză tor debitului de verificare.

Figura 2 Schema de sarcini – notații

Figura 3 Scheme de sarcini, după caz, din 1959 până în prezent:

a)...e) scheme de deversoare cu prag subţire;
f) deversor cu profil practic trapezoidal; g), h) deversor cu prag lat;
i) o schemă rezonabilă pentru presiunea apei din aval; j) caz excepţional
 VARIABILITATEA SARCINILOR ŞI IMPLICAȚIILE ACESTORA

Pentru a avea deplină siguranță că barajele din domeniul amenajării

torenților să nu cedează la viituri, dimensionarea lor se face la presiunea apei
încărcate cu aluviuni.
Asemenea lucră ri sunt solicitate efectiv la presiunea apei numai pâ nă la
formarea deplină a aterisamentului. După aceea, ele sunt supuse, pe toată
durata existenței lor, la împingerea pă mâ ntului (cu sau fă ră sarcină de apă în
deversor), comparâ ndu-se analog zidurilor de sprijin, mai ales dacă sunt
secționate prin rosturi verticale.
In realitate, nici pâ nă la formarea aterisamentului, barajele nu sunt
supuse permanent presiunii apei, ci numai pe durata scurtă a viiturilor,
deoarece apa din bieful amonte este evacuată prin deschiderile special
prevă zute în acest scop în elevație. Cu câ t deschiderile - barbacane, fante - sunt
mai mari şi mai numeroase, cu atâ t pericolul formă rii unui lac permanent în
amonte este mai puțin real. Prin urmare, trebuie reținut faptul că barajele
folosite în amenajarea torenților diferă esențial de barajele de interes
hidroenergetic, nu numai ca înă lțime ci şi ca funcțiune, ele fiind destinate să
rețină aluviuni şi să formeze aterisamente bine drenate şi să nu creeze
acumulă ri de apă .
Pentru a realiza efectele dimensionării actuale, să examinează variația
momentelor de răsturnare în cazul principalelor scheme posibile de sarcini.

Figura 4. Evoluția și geometrizarea profilului transversal, în timp a dimensionă rii

barajelor de retenție
 CONDIȚIILE DE STABILITATE ŞI DE REZISTENȚĂ
ALE BARAJELOR ŞI VERIFICAREA LOR

(a) Considerații generale

Barajele mici de greutate folosite pe rețeaua hidrografică torențială pot

fi scoase din funcțiune printr-unul din urmă toarele moduri:
 ruperea barajului datorită depăşirii rezistenței materialului de cons-
trucții;
 pră buşirea barajului în urma eroziunii terenului din bieful aval;
 ră sturnarea barajului în jurul muchiei aval a fundației;
 scufundarea barajului (în plan vertical) prin tasarea energică a
terenului de fundație sau prin refularea acestuia de sub talpa barajului;
 alunecarea barajului dinspre amonte spre aval, în planul tălpii fundației,
sau împreună cu masa de pă mâ nt în care s-a fundat barajul (ruperea şi
alunecarea masei de pă mâ nt pot avea loc după o suprafața plană sau
după o suprafață curbă );
 plutirea barajului;
 decastrarea laterală a barajului.

(b)Considerații speciale

Pentru a fi considerate stabile, aceste lucră ri trebuie să se modifice

doar în limitele admisibile - forma şi poziția în plan. Un baraj de greutate
este considerat stabil câ nd tronsonul de calcul îndeplineşte condițiile de
stabilitate.
Condițiile de stabilitate impuse tronsonului de calcul, sunt
urmă toarele:
→ Tronsonul să nu se ră stoarne în jurul muchiei aval a tă lpii de fundație
(ră sturnarea în jurul punctului A);
 → Tronsonul să nu alunece pe talpa fundației AB (alunecare plană ),
respectiv să nu alunece după o suprafață de rupere situată mai jos de
talpa fundației (alunecare cilindrică -curbă );
→ Tronsonul să nu se foarfece după nici o secțiune orizontală X - X ce
trece prin corpul lui;
→ Eforturile unitare normale de întindere pe paramentul amonte (σ B) să
nu depăşească limita admisibilă pentru materialul din care este construit
barajul;
→ Eforturile unitare normale de compresiune pe teren (σ A), sub talpa
fundației, să nu depă şească presiunea admisibilă a terenului de
fundație.

Efortul unitar maxim de compresiune pe terenul de fundație

Întrucâ t barajul este construit într-un teren de natură diferită nu se
poate asigura o legă tură rigidă între baraj şi terenul de fundație. Drept urmare
eforturile de compresiune (σ A) se vor distribui pe o anumită parte din
suprafața fundației (suprafața activă ), iar valoarea maximă a efortului de
compresiune (σ A) va fi înregistrată la extremitatea aval a tă lpii barajului (în
punctul A din schemă ).
Efortul de compresiune (σ A) se poate calcula cu formula:

2 ∑ FV
σ A real = ∙
3 d
unde:
d - brațul rezultantei față de punctul A, care se poate obține ca raport dintre
momentul rezultant - ∑ M 0 ( A) şi suma forțelor verticale - ∑ F V :

∑ M 0 ( A)
d=
∑ FV ⟹ d=
∑ M S ( A )−∑ M R ( A )
∑ FV
∑ M 0 ( A ) =∑ M S ( A )−∑ M R ( A )
 Condiția de rezistență este îndeplinită dacă:

σ A real ≤ P conv

Pconv - presiunea convențională de calcul a terenului de fundație; valorile pentru

presiunea convențională se dau în standarde, în funcție de caracteristicile
geotehnice ale terenului de fundație.

Figura 5. Notația elementelor geometrice și hidraulice ale barajului

 METODE ŞI ECUAȚII PENTRU DIMENSIONAREA BARAJELOR DE
GREUTATE CU PROFIL TRAPEZOIDAL

Dimensionarea unui baraj de retenție se reduce, practic, la:

- problema în plan (geometrizarea secțiunii transversale);
- calculul profilului transversal al barajului.

Pentru exemplificarea calculului profilului transversal al barajului

de retenție se face referire la cazul cel mai uzual:
baraj de greutate cu profil trapezoidal.

Profilul transversal este determinat prin adoptarea dimensiunilor

pentru:
 înălțimea totală a barajului în zona deversată (Y);
 grosimea la nivelul pragului deversorului (a);
 fructul paramentului aval (λ).

În dimensionare, se adoptă de la început înă lțimea totală a barajului în

zona deversorului (Y) şi grosimea la nivelul pragului deversorului (a).

Valoarea pentru fructul paramentului aval (λ) se stabileşte:

(1)fie din condiția ca tronsonul de calcul să fie stabil la ră sturnare
în punctul A → Metoda K R;
(2) fie din condiția ca acest tronson să reziste la eforturile de
întindere care iau naştere la baza paramentului amonte (punctul
B) → Metoda σ B.
 Pentru ambele condiții se pot asocia metode de dimensionare, după
cum urmează :
(1) primei condiții i se asociază metoda bazată pe "KR dat" sau metoda
"KRn";
FORMULA DE BAZĂ PENTRU METODA " K R"

K R=
∑ M s ( A)
∑ M R (A )

(2) celei de-a doua condiții metoda bazată pe "σB dat" sau "σin".
FORMULA DE BAZĂ PENTRU METODA "σ B"

−σ B=
∑ Fv −6 ∙ ∑ M 0
b b2
Determinare lățime talpă baraj (b):
b=a+ a1
λ=ctg α 1 Y
tg α 1=
1 1 a1
tg α 1= =
ctg α 1 λ
⇓
1 Y
= ⟹ a 1=λ ∙Y
λ a1
b=a+ λ ∙Y

Pentru detalierea calculului de dimensionare a profilului transversal al

barajului de retenție, se pornește de la schema de sarcini care constituie cazul
general în proiectare.
Figura 6. Detalii de la un baraj de retenție, cu profil trapezoidal, solicitat la împingerea apei încărcate cu
aluviuni (H > 0; Yps < Y)
H → ănălțimea apei peste deversor [m]
Yps → înălțimea aterisametului [m]
Y → înălțimea totală a barajului [m]
Notații şi semnificațiile lor:
Y = Ym+Yf → înă lțimea totală a barajului în zona submersată [m];
Ym → înă lțimea utilă a construcției [m];
Yf → înă lțimea fundației [m];
H → sarcina în deversor [m];
a → grosimea barajului la coronament în zona deversată [m];
γ → greutatea specifică a apei [1 t/m3];
γ ps → greutatea specifică a pă mâ ntului submersat [t/m3];
n → coeficient de porozitate;
γ z → greutatea volumetrică a zidă riei cu mortar [t/m3];
n
K R → coeficient de siguranță admisibil la ră sturnare;
λ a → coeficient de împingere activă a pă mâ ntului submersat:
2 o φ
λ a=tg (45 − )
2
φ → unghiul de frecare interioară .
Tabel 1. Valori ale coeficientului de împingere active a pământului submersat ( λ a) pentru diferite
unghiuri de frecare interioară (φ )
2 o φ
λ a=tg (45 − )
2
Natura Valoarea unghiul de Valoarea coeficientului de împingere
aluviunilor frecare interioară (φ ) [o] active a pă mâ ntului submersat ( λ a)
10 0,71
Argile 15 0,59
20 0,49
25 0,41
30 0.33
Nisipuri 35 0,27
40 0,22
45 0,17

METODA " K R"

Metoda " K R" se bazează pe expresia coeficientului de stabilitate la
răsturnare în jurul punctului A (amplasat la baza barajului în aval, extremitatea
aval a fundației barajului) pusă sub forma:
∑ M s (A )−K R ∙ ∑ M R (A )=0
unde:
K R→ coeficientul de siguranță admisibil la ră sturnare

∑ M s ( A ) - suma momentelor de stabilitate în jurul punctului A;

∑ M R ( A ) - suma momentelor de ră sturnare în jurul punctului A.

METODA "σ B"

Această metodă are ca suport teoretic relația generală a eforturilor

provenite din compresiunea excentrică:
b ∙ σ B+ b ∙ ∑ F v −6 ∙ ∑ M 0=0
2

unde:
b - lă țimea tă lă pii barajului;
∑ F v - suma forțelor verticale;
∑ M 0 - momentul rezultant între momentele de stabilitate și momentele de
ră sturnare.
Pentru a ajunge la rezolvarea celor două ecuații, se determină tabloul
forțelor orizontale și verticale, a brațelor, respectiv a momentelor (Tabel 2 și
Table 3.

Tabel 2. Tabloul forțelor, brațelor și momentelor, în raport cu punctul A

(extremitatea aval a tălpii barajului)

Forțe Brațe Momente

[kN] [m] [kN · m]
G1=γ z ∙ a ∙ Y ∙1 m. l . a M G =G1 ∙ LG
LG = + λ ∙ Y 1 1
2
1

2
λ ∙Y 2∙λ∙Y M G =G2 ∙ LG
G2=γ z ∙ ∙1 m. l . LG =
2 2
3
2 2

γ ∙Y ∙ ( Y + 2 H ) Y Y +3 ∙ H
P 0= ∙1 m. l . LP = ∙ M P =P0 ∙ LP
2 0
3 Y +2 ∙ H
0 0

2
γ ps ∙Y ps ∙ λ a Y ps
E0 = ∙ 1 m. l. LE = M E =E0 ∙ L E
2 0
3 0 0

∑ M S( A )=M G + M G [ kN ∙m ]
1 2
∑ F o=P 0+ E0 [ kN ]
∑ M R (A )=M P + M E [ kN ∙ m ]
0 0
∑ F v =¿G1 +G2 [ kN ] ¿
∑ M 0 ( A ) =∑ M S ( A )−∑ M R ( A )
 EXPLICAREA FORȚELOR

FORȚE VERTICALE

Dimensionarea unui baraj se reduce, practic, la o problemă în plan:

→ la calculul profilului transversal al barajului.

G1 G2
 G1=Volum prism dreptunghiular G2=Volum prism triunghiular

G1=Suprafațadrept . ∙ γ z ∙1 m. l . G2=Suprafațatriung . ∙1 m .l .

a1 ∙ Y
G 2= ∙ γ z ∙ 1 m. l.
2

λ∙Y ∙Y
G1=a∙ Y ∙ γ z ∙1 m. l . G 2= ∙ γ z ∙ 1m . l.
2
2
λ∙Y
G 2= ∙ γ z ∙1 m. l .
2
 FORȚE ORIZONTALE

P0 E0

P0=Volum prismtrapezoidal E0 =Volum prism triunghiular

P0=Suprafațatrapez ∙ 1 m. l. E0 =Suprafața triung ∙1 m .l .

P0=
[ γ ∙ H + γ ∙ ( H +Y ) ] ∙ Y ∙ 1m . l.
2 (γ ps ∙ Y ps ∙ λ a)∙Y ps
E0 = ∙ 1 m. l.
2
( γ ∙ H + γ ∙ H + γ ∙ Y )∙ Y
P 0= ∙ 1 m. l.
2 λ a ∙ Y ps
2
E0 =γ ps ∙ ∙ 1m .l .
(2∙ H +Y ) 2
P0=γ ∙ ∙ 1m .l .
2
EXPLICAREA BRAȚELOR FORȚELOR ÎN RAPORT CU PUNCTUL A

LG 1
LG 2

a a 1=λ ∙Y 2 a 1=λ ∙Y
LG = +a 1 LG = ∙ a 1
1
2 2
3

⇓ ⇓
a 2
LG = + λ ∙ Y LG = ∙ λ ∙ Y
2
1
32

LE 0

1
L E = ∙ Y ps
3
0
 LP 0

D=D 1 ∪ D2
3
φ=1 t/m

L=L P
❑ ❑
M =∬ D φ ( x , y ) ∆ x ∆ y=∬ D ∆ x ∆ y +∬ D ∆ x ∆ y
❑
1 2

2
Y
M= +Y ∙ H
2
Y
1
L G= ∙∬ ( x , y ) ∆ x
M D

Y 2∙ Y +3 ∙ H
L G= ∙
3 Y +2 ∙ H

Y 2 ∙ Y +3 ∙ H
LP =Y −LG =Y − ∙
0
3 Y +2 ∙ H

Y Y +3 ∙ H
LP = ∙
0
3 Y +2 ∙ H
Tabel 3. Tabloul forțelor, brațelor și momentelor, în raport cu punctul 0 (centrul
tălpii barajului)

Forțe Brațe Momente

[kN] [m] [kN · m]
G1=γ z ∙ Y ∙ a ∙1 m. l . λ∙Y
LG = M G =G1 ∙ LG
1
2 1 1

λ ∙Y
2
λ ∙ Y −3 ∙ a
G 2=γ z ∙ ∙1 m. l . LG = M G =G2 ∙ LG
2
2
6 2 2

(Y +2 ∙ H )∙ Y Y Y +3 ∙ H
P0=γ ∙ ∙ 1 m. l. LP = ∙ M P =P0 ∙ LP
2 0
3 Y +2 ∙ H 0 0

λ a ∙ Y ps
2
Y ps
E0 =γ ps ∙ ∙ 1m .l . LE = M E =E0 ∙ L E
2 0
3 0 0

∑ M S( A )=M G + M G [ kN ∙m ]
1 2
∑ F o=P 0+ E0 [ kN ]
∑ M R (A )=M P + M E [ kN ∙ m ]
0 0
∑ F v =¿G1 +G2 [ kN ] ¿
∑ M 0 =( M P + M E ) −( M G + M G )
0 0 1 2
EXPLICAREA BRAȚELOR FORȚELOR ÎN RAPORT CU PUNCTUL O, LA
BARAJ DE GREUTATE CU DEVERSOR SUBȚIRE

LG 1

b a b=a+ a1 b=a+ λ ∙Y
LG = −
1
2 2 a 1=λ ∙Y
⇓
a+ λ ∙Y a a+ λ ∙Y −a
LG = − =
1
2 2 2
λ∙Y
LG =1
2
LG 2

2 b a 1=λ ∙Y b=a+ λ ∙Y
LG = ∙ a 1−
32
2
⇓
2 a+ λ ∙Y 4 ∙ λ ∙ Y −3 ∙ a−3∙ λ ∙ Y λ ∙Y −3 ∙ a
LG = ∙ λ ∙ Y − = =
2
3 2 6 6
LE 0
 1
L E = ∙ Y ps
3 0

EXPLICARE ECUAȚIE DUPĂ METODA " K R"

Verificarea se face după:

K R=
∑ M s ( A) ≥ K n
∑ M R (A ) R
K R redat în tabelul 4.
n

Tabel 4. Coeficientul de siguranța admisibil la ră sturnare (KRn ) (Normativ)

Clasa de importanță a lucră rii

Grupa de sarcini
II III IV şi V
Sarcini de bază (B) 1,40 1,35 1,30
Sarcini de bază şi sarcini speciale (B + S) 1,30 1,20 1,15
 K R=
∑ M s ( A)
∑ M R (A )
⇓
∑ M s (A )−K R ∙ ∑ M R (A )=0
unde:
∑ M S( A )=M G + M G [ kN ∙m ]
1 2
∑ M R (A )=M P + M E [ kN ∙ m ] 0 0

Prin înlocuire, se obține:

( M G + M G ) −K R ∙ ( M P + M E ) =0
1 2 0 0

unde:
M G =G1 ∙ LG
1 1
M G =G2 ∙ LG
2 2
M P =P0 ∙ LP
0 0
M E =E0 ∙ L E
0 0

Prin înlocuire, se obține:

[ ( G ∙ L ) +( G ∙ L ) ]−K ∙ [ ( P ∙ L ) +( E ∙ L ) ]=0
1 G1 2 G2 R 0 P0 0 E0

unde:
G1=γ z ∙ a ∙ Y ∙1 m. l . a
LG = + λ ∙ Y
2 1

2
λ ∙Y
G2=γ z ∙ ∙1 m. l . 2∙λ∙Y
2 LG = 2
3
γ ∙Y ∙ ( Y + 2 H )
P 0= ∙1 m. l . Y Y +3 ∙ H
2 LP = ∙
0
3 Y +2 ∙ H
2
γ ps ∙Y ps ∙ λ a
E0 = ∙ 1 m. l.
2 Y ps
LE = 0
3
Prin înlocuire, se obține:

[ )( )( )] {[( )( )] [(
2

(
2
a λ∙Y 2 ∙ λ ∙Y γ ∙Y ∙ ( Y +2 H ) Y Y +3 ∙ H γ ps ∙Y ps ∙
( γ z ∙ a ∙Y ) ∙ 2 + λ ∙ Y + γ z ∙ 2 ∙ 3 −K R ∙
2
∙ ∙
3 Y +2 ∙ H
+
2
( ) {[ ] }
2 3 2 3
a 2∙λ ∙Y γ ∙Y +2 ∙ γ ∙ Y ∙ H Y ∙(Y +3 ∙ H) γ ps ∙ Y ps ∙ λa
γ z ∙ a ∙ Y ∙ +γ z ∙ a ∙Y ∙ λ ∙Y + γ z ∙ −K R ∙ ∙ + =0
2 6 2 3 ∙(Y +2 ∙ H ) 6

( ) {[ ] }
2 3 3
a 2∙λ ∙Y γ ∙Y ∙(Y +2 ∙ H ) Y ∙(Y +3 ∙ H ) γ ps ∙ Y ps ∙ λ a
γ z ∙ a ∙ Y ∙ +γ z ∙ a ∙Y ∙ λ ∙Y + γ z ∙ −K R ∙ ∙ + =0
2 6 2 3 ∙(Y +2 ∙ H ) 6

( ) {[ ] }
2 3 3
a 2∙λ ∙Y γ ∙Y ∙(Y +2 ∙ H ) Y ∙(Y +3 ∙ H ) γ ps ∙ Y ps ∙ λ a
γ z ∙ a ∙ Y ∙ +γ z ∙ a ∙Y ∙ λ ∙Y + γ z ∙ −K R ∙ ∙ + =0
2 6 2 3 ∙(Y +2 ∙ H ) 6

( ) ( )
2 3 3
γ z∙ a ∙ Y ∙ ( a
2 )γ ∙ λ ∙Y
+ λ ∙Y + z
3
−K R ∙
γ ∙ Y 2 ∙(Y +3 ∙ H ) γ ps ∙ Y ps ∙ λ a
6
+
6
=0

Ecuația precedentă se împarte la γ z ∙ Y 3, pentru a rezulta ulterior

termenii relativi, obținâ ndu-se:

( ) ( )
2 2 3 2 3
γ z ∙ a ∙Y γ z∙ λ ∙ Y γ ∙ Y ∙ ( Y +3 ∙ H )+ γ ps ∙Y ps ∙ λa
=0 : ( γ z ∙ Y )
3
+γ z ∙ a ∙Y ∙ λ ∙ Y + −K R ∙
2 3 6

( ) ( )
2 2 3 2 3
γ z ∙ a ∙Y γ z ∙ a∙ Y ∙ λ ∙Y γz ∙λ ∙Y 1 γ ∙ Y ∙ ( Y +3 ∙ H ) γ ps ∙ Y ps ∙ λa
+ + −K R ∙ ∙ + =0
2 ∙ γ z∙ Y 3
γz ∙Y3 3 ∙ γ z ∙Y 3 6 γ z ∙Y 3 γ z∙ Y 3

( ) ( )
2 2 3 2 2 3
γ z ∙ a ∙Y γ z ∙ a∙ Y ∙ λ ∙Y γz ∙λ ∙Y 1 γ ∙ Y ∙ Y γ ∙Y ∙3 ∙ H γ ps ∙ Y ps ∙ λ a
+ + −K R ∙ ∙ + + =0
2 ∙ γ z∙ Y 3 γz ∙Y3 3 ∙ γ z ∙Y 3 6 γ z ∙Y 3 γz∙ Y 3 γ z ∙Y 3

( ) ( )
2 2 3 2 2 3
γ z ∙ a ∙Y γ z ∙ a∙ Y ∙ λ ∙Y γz ∙λ ∙Y 1 γ ∙ Y ∙ Y γ ∙Y ∙3 ∙ H γ ps ∙ Y ps ∙ λ a
+ + −K R ∙ ∙ + + =0
2 ∙ γ z∙ Y 3 γz ∙Y3 3 ∙ γ z ∙Y 3 6 γ z ∙Y 3 γz∙ Y 3 γ z ∙Y 3

După simplificarea ecuației precedente, aceasta se va înmulți cu ”3”,

după cum urmează :

( ) [ ( ) ]= 0∙ 3
2 2 3
a a λ 1 γ γ 3∙ H γ ps ∙ λ a Y ps
2
+ ∙ λ+ −K R ∙ ∙ + ∙ + ∙
2∙ Y Y 3 6 γz γz Y γz Y
 ( () ) [ ( ) ]=0 ∙3
2 2 3
1 a a λ 1 γ γ 3 ∙ H γ ps ∙ λa Y ps
∙ + ∙ λ+ −K R ∙ ∙ + ∙ + ∙
2 Y Y 3 6 γz γz Y γz Y
Termenii relativi ce vor fi introduși în ecuație, sunt:
' a ' γ ' H γ ps ∙ λ a Y ps
a= γ= H= '
γ ps = Y ps =
'
Y γz Y γz Y
Unde:
' a
a= → grosimea relativă la coronament a barajului;
Y
' γ
γ= → greutatea specifică relativă a apei;
γz
' H
H= → sarcina relativă a deversorului;
Y
' γ ps ∙ λa
γ ps= → greutatea specifică relativă a pă mâ ntului submersat;
γz

' Y ps
Y ps = → ...............
Y

2
1 '2 ' λ 1 ' '
∙ a + a ∙ λ+ −K R ∙ ∙ ( γ + γ ∙3 ∙ H + γ ps ∙ Y ps ) =0 ∙ 3
' ' '3
2 3 6
3 '2 3 2 3 '
∙ a + 3∙ a ∙ λ+ ∙ λ −K R ∙ ∙ [ γ ∙(1+3 ∙ H )+ γ ps ∙Y ps ]=0
' ' ' '3
2 3 6

3 '2 3 2 3 ' 3
∙ a + 3∙ a ∙ λ+ ∙ λ −K R ∙ ∙ γ ∙ ( 1+3 ∙ H ) −K R ∙ ∙ γ ps ∙Y ps =0
' ' ' '3
2 3 6 6

λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps' ∙ Y ps '3 =0

Prin aranjarea ecuației precedente, după modelul ecuației de gradul al-II-lea,

se obține forma finală , după cum urmează :

λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps' ∙ Y ps '3 =0

 EXPLICARE ECUAȚIE DUPĂ METODA "σ B"

−σ B=
∑ Fv −6 ∙ ∑ M 0
b b2

1
−σ B= ∙
b (∑ F v−
6 ∙∑ M 0
b )
6 ∙∑ M 0
−σ B ∙b=∑ F v −
b
6 ∙∑ M 0
∑ F v− b
+ σ B ∙ b=0

b ∙∑ Fv 6 ∙∑ M 0 σB ∙ b
2
− + =0
b b b
b ∙ ∑ F v −6 ∙ ∑ M 0 +σ B ∙ b
2
=0
b
b ∙ σ B+ b ∙ ∑ F v −6 ∙ ∑ M 0=0
2

b=a+ λ ∙Y
b ∙ σ B+ b ∙ ∑ F v −6 ∙ ∑ M 0=0
2

b=a+ λ ∙Y

2
b ∙σB
b 2 ∙ σ B=( a+ λ ∙Y )2 ∙ σ B =[ a 2+2 ∙ a ∙ λ ∙Y + ( λ ∙ Y )2 ] ∙ σ B =a2 ∙ σ B +2 ∙ a ∙ λ∙ Y ∙ σ B + ( λ ∙Y )2 ∙ σ B
2 2 2 2
b ∙ σ B=a ∙ σ B+ λ ∙Y ∙ σ B +2 ∙ a ∙ λ ∙Y ∙ σ B

b ∙∑ Fv

( )
2 2 2
λ∙Y λ∙Y λ ∙Y
b ∙ ∑ F v =( a+ λ ∙Y ) ∙ γ z ∙ Y ∙ a+γ z ∙ =a ∙ γ z ∙Y ∙ a+a ∙ γ z ∙ + λ ∙Y ∙ γ z ∙Y ∙ a+ λ ∙ Y ∙ γ z ∙
2 2 2
2
λ ∙Y 2 1
b ∙ ∑ F v =γ z ∙ a ∙Y + a ∙ γ z ∙
2 2 3
+ λ ∙ γ z ∙ a ∙Y + ∙ λ ∙ γ z ∙ Y
2 2

b ∙ ∑ F v =γ z ∙ a2 ∙Y + λ ∙ γ z ∙ a ∙ Y 2 ∙ ( 12 +1)+ 12 ∙ λ ∙ γ ∙Y
2
z
3
 3 2 1
b ∙ ∑ F v =γ z ∙ a ∙Y + ∙ λ ∙ γ z ∙ a ∙Y + ∙ λ ∙ γ z ∙Y
2 2 3
2 2
6 ∙∑ M 0
6 ∙ ∑ M 0=6 ∙ [ ( M P + M E ) −( M G + M G ) ]
0 0 1 2

[( )(
2
(Y +2 ∙ H )∙ Y Y ∙(Y + 3∙ H ) λa ∙ Y ps Y ps λ∙Y
2
λ∙Y λ∙Y
6 ∙ ∑ M 0=6 ∙ γ ∙ ∙ + γ ps ∙ ∙ − γz ∙Y ∙a∙ +γ z ∙ ∙
2 3 ∙(Y +2 ∙ H ) 2 3 2 2

[( )( )]
2 3 2 2
γ ∙Y ∙(Y +3 ∙ H) γ ps ∙ λ a ∙Y ps γ z ∙ Y ∙ a ∙ λ γ z ∙ λ ∙ Y ∙( λ ∙Y −3 ∙a)
6 ∙ ∑ M 0=6 ∙ + − +
6 6 2 2∙6

3 2 2
γ ∙Y 2 ∙(Y +3 ∙ H) γ ps ∙ λ a ∙ Y ps γz ∙Y ∙a∙ λ γ z ∙ λ ∙ Y ∙ ( λ ∙Y −3 ∙ a)
6 ∙ ∑ M 0=6 ∙ +6 ∙ −6 ∙ −6 ∙
6 6 2 2∙ 6

2
γ z ∙ λ ∙Y ∙(λ ∙ Y −3 ∙ a)
6 ∙ ∑ M 0=γ ∙Y ∙ ( Y +3 ∙ H ) +γ ps ∙ λ a ∙ Y ps −3 ∙ γ z ∙Y ∙ a∙ λ−
2 3 2
2

2 3 2
γ z ∙ λ ∙ Y −γ z ∙ λ ∙ Y ∙3 ∙ a
6 ∙ ∑ M 0=γ ∙Y + γ ∙Y ∙ 3∙ H +γ ps ∙ λ a ∙ Y ps
3 2 3 2
−3 ∙ γ z ∙Y ∙ a∙ λ−
2

2 3 2
γz ∙ λ ∙Y γ z ∙ λ ∙Y ∙3 ∙ a
6 ∙ ∑ M 0=γ ∙Y + γ ∙Y ∙ 3∙ H +γ ps ∙ λ a ∙ Y ps −3 ∙ γ z ∙Y ∙ a∙ λ−
3 2 3 2
−
2 2

2 3
1 γz ∙ λ ∙Y
6 ∙ ∑ M 0=γ ∙Y + γ ∙Y ∙ 3∙ H +γ ps ∙ λ a ∙ Y ps
3 2 3 2
−3 ∙ γ z ∙Y ∙ a∙ λ ∙(1− )−
2 2

2 3
3 γ z ∙ λ ∙Y
6 ∙ ∑ M 0=γ ∙Y + γ ∙Y ∙ 3∙ H +γ ps ∙ λ a ∙ Y ps
3 2 3 2
− ∙ γ z ∙Y ∙ a ∙ λ−
2 2

b ∙ σ B+ b ∙ ∑ F v −6 ∙ ∑ M 0=0
2

2 2 2 2 3
2
2 1
2
2 3 3 2
a ∙ σ B+ λ ∙Y ∙ σ B +2 ∙ a ∙ λ ∙Y ∙ σ B + γ z ∙ a ∙ Y + ∙ λ ∙ γ z ∙ a∙ Y + ∙ λ ∙ γ z ∙ Y − γ ∙ Y +γ ∙Y ∙3 ∙ H +γ ps ∙ λ (
 2 2 2 2 3 2 1 2 3 3 2
a ∙ σ B+ λ ∙Y ∙ σ B +2 ∙ a ∙ λ ∙Y ∙ σ B + γ z ∙ a ∙ Y + ∙ λ ∙ γ z ∙ a∙ Y + ∙ λ ∙ γ z ∙ Y −γ ∙Y −γ ∙ Y ∙ 3 ∙ H −γ ps ∙ λ
2 2

2 2 2 2 3
2
2 2 3
( )
1 1
2 2
3 2
a ∙ σ B+ λ ∙Y ∙ σ B +2 ∙ a ∙ λ ∙Y ∙ σ B + γ z ∙ a ∙ Y + ∙ λ ∙ γ z ∙ a∙ Y + λ ∙ γ z ∙Y ∙ + −γ ∙ Y −γ ∙Y ∙ 3∙ H−

2 2 2 2 3 2 2 3 3 2
a ∙ σ B+ λ ∙Y ∙ σ B +2 ∙ a ∙ λ ∙Y ∙ σ B + γ z ∙ a ∙ Y + ∙ λ ∙ γ z ∙ a∙ Y + λ ∙ γ z ∙Y −γ ∙ Y −γ ∙Y ∙ 3∙ H−γ ps ∙ λa ∙Y
2

2 2 2 2 2 3 2 2
a ∙ σ B γ z ∙ a ∙ Y λ ∙ Y ∙ σ B λ ∙ γ z ∙Y 2∙ a ∙ λ ∙Y ∙ σ B 3 λ ∙ γ z ∙a ∙ Y 3 γ z ∙Y ∙ a ∙ λ γ ∙ Y 3
3
+ 3
+ 3
+ 3
+ 3
+ ∙ 3
+ ∙ 3
− 3
−
γ z∙ Y γ z∙ Y γ z∙ Y γ z ∙Y γ z∙ Y 2 γ z∙ Y 2 γ z ∙Y γ z ∙Y

2 2 2 2 2 3 2 2
a ∙ σ B γ z ∙ a ∙ Y λ ∙ Y ∙ σ B λ ∙ γ z ∙Y 2∙ a ∙ λ ∙Y ∙ σ B 3 λ ∙ γ z ∙a ∙ Y 3 γ z ∙Y ∙ a ∙ λ γ ∙ Y 3
3
+ 3
+ 3
+ 3
+ 3
+ ∙ 3
+ ∙ 3
− 3
−
γ z∙ Y γ z∙ Y γ z∙ Y γ z ∙Y γ z∙ Y 2 γ z∙ Y 2 γ z ∙Y γ z ∙Y

( )
2 2 2 3
a σB a γ z ∙Y λ ∙ σ B 2 2∙ a ∙ λ ∙ σ B 3 λ ∙ a 3 a∙ λ γ γ 3 ∙ H γ ps ∙ λ a Y ps
2
∙ + 2∙ + +λ + + ∙ + ∙ − − ∙ − ∙ =0
Y γ z ∙ Y Y γ z ∙Y γ z ∙ Y γ z ∙Y ∙ Y 2 Y 2 Y γz γz Y γz Y

a2
∙ (
σB
Y 2 γ z ∙Y
+1 + λ 2
∙) (
σB
γ z ∙Y
+1 ¿ + )
λ ∙
a
Y
∙ 2∙ (
σB 3 3
+ + −
γ
γ z ∙Y 2 2 γ z
∙ 1+3) (
∙
H
Y
−
γ ps ∙ λa Y ps 3
γz
∙
Y ) =0 ( )
( )(
a 2 σB
Y
∙
γ z ∙Y
2
+1 + λ ∙) (
σB
γ z ∙Y
a
)
+1 ¿ + λ ∙ ∙ 2∙
Y
σB 3 3
( γ
+ + − ∙ 1+3 ∙
γ z ∙Y 2 2 γ z
H
Y
− ) (
γ ps ∙ λa Y ps 3
γz
∙
Y
=0 ) ( )
' a ' γ ' H γ ps ∙ λ a Y ps
a= γ= H= '
γ ps =
'
Y ps =
Y γz Y γz Y
' σB
σB =
Y ∙γ z

Unde:
' a
a= → grosimea relativă la coronament a barajului;
Y
' γ
γ= → greutatea specifică relativă a apei;
γz
 ' H
H= → sarcina relativă a deversorului;
Y
' γ ps ∙ λa
γ ps= → greutatea specifică relativă a pă mâ ntului submersat.
γz

' Y ps
Y ps = → ...............
Y
' σB
σB = →........
Y ∙γ z

a '2 ∙ ( 1+ σ 'B ) + λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙ a' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) −γ 'ps ∙ Y 'ps3=0

Prin aranjarea ecuației precedente, după modelul ecuației de gradul al-II-lea,

se obține forma finală , după cum urmează :

λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) −γ 'ps ∙ Y 'ps3=0
 ECUAȚ II ADIMENSIONALE PENTRU CALCULUL BARAJELOR DE GREUTATE
CU
DEVERSOR PRAG SUBȚ IRE

SCHEME DE SARCINI PENTRU UN BARAJ CU PROFIL TRAPEZOIDAL

CAZ GENERAL DE PROIECTARE

Ecuația de dimensionare după trecerea viiturii:

Notă :
H >0
Y ps <Y
Metoda: K R
λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps' ∙ Y ps '3 =0

Metoda: σ B
λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) −γ 'ps ∙ Y 'ps3=0
 SCHEME DE SARCINI PENTRU UN BARAJ CU PROFIL TRAPEZOIDAL
CAZ CURENT DE PROIECTARE
Notă :
H >0
Y ps=Y
Pornim de la ecuația pentru caz general:
λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps' ∙ Y ps '3 =0

( )
3
Y ps
λ +3 ∙ a ∙ λ +1 ,5 ∙ a −0 , 5 ∙ K R ∙ γ ∙ ( 1+3 ∙ H )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps ∙
2 ' '2 ' ' '
=0
Y

λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) −γ 'ps ∙ Y 'ps3=0

( )
3
Y ps
λ ∙ ( 1+σ ) + λ ∙a ∙ ( 3+2 ∙ σ ) +a ∙ ( 1+ σ )−γ ∙ ( 1+3 ∙ H ) −γ ∙
2 ' ' ' '2 ' ' ' '
B B B =0 ps
Y

- rezultă pentru:

Metoda: K R
λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps' =0

Metoda: σ B
λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) −γ 'ps=0
 SCHEME DE SARCINI PENTRU UN BARAJ CU PROFIL TRAPEZOIDAL
CAZ PARTICULAR DE PROIECTARE
Notă :
H >0
Y ps=0
Pornim de la ecuația pentru caz general:
λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps' ∙ Y ps '3 =0

( )
3
Y ps
λ +3 ∙ a ∙ λ +1 ,5 ∙ a −0 , 5 ∙ K R ∙ γ ∙ ( 1+3 ∙ H )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps ∙
2 ' '2 ' ' '
=0
Y

λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) −γ 'ps ∙ Y 'ps3=0

( )
3
Y ps
λ ∙ ( 1+σ B ) + λ ∙a ∙ ( 3+2 ∙ σ B ) +a ∙ ( 1+ σ B )−γ ∙ ( 1+3 ∙ H ) −γ ps ∙
2 ' ' ' '2 ' ' ' '
=0
Y

- rezultă pentru:

Metoda: K R
λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )=0

Metoda: σ B
λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) =0
 SCHEME DE SARCINI PENTRU UN BARAJ CU PROFIL TRAPEZOIDAL
CAZ PARTICULAR DE PROIECTARE
Notă :
H=0
Y ps=0

Pornim de la ecuația pentru caz general:

λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps' ∙ Y ps '3 =0

( ( )) ( )
3
2 ' '2 H ' ' Y ps
λ +3 ∙ a ∙ λ +1 ,5 ∙ a −0 , 5 ∙ K R ∙ γ ∙ 1+3 ∙ −0 , 5∙ K R ∙ γ ps ∙ =0
Y Y

λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) −γ 'ps ∙ Y 'ps3=0

( ( )) ( )
3
H Y ps
λ ∙ ( 1+σ ) + λ ∙a ∙ ( 3+2 ∙ σ ) +a ∙ ( 1+ σ )−γ ∙ 1+3 ∙
2 ' ' ' '2 ' ' '
B B −γ ps ∙
B =0
Y Y

- rezultă pentru:

Metoda: K R
2 ' '2 '
λ +3 ∙ a ∙ λ +1 ,5 ∙ a −0 , 5 ∙ K R ∙ γ =0

Metoda: σ B
λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' =0
 SCHEME DE SARCINI PENTRU UN BARAJ CU PROFIL TRIUNGHIULAR
CAZ PARTICULAR DE PROIECTARE
Notă :
H=0
Y ps=0
a=0

Pornim de la ecuația pentru caz general:

λ 2+3 ∙ a' ∙ λ +1 ,5 ∙ a'2−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' )−0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps' ∙ Y ps '3 =0

( ( )) ( )
3

( )
2
2 a a ' H ' Y ps
λ +3 ∙ ∙ λ+1 ,5 ∙ −0 ,5 ∙ K R ∙ γ ∙ 1+3 ∙ −0 , 5 ∙ K R ∙ γ ps ∙ =0
Y Y Y Y

λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) + λ ∙a ' ∙ ( 3+2 ∙ σ 'B ) +a' 2 ∙ ( 1+ σ 'B )−γ ' ∙ ( 1+3 ∙ H ' ) −γ 'ps ∙ Y 'ps3=0

( ( )) ( )
3

( ) ( )
2
a a H Y ps
λ ∙ ( 1+σ ) + λ ∙ ∙ ( 3+ 2∙ σ B ) + ∙ ( 1+σ B ) −γ ∙ 1+3 ∙
2 ' ' ' ' '
B −γ ps ∙ =0
Y Y Y Y

- rezultă pentru:

Metoda: K R
2 '
λ −0 , 5∙ K R ∙ γ =0

Metoda: σ B
λ 2 ∙ ( 1+σ 'B ) −γ ' =0
 Se vor determina, pentru fiecare dintre cele două metode de
dimensionare menționate, corespunzător fiecărei scheme de sarcini
considerate, atât ecuațiile adimensionale în λ (deduse de că tre prof.
MUNTEANU), câ t si notațiile utilizate şi formulele principale de calcul care
intervin în cadrul particulariză rilor numerice ale termenilor din ecuațiile
respective.
Tabel 5. Grosimea barajelor la coronament în zona deversată

H[m]
0,50 0,75 1,00 1,25 1,50 1,75 2,00 2,25 2,50
Y[m]
3 0,6 0,6 0,6 0,6 0,7 0,7 0,8 0,9 0,9
4 0,6 0,6 0,6 0,7 0,7 0,8 0,9 0,9 0,9
5 0,6 0,6 0,7 0,7 0,8 0,8 0,9 0,9 1,0
6 0,6 0,7 0,7 0,8 0,8 0,9 0,9 1,0 1,0
7 0,7 0,7 0,8 0,8 0,9 0,9 1,0 1,0 1,1
8 0,7 0,8 0,9 0,9 1,0 1,0 1,0 1,1 1,1

Rezolvând aceste ecuații de gradul II se obține fructul paramentului aval

al barajului (λ), după care ținâ nd seama că atâ t înă lțimea totală Y câ t și
grosimea la coronament "a" sunt elemente date (ală turi de H şi KRn sau σB), se
calculează lă țimea la bază a barajului "b" după relația:

b=a+λ·Y