AMENAJAREA BAZINELOR

HIDROGRAFICE TORENȚIALE

1
“Aproape pretutindeni, lucrările de corecțiunea
torenților sunt încredințate inginerilor forestieri,
care sunt cei mai în măsură de a constata relele și de
a le combate mai cu ușurință prin arta lor de a
instala păduri, fără de care lucrările tehnice, de
inginerie propriu-zisă, nu au nici o valoare
temeinică.”
Petre ANTONESCU, 1923

2
3
4
 9.2. Clasificarea generală a lucrărilor

Există mai multe criterii de clasificare:

I. După locul de amplasare, se disting:

1. Lucrări amplasate pe versanții bazinului hidrografic torențial
2. Lucrări amplasate pe rețeaua hidrografică torențială din bazin

II. După natura lucrărilor, se disting:

1. Lucrări biologice (împăduriri, brăzduiri, înierbări) – dețin
capacitatea de a se autogenera
2. Lucrări biotehnice (cleionaje, fascinaje)
3. Lucrări hidrotehnice (construcții monolit sau din elemente
prefabricate)

5
 Lucrările hidrotehnice pot fi:

a. Transversale, care străbat albia torentului de la un mal

la altul (traverse, praguri, baraje)
b. Longitudinale, care sunt orientate fie în lungul axului
albiei, fie perpendicular sau înclinat față de acest ax
(canale, pinteni, diguri)

III. După natura materialului de construcție și modul de

punere în operă al acestui material, se pot distinge lucrări
din:
Pământ
Lemn
Zidărie din piatră
Elemente prefabricate
6
După înălțimea utilă (Ym), se clasifică în:
1. Traverse (Ym=0, complet înfundate în patul albiei)
2. Praguri (0<Ym<1,5m); în principal dețin funcția de
consolidare și în secundar funcția de retenție
3. Baraje (1,5<Ym<6 (8)m) - funcția de retenție

7
Părțile componente și funcționale ale unui baraj

1. Barajul propriu-zis, care realizează bararea albiei

2. Construcțiile anexe din bieful aval al barajului =

disipatorul hidraulic de energie
Bief = porțiune a unui curs de apă, cuprinsă între două
baraje

8
Barajul se compune din: fundație, corp, aripi și încastrări

9
FUNDAȚIA barajului

= elemetul de infrastructură – preia și transmite sarcinile la terenul

de fundație

Adâncimea de fundare (Yf) – se măsoară pe paramentul amonte al

barajului; trebuie să îndeplinească câteva condiții principale:
1. Să depășească adâncimea maximă de îngheț
2. Să fie aleasă astfel încât efortul de compresiune pe terenul de
fundație să nu depășească presiunea convențională a terenului
respectiv
3. Să fie corelată cu înălțimea utilă a barajelor, precum și cu panta
albiei din aval
10
În general, adâncimea de fundare este cuprinsă
între:
1 – 2 m (praguri + traverse)

1,5 – 2,5 m (baraje)

Valorile minime – lucrări construite cu radier,

terenuri greu compresibile, pantă mică (sub 10-
15%)

Valorile maxime – lucrări fără radier, pante mari

(> 15-20%)
11
CORPUL barajului

- ocupă poziția cheie în ansamblul construcției

- preia și atenuează șocul viiturilor torențiale
- reține flotanții și aluviunile torențiale
În porțiunea mediană (corespunzătoare zonei deversate) se
practică deschideri care asigură trecerea apelor din bieful
amonte, car pot fi:

1. Barbacane = deschideri dreptunghiulare, pătrate sau

circulare (latura ori diametrul între 10 și 40 cm)
2. Fante = deschideri verticale (lățime 10-30 cm) – baraje cu
structură filtrantă

12
ARIPILE barajului
= cele două zone situate deasupra corpului barajului,
de o parte și de alta a umerilor deversorului, care
sunt încastrate lateral în maluri
- obligă apele să se concentreze și să se scurgă numai
prin deversor

ÎNCASTRĂRILE barajului

= porțiunile periferice ale LHT care sunt în contact

direct cu malurile
13
 Disipatorul hidraulic de energie

- împiedică subminarea (afuierea) barajelor

- diminuează excavația caracteristică (pâlnia de eroziune)
generată de viitura torențială; cu cât este mai apropiată de baraj,
cu atât mai mult afectează siguranța în exploatare a LHT
- radierul = partea principală a disipatorului hidraulic de energie
(grosime=50 cm, lățime=cel puțin egală cu deschiderea
deversorului în zona superioară, lungimea=> din calcule)

14
Dinții disipatori de energie se execută din beton armat și sunt încastrați într-
o placă cu lungime constantă (2,8 m)

15
Zidurile de gardă

-încadrează, de o parte și de alta, radierul barajului

- prin înălțimea și geometria lor, aceste ziduri trebuie să satisfacă
condiția hidraulică = de încadrare a apei pe radier + condiția de
sprijinire a malurilor albiei, imediat în aval de baraj

Pintenul terminal

-Amplasat la capătul aval al radierului

- se prezintă sub forma unui dinte înfundat în patul albiei, care se
racordează la cele două ziduri de gardă și se încastrează lateral în
maluri

16
Evoluția concepțiilor în
adoptarea diferitelor
tipuri de baraje

17
până în 1951: barajul trapezoidal cu fruct aval clasiv (profil clasic) =
parament amonte vertical și fruct aval λ ≤ 0,20...0,25

18
 Acest profil a fost calculat numai la presiunea apei, cu:
H = 0 și
γ = 10-18 kN/m 3
… grosime mare la coronament (a = 2 … 4m)

!!! Coronament = partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin
19
 În 1948, S.A.Munteanu și C.Arhgiriade au proiectat baraje cu
profil trapezoidal, cu paramentul amonte înclinat pozitiv (spre
aval), iar paramentul aval cu fruct clasic

!!! Parament = partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție
20
 Calculul s-a realizat pentru
la împingerea unui
aterisament artificial
încărcat cu o suprasarcină
de apă (H).

varianta în trepte (redane)

Deși era mult mai economic față de profilul care era în uz la vremea
respectivă (a = 1,2 m), nu s-a generalizat în practică din cauza
costului ridicat pentru realizarea manuală a aterisamentului
artificial (impermeabil).

!!! Aterisament = depozit de aluviuni transportate de apă. 21

În 1951 – profilul cu paramentul aval foarte înclinat =
profil cu fruct mărit (λ ≤ 0,3), cu 2 variante
(S.A.Munteanu)

profil pentagonal 22
profil trapezoidal
23
Prima varianta a fost utilizată chiar din 1951,
sub forma profilului pentagonal cu fruct mărit
(fructul de calcul: 0,3 < λ ≤ 0,6 , iar fructul
virtual ≤ 0,3).

A doua variantă, profilul trapezoidal cu fruct

mărit (0,3 < λ ≤ 0,6) s-a generalizat în anii 1956-
1957, fiind utilizată și în prezent.

24
În 1962, Radu Gașpar a introdus profilul cu fundație evazată

25
Principalul avantaj: valorifică principiul autostabilității
barajelor – apa + aluviunile care încarcă, în timpul
viiturilor, consola amonte a barajului (Pv) reprezintă o
sarcină de stabilitate.

Este unul dintre cele mai economice profile de baraje

folosite în România, volumul tronsonului de calcul din
zona deversată fiind mai redus cu 20-30% în cazul
betonului.

26
Perioada 1962-1970 => structurile filtrante
... care sunt practicate în elevația barajelor, pe porțiunea
corespunzătoare zonei deversate

27
Principalul AVANTAJ:
Se reduce sarcina deversorului până la valori
apropiate de zero => reducerea presiunii
hidrostatice pe paramentul amonte al barajului,
concomitent cu eliminarea unei părți din
volumul de aluviuni.

Cele mai numeroase variante au fost concepute

pentru LHT din elemente prefabricate.

28
29
Sunt mai economice cu 17-28% decât barajele cu fundație evazată.
30
 Pentru un număr mic de situații (maluri stâncoase sau maluri
nestâncoase dar nedeformabile în urma înmuierii) => baraje în arc.

Necesită consumuri de
beton/zidărie cu 20-30%
mai reduse, comparativ
cu barajele cu fundație
evazată, față de care
indicatorii de stabilitate
și de rezistență sunt
superiori.

31
După 1990:
-barajul din fâșii cu goluri pentru corectarea torenților
- barajul cu prismă de pământ pentru corectarea torenților

Pentru examinarea comparativă a variantelor de baraje (10-15

tipuri) în vederea stabilirii soluției finale...:
elemetele care definesc amplasamentul barajului;
caracteristicele obiectivelor periclitate de viiturile torențiale;
funcțiunea, stabilitatea și rezistența barajului;
economicitatea barajului.

32
Pentru studiul economicității:
-volumul de zidărie cu mortar de ciment, beton și beton
armat;
- volumul prefabricatelor din beton-armat;
- volumul de săpături;
- consumul de energie și manoperă;
- productivitatea muncii;
- costul total.

33
Tipuri principale de
lucrări hidrotehnice
transversale (LHT)

34
Clasificare
1. LHT din lemn
2. LHT din zidărie uscată
3. LHT din gabioane
4. LHT din zidărie de piatră cu mortar
5. LHT din beton simplu
6. LHT din zidărie mixtă
7. LHT din zidărie de piatră cu mortar (sau beton) și
pământ
8. LHT din beton armat
9. LHT din elemente prefabricate

35
1. LHT din lemn
Avantaje:

- lemnul se procură ușor

- se pretează la o punere în operă relativ rapidă

Dezavantaje:

- lucrările se degradează prin putrezire

- își exercită rolul numai temporar
36
Clasificarea LHT din lemn

Garnisaje
Fascinaje
Cleionaje
Praguri din lemn
Baraje din lemn
37
Garnisaje
= constă din căptușirea obârșiilor de ravene, a fundului ogașelor și al
ravenelor mici, cu ramuri și alte resurse vegetale neutilizabile;
- fixarea pe fundul albiei se face prin pari cu cârlig (1,5-2m), bătuți
bine în pământ și ancorați cu longrine dispuse transversal peste
ramurile din garnisaj

38
Când consolidarea se impune cu urgență sau
dacă gradul de instabilitate al terenului este
ridicat, căptușirea se face cu palisade.

Palisade = strat continuu de nuiele așezate

longitudinal pe patul albiei, fixate cu fascine sau
cu longrine dispuse transversal, care se
consolidează folosind pari cu cârlig bine bătuți în
teren.

Recomandabil: primăvara timpuriu + nuiele verzi

de salcie
39
Fascinaje
= snopuri de nuiele, cu o grosime de
15-30 cm, legate cu sârmă la fiecare 50
cm, cu o lungime variabilă (2 ... 5 m).

Fixarea pe fundul albiei se face cu pari

bătuți printre nuielele din fascine.

Există 2 tipuri: simple și lestate.

40
Fascinele simple
3 tipuri:
a. Cu nuielele așezate cu
capătul gros într-o
singură parte, legate
numai pe o anumită
porțiune
b. Cu nuielele așezate cu
capetele groase
alternativ, în ambele
părți
c. Cu vârfurile răsfirate în
formă de mătură
41
Fascinele lestate
Se execută dintr-un înveliș de nuiele cu miez de piatră.
Fixarea pe fundul albiei sau pe taluz se face cu pari
lungi de 1.2-1.8m, groși de 6-12cm, care se bat în
pământ 0.6-1m.

42
Folosirea nuielelor și parilor verzi de
salcie poate asigura creșterea
durabilității, prin intrarea în vegetație,
cel puțin parțială, a lucrărilor.

În caz contrar, fascinajele trebuie

neapărat asigurate prin butășiri și
plantații cu sade de salcie, atât în aval
cât și în amonte de amplasamentele lor.
43
Cleionajele
= împletituri de nuiele pe pari, asemănătoare
gărdulețelor, de care se deosebesc prin faptul că
sunt mai înalte și sunt dispuse transversal pe
albia torentului.

Au rezistență mai mare decât garnisajele și

fascinajele.

Cu ajutorul lor se pot consolida formațiuni

torențiale minore (ogașe și ravene mici și
mijlocii), cu torențialitate redusă. 44
Există 2 tipuri: SIMPLE și DUBLE.
Cleionajele simple
= alcătuite dintr-un singur gard de nuiele
-au înălțimea de 0,6 – 0,8m

Pentru construirea lor se sapă un șanț adânc de

30cm, cu lățimea de 50-70cm. În fundul șanțului
se bat pari groși de 12-14cm grosime și 2-2,5m
lungime la echidistanța de 0,8m. Pe pari se face o
împletitură din nuiele. Lucrările se încastrează
bine în maluri, fiecare al doilea par fiind prevăzut
cu o contrafișa, care-l sprijină în aval.
45
Cleionajele duble

Se execută la fel ca și cele simple, cu

deosebirea că sunt alcătuite din
două garduri paralele, amplasate la
distanța de 0,8-1,0m.

46
47
Spațiul dintre garduri se umple cu pământ,
balast și bolovani – în partea de jos
predominant cu pământ, pentru ca nuielele
să poată intra în vegetație.

În amonte se amenajează un mic

aterisament artificial din pământ, iar în
aval se execută un radier din fascine
dispuse transversal ori longitudinal.

48
Praguri și baraje din lemn
După modul în care este utilizat lemnul, se
disting:

- lucrări transversale din trunchiuri cu crăci, puse

în operă, în general, sub formă de praguri

- lucrări transversale din trunchiuri întregi sau

scurtate, fără crăci, realizate sub formă de praguri
sau de baraje mici (2...3m)
49
Dezavantaje:
•Putrezirea lemnului

•Consumul ridicat de lemn cu

dimensiuni mari

•Imposibilitatea de a fi transformate în
lucrări “vii”, ca în cazurile descrise
anterior
50
2. LHT din zidărie uscată

51
Dezavantaje:
Rigiditatea ce le este caracteristică face ca
degradarea să fie posibilă dacă cedează chiar și
numai un singur bloc de piatră din corpul lor.

Nu pot fi utilizate pe albiile cu fenomene de

transport în masă (alunecări, surpări) și pe cele
săpate în substrate litologice predispuse la
eroziune (loessuri, nisipuri necimentate, luturi
foarte friabile).
52
3. Lucrări transversale din gabioane
GABION = coș de nuiele sau din sârmă umplut cu
pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea
malurilor de valuri, la construirea barajelor.

53
paramenți verticali

sau

în trepte
54
De obicei, se utilizează plasă de sârmă zincată
cu grosimea de cel puțin 3 mm și cu ochiurile
rombice, de 6/6 ... 12/12 cm.

În general, lucrările transversale din gabioane

se execută sub formă de praguri (Ym<1,5 m),
mai rar baraje.

Folosirea gabioanelor este contraindicată pe

văi torențiale din zonele afectate de ploi acide
=> degradare mai rapidă a sârmei.

55
Clasificare
1. LHT din lemn
2. LHT din zidărie uscată
3. LHT din gabioane
4. LHT din zidărie de piatră cu mortar
5. LHT din beton simplu
6. LHT din zidărie mixtă
7. LHT din zidărie de piatră cu mortar (sau beton) și
pământ
8. LHT din beton armat
9. LHT din elemente prefabricate

56
4. LHT din zidărie de piatră cu mortar
= cea mai uzuală pentru construcțiile realizate
în bazinele torențiale mici

- rezistență sporită la uzură, șocuri, vibrații sau

eroziuni

Dezavantaj: consumul ridicat de manoperă

(pietrari, zidari) => se justifică numai acolo
unde piatra se poate procura din resusele de pe
plan local
57
După modul de prelucrare/asamblare
a pietrei se disting:
1. Zidăria de piatră brută – o foarte sumară
cioplire

2. Zidăria de piatră din mozaic – se execută din

blocuri cu fața văzută foarte bine netezită

3. Zidăria din moloane – asemănătoare cu zidăria

din cărămidă; moloanele = pietre cu fețele
dreptunghiulare, fasonate cât mai regulat 58
Zidăria de piatră brută

59
Zidăria de piatră în mozaic

60
Moloane

61
Piatra utilizată trebuie să:
- să aibă o structură cât mai compactă
- să nu conțină impurități (argilă, substanțe humice etc)
- să nu fie friabilă
- să fie omogenă în ceea ce privește compoziția chimică
și mineralogică
- să aibă rezistență la compresiune cât mai ridicată

Cele mai bune: cele provenite din rocile eruptive

(granit), urmate de rocile metamorfice (gnais, cuarțit) și
apoi de rocile sedimentare silicioase și calcaroase
62
Punerea în operă:

-așezarea pietrei se face astfel încât

presiunile să fie normale pe stratificație

- rosturile verticale trebuie să alterneze

- blocurile cu cele mai mari dimensiuni se

pun în regiunea paramenților, iar între
paramenți se clădesc pietre de diferite
dimeniuni => zidărie cât mai bine țesută 63
Consumul de materiale…
Pentru 1 m3 zidărie se utilizează 1,1 m3 piatră brută
așezată în figură și aproximativ 0,33 m3 mortar de
ciment.

Dozajul mortarelor depinde de felul zidăriei, cel mai

ridicat (600 kg/m3 nisip) se folosește la prepararea
mortarului gras, utilizat pentru rostuirea zidăriei.

64
De ce este foarte importantă operația
de rostuire?
- prin rostuire se împiedică pătrunderea apei în
zidărie (+ îngheț-dezgheț repetat)

- se elimină pericolul fisurii

Se impune ca mortarul pentru rostuială să fie

preparat folosind nisip cât mai fin, cernut prin
sită deasă
65
 5. LHT din beton simplu

Când utilizăm acest tip de lucrare?

Când piatra lipsește pe plan local,

iar aprovizionarea cu produse de
balastieră este mai economicoasă
decât aducerea pietrei din alte
zone.
66
Redan(e) = Fiecare dintre treptele amenajate în partea
superioară a unui zid construit pe un teren înclinat

67
Cum trebuie să fie fețele
treptelor de întrerupere?
Neregulate (rugoase)
În betonul proaspăt turnat se îngroapă
bucați lungi de piatră, scoase pe jumătate
în afară.

= pene între zidăria de dedesupt și cea de

deasupra
68
 6. LHT din zidărie mixtă
Se utilizează numai la construcția
pragurilor și barajelor atunci când pe
plan local nu există o cantitate
sufiecient de mare de piatră, dar există
suficient balast pe albie.
69
paramenții + coronamentul = zidărie de piatră
cu mortar de ciment

Paramentul aval: moloane

sau piatră în mozaic

BETON

Paramentul amonte: piatră brută

70
7. LHT din zidărie de piatră cu mortar (sau
beton) și pământ
Retaliv recent introduse în România.
Des întâlnite în Grecia, Italia, Serbia.

Unele baraje sunt construite în întregime din

pământ (pe albiile largi, cu panta redusă).

Altele sunt de construcție mixtă: partea

centrală din beton, iar părțile laterale din
pământ.
71
 8. LHT din beton armat

Aceste lucrări includ atât barajele executate integral

din beton armat, cât și cele la care betonul armat este
folosit numai în anumite părți ale barajului.

În România s-au experimentat aceste tipuri între anii

1960-1965.

Nu s-au generalizat din cauza consumurilor ridicate de

oțel-beton.

72
 9. LHT din elemente prefabricate
De ce s-au introdus aceste tipuri de lucrări (baraje)?

Pentru a obține un randament de execuție superior.

Avantaje:
-creșterea productivității muncii
- majoritatea lucrărilor se execută în stația de
prefabricate, ci nu pe șantier
- reducerea duratei de execuție
- realizarea unor lucrări de calitate superioară
- reducerea prețului de cost
73
Cele mai frecvent utilizate prefabricate:

- cele din beton armat

- cele din oțel
- cele din lemn (impregnat sau nu)
- anvelope uzate de tractor sau de camion

Însă, în România, utilizarea prefabricatelor

este frânată de accesul limitat al utilajelor la
locul de punere în operă a lucrărilor, dar și de
consumul ridicat de materiale.

74
Sursa:
http://www.ziare.com/medi
u/verde/padurile-ocupa-
30-la-suta-din-suprafata-
romaniei-1134684
75
Munte: 65%
Deal: 30%
câmpie: 5%

76
Clasificarea LHT din elemete prefabricate:
1. Praguri și baraje din grinzi prefabricate din beton
susținute pe contraforți

2. Praguri și baraje din blocuri prefabricate din beton

3. Praguri și baraje din diverse structuri prefabricate din

beton (tuburi din beton marca PREMO, BUCOV ș.a.)

4. Praguri din hexapozi de beton armat, la care

elementele prefacricate se asamblează prin
întrepătrunderea spațială
77
Metode de amplasare a
lucrărilor hidrotehnice
transversale

78
5 metode:
1)Metoda pantei de compensație
2)Metoda susținerii reciproce a lucrărilor
3)Metoda nodurilor hidrotehnice
4)Metoda etajării lucrărilor
5)Metoda apărării imediate a obiectivului
din aval
79
Metoda pantei de compensație

= metoda clasică franceză

-cea mai veche metodă

- în România a fost utilizată până în 1960

80
Fundamentul teoretic și tehnic al metodei:

Micșorarea vitezei de scurgere până la o valoare

limită de “neeroziune”.

În acest scop, se acționează separat ori simultan

asupra celor 3 parametri de care depinde viteza
medie a curentului:
coeficientul de viteză (C – Chezy)
raza hidraulică a secțiunii transversale (R)
panta longitudinală a albiei (i)

81
Metoda susținerii reciproce a lucrărilor

Presupune amplsarea de LHT pe toată lungimea

rețelei hidrografice din bazin

Susținerea “reciprocă” a lucrărilor se poate realiza în 2

moduri:

1. Prin intermediul aterisamentelor create de lucrări

2. Prin crearea de nivele de bază intermediare, cu
ajutorul traverselor

82
1. Prin intermediul aterisamentelor create de lucrări

= printr-o distanțare corespunzătoare a pragurilor și

barajelor astfel încât, în momentul colmatării lor,
aterisamentele să acoperile integral biefurile dintre
lucrări

83
Avantaje:
- creează condiții favorabile pentru instalarea
vegetației forestiere pe aterisament

- permite obținerea unui ax corectat al formațiunii

torențiale

- posibila avariere a unei piese din sistem nu

periclitează întregul sistem și nici obiectivul de apărat

- întreținerea și repararea lucrărilor distruse de viituri

se realizează relativ ușor.

84
Metoda nodurilor hidrotehnice
Constă dintr-o amplasare grupată (sub formă de
“baterii”) a LHT, acestea fiind poziționate câte 2-3 într-
un grup, în zonele cu cel mai ridicat aflux de aluviuni
(zonele din aval de confluențe).

Condiția este ca atât grupurile de lucrări, cât și lucrările

dispuse individual să fie separate între ele prin
sectoare de albie care să nu fie vulnerabile la eroziune
(ex: pat de stâncă).

Tronsoanele de albie amenajate, caracterizate printr-o

asemenea dispoziție a LHT se numesc noduri
hidrotehnice. 85
Nodurile hidrotehnice
= din pvd morfologic, ele reprezintă baze intermediare
de eroziune

Sunt create artificial și sunt localizate cât mai aproape

de locurile în care se formează și se tranzitează
aluviuni

Cele cu cea mai mare eficiență sub raportul

randamentului de retenție = cele localizate imediat în
aval de confluențe.

86
87
Metoda etajării lucrărilor (metoda BRETON)

88
Metoda apărării imediate a obiectivului din aval
= metoda românească

Metoda se sprijină pe următoarele idei:

1. Fondurile alocate au fost și vor fi limitate la un
anumit nivel
2. Acțiunea de amenajare a torenților este una grea și
de durată, care nu se poate realiza decât etapizat
3. Lucrările hidrotehnice de pe rețea trebuie judecate
în strânsă corelație cu lucrările de pe versanți
4. Numai dacă se acționează și pe versanți, lucrările
transversale de pe rețea pot fi reduse la un volum
minimal
89
Fonduri limitate => lucrările din cadrul etapei întâi
sunt concentrate, de regulă, la gura torentului,
asigurându-se astfel o protecție limitată a obiectivelor
periclitate de viituri => metoda apărării imediate a
obiectivelor din aval.

În etapele 2, 3 ș.a.m.d., lucrările se amplasează în

amonte de cele realizate anterior sau chiar pe
aterisamentele create de aceste lucrări.

90
Deoarece funcția de retenție are caracter
prioritar, necesarul de lucrări se stabilește în
raport cu volumul de aluviuni care poate fi
antrenat în bazin într-un interval de timp de
10-15 ani și cu capacitatea de retenție a
fiecărei lucrări.

Această capacitate se determină în funcție de

înălțimea utilă a lucrării, de topografia văii din
zona de formare a aterisamentului și de panta
posibilă de așezare a luviunilor în aterisament
(panta de proiectare).
91
Condițiile de stabilitate și de
rezistență ale barajelor și
verificarea lor

92
Barajele utilizate cu rolul de retenție-consolidare pe
rețeaua hidrografică torențială pot fi scoase din funcțiuni
prin:

Ruperea barajului, datorită depășirii rezistenței

materialului de construcție
Prăbușirea barajului, în urma eroziunii terenului din
bieful aval
Răsturnarea barajului, în jurul muchiei aval a tălpii
fundației
Scufundarea barajului
Alunecarea barajului din amonte spre aval
Plutirea barajului
Decastrarea laterală a barajului
93
Hotărâtoare în definirea stabilității sunt:
Tipul de baraj (de greutate sau în arc)
Natura terenului de fundație (aluvionar,
stâncos)
Natura sarcinilor la care barajul este acționat

Barajele masive rectilinii se dimensionează static

ca baraje de greutate, după metode similare cu
cele utilizate în calculul barajelor de greutate de
mare înălțime din domeniul hidroenergetic.

94
Stabilitatea la răsturnare
Condiția de stabilitate la răsturnare se exprimă cu relația:

coeficientul de stabilitate la răsturnare

coeficientul de siguranță admisibil la răsturnare (1,15...1,40)

suma momentelor de stabilitate

suma momentelor de răsturnare

95
În funcție de clasa de importanță a lucrărilor și de
grupele de sarcini luate în considerare, Normativul de
proiectare din 1967 (revizuit în 1990 și 1995) prevede
următoarele valori pentru coeficientul de siguranță
admisibil la răsturnare:

96
Stabilitatea la alunecare
Schematizând problema stabilității la alunecare, se pot
distinge două cazuri de calcul:
1. Stabilitatea la alunecare plană
2. Stabilitatea la alunecare cilindrică
Alunecarea plană pe orizontală ia în considerare numai
forțele de frecare dintre baraj și terenul de fundație.
Poate fi examinată din două perspective:

Alunecarea plană a barajului pe talpa fundației, cu

sau fără luarea în considerare a efectului unei chei de
ancoraj și al lucrărilor anexe din bieful aval.
Alunecarea plană a masei de zidărie.
97
În ambele cazuri, condiția de stabilitate la
alunecare este satisfăcută dacă:

Suma forțelor verticale Suma forțelor orizontale

98
Pentru coeficientul de siguranță la alunecare, Normativul de
proiectare prevede valori între 1,02 și 1,20, în funcție de grupa
de sarcini luată în considerare și de clasa de importanță a
lucrărilor proiectate:

99
Lucrări hidrotehnice
longitudinale
Unele LHL se amplasează pe suprafața
sau la baza malurilor, iar altele se
încasrează în maluri și se dispun
transversal față de acestea, fără a bara
albia de la un mal la celălalt.

100
101
LHL sunt utilizate mai ales în rețeaua hidrografică a torentului,
în strânsă corelație cu lucrările hidrotehnice trensversale, dar
sunt folosite și în regiunea conului de dejecție.

Funcțiile LHL:
Apără malurile împotriva eroziunii și a altor
fenomene
Consolidează direct sau indirect sursele de
aluviuni
Regularizează cursul de apă torențial
(=asigură o scurgere controlată în zona
obiectivelor periclitate de viituri)
102
Clasificare LHL
Îmbrăcăminți

Apărări de maluri

Lucrări de regularizare

Canale de evacuare a apelor de viitură

103
Îmbrăcăminți
Clasificare:

Înierbări

Brăzduiri

Îmbrăcăminți din nuiele

104
 Înierbări
De obicei, sunt utilizate pentru stabilizarea taluzurilor
canalelor de pământ, dar pot furniza bune rezultate și
în fixarea taluzurilor naturale sau a celor create
artificial, în lungul biefurilor dintre celelalte tipuri de
lucrări.

Presupun o tehnică de execuție simplă.

Sunt puțin costisitoare și conduc la o consolidare destul

de durabilă, într-un interval de timp scurt.

105
Se disting:
Însămânțarea simplă (fără lucrări pregătitoare):
se execută atunci când taluzul de consolidat este
relativ stabil și poate fi menținut în această stare
până când iarba semănată se dezvoltă suficient.

Însămânțarea cu lucrări pregătitoare (acoperirea

cu pământ vegetal): se aplică în cazul
debleelor/rambleelor lipsite de strat vegetal,
precum și în cazul taluzurilor naturale ușor de
erodat. 106
Pentru o bună reușită a înierbărilor, la
alegerea speciilor se au în vedere:
Ritmul de creștere și capacitatea de acoperire a
terenului
Desimea covorului ierbos rezultat și durata lui de
existență
Compotarea față de scurgeri a ierburilor

În general, sunt indicate amestecurile de

semințe de la 3-5 specii, din care graminee 60-
70% și leguminoase 30-40%.
107
Brăzduiri
= lucrări utilizate pentru fixarea taluzurilor canalelor
din pământ, dar se pot folosi și alături de alte tipuri de
apărări

Brazdele de iarbă se procură din terenuri cu condiții

similare celor din locul în care urmează să fie așezate,
urmărindu-se ca speciile existente să fie dintre cele
indicate pentru înierbări.

Grosimea brazdelor variază între 6-12 cm, în funcție de

adâncimea până la care penetrează sistemul principal
de rădăcini.
108
Îmbrăcăminți din nuiele
Se pot realiza din:

Straturi de nuiele (palisade)

Panouri de nuiele
Fascine
Gărdulețe
Cleionaje

109
Lucrări hidrotehnice
longitudinale

110
Clasificare LHL
Îmbrăcăminți

Apărări de maluri

Lucrări de regularizare

Canale de evacuare a apelor de viitură

111
Apărări de maluri

1. Apărări din zidărie uscată

2. Apărări din căsoaie

3. Apărări din gabioane

4. Apărări din zidărie de piatră cu mortar/beton

112
1. Apărări din zidărie uscată
Se pot realiza în două variante constructive:
Sub formă de anrocamente (= aglomerări de bolovani sau
blocuri de piatră brută așezate neregulat, care asigură o bună
protecție a taluzurilor aflate în contact direct cu apa la viituri).

Sub formă de pereuri (= straturi de piatră aplicate pe taluz)

Consolidările se pot realiza fie ca pereuri uscate, fie ca pereuri

rostuite, care sunt mai rezistente la acțiunea curenților încărcați
cu aluviuni grosiere și flotanți.

113
1-țăruș, 2-longrină, 3-căsoaie de umplutură, 4-pereu din
zidărie fără mortar, 5-traversă 114
2. Apărări din căsoaie
Avantaje:
- lucrări elastice
- foarte rezistente la forțele de antrenare
dezvoltate de viituri

Dezavantaje:
- putrezesc rapid
- consumă mult material lemnos de mari
dimensiuni
115
1-nivelul debitului maxim, 2-nivelul debitului mediu, 3-nivelul
debitului minim, 4-linia terenului, 5-umplutură, 6-anrocament
116
3. Apărări din gabioane

Se pot utiliza în toate tipurile de eroziuni laterale întâlnite în

formațiunile torențiale.

Sunt foarte elastice și rezistente la afuieri.

afuiere s.f. (geomorf) Eroziune laterală în malul friabil al

unui râu, urmată de o prăbușire; eroziune accentuată în jurul
unui obstacol din albia unui râu, la creșterea vitezei apei.

117
118
4. Apărări din zidărie de piatră cu mortar/beton

Se execută:
…fie sub formă de ziduri care sprijină baza malului
…fie sub formă de pereuri care sunt aplicate pe taluzul de
mal

119
 Lucrări de regularizare
Prin lucrările de regularizare se aduc albiei torentului o serie de
modificări în scopul de a-i da un profil transversal cât mai regulat,
un profil longitudinal continuu și un traseu în plan cât mai stabil.

După modul de execuție, materialele utilizate și durata

acțiunii de regularizare, se disting:

- lucrări de regularizare de tip “ușor”

- lucrări de regularizare de tip “masiv”

120
Lucrări de regularizare de tip “ușor”
Caracteristici:

- presupun o tehnică de execuție simplă

- prezintă un grad mare de permeabilitate
- sporește rugozitatea albiei
- reduc viteza curentului de apă
- favorizează procesul de depunere a aluviunilor

121
Arbore înecat, ancorat de mal
1-ancoraj, 2-arbore
122
Arbore lestat pe fundul albiei
2-arbore, 3-lest
123
Când se aplică aceste lucrări?
- se poate procura material potrivit din apropiere

- executarea unor lucrări mai rezistente nu este

posibilă într-un timp foarte scurt

124
Lucrări de regularizare de tip “masiv”

Pinteni (epiuri)

Diguri
125
Pintenii
= construcții executate numai pe o anumită porțiune din
deschiderea albiei, dinspre mal spre centrul curentului de apă,
normal sau înclinat față de direcția de scurgere.

ROL: de a abate apa de la malurile erodate și de a crea, prin

colmatarea spațiului dintre ei, un nou mal.

Se folosesc, de regulă, pe formațiuni torențiale cu albii largi

(>20-30m), cu maluri relativ stabile, dar care transportă aluviuni
în cantități mari.

126
Din pdv constructiv, un pinten este
alcătuit din:
Rădăcină (porțiunea încastrată în mal)

Cap (vârful pintenului dinspre apă)

Corp (poețiunea dintre cap și rădăcină)

Talpă (partea inferioară clădită din pământ)

127
După direcția față de curentul de apă se disting:
a) Pinteni normali
b) Pinteni declinați (înclinați spre aval)
c) Pinteni înclinați (spre amonte)
D=depunere de aluviuni

128
Digurile
= lucrări longitudinale care pot funcționa ca lucrări de
apărare a malurilor, dar și ca lucrări de regularizare de
tip masiv (modifică geometria albiei, dirijează curentul
de apă după un traseu dinainte stabilit).

Se execută mai ales din gabioane.

129
Avantajul funcțional al digurilor:
Acționează uniform asupra curentului, evitând
formarea turbioanelor și a curenților
transversali.

Dezavantaje (comparativ cu pintenii):

Costul mult mai ridicat
Posibilități limitate de a aduce modificări
lucrărilor, în raport cu evoluția ulterioară a
proceselor de albie
Măsura redusă în care este favorizat procesul
de aluvionare
130
Canale de evacuare a apelor de viitură
Prin volumul și costul lor, dar și prin funcțiunile și efectele
multiple, pe care le asigură, canalele de evacuare a apelor de
viitură reprezintă, după LHT, cele mai importante construcții din
domeniul amenajării torenților.

131
132
Tipuri de canale
1. Canale de pământ

2. Canale din zidărie de piatră uscată

3. Canale din zidărie de piatră cu mortar de

ciment

4. Canale din beton

133
1. Canale din pământ
-domeniul de utilizare relativ restrâns
- pantele longitudinale < 2-3%
- amprizele de construcție sunt mari
- substratul litologic este format din pământuri care
se consolidează ușor

=> în asemenea condiții:

- costul lucrărilor este redus
- productivitatea muncii este ridicată

Ampriză = Lățime a fâșiei de teren pe care urmează să

se construiască o șosea, o cale ferată, un dig etc
134
2. Canale din zidărie de piatră uscată
Sunt avantajoase din pdv economic, dar domeniul lor
de utilizare este limitat datorită pantelor mari și a
transportului de aluviuni grosiere.

Piatra naturală se poate folosi în două moduri:

Sub formă de aroncamente așezate pe un pat de

egalizare din piatră și pietriș
Sub formă de pereuri aplicate pe fundul canalului și
pe cele două taluzuri de mal.

135
3. Canale din zidărie de piatră cu mortar de ciment

Sunt indicate atunci când:

- panta longitudinală a albiei depășește 2-3%

- ampriza lucrării este limitată

- transportul de aluviuni este intens

- nu este posibilă scăderea vitezei de scurgere sub

valoarea la care se produc eroziuni periculoase în
canalele de pământ
136
4. Canalele din beton
Se execută din beton simplu turnat – masiv sau sub
formă de plăci – pe un strat de egalizare de nisip,
pietriș sau piatră spartă.

canal din plăci de beton turnate pe loc

137
Măsuri și lucrări privind instalarea,
refacerea și conservarea învelișului
vegetal

138
Conjugarea (îmbinarea) lucrărilor – principiul fundamental

Experiența practică acumulată în domeniul amenajării

torenților a demonstrat că instalarea/refarea învelițului
vegetal reprezintă calea fundamentală de urmat în lupta cu
fenomenele torențiale dintr-un bazin și cu procesul mult mai
complex care rezultă din interacțiunea lor (procesul
torențial).

Rolul vegetației forestiere este decisiv deoarece pădurea

“regularizează scurgerea pluvială, stabilizează, reface,
ameliorează și protejează solul și valorifică terenurile,
constituind un mijloc important, complet și definitiv de
combatere a eroziunii pluviale.” (Ciortuz, 1981) și, deci, de
stingere a proceselor torențiale dintr-un bazin.

139
Însă, de multe ori, vegetația forestieră nu poate fi instalată (ori
refăcută) în bazinele torențiale decât numai cu ajutorul direct al
lucrărilor hidrotehnice și biologice sau numai la adăpostul oferit
de aceste lucrări.
necesitatea adoptării principiului fundamental (= conjugarea
armonioasă a celor trei grupe de lucrări – hidrologice,
hidrotehnice și biologice, astfel încât efectul final să fie maxim, cu
minimum de cheltuieli).

În raport cu condițiile în care evoluează procesele torențiale din

bazin și cu posibilitățile disponibile pentru combaterea lor, poate
fi vorba:
-fie de instalarea (sau refacerea) pădurii pe terenurile degradate
din cuprinsul bazinului
- fie de gospodărirea pădurilor din bazin potrivit cerințelor de
ordin hidrologic și antierozional.
140
Împăduriri pe rețeaua hidrografică torențială
Deși terenurile de pe rețeaua hidrografică torențială dețin un
procent redus din suprafața totală a bazinului, au totuși o
importanță majoră în geneza transportului de aluviuni.

Împădurirea și consolidarea acestor terenuri constituie o operație

grea și de lungă durată, atât din cauza variabilității foarte mari a
factorilor locali, cât și a faptului că efectele pozitive ale vegetației
forestiere nu se fac resimțite imediat.

Succesul în fixarea acestor terenuri poate fi asigurat dacă se

acționează, concomitent, și pe versanții bazinului hidrografic
torențial și dacă lucrările hidrotehnice cu rol principal de retenție
și consolidare sunt conjugate în mod judicios cu lucrările de
vegetație (plantații, înierbări) și cu cele care prezintă capacitate
ridicată de a intra în vegetație (cleionaje, fascinaje etc). 141
Raportată la spațiul bazinului, împădurirea poate privi terenurile ± ravenate
de pe malurile albiilor torențiale, depozitele de tip aluvial formate în mod
natural pe patul albiilor sau cele stocate sub formă de aterisament (în
cuprinsul biefurilor dintre praguri și baraje).

Pe depozitele torențiale de tip aluvial, vegetația forestieră se instalează sub

forma unor perdele care pot îndeplini următoarele funcții:
- înălțarea patului albiilor și reducerea pantei lor, prin procesul natural de
colmatare
- protejarea suplimentară a malurilor împotriva acțiunii curentului la viituri
- punerea în valoare a suprafeței de teren pe care vegetația s-a instalat.

În cazul depozitelor de tip proluvial (conuri de dejecție), vegetația forestieră

instalată artificial poate avea și un important rol estetic și decorativ, dacă
speciile utilizate sunt adecvate acestui scop.

142
 Pădurile din bazinele hidrografice torențiale

Potrivit sistemului de clasificare funcțională a arboretelor,

pădurile din cuprinsul bazinelor hidrografice torențiale sau din
bazinele cu mare potențial torențial sunt repartizat în grupa I
(păduri cu funcții speciale de protecție), subgrupele 1.1 – păduri
cu funcții de protecție a apelor și 1.2 – păduri cu funcții de
protecție a terenurilor și solurilor.

Ținând seama de importanța economică și socială a acestor

păduri și de necesitatea creșterii eficienței lor pe plan hidrologic
și antierozional, se cer cunoscute și respectate următoarele
cerințe:

1. Gospodărirea pădurilor trebuie integrată în ansamblul mult

mai complex al amenajării bazinelor hidrografice torențiale.
143
2. Menținerea procentului de împădurire cel puțin la nivelul actual, iar acolo
unde este posibil și necesar, chiar majorarea lui.

3. Evitarea dezgolirii solului în procesul de recoltare a masei lemnoase,

dispersarea teritorială cât mai pronunțată a tăierilor în spațiul bazinului,
folosirea din plin a capacității de regenerare naturală, precum și luarea în
considerare a sistemului de înrădăcinare.

4. După criteriul structural, cel mai înalt grad de favorabilitate îl reprezintă

pădurile cu structuri biocenotice apropiate de structurile pădurilor naturale,
atât din punct de vedere al compoziției, cât și din punct de vedere al
densității și etajării pe verticală a populațiilor de arbori și arbuști.
144
5. Reconstrucția ecologică și, implicit, hidrologică a pădurilor din bazinele
hidrografice torențiale presupune tehnologii de regenerare bazate pe:
- Evitarea tăierilor rase sau cvasirase, mai ales a celr practicate pe suprafețe
mari
-Prelungirea perioadei de alăturare a parchetelor la peste 5-7 ani.

6. Eliminarea tehnologiilor de exploatare cu un pronunțat caracter

antiecologic, așa cum s-au dovedit a fi tehnologiile bazate pe exploatarea
arborilor cu coroană, pe utilizarea tractoarelor grele etc, care produc cele
mai mari pagube nu numai solului, ci și semințișului, litierei și covorului
ierbaceu.

7. Interzicerea pășunatului în aceste păduri.

8. Întărirea rezistenței arboretelor la vânt și zăpadă, boli și dăunători,

efectuarea tăierilor de îngrijire la timp.

9. Pădurile din bazinele hidrografice torențiale să fie exceptate de la

retrocedare, iar amenajarea lor să se realizeze în continuare de către
ocoalele silvice.
145
 Execuția, urmărirea în exploatare,
întreținerea și repararea lucrărilor de
amenajare a bazinelor hidrografice
torențiale

146
Execuția lucrărilor
Lucrările hidrotehnice din domeniul amenajării torenților
prezintă forme specifice și volume/dimensiuni relativ
mici comparativ cu alte tipuri de lucrări hidrotehnice,
respectiv:

volumele totale de lucru sunt aproximativ mici (sub

5000 m3/șantier);
șantierele sunt compuse din 2-20 lucrări, care pot fi
dispersate în cuprinsul uneia sau a mai multor
formațiuni torențiale;
accesul la lucrări este, de obicei, dificil (lipsa de
drumuri și a condițiilor grele de relief);
șantierele sunt lipsite de surse de energie electrică;
procesele de execuție sunt deseori întrerupte de ploile
și viiturile torențiale. 147
148
149
150
151
Posibilități de îmbunătățire a procesului
tehnilogic de execuție
La execuția terasamentelor:
Folosirea buldozorelor S-1300, S-1500 sau S-650, a
excavatoarelor pe pneuri sau pe șenile și a încărcătorului
cu brațe frontale IFRON-204D, dacă volumul de săpătură
depășește 200-250 m3 pe un șantier.

La execuția zidăriei de piatră cu mortar de ciment:

152
La execuția zidăriei de beton

Utilizarea betonierelor pentru prepararea betonului

(cantități > 5 m3)

Folosirea macaralelor și automacarlelor pentru

transportul pe verticală al betonului.

La transportul materialelor de construcții

Folosirea instalațiilor cu cablu de tip ușor (T700), mai
ales în cazul șantierelor cu condiții dificile de acces.

153
Urmărirea comportării lucrărilor
Deficiențele care apar pe parcurs trebuie semnalate și remediate.
Există 2 grupe de deficiențe:

154
Întreținerea și repararea lucrărilor
Întreținerea lucrărilor

Se realizează anual.

Constă din operații relativ simple, cu rol preventiv:

degajarea deversorului, a radierului de aluviuni

grosiere, blocuri, flotanți;
verificarea generală a stării fiecărei lucrări, urmată
de micile reparații care se impun;
stoparea pâlniilor de eroziune cu anrocamente;
curățirea de iarbă și/sau vegetație lemnoasă a
radierelor canalelor.

155
Repararea lucrărilor
Se realizează prin 2 tipuri de intervenții:
1. Reparații curente
2. Reparații capitale

156
Efectele lucrărilor de ABHT

1.Efecte tehnice (funcționale)

2.Efecte economice

3.Efecte ecologice și sociale

157
1. Efectele tehnice

158
2. Efectele economice

159
3. Efectele ecologice și sociale

160