Sunteți pe pagina 1din 64

CATEDRA DE AMENAJARE A PADURILOR

DISCIPLINA “ CORECTAREA TORENŢILOR “

TEMA PROIECTULUI

Să se întocmească proiectul de amenajare a bazinetului torenţial numărul 8,3


situat pe Valea Dracului din bazinul hidrografic Tărlungul Superior ( amonte de
acumularea Săcele, destinată alimentării cu apă potabilă şi industrială a municipiului
Braşov ).
În acest scop:
1. Se vor studia condiţiile naturale şi social-economice în care s-au declanşat
2. procesele torenţiale;
2. Se vor evidenţia obiectivele periclitate de aceste procese , precum şi pagubele
produse în urma manifestării lor;
3. Se vor calcula debitele lichide maxime şi transportul de aluviuni;
4. Se vor stabili şi justifica lucrările de amenajare necesare şi se vor dimensiona şi
evalua aceste lucrări;
5. Se vor întocmi piesele desenate ale lucrărilor.

- -2003 Termene:
● predare: -01-2003
● susţinere: -01-2003

1
CUPRINS
A. PIESE SCRISE

CAP.1 Cadrul natural şi social-economic al bazinului


1.1 Poziţia geografică
1.2 Geologia şi litologia
1.3 Solurile
1.4 Clima
1.5 Morfometria şi hidrografia
1.6 Folosinţele actuale şi comportarea lor
1.7 Procesele torenţiale
1.8 Obiectivele periclitate de viituri
1.9 Lucrări executate în trecut
1.10 Concluzii

CAP.2 Debitul lichid maxim de viitură


2.1 Probabilităţile depăşirii debitului maxim
2.2 Debitul maxim la probabilitate de referinţă (p=1%)
2.3 Debitul maxim la probabilitatile de calcul si verificare

CAP.3 Transportul de aluviuni


3.1 Transportul de aluviuni la o ploaie torenţială
3.2 Transportul de aluviuni mediu anual
3.3 Volumul de aluviuni în aterisament

CAP.4 Soluţii tehnice de amenajare


4.1 Măsuri şi lucrări pe versanţii bazinului
4.2 Lucrări pe reţeaua hidrografică torenţială

CAP.5 Breviar de calcule


5.1 Calculul barajelor
5.2 Calculul canalelor de evacuare
5.3 Racordările canalului de evacuare

CAP.6 Evaluarea lucrărilor


6.1 Volumul lucrărilor hidrotehnice proiectate
6.2 Valoarea investiţiei

CAP.7 Măsuri speciale de protecţie a muncii

2. PIESE DESENATE

1. Plan de situatie ( scara 1:8500 )


2 Profil longitudinal cu lucrările hidrotehnice proiectate ( scara 1:500 pentru lungimi,1:100 pentru
înălţimi )
3. Planşa barajului de priză ( scara 1:100 )
4. Planşa canalului de evacuare ( scara 1:100 şi scara 1:50)

2
A. PIESE SCRISE

CAPITOLUL I. CADRUL NATURAL ŞI SOCIAL-


ECONOMIC AL BAZINULUI

1.1 Poziţia geografică

Bazinul torenţial, care face obiectul prezentului proiect, este


codificat sub numărul 8,3şi reprezintă o unitate de rang inferior a bazinului
ZIMBRULUI, care se extinde în treimea inferioară a Văii Tărlung (Bazinul
hidrografic al Râului Olt, judeţul Braşov).
Potrivit raionării prezentate în lucrarea “Geografia României”
(1983; figura 10.2), teritoriul drenat de Valea Tărlung se arondează în
Unitatea Carpato-Transilvană (I), Subunitatea Carpaţilor Orientali (A),
Grupa de la Curbură (3).
Prin urmare, bazinul torenţial studiat este localizat pe versantul
nordic al curburii Carpaţilor Orientali, fiind încadrat de două lanţuri mai
importante de munţi:M-ţii Baiului(sau Gârbovei) la vest şi M-ţii Ciucaşului
la est .
Din punct de vedere morfostructural(“Geografia României” fig.
313) teritoriul la care ne referim este situat în arealul unitătilor
morfostructurale de orogen (I) Unitatea Carpatica muntoasă (A) ,
Subunitatea de Fliş (b), Zona Flişului Extern (2).
Coordonatele geografice aproximative sunt 45°30′ latitudine
nordică şi 25°50′ longitudine estică.
După cum ne indică planşa numărul 1, bazinul torenţial studiat este
delimitat printr-o cumpănă a apelor şi se prezintă următoarele vecinătăţi:
 nord – bazinul hidrografic torenţial B;
 vest – bazinul hidrografic torenţial A;
 est – bazinul hidrografic torenţial C
►sud-Valea Dracului

3
1.2 Litologia

Dacă urmărim harta geologică a bazinului Tărlung (autor E.


Avram-1976) putem constata că acest bazin se încadrează în Subunitatea de
Zamura-Bratocea, Formaţiunea de Sinaia, Subformaţiunea Grezoasă. Rocile
care definesc această entitate litologică (cunoscută şi sub denumirea de
“stratele de Sinaia”) constau din gresii în alternanţă cu şisturi grezo-
marnoase şi uneori cu marno-calcare. Fiindcă prezintă o rezistenţă relativ
scăzută la eroziune, aceste roci favorizează declanşarea eroziunii pluviale şi
amplifică fenomenele de transport torenţial.
În plus, după cum s-a observat chiar pe teren, datorită cutării foarte
pronunţate a depozitelor, rocile din aflorimente se desprind foarte uşor chiar
numai sub efectul greutăţii proprii şi sunt antrenate gravitaţional spre aval,
alimentând reţeaua hidrografică cu o mare cantitate de material aluvionar.
Prin urmare, se poate spune că substratul petrografic reprezintă
unul dintre factorii ce accentuează predispoziţia la torenţialitate a bazinului
studiat.

1.3 Solurile

Studiile de teren şi analizele de laborator efectuate în perioada


1975-1980, pentru bazinul hidrografic Tărlung, au arătat că pe complexul
grezos al stratelor de Sinaia s-au format soluri cu procent variat de schelet,
soluri care, datorită texturii relativ uşoare (nisipo-lutoasă, luto-nisipoasă) pe
care o au, favorizează producerea scurgerii de suprafaţă şi amplifică
transportul de aluviuni.
Natura calcaroasă a liantului rocilor din substrat imprimă acestor
soluri o aciditate moderată şi un grad de saturaţie în baze ridicat.

1.4 Clima
Studiile climatice amănunţite pentru bazinul Tărlung (Marin
Marcu-1975) au arătat că în această regiune a ţării sunt predominante, ca
frecvenţă, viiturile de origine pluvială, adică viiturile provocate de către
ploile torenţiale.
4
La începutul primăverii, însă, datorită fenomenului de foehn, care
se manifestă în zonă, se poate produce topirea bruscă a zăpezilor şi deci pot
lua naştere şi viituri de origine nivală sau pluvionivală.
Din acest motiv, în continuare se vor prezenta câteva detalii care
privesc atât regimul de precipitaţii cât şi regimul vântului .
Regimul precipitaţiilor atmosferice prezintă o mare variabilitate
spaţială si în timp
a) Cantitatea medie anuală de precipitaţii creşte de la 800 mm
in Valea Tărlungului (altitudinea de 800 m) ,până la 1200 ...
1300 mm pe culmile ce ating altitudinea de 1700 ... 1900
m .Cantităţile anuale de precipitaţii se caracterizează printr-o
accentuată variabilitate de la un an la altul . Astfel din datele
reţelei meteorolgice de stat reese ca în anii cu activitate
ciclonică deosebit de fregventă şi intensă ,în toate staţiile
meteorologice din apropierea bazinului Tărlungul supertior s-au
înregistrat cantităţi anuale de precipitaţii mai mari de 1000 mm :
Tărlungeni –1100 mm ,Predial – 1321 mm , Sinaia – 1246,3 mm
, Cristianul Mare – 1846 mm ,Vârful Omu (Bucegi) – 2401
mm .Dimpotrivă în anii deficitari , când persistă sistesmele
barice anticiclonice , cantităţile anuale de precipitaţii nu
depăşesc 500 ... 600 mm ; în etajul premontan din zona Braşov
– Tărlungeni , abia s-au ridicat la 650 ... 750 mm în etajele
montane , şi 850 mm în cele alpine (Vf. Omu ).
b). Cantităţile lunare de precipitaţii prezintă , deasemenea , mari
abateri faţă de mediile multiianuale . Ploiile abundente din anii
1970 – 1971 , căzute in zona Braşovului , dovedesc că , în
bazinul Tărlungului superior , cantităţile lunare de precipitaţi
pot depăşi (în lunile izolate ) 200 ... 300 mm . Pe de altă parte ,
sunt posibile şi perioade deficitare şi excesiv de secetoase , în
care precipitaţiile pot lipsi luni întregi sau mai mule luni ,
consecutiv ; în general , în zona bazinului cercetat perioadele
deficitare sunt fregvente la sfârşitul iernii şi toamna .

c). Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore capabile să


provoace apariţia viiturilor pe cursurile de apă s- au ridicat la
valori de ordinul a 89 mm la Braşov şi de 134 la Predial
.Cantitatea de apă colectată , în ziua de 20 august 1949 în staţia
Timişul de Jos (161,7 mm), căt şi cea diin 19 iunie 1924 de la
Fundata (306 mm ) avertizează că în bazinul hidrografic
Tărlungul superior sunt posibile ploi excepţionale care să
5
insumeze peste 150 ... 200 mm în 24 ore şi a căror intensitate să
ajungă la 0,5 ... 2,5 mm/minut.

d). Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii ( P >=0,1mm) este


cuprins între 150 zile , în etajul montan inferior , şi 180 zile în
etajul montan superior .
În privinţa fenomenelor nivale reţinem , printe altele , că pe versanţii
montani împăuriţi din bazinl Tărlung superior , solul pote rămâne acoperit de
zăpadă 3 ... 4 luni , durata anuală a stratului nival crescând cu altitudinea şi
diminuând astfel durata perioadei de vegetaţie .
Regimul văntului .În regiunea climatică în care se situiază bazinul
studiat , circulaţia atmosferică dominantă este cea din nord-vest , cu
particularităăţii impuse de morfologia bazinului .
Uneori , spre sfârşitul iernii şi în cursul primăverii , în zilele cu vânt
puternic dinspre culmile muntoase cele mai înalte , pe versanţii opuşi
vântului se produce fenomenul de foehn ,care fiind un vănt cald şi uscat
provoacă topirea bruscă a stratului de zăpadă , şi de aici pericolul
inundaţiilor .
În data de 31 august 1985 a fost o ploaie torenţială excepţională al cărei
nucleu torenţial a depăşit 2,5-3,0 mm/min. şi s-a localizat în zona lacului de
acumulare de pe Valea Tărlung.Acestă ploaie a genra viituri importante pe
toate văile care debuşează în acest loc inclusiv pe Valea Zimbrului , care este
considerată în prezentul proiect .
1.5 Morfometria şi hidrografia

Folosind ca şi indicaţii notiţele de curs şi lucrarea 9 din


bibliografie, se vor determina şi se vor interpreta următorii parametrii
morfometrici ai bazinului şi ai reţelei hidrografice din cuprinsul lui:
suprafaţa bazinului
perimetrul bazinului
lungimea medie a bazinului
forma bazinului
altitudinea şi înălţimea
panta medie
lungimea versanţilor
ordinul hidrografic
lungimea totală şi densitatea reţelei hidrografice
lungimea şi panta albiei principale .

6
1. Suprafaţa bazinului de calcul.

Deoarece interesează suprafaţa întregului bazin Suprafa a bazinului de recepţie


se determină corespunzător secţiunii secţiunea de calcul se amplasează imediat în
amonte de conul de dejecţie.
In delimitarea suprafeţei se ţine seama de configuraţia curbelor de nivel, se
trasează perpendicular pe curbele de nivel linia curbă închisă care porneşte şi se închide
în amplasamentul secţiunii de calcul considerate. O dată delimitată, suprafaţa bazinului
de recepţie aferentă secţiunii de calcul luată în studiu, s-a determinat prin planimetrare
sau prin metoda caroiajului, cu ajutorul calcului milimetric( în cazul de faţă ),
obţinându-se astfel o suprafaţă de 23,40 ha.
Suprafaţa bazinului de recepţie reprezintă parametrul morfologic fundamental,
deoarece acesta intervine, direct sau indirect, în aproape toate calculele hidrologice.
Calculele de determinare a debitelor maxime probabile de viitură precum cele
referitoare la transportul de aluviuni operează direct cu suprafaţa bazinului de recepţie.
Pe de altă parte, în funcţie de această suprafaţă, se dimensiomează şi restul parametrilor
morfometrici ai bazinului ( panta, altitudinea, energia de relief, forma ).
Bazinetul torenţial studiat, cu o suprafaţă de 23,40ha, se încadrează în grupa
bazinelor mici, cu F ≤ 100 ha.
F =23,40

2. Perimetrul bazinului
Perimetrul bazinului reprezintă proiecţia orizontală a cumpenei topografice a
acestuia, aferentă secţiunii de calcul luate în considerare. Lungimea perimetrului se
notează cu Lc sau Pb, se exprimă în m sau km şi se determină ca o medie aritmetică a trei
măsurători efectuate cu distanţierul pe planul de situaţie. În cazul bazinetului studiat, în
urma măsurării, s-a obţinut următorul rezultat:
Pb = 2200m

3. Lungimea medie a bazinului


Pentru a înlătura subiectivismul introdus în calculele morfometrice şi hidrologice
de către lungimea maximă a bazinului, se recomandă a se calcula lungimea medie a
bazinului notată cu L b . În acest scop, se asimilează bazinul hidrografic studiat cu un
dreptunghi de aceeaşi suprafaţă F şi de acelaşi perimetru Pb ca ale bazinului considerat,
lungimea rezultând din ecuaţia urmatoare:
Pb P
+ ( b )2 − 4 ⋅ F 2
Lb = 2 2 P + Pb − 16 ⋅ F Pb P
2
= b = + b − F =687,4m
2 4 4 16
Pb = 2200 m
F = 23,40 ha
Acest parametru, prin valoarea pe care o înregistrează în cazul nostru, ne arată că
bazinul are o formă alungita. Insesi valoarea pozitiva de sub radical ne indica faptul ca
forma bazinului e alungita,si nu sub forma de cerc.

4. Forma bazinului
7
Această caracteristică morfometrică exercită o importantă influenţă asupra
modului de desfăşurare a proceselor hidrologice din cuprinsul unui bazin. Ea determină
timpii de concentrare şi debitul maxim de viitură.Determinarea formei bazinului s-a
realizat cu ajutorul coeficientului lui Gravelius, care se notează cu Gr şi reprezintă
raportul dintre perimetrul bazinului studiat şi perimetrul cercului de referinţă care are
aceeaşi suprafaţă.
Pb Pb P
Gr = =
Pc 2 π ⋅ F
≅ 0,282 b ≅ 1,283
F
unde Pb - perimetrul bazinului [km]
Pc - perimetrul cercului de referinţă [km]
F - suprafaţa bazinului [km2]
Deoarece Gr = 1,283 (>1.13), rezultă că forma bazinului este de formă moderat
alungita.

5. Altitudinea şi înălţimea
În grupa parametrilor morfometrici referitori la bazinul de recepţie, altitudinea
deţine rolul unui parametru morfometric de sinteză, ea condiţionând în mod direct sau
indirect principalele verigi ale fluxurilor de materie şi energie specifice bazinetelor
hidrografice torentiale. Altitudinea intervine dominant în desfăşurarea proceselor
hidrologice atât prin variaţia pe care o provoacă energiei de relief, pantelor, solului şi
învelişului vegetal, cât şi prin faptul că de altitudine sunt legate frecvenţa, durata şi
intensitatea ploilor torenţiale. Pentru caracterizarea condiţiilor hidrologice ale bazinelor
în legătură cu altitudinea se face apel la următorii parametri morfometrici altitudinali:
altitudinea minimă (Hmin), altitudinea maximă (Hmax), altitudinea medie (Hmed).
Altitudinea minimă a bazinului reprezintă înălţimea faţă de nivelul mării a celui
mai coborât punct din cadrul bazinetului, se exprimă în metri şi se determină cu
ajutorul planului special de situaţie al bazinului.
Hmin= 975 m
Altitudinea maximă a bazinului se notează cu Hmax. şi este dată de cota raportată
faţă de nivelul mării a celui mai ridicat punct al bazinului , situat în general pe cumpăna
topografică.
Hmax=1300 m
În cazul bazinelor uniform sau relativ uniform dezvoltate şi cu relief omogen,
altitudinea medie Hmed se poate determina ca semisumă a altitudinilor extreme:
Hmed= (Hmax + Hmin)/2
Hmed= 1138m
Înălţimea cuantifică poziţia spaţială a fiecărui punct al bazinului deasupra unui
plan de referinţă convenţional, plan ales să treacă prin prin punctul de altitudine
minimă. Fiind strâns legată de altitudine, înălţimea bazinului condiţionează energia de
relief, pantele, densitatea reţelei hidrografice precum şi solul şi învelişul vegetal.
Înălţimea maximă a bazinului, denumită şi relieful bazinului, reprezintă poziţia
spaţială a punctului de cea mai înaltă cotă din cadrul bazinului faţă de un plan de
referinţă covenţional ce trece prin punctul de altitudine minimă a bazinului.
Rmax= Hmax - Hmin
Rmax= 325 m
Înălţimea medie a bazinului se determină astfel:
Rmed= Hmed - Hmin Rmed= 163 m
8
6. Panta medie
Determinarea acestui parametru morfometric a preocupat de multă vreme
proiectarea, ţinând seama de faptul că el poate da indicaţii cantitative importante
privitoare la desfăşurarea proceselor erozionale şi a transportului de aluviuni din
cuprinsul suprafeţei de recepţie a bazinelor torenţiale. Panta suprafeţei bazinului
exercită o mare influenţă asupra scurgerii, ea determinând o viteză mai mică sau mai
mare de deplasare a apei pe versanţi şi în albii, deci o capacitate de eroziune şi un
transport de aluviuni mai slabe sau mai pronunţate.
Panta bazinului este luată în considerare în toate metodele genetice de
determinare a debitului maxim de viitură, precum şi de unele formule empirice de
aproximare a acestui debit. Intervine ca element de calcul în cadrul metodei de evaluare
al transportului de aluviuni provenite din bazin.
Procedeul cel mai precis de estimare a pantei medii a bazinului se bazează pe
calculul pantei medii dintre două izohipse succesive , pantă care se ponderează cu
suprafaţa dintre aceste izohipse.
Imed= (∆ H / F) Σ li unde ∆ H – echidistanţa curbelor de nivel [m]
F – suprafaţa bazinului hidrografic [m2]
Li – lungimea curbei de nivel i [m]

Imed=0,727

7. Lungimea medie a versanţilor


Această lungime are semnificaţii hidrologice importante prin faptul că ea
comensurează în acelaşi timp şi lungimea medie a scurgerii pe versanţi, care la rândul ei
influenţează atât regimul hidrologic al reţelei de colectare, cât şi evoluţia de ansamblu a
suprafeţei bazinetului de recepţie. Lungimea medie a versanţilor din cadrul unui bazin
hidrografic este legată de gradul fragmentării reliefului acestui bazin şi deci, de
densitatea reţelei de drenaj.
F
lcv=5.5 ⋅
∑Lr =107m
lcv= 107,00 m
unde F – suprafaţa bazinetului [ha]
Σ Lr – lungimea totală a reţelei hidrografice [km]
Σ Lr= L1 + L2 +L3 + L4 = 1200 m =1, 2km
Lungimea medie a versanţilor fiind cuprinsă între 100 şi 200 m, versanţii au o
lungime medie.

8. Ordinul hidrografic
La determinarea ordinelor hidrografice s-a folosit sistemul Strahler, prezentînd
următorul procedeu:
• ordinul 1 se atribuie talvegurilor elementare, adică ramificaţiilor terminale
care nu mai primesc afluenţi
• din unirea a două segmente de ordinul 1 ia naştere in aval de punctul de
confluenţă un segment de ordinul 2
9
În general, după unirea a două segmente de ordine diferite se menţine segmentul
cu ordinul cel mai mare. Aceste precizări sunt reprezentate schematic in figura
urmatoare:
Evidenţa pe ordine a reţelei hidrografice

SECŢIUNEA ORDINUL NUMĂRUL LUNGIMEA SEGMENTELOR


DE CALCUL SEGMENT SEGMENTE (M)
ELOR LOR Totală Medie
1 4 640 160
I 2 3 560 187
Total 7 1200 347
Vezi fig. 1: Schema hidrografică a bazinului torenţial nr. 8.3. (B.H Valea Zimbrului) în
sistemele de clasificare propuse de Panov (1948) şi Strahler (1952).

9. Lungimea totală şi densitatea reţelei hidrografice


Lungimea totală este un parametru primar de calcul pentru alţi parametrii
morfologici ( densitatea reţelei hidrografice, lungimea medie a versanţilor ). Ea s-a
obţinut prin măsurarea fiecărei ramificaţii pe planul special de situaţie al bazinului şi
transpunerea ei la scară .
Schemă s-a construit trasând albia principală a bazinului în linie dreaptă faţă de
care s-au dus afluenţii de diverse ordine, tot în linie dreaptă, dar situaţi la un unghi de
45° faţă de albia principală. S-a obţinut în final o lungime totală a reţelei hidrografice de
1200 m.
Densitatea reţelei hidrografice este un parametru morfometric care poate da
indicaţii asupra evoluţiei şi fragmentării reliefului, a potenţialului de torenţialitate şi
chiar asupra debitelor maxime ale transportului de aluviuni din cadrul bazinului studiat.
Densitatea de drenaj este dată de raportul dintre lungimea totală a reţelei hidrografice şi
suprafaţa bazinului: Dr= ∑
Lr
= 1200/23.40=39,05(m/ha).
F
10. Lungimea şi panta albiei principale
Lungimea albiei principale intervine ca element primar de calcul în numeroase
formule empirice şi metode genetice de determinare a valorilor debitelor maxime de
viitură. Ca albie principală s-a considerat albia cea mai lungă din cadrul bazinului şi s-a
determinat prin măsurarea pe planul special de situaţie al bazinului cu distanţierul.
La= 736 m.
Panta medie a albiei principale intervine de asemenea în calculul debitelor
maxime de viitură şi în cadrul metodei de evaluare a transportului mediu anual de
aluviuni de pe albiile torenţiale:
H am − H av ∆Ha
I a= La
= La =0.44
Ham - cota extremităţii amonte a albiei
Hav - cota extremităţii aval a albiei
La - lungimea albiei, măsurată între cele două extremităţi
Ham = 975 m Hav = 1300 m

10
1.6 Folosinţele actuale şi comportarea lor

Caracterizarea folosinţei sub raport hidrologic şi antierozional este


necesară atât pentru a surprinde dinamica de evoluţie a proceselor torenţiale
din bazin cât şi pentru a stabili măsurile şi lucrările, care sunt necesare pentru
redresarea regimului hidrologic al bazinului respectiv.
După cum ne arată planşa numărul 1, bazinul torenţial codificat
sub numărul 13.1 se extinde, în cea mai mare măsură, în cuprinsul fondului
forestier, unităţile de studiu numărul 1, 2 şi 3 însumând o suprafaţă de 17,90
ha, ceea ce reprezintă 75% din total.
În cazul unei singure unităţi (unitatea numărul 4) covorul vegetal
este reprezentat printr-o pajişte naturală utilizată ca păşune atât în trecut cât
şi în prezent.
Pentru a evalua capacitatea hidrologică şi antierozională precum şi
dinamica acesteia în viitor, terenurile din bazin vor fi cartate pe categorii şi
subcategorii potrivit sistemului care este oficializat în cadrul I.C.A.S. Pentru
realizarea acestei cartări, au fost utilizate datele precizate în tabelul anexat la
proiect (planşa numărul 1) şi a fost întocmit tabelul centralizator de mai jos:
u.s.h. Supra Compoziţia Clasa de vârstă Consistenţa Clasa de Lucări Cartaria hidrologică
faţa producţie propuse
(ha) Mo Br Fa I III IV 0,6 0,8 0,9 II III A B2 C2 D1
1 5,3 3,2 2,1 5,3 5,3 5,3 Rărituri 5.
3
2 6,3 2,5 2,5 1,3 6,3 6,3 6,3 Rărituri 6,3
3 6,3 6,3 - - 6,3 6,3 6,3 Complet 6,
ări 3
Total 17,9 6,3 5,3 6,3 6,3 6,3 5,3 6,3 11,6
fond
forestier

Pajişti 5,5 Însăman 5,5


tări
Total 23,40 6,3 6,3 6,3 5,3 12,6 11,6 6,3 5, 6, 5,5
bazin 3 3

Cartarea hidrologică calitativă a arboretelor întâlnite în bazin:


Categoria Subcategoria Elemente care determină eficienţa
Hidrologică a arboretului şi dinamica acestuia , în
urma unor intervenţii silviculturale
A Eficienţă hidrologică ridicată :arborete mai mult
sau puţin pluriene , din clasele III ...IV de vărstă şi
I ... III de producţie ,cu consistenţa plină , cu
subarboret sau pătură ierbace, cu litieră continuă
normală sau groasă,situate pe soluri profunde ,cu
textură nisipoasă sau uşoară . În urma exploatării
trec în subcategoria C1 sau C2

11
B Eficienţă hidrologică mijlocie:arborete mai mult
sau mai puţin echiene ,din clasele III ... VI de
vârstă şi I ... V de producţie ,cu consistenţa
variabilă , cu litiera normală continuă subţire ,
situate pe soluri mijloci profunde (uneori
scheletice ) cu textura uşoară mijlocie .

B2 -Arborete din clsasele II sau III de vârstă cu


consistenţa plină care pot fi conduse prin
operaţiuni culturale fie spre categoria A( dacă sunt
situate pe staţiuni de productivitate superioară )
,fie spre categoria B3( dacă staţiunea suferă o
degradareîn urma unur calamităţi naturale sau a
unor intervenţii antropice ) .

C Eficienţă hidrologică redusă:arborete din clasa I


de vârstă (dacă productivitatea este ridicată sau
mijlocie ) sau din clasele II ... VI de vârstă (dacă
productivitatea este scăzută ), cu litiera subţire sau
fără litieră , situate pe soluri superficiale , cu
textură uşoară sau mijlocie.
C2 -Arborete cu reuşita regenerărilor sub 70% în
urma tăierilor în benzi sau definitive , care necesită
completări şi care vor trece în subcategoria C1-
după completarea regenerării (sau plantaţiei).
D Eficienţă hidrologică scăzută :suprafeţe cuprinse
în fond forestier , care se definesc după destinaţia
lor astfel:
D1 -Suprafeţe afectate împăduririlor (clasă de
regenerae), ocupate de poieni , de culturi de arbuşti
fructiferi ,de pepiniere sau plantaje , care , dacă se
plantează evoluiază spre subcategoria C1

De interes pentru caracterizarea dinamicii de evoluţie a proceselor


de torenţialitate, stabilirea coordonatelor de soluţie tehnică în cuprinsul
bazinului studiat este cunoaşterea şi analiza din punct de vedere hidrologic al
folosinţelor.În bazinul nostru folosinţa predominantă este forestieră (17,9ha)
respectiv 75% şi în consecinţă modul de conducere şi administrare în viitor
vor fi în măsură să hotărască capacitatea de conservare a echilibrului
hidrologic cât şi eficienţa economică a sistemului de lucrări proiectate.
În particular, putem aprecia pentru fiecare suprafaţă de pădure o
eficienţă hidrologică.
Suprafaţa unităţii 1 de studiu este acoperită de un arboret cu eficienţă
hidrologică mijlocie, relativ echien, de 50 de ani ,consistenţa 0,9,clasa de
producţie III, litiera continuă subţire.

12
Unitatea 2 are o eficienţă hidrologică ridicată datorită arboretului cu
o vârstă de 70 ani , relativ plurien, consistenţă 0,8 ,clasa de producţie II
,litieră continuă normală ;
Unitatea 3 este cu o eficienţă hidrologică şi antierozională scăzută
pentru că arboretul are vârsta de 5 ani ,este monocultură de molid
,consistenţa 0,6 ,clasa de producţie III şi nu are litieră
Pajiştea, respectiv unitatea 4 ,este pajişte montană, de calitate mijlocie spre
inferioară, utilizată ca păşune ( poate fi asimilată terenurilor ocupate de
poieni din fondul forestier ),într-o stare necorespunzătoare atât din punct de
vedere hidrologic cât şi antierozional. Aici sunt prezente cărările de oi care
afectează eroziunea în suprafaţă.
Din cele relatate anterior reiese că această pajişte reprezintă un scut
ineficient de protejare a solului şi a apelor.

1.7 Procesele torenţiale

Deşi bazinetul studiat se îndepărtează destul de mult de imaginea


unui bazin hidrografic puternic torenţializat, totuşi, această unitate
hidrologică, reacţionează la anumite ploi atât prin variaţii mari ale debitului
lichid cât şi prin intense fenomene de eroziune şi transport de aluviuni.
Predispoziţia la torenţialitate este dată de condiţiile fizico-
geografice în care acest bazin este situat (relief accidentat, substrat
petrografic susceptibil la eroziune, ploi torenţiale relativ frecvente şi
agresive, strat de zăpadă cu grosimi apreciabile).
Declanşarea torenţialităţii precum şi studiul actual de evoluţie al
acestui proces se află în legătură cu intervenţiile factorului antropeic,
intervenţii materializate prin modul de folosire şi de exploatare al torenţilor
din bazin.
După cum au arătat studiile de teren, în cazul versanţilor sunt
predominante degradările prin eroziune, care au o intensitate mult mai
pronunţată în sectorul agricol decât în cel forestier. Intensitatea eroziunii de
suprafaţă variază de la gradul 1 până la gradul 4 în funcţie de natura, starea şi
calităţile învelişului vegetal, natura tehnologiilor de exploatare, care s-au
aplicat, lungimea intervalului de timp în care s-a practicat păşunatul abuziv,
etc. După cum se poate constata din datele prezentate în tabel (planşa
numărul 1), terenurile de pe versanţii bazinului se distribuie pe grade ale
eroziunii în suprafaţă în felul următor:
eroziune slabă (U.S. numărul 2) pe suprafaţa de 6,3ha (27%);
eroziune moderată (U.S. numărul 1) pe suprafaţa de 5,3ha (23%);
eroziune puternică (U.S. numărul 4 ) pe suprafaţa de 5,5ha (23%);
13
eroziune foarte puternică (U.S. numărul 3) pe suprafaţa de 6,3ha (27%).
În cazul reţelei hidrografice din cuprinsul bazinetului predomină
eroziunea şi transportul de aluviuni. S-a observat pe teren că eroziunea în
adâncime (eroziunea torenţială) este cea mai activă în zona de obârşie a
pârâului torenţial, cu deosebire pe segmentele terminale ale lui.
Un interes deosebit pentru bazinul hidrografic Tărlung (inclusiv
pentru bazinetul considerat în acest proiect) îl reprezintă aşa-numitele
“pornituri de teren”. Acestea constau din alunecări pe suprafeţe mici însoţite
de surpări şi de prăbuşiri de mal. Ele constituie surse principale de aluviuni
fiind distribuite mai mult sau mai puţin uniform pe întreaga lungime a reţelei
hidrografice din bazin.
Prin sedimentarea aluviunilor grosiere, care sunt transportate de viituri, se
dezvoltă conul de dejecţie, care deja există la confluenţa cu râul colector, în
timp ce aluviunile fine sunt deversate şi preluate de acest pârâu, care
periclitează el însuşi obectivele din aval . .

14
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

1.8 Obiectivele periclitate de viituri

Poziţia pe care bazinetul studiat o deţine în ansamblul bazinetului


Tărlung, este o poziţie care amplifică gradul de periclitare al obiectivelor, care
sunt interceptate sau afectate de către viituri. Dintre aceste obiective, cele mai
importante sunt următoarele:
1. Acumularea Săcele, destinată alimentării cu apă potabilă şi industrială a
Municipiului Braşov, care a fost pusă în funcţiune la sfârşitul anului 1975 prin
intermediul unui baraj din pământ,înălţimea utilă a lui fiind de aproximativ 45 m.
Volumul brut iniţial al acumulării a fost de aproximativ 20 milioane m3. În pre-
zent se fac lucrări de supraînălţare a barajului existent pentru a spori capacitatea
normală de retenţie până la aproximativ 25 milioane m3. Pagubele provocate de
viituri, în acest caz, constau din:
diminuarea capacităţii normale de retenţie ca urmare a aluviunilor, care sunt
transportate şi depuse în lac;
uzura, produsă instalaţiilor hidraulice de exploatare a acumulării, datorită
turbidităţii mari a apelor, care sunt transportate la viituri;
♦ Drumul Naţional 1A Braşov-Văleni,care urmăreşte îndeaproape conturul
lacului de acumulare,apoi se desfăşoară în sens longitudinal în întregul
bazin,fiind interceptat în mod direct de o serie de afluenţi cu caracter torenţial
ai Văii Tărlung, printre care şi afluentul Valea Dracului, care colectează apele
din bazinetul studiat. Avariile la acest obiectiv apar, mai ales atunci, când
nucleul torenţial al ploilor se extinde pe suprafeţe relativ mari, astfel încât
viitura, care ia naştere în bazinetul studiat,se compune cu viiturile care se
produc în celelalte bazinete de pe Valea Tărlung;
Drumul auto forestier Valea Dracului care este interceptat direct de către pârâul
torenţial studiat.
Pagubele produse de viituură constau din :
♦ Avarierea sau distugere drumului pe tronsoane de diferite lungimi.
♦ Întreruperea circulaţiei în bazin pe diferite intervale de timp(cu toate
consecinţile negative rezultate de aici ) .
♦ Avarierea sau distrugerea podeţelor cu care este prevăzut acest drum.
Alte consecinţe negative ale viiturilor, care se produc în bazin, sunt:
înălţarea continuă a albiei majore a Văii Tărlung, ca urmare a depunerii
eterogene de aluviuni (creşte, în acest fel, pericolul de inundare al terenurilor din
jur);
distrugerea (afectarea) faunei salmonicole, ca urmare a gradului ridicat de
poluare al apelor transportate de viituri;
15
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

diminuarea valorii estetico-sanitare a peisajelor din bazinul Tărlung, cu atât


mai mult cu cât zona la care se referă acest proiect constituie o importantă bază
turistică şi de agrement, nu numai pentru Oraşul Săcele, ci şi pentru Municipiul
Braşov.
Toate argumentele aduse până aici justifică, nu numai necesitatea
intervenţiei, ci şi oportunitatea ei.

1.9 Lucrări executate în trecut

În acest bazinet, până în prezent, nu au fost executate lucrări de


amenajare a torenţilor.

1.10 Concluzii

Cele examinate mai sus în cuprinsul subcapitolelor precedente permit


evidenţierea principalelor cauze care au condus la apariţia şi dezvoltarea
fenomenelor de torenţialitate şi de degradare în cuprinsul bazinului studiat.
Aceste cauze aparţin pe de o parte cadrului natural al bazinului, iar pe de altă
parte cadrului social şi economic.
Mozaicul de roci întâlnite în cuprinsul acestui bazinet, precum şi natura lor,
gradul ridicat de fracturare şi cutare a rocilor sunt elemente care crează un cadru
general ce conferă bazinetului o predispoziţie ridicată la fenomene de
torenţialitate. Deşi panta versanţilor cât şi a albiei nu sunt prea mari, cantităţile
mari de precipitaţii căzute în perioade relativ reduse de timp conduc la fenomene
intense de eroziune, favorizate atât de predispoziţia terenurilor ( dată de natura
solurilor ) cât şi de modul defectuos de gospodărire al lor. Exploatarea abuzivă a
pajiştilor, practicarea unui păşunat intensiv şi chiar extinderea lui în pădure duc la
degradarea solurilor, perturbarea dezvoltării normale a vegetaţiei până la
eliminarea completă a acesteia cu consecinţe din cele mai nefaste.
În concluzie, apreciem că restabilirea echilibrului hidrologic în bazinetul
studiat la nivelul cerinţelor reclamate de protecţia eficientă, sigură şi permanentă
a acumulării Săcele, precum şi a altor obiective, impune următoarele acţiuni
principale:
 amenajarea şi exploatarea raţională a pajiştilor din cuprinsul bazinului
 reconsiderarea unor aspecte privitoare la gospodărirea fondului forestier,
incluzând aici atât problemele de silvicultură propriu-zisă, cât şi cele de
exploatări forestiere
 amenajarea albiilor torenţiale în vederea consolidării lor şi a diminuării
transportului de aluviuni
16
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

CAPITOLUL II. DEBITUL LICHID MAXIM DE VIITURĂ

2.1 Probabilităţile depăşirii debitului maxim

În studiile şi proiectele pentru amenajarea torenţilor, debitele lichide


maxime de viitură interesează, nu doar ca valori de sine stătătoare, ci ca valori
cărora trebuie să le ataşăm probabilităţile de depăşire (sau asigurările)
corespunzătoare. Potrivit standardelor în vigoare, aceste probabilităţi de depăşire
se adoptă pentru două situaţii distincte, care sunt caracteristice din punctul de
vedere al funcţionării în exploatare al lucrărilor:
1. Probabilitatea de calcul, care corespunde condiţiilor aşa-numite normale de
exploatare a lucrărilor (în acest caz se admite că evacuarea debitului maxim se
face fără apariţia unor perturbaţii sau avarii, nici în funcţionarea lucrărilor şi nici
în funcţionarea obiectivelor pe care acestea le apără);
2. Probabilitatea de verificare, care corespunde condiţiilor speciale de exploatare
a lucrărilor (în acest caz sunt admise unele perturbaţii şi avarii, dar de mică
importanţă, astfel încât acestea să poată fi remediate fără a fi scoase din funcţiune
lucrările).
În ambele cazuri, determinările se fac în funcţie de clasa de
importanţă a lucrărilor care se proiectează, iar această clasă se stabileşte , la
rândul ei , în raport cu categoria de importanţă (economică şi socială) a
obiectivelor, care sunt interceptate sau care pot fi periclitate de către viiturile
torenţiale.
Astfel, constucţiile hidrotehnice aferente aşezărilor omeneşti (ca de
exemplu alimentările cu apă) precum şi construcţiile hidrotehnice, care protejează
căile de circulaţie publică (ca de exemplu drumurile naţionale), sunt clasificate de
către STAS 4273-83 .
Obiectivele cu specific forestier, cum sunt de exemplu drumurile fo-
restiere, sunt clasificate pe categorii de importanţă de către STAS 5576-88 .
Pentru cazul de faţă, obiectivele periclitate de viituri fiind cele arătate
anterior la paragraful §1.8, încadrarea lor pe clase de importanţă potrivit standar-
delor de mai sus precum şi celui referitor la probabilităţi STAS 4068/2-82,
încadrarea s-a făcut conform tabelului următor:
17
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Obectivele periclitate de viiturile torenţiale Importanţa Probabilităţile de depăşire


lucrărilor de a debitului maxim
amenajare a Conform Ado
Nr. Denumirea Încadrarea Importanţa torenţilor standarului p
Crt. în tat
specificările STAS În D D
din standar condiţi e e
de c
exploatar a v
e l e
c r
STAS Categ STAS Cla Nor S u i
sa mal p l f
e pe i
ci c
al a
e r
e
1 Acumularea Săcele destinată Alimentări 4273-83 1 4273- III 4068/ 2% 0,
alimentări cu apă potabilă şi cu apă 83 2-82 5
industrială a Municipiului Braşov pt.Municipii %
cu peste
250000 loc
2 Drumul naţional 1A Braşov-Văleni Construcţii 4273-83 3 4273- IV 4068/ 2% 0,
hidrotehnice 83 2-82 5
pt. Drumuri % 2 0
naţionale. % ,
3 Drumul auto forestier Valea Zimbrului Drumuri 5576-63 4 5576- IV 4068/ 2% 0, 5
forestiere 63 -82 5 %
principale %
(cu trafic
sub 50000
tone anual.
Prin urmare calculul debitului maxim va trebui făcut la următoarele probabilităţi : p=2%(probabilitate de calcul );acestei
probabilităţii îi corespunde probabilitatea maximă de calcul.
P=0,5%( probabilitate de verificare ) acestei probabilităţi îi corespunde debitul max de calcul .

2.2 Debitul maxim la probabilitatea de referinţă

2.2.1 Precizări metodologice

Metodologia elaborată în anul 1978 recomandă ca, pentru evaluarea


debitului lichid maxim probabil de viitură de probabilitate 1%, în profilul de
control (secţiunea de calcul) al unui bazin torenţial să se aplice două ,trei metode
de calcul dintre cele specificate în tabela 1.
În studiile preliminare (studii de amplasament, studii de fundamentare a
notei de comandă) urmează să fie aplicate două metode, iar în proiectele de
execuţie două sau trei metode în funcţie de clasele de importanţă a lucrărilor
proiectate.
Se subliniază, însă, obligativitatea ca, în toate situaţiile, una din
metodele aplicate să fie metoda specificată la numărul curent 1 din tabela 1,
respectiv formula raţională varianta 1 (adaptare după I.S.P.I.F.).
18
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

2.2.2 Formula raţională-varianta 1

1. Formula de calcul este următoarea:

Qmax,1% = 0,167 ⋅ c ⋅ i1% ⋅ F = 3,251m3/s

unde termenii folosiţi au următoarele semnificaţii:


Qmax,1% [m3/s] – debitul maxim la probabilitatea de referinţă ;
c – coeficient de scurgere mediu pe bazin;
i1% [mm/min] – intensitatea medie a ploii de calcul de probabilitate 1%, având
durata egală cu timpul de concentrare a scurgerii în bazinul respectiv;
F [ha] – suprafaţa bazinului hidrografic.

2. Timpul de concentrare a scurgerii în bazin (Tc) se determină potrivit


relaţiei următoare:

Tc = Tv + Ta

în care:
Tc [min] – timpul de concentrare a scurgerii în bazin;
Tv [min] – timpul de scurgere mediu pe versant;
Ta [min] – timpul de scurgere pe albia principală din bazin.
Termenii Tv şi Ta de mai sus se calculează cu următoarele relaţii ce
sunt recomandate de normativ:

Tv = 0,5⋅
L v
= 5,61min
0 .5
Iv

Lv=107,0 m ; Iv=0,727%
în care:
Lv [m] – lungimea medie a versanţilor din bazin ;
Iv [tgαv]– panta medie a versanţilor din bazin

Ta = 0,00167 ⋅
La
=1,85min
I a

La=736m ;Ia=0,44
în care:
La [m] – lungimea maximă a albiei principale din bazin;
Ia [tgαa] – panta medie a albiei respective.
19
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Prin urmare ploaia de calcul va fi, în cazul de faţă, cea cu durata:


T = Tc ≅ 7,5 minute

3. Pentru determinarea intensităţii medii a ploii de calcul (i1%), bazinul


studiat se încadrează într-una dintre cele 22 zone pluviale stabilite pe teritoriul
României [lucrarea 8, pagina 22].
Potrivit raionării propuse de Maria Platagea (1974), bazinul studiat se
încadrează în zona pluvială montană M4, zonă pentru care valorile corespondente
durată-intensitate pentru asigurarea de 1% sunt:

T [min] 10 20 30
i1% [mm/min] 2,83 1,98 1,62

Întrucât variaţia intensităţii ploii în raport cu durata ei nu este liniară,


pentru prognoza termenului i1% vom folosi curba redată în îndrumarul de
proiectare [lucrarea 8, pagina 25], curbă care se referă tocmai la zona pluvială
M4. Folosind această curbă, la durata T =7,5minute rezultă.
i1% = 2,83mm/min
4. Coeficientul de scurgere mediu la scara întregului bazin (c) se stabileşte
conform relaţiei:
c = 1- cz - cI
unde:
cz – coeficientul retenţiei;
cI – coeficientul infiltraţiei.
Aceşti doi coeficienţi se determină pe cale grafică, folosind diagrame-
le elaborate în acest scop de către N. Lazăr şi I. Clinciu (1987), diagrame care au
fost preluate de către normativ (lucrarea 12, pagina 153). Se va observa că:
valorile cz variază în funcţie de înălţimea ploii de calcul H1%= T⋅ i1% = 23 mm şi
de categoriile sau subcategoriile de terenuri întâlnite în bazin (a se vedea para-
graful § 1.6 din proiect);
pentru prognoza termenului ci se are în vedere intensitatea medie a ploii de
calcul (i1%) şi textura solului, care este diferenţiată pe patru categorii. Ţinând
seama de cele arătate anterior (vezi paragraful § 1.3) în legătură cu textura, se
poate considera curba I (textură foarte uşoară) pentru terenurile împădurite din
bazin şi respectiv curba II (textură uşoară) pentru terenurile ocupate de pajiştea
din bazin.
Determinările pentru cz şi ci se fac pe categorii de teren, iar valoarea c
rezultă ca o medie ponderată a coeficienţilor parţiali (ci) stabiliţi pe categorii de
teren.

20
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

ci = 1 – czi - cIi
Specificaţi
Pădure Pajişte
i
1 2 3 4
Fi [ha] 5,3 6,3 6,3 5,47
czi 0,43 0,50 0,31 0,24
cIi 0,36 0,36 0,36 0,36
ci 0,21 0,14 0,33 0,40
c i ⋅ Fi 1,12 1,89 2,06 2,19
∑ ci ⋅ F i
C= = 0,27
F

2.2.3 Diagrama “morfo-etalon”

Cu ajutorul acestei diagrame este posibilă o prognoză expeditivă dar


suficient de precisă a debitului maxim de viitură pentru bazinele hidrografice
torenţiale mici (de ordinul I – III,în sistemul de clasificare propus de către
Strahler) situate în arealul de roci metamorfice şi sedimentare al zonelor pluviale
montane M1 – M5.
Mai întâi, în funcţie de ordinul hidrografic al bazinului, suprafaţa
acestuia şi coeficientul mediu de scurgere pe bazin, se determină (de pe ordonata
diagramei) debitul specific maxim de viitură corespunzătoare probabilităţii de
referinţă (qmax,1% în m3/s⋅ ha), iar apoi se face trecerea la mărimea hidrologică
căutată (Qmax,1% în m3/s) prin intermediul relaţiei:

Qmax,1% = k ⋅ qmax,1% ⋅ F=3,27m3/s

în care:
k – coeficient de corecţie stabilit pe zone pluviale (acest coeficient este dat chiar
în câmpul diagramei);(1,00)
F [ha] – suprafaţa bazinului.
Pentru cazul de faţă :
Ordinul bazinului F [ha] C qmax,1% [m3/s⋅ ha]
II 23,40 0,27 0,14

21
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

2.2.4 Formula “ploii orare”



Formula se recomandă pentru bazine hidrografice cu suprafaţa până la
5.000 ha, cu soluri cu textură uşoară, acoperite, în principal, de păduri şi pajişti.
Debitul lichid maxim probabil de viitură de asigurare 1% se obţine în
funcţie de suprafaţa bazinului, coeficientul mediu de scurgere şi precipitaţiile
maxime orare, cu ajutorul următoarei formule:

0,28 ⋅ F ⋅ c ⋅ H 60
Qmax,1% = = 4,08m3/s
( F +1 ) n

în care:
F [km ] – suprafaţa bazinului hidrografic;F=0.234km2
2

c – coeficient de scurgere mediu pe zone geografice pe teritoriul României,(fig.1)


(c=0,5).

H60 [mm] – cantitatea de precipitaţii maxime orare calculat pe raioane climatice


pe teritoriul României la asigurarea de 1%,(fig.2);(H=100mm)
n – exponent subunitar raionat pe teritoriul României (fig,3);(n=0,48)

2.3 Debitul maxim la probabilităţile de calcul şi de


verificare

Debitul maxim de altă probabilitate decât cel cu probabilitatea de 1%,


notat cu Qmax,p%, se obţine după formula următoare:

Qmax,p% = kp% ⋅ Qmax,1%

în care:
kp% - coeficient de trecere de la debitul maxim de probabilitate 1% la debitul
maxim de probabilitate p%. Acest coeficient se dă în tabele (Kritki –
Menkel);
Qmax,1% [m3/s] – debitul maxim de probabilitate 1%.
Fiindcă, în cazul de faţă, probabilitatea de calcul este p = 2%, iar cea de
verificare p = 0,5%, coeficientul de trecere va avea valorile:
k2% = 0,78 şi k0,5% = 1,23.
22
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Conform celor arătate în metodologie,valoarea debitului maxim de


probabilitate 1% ce urmează să fie adoptată şi apoi introdusă ca valoare de calcul
în formula de mai sus .În vederea trecerii la debitele maxime de viitură de alte
probabilităţi, va fi valoarea cea mai mare obţinută prin una din metodele aplicate,
cu condiţia să nu depăşească cu mai mult de 30% debitul maxim calculat prin
formula raţională .
Dacă depăşirea este mai mare de 30%, atunci va fi adoptat debitul
maxim obţinut prin formula raţională – varianta 1, majorat cu 30%.
Pentru cazul de faţă, situaţia se prezintă după cum urmează:

Debitul maxim [m3/s]


Nr. de
Metoda aplicată de calcul De verificare
crt. referinţă
p = 1% p = 2% p = 0,5%
1 Formula raţională – varianta 1 3,25
2 Diagrama “morfo-etalon” 3,27 k = 0,78 k = 1,23
3 Formula “ploii orare” 4,08
Debitul lichid maxim probabil de viitură 4,08 3,18 5,02
adoptat

CAPITOLUL III. TRANSPORTUL DE ALUVIUNI

Cunoaşterea cantităţii de aluviuni, care se transportă dintr-un bazin


hidrografic torenţial, este necesară pentru urmtoarele aspecte:
1 – evaluarea potenţialului de torenţialitate al bazinului hidrografic studiat;
2 – dimensionarea capacităţii de retenţie pentru barajele şi pragurile ce vor fi
amplasate pe reţeaua torenţială din bazin;
3 – estimarea eficienţei hidrologice pentru măsurile şi lucrările, care se
proiectează în bazin (atât pe versanţi cât şi pe reţea).
Potrivit normativului de proiectare în vigoare, urmează a fi determinat
atât transportul de aluviuni mediu anual cât şi transportul de aluviuni la o singură
ploaie torenţială.

3.1 Transportul de aluviuni mediu anual

În proiectarea lucrărilor de amenajare a torenţilor din România, pentru


calculul transportului mediu anual de aluviuni s-a acreditat metoda propusă de
23
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

R.Gaspar şi A. Apostol, metodă care este concepută pentru specificul bazinelor


torenţiale din ţara noastră şi are la bază observaţii făcute în asemenea bazine.
Pentru o perioadă de timp relativ îndelungată (minimum 10 ani),
metoda R. Gaspar – A. Apostol permite evaluarea orientativă a volumului mediu
anual de aluviuni, Wa (m3/an), care trece printr-o secţiune de calcul (de control)
dată a unui bazin hidrografic torenţial. Ea constă din relaţia următoare:

Wa = Wav + Waa = 30+134=112m3/an


în care:
Wav [m3/an] –volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea versanţilor;
Waa [m3/an] – volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea albiilor.

3.1.1 Transportul de pe versanţi

Pentru evaluarea, cu caracter orientativ, a volumului mediu anual de


aluviuni rezultate din erodarea versanţilor, Wav(m3/an), autorii recomandă relaţia:

Wav = a ⋅ b ⋅ I v ⋅ ∑(F ⋅ q
i 1i
) =14m /an
3

în care:
a – coeficient adimensional cu valori cuprinse între 0,7 – 2,2 în funcţie de lungi-
mea medie a versanţilor bazinului;a=1,16
b – coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe
versanţi, în cazul când aceştia sunt constituiţi dintr-o succesiune de terase sau
au partea inferioară în pantă uşoară, condiţii în care sedimentarea şi consoli-
darea locală a aluviunilor este posibilă. Pentru acest coeficient se adoptă va-
lori între 0,5 – 1.0;b=0,90
Iv– panta medie a versanţilor bazinului;(=0,727)
Fi [ha] – suprafaţa categoriei de teren respective;
q1i [m3/an⋅ ha] – indicele specific de eroziune în suprafaţă al unei anumite
categorii de teren din bazin.
Ţinând cont de particularităţile condiţiilor hidrologice din bazinetul luat
în studiu în cadrul proiectului de faţă , pentru coeficienţii a şi b s-au
adoptat următoarele valori:
a = 1,16 b = 0,9.
Pentru aplicarea relaţiei de calcul, se prezintă următorul tablou
centralizator:

24
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

U.S.H. 1 2 3 4
Fi [ha] 5,3 6,3 6,3 5,5
Categoria
B2 A C2 D1
de teren ∑F ⋅ q
i 1i
= 18,64
q1i 0,1 0,2 0,8 1,2
3
[m /an⋅ ha]

zi [mm] 17 14 8 4 z=
∑ z ⋅Fi i
=10,73
F
În care zi [mm] reprezintă cuantumul retenţiei din unitatea de studiu
hidrologic respectivă (U.S.H.), iar ceilalţi termeni au fost prezentaţi anterior.

3.1.2 Transportul de aluviuni de pe reţea

În scopul evaluării volumului mediu anual de aluviuni provenite din e-


rodarea albiilor, Waa [m3/an], rezultate orientative se obţin prin aplicarea relaţiei
următoare:



Waa = b ⋅ ∑  Li ⋅ q2i ⋅
i 
a

 1 
în care:
b – coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe
albii ca urmare a stocării unei anumite părţi din acest volum pe parcurs (în ca-
zul când există albii majore şi terase, coturile albiilor sunt numeroase). Pentru
acest coeficient se adoptă valori cuprinse între 0,5 – 1,0;
Li [km] – lungimea sectoarelor din reţeaua hidrografică a bazinului, dezvoltată, în
principal, în depozite de aluviuni neconsolidate,care pot fi uşor erodate (se ex-
clud, deci, porţiunile de albie rezistente la eroziune);
q2i [m3/an⋅ ha] – indicele specific de eorziune în adâncime pe sectorul de albie de
lungime Li ;
ia [tgαa] – panta medie pe sectorul de lungime Li ;
i [tgα] – valoarea “etalon” a pantei albiilor de o anumită lăţime, avută în vedere la
stabilirea valorilor indicelui de eroziune q2i.

25
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Întrucât, în cazul de faţă, nu a fost posibilă o cartare a reţelei hidrogra-


fice direct pe teren, vom admite, într-o primă etapă, că această reţea ar furniza a-
luviuni de pe întreaga lungime a ei. Rezultatul, astfel obţinut (Waa100%), va fi apoi
corectat cu un coeficient subunitar (φal), care ţine seama de gradul de participare
al reţelei hidrografice din bazin la geneza transportului mediu anual de aluviuni.
Se justifică ca acest coeficient să fie corelat cu starea de degradare a terenurilor
de pe versanţii aferenţi, respectiv:

φal =
F E3
+ F E4
=0,46
F
unde:
FE3,FE4 [ha] – suprafeţe afectate de eroziune cu gradele 3, respectiv 4;
F [ha] – suprafaţa întregului bazin hidrografic.
Prin urmare,vom putea estima mai departe transportul de aluviuni me-
diu anual provenit de pe reţeaua din bazin cu formula dată mai jos:

Waa = φal ⋅ Waa100%=φal⋅ b⋅


I ⋅ ∑L ⋅q
a
=98 m3/an
i
i 2i

Obs. –am calculat separat pentru fiecare ordin (I si II).


Unde:
φal – coeficient subunitar prezentat anterior;=0,46
Waa100% [m3/an] – volum mediu anual de aluviuni provenite din erodarea albiilor,
admiţând că reţeaua hidrografică furnizează aluviuni de pe întreaga ei
suprafaţă;
b – coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe
albii;=0,90
Ia [tgαa] – panta medie a albiei principale din bazin=0,44
I [tgα]– valoarea “etalon” a pantei albiilor de o anumită lăţime, avută în vedere la
stabilirea valorilor indicelui de eroziune q2I;
Li [km] – lungimea totală a reţelei hidrografice;
q2i [m3/an⋅ ha] – indice specific de eroziune în adâncime pe sectoarele de albie de
lungime LI şi LII corespunzătoare reţelei de ordin I, respectiv II.
∑ Li = Lr = LI + LII = 0,64+ 0,56 = 1,2km
în care:
Lr [km] – lungimea totală a reţelei hidrografice din bazin;
LI,LII [km] – lungimea reţelei de ordin I, respectiv II.

26
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Cu alte cuvinte, s-a admis aproximaţia că albiile de ordinul I, luate îm-


preună, constituie un singur sector (cu LI = 0,673km şi q21 = 90m3/an), iar albia
de ordin II un alt sector (cu LII = 0,56km şi q22 = 140 m3/an).
Pentru efectuarea determinărilor se au în vedere următoarele precizări:
1. pentru alegerea diagramei de variaţie a indicelui de eroziune pe reţea (q2
[m3/an⋅ km]), se consideră capacitatea de retenţie medie pe întregul bazin (z), ca-
pacitatea care a fost stabilită anterior. Întrucât a rezultat z = 10,73 mm, urmează
să folosim diagrama corespunzătoare pentru cazul II ( z >10 mm);
2. terenurile sursă de aluviuni de pe reţea pot fi încadrate, din punct de vedere
granulometric, în felul următor:
albiile de ordin I în categoria de aluviuni mai mari de 7 cm
(bolovani±blocuri);
albia de ordin II la categoria aluviunilor între 1-7 cm (pietrişuri mijlocii şi gro-
siere).
Lăţimea albiilor se diferenţiază în raport cu ordinul lor (I sau II), cu
suprafaţa bazinului (F [ha]) şi cu panta medie determinată la scara întregului ba-
zin (Im=0,481) potrivit relaţiilor de mai jos:

Ordinul I  lI = 0,1 ⋅ F –0,5 = 1,8m;


Ordinul II  lII = 0,1 ⋅ F + 2 – Imed = 3,8m .

3.2 Transportul de aluviuni la o ploaie torenţială

Pentru evaluarea orientativă a acestui transport, normativul de proiec-


tare în vigoare recomandă aplicarea relaţiei:

Walp% = 35 ⋅ b ⋅ F ⋅ (P – Z – I)

în care:
p% 3
Wal [m ] – volumul de aluviuni transportat la ploaia cu probabilitatea p%;
b – coeficient adimensional ale cărui valori sunt date în funcţie de panta generală
a albiei principale şi de procentul pe care-l ocupă terenurile excesiv degrada-
te din suprafaţa totală a bazinului;
F [km2]–suprafaţa bazinului hidrografic;
P [mm]–înălţimea stratului de precipitaţii generate de ploaia de probabilitate p%;
Z [mm]–înălţimea stratului de precipitaţii reţinute de vegetaţie şi de microdepre-
siunile solului;
I [mm]–înălţimea stratului de precipitaţii infiltrate în sol, la durata ploii de calcul.

27
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

În continuare se prezintă o variantă simplificată a relaţiei de mai sus


întrucât coeficientul de scurgere este deja cunoscut. Astfel, pentru probabilitatea
de referinţă p = 1%, vom avea:

Wal1% = 35 ⋅ b ⋅ c⋅ F⋅ H1=300 m3

unde:
1% 3
Wal [m ] – volumul de aluviuni transportat la ploaia de probabilitate p = 1%;
b - coeficient adimensional ale cărui valori sunt date în funcţie de panta generală
a albiei principale şi de procentul pe care-l ocupă terenurile excesiv degrada-
te din suprafaţa totală a bazinului;
c [m3/an⋅ ha] – coeficient de scurgere mediu pe bazin (de la formula raţională);
F [km2] – suprafaţa bazinului hidrografic;
H1% [mm] – cuantumul ploii de calcul (de la formula raţională).
Din considerente de simplificare, trecerea de la probabilitatea de refe-
rinţă (1%) la probabilitatea care interesează în cazul de faţă (0,5%), se va face
prin intermediul coeficientului k0,5% stabilit anterior cu ocazia prognozei debitului
maxim, deci se va obţine:

Wal0,5% = k0,5% ⋅ Wal1% = 369 m3

Precizăm că pentru adoptarea coeficientului b, care introduce în calcu-


le gradul de încărcare al apei cu aluviuni, vor fi considerate, ca terenuri cu eroziu-
ne excesivă, numai terenurile situate pe reţea. Suprafaţa lor se determină potrivit
schemei date mai jos, în funcţie de lungimea segmentelor de albie de ordinul I şi
II (LI şi LII) şi respectiv lăţimea acestor segmente (lI şi lII).
Ord 1 2
L(m 640 560
)
l(m) 1,8 3,8
F(m2 1176,6 2116,8
)
Fr=F1+F2=3294,4

Fr ⋅ 100 = =1,41%
F

28
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

3.3 Volumul de aluviuni în aterisament

Proiectarea capacităţilor funcţionale de retenţie pe reţeaua din cuprinsul


bazinului presupune cunoaşterea nemijlocită a cantităţii de aluviuni, care se poate
stoca în bieful amonte al lucrărilor hidrotehnice transversale sub formă de aterisa-
ment. În cazul de faţă, se va evalua această cantitate ţinând seama atât de trans-
portul de aluviuni mediu anual cât şi de transportul de aluviuni provocat de o sin-
gură ploaie torenţială (p = 0,5%).

1. Cantitatea provenită din transportul mediu anual

Pentru estimarea orientativă a volumului de aluviuni, care ar putea for-


ma anual aterisamente,Waater [m3/an], R. Gaşpar şi A. Apostol recomandă, la pan-
te ale albiei de cel puţin 3% şi înălţimi ale elevaţiei barajelor de până la 6,0 m, a-
plicarea formulei următoare:

Waater = A ⋅ Wav + B ⋅ Waa =62 m3/an

în care:
ater 3
W [m /an] – volumul de aluviuni ce poate forma anual aterisamente;
a
Wav [m3/an] – volum mediu anual de aluviuni provenite din erodarea versanţilor;
Waa [m3/an] - volum mediu anual de aluviuni provenite din erodarea albiilor;
A şi B – coeficienţi daţi tabelar în funcţie de diametrul aluviunilor care provin din
erodarea versanţilor şi respectiv a albiilor.
Întrucât, lucrările proiectate vor fi amplasate pe albia de ordin II (unde
diametrul particulelor este între 1-7 cm), coeficienţii de mai sus vor avea valorile:
A = 0,20 B = 0,60.
Water/Wa=62/112=0,55(55%)
Prin urmare s-a gasit ca in cazul de fata numai 55%din aluviunile care sunt
antrenate din bazin(de pe versanti si de pe retea)reprezintavolumul capabil de a
forma aterisament.

2. Cantitatea provenită din transportul la o ploaie torenţială (p = 0,5%)


29
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Daca avem in vedere probabilitatea de depasire p=0,5% si procentul de depasire


stabilit anterior,atunci se obtine:
ater
W ⋅ 0 , 5%
W
ater a
W 0 , 5% = = 0,55*369=203m3
W a
al

unde:
ater
W 0,5% [m3] – volumul de aluviuni, ce poate forma aterisamente, la o ploaie
torenţi-ală;
ater
W a [m3] – volumul de aluviuni ce poate forma anual aterisamente;
W a [m3] – volumul mediu anual de aluviuni;
0 , 5%
W al
[m3] – volumul de aluviuni transportate la o ploaie torenţială (p = 0,5 %).

30
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

CAPITOLUL IV. SOLUŢII DE AMENAJARE


Potrivit concepţiilor europene acreditate la ora actuală, amenajarea ba-
zinelor torenţiale constă din aplicarea, pe întreaga suprafaţă a acestora (atât pe
versanţi cât şi pe reţeaua hidrografică), a unui ansamblu de măsuri şi lucrări (bio-
logice, biotehnice şi hidrotehnice), având ca scop prevenirea declanşării procese-
lor torenţiale sau combaterea acestor procese atunci când ele sau declanşat.
Obiectivele urmărite în cadrul acţiunii sunt următoarele:
1. Reducerea debitului lichid maxim de viitură;
2. Diminuarea transportului de aluviuni (mediu anual şi la o ploaie torenţi-
ală);
3. Consolidarea surselor de aluviuni din cadrul bazinului şi valorificarea a-
cestora pe cale forestieră;
4. Apărarea imediată a obiectivelor care sunt periclitate sau care sunt inter-
ceptate de viiturile torenţiale.
În timp ce primele trei obiective pot fi atinse în principal prin lucrări
biologice şi biotehnice, cel de-al patrulea obiectiv poate fi atins în principal cu a-
jutorul lucrărilor hidrotehnice.

4.1 Măsuri şi lucrări pe versanţii bazinului

Ţinând seama de condiţiile în care sau declanşat procesele torenţiale


precum şi de dinamica probabilă de dezvoltare a acestor procese, soluţiile stabili-
te pentru versanţii bazinului vor putea fi diferenţiate în raport cu următoarele ele-
mente: natura folosinţei, natura şi structura vegetaţiei, natura şi intensitatea feno-
menelor de degradare.
Întrucât, în cazul de faţă, apreciem că nu sunt necesare şi nici posibile
schimbări de folosinţe prin soluţiile preconizate, vom urmări următoarele obiec-
tive:
1. Ameliorarea structurii actualelor arborete sub raportul compoziţiei, consisten-
ţei, etajării pe verticală, etc., astfel încât pădurile din cadrul bazinului (care o-
cupă o suprafaţă de 17,6 ha) să poată îndeplini în condiţii mai bune funcţiile
de protecţie ce le sunt atribuite prin amenajamentul silvic;
2. Refacerea şi îmbunătăţirea calităţii covorului erbaceu din cuprinsul pajiştilor
(5,5 ha) astfel încât şi aceste formaţiuni vegetale să contribuie la creşterea
capacităţii hidrologice şi antierozionale la scara bazinului.

31
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

4.1.1 Măsuri şi lucrări pentru ameliorarea pădurilor

După cum au demonstrat toate cercetările, pădurea regularizează în cel


mai înalt grad scurgerea pluvială. Ea reface, ameliorează, stabilizează şi protejea-
ză solul, constituind mijlocul cel mai important, complet şi definitiv pentru com-
baterea proceselor torenţiale şi implicit pentru redresarea regimului hidrologic
din cuprinsul bazinelor torenţiale.
În cazul de faţă, vom ţine seama atât de faptul că funcţia hidrologică şi
antierozională este de importanţă prioritară cât şi de faptul că arboretele cu efici-
enţă hidrologică mijlocie şi scăzută (B+C) deţin o pondere destul de însemnată
(35%). De aceea, cu ocazia aplicării amenajamentului, vor fi promovate acele
măsuri şi lucrări silviculturale care să conducă către realizarea de structuri optime
ale arboretelor în raport cu funcţiunea amintită anterior.
Această cerinţă este cu atât mai importantă cu cât, în cazul de faţă, ar-
boretele sunt încadrate în:
 Grupa I – păduri cu funcţii speciale de protecţie;
 Subgrupa 1.1 – păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor;
 Categoria funcţională 1B – păduri situate pe versanţii direcţi ai unui lac de a-
cumulare;
 Tipul de categorii funcţionale TIII
Ţinând seama de cele arătate mai sus precum şi de situaţiile concrete
întâlnite în bazin, propunerile şi recomandările vor fi axate pe:
 completarea regenerărilor naturale;
 îngrijirea şi conducerea arboretelor;
 aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit (având în vedere că acesta
este tratamentul recomandat de amenajament).
In formularea propunerilor vor fi avute în vedere aspecte speciale :

a. Completarea regenerării naturale


Realizarea de completări prin plantaţii în unitatea nr. 3 se va face în funcţie
de calitatea regenerării actuale.Prin lucrările de completare se urmăreşte
realizarea stării de masiv . Odată realizată starea de masiv, arboretul respectiv
dobândeşte o eficienţă hidrologică şi antierozională mai mare decât înainte.
Unitatea fiind situată la peste 1100 m şi condiţiile de vegetaţie fiind bune în cazul
lucrărilor de împădurire cu Mo şi Br s-a decis ca lucrările de completare să se
facă cu puieţi de Mo şi Br de talie mijlocie.
b. Îngrijirea şi conducerea arboretelor
În arboretele situate în bazinul torenţial se vor efectua rărituri de intensitate
slabă, pe cât posibil cât mai repetate.Pentru moment nu sunt necesare intervenţii
32
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

de tipul curăţirilor, dar atunci când se vor realiza ele vor avea o intensitate
moderată.
Tăieri de igienă vor fi realizate în unitatea 2 , iar arboretul situat în unitatea
5 va fi parcurs cu lucrări de conservare.Se va urmări realizarea de arborete
amestecate de tip natural, bietajate cu un bogat subarboret.
În arboretele de răşinoase cu fag se va urmări creşterea proporţiei
fagului.Subarboretul şi subetajul vor fi protejate.Nu se admite efectuarea
lucrărilor de îngrijire cu folosirea mijloacelor chimice.
Lucrările de colectare a arborilor din rărituri se vor efectua numai iarna pe
zăpadă.

c. Aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit

În cazul nostru se referă la arborete cu vârstă până la 80 de ani .


În primul caz măsurile de transformare cuprind întreg ansamblul lucrărilor
de îngrijire care se efectuează în conformitate cu ţelul de gospodărire fixat.Din
stadiile de desiş, nuieliş, prăjiniş, păriş, codrişor şi codru, prin degajări, curăţiri şi
respectiv rărituri se va urmări cu consecvenţă diversificarea compoziţiei, a
structurii orizontale şi a celei verticale.
Curăţirile vor avea un caracter de selecţie negativă de masă.
Răriturile vor avea caracterul unei selecţii pozitive individuale, cu extrageri
în ambele plafoane, fără a scădea consistenţa sub 0,8.
Nucleele de regenerare naturale existente vor fi îngrijite şi puse în lumină
treptat, prin extageri de intensitate slabă, deschizând treptat arboretul pe buchete
sau grupuri mici.Se extrag arbori preexistenţi rău conformaţi, cu coroane
lăbărţate, specii care nu pot contribui la diversificarea structurii verticale.
În arboretul de 100de ani tăierile vor urmări degajarea şi punerea în lumină
a grupelor de seminţiş existent şi crearea unor noi puncte de regenerare.Se vor
continua tăierile astfel încât să se evite dezgolirea solului şi promovând
diversificarea structurii atât prin regenerare naturală cât şi prin completarea
acesteia corespunzător compoziţiei de regenerare.

4.1.2 Măsuri şi lucrări pentru ameliorarea pajiştilor

Având o eficienţă hidrologică scăzută (se încadrează în categoria D),


fiind intens păşunate şi fiind situate pe terenuri cu pantă relativ mare, uşor expuse
proceselor de eroziune, pajiştile din cuprinsul bazinului se pot îmbunătăţi prin lu-
33
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

crări de supraînsămânţare (cu amestecuri de ierburi) şi prin măsuri şi recomandări


de organizare şi de practicare raţională a păşunatului .
a. Supraînsămânţări cu amestecuri de ierburi pe pajiştile din bazin
Pajiştile din bazin apreciate ca terenuri cu eroziune puternică şi
pericol de accentuare a eroziunii urmează să facă obiectul acţiunii de
supraînsămânţare cu amestecuri de ierburi perene.
Se recomandă pentru aceste terenuri , în vederea obţinerii unor producţii de
masă verde de circa 12 t/ha ,următorul amestec de ierburi perene: Festuca rubra
(20 kg/ha), Phleum pratense (10 kg/ha) , trifoi alb (5 kg/ha).
Observaţie:Nu sunt recomandate fertilizări cu îngrăşăminte chimice
datorită pericolului de a fi poluate apele din lac.
b. Organizarea şi proiectarea păşunatului raţional
Din acest punct de vedere, trebuie respectate următoarele reguli:
- in fiecare an, păşunatul se va face conform unei anumite succesiuni, stabilite
de la început şi care trebuie respectată în toate ciclurile de păşunat
- după terminarea păşunatului într-o parcelă, se vor cosi resturile neconsumate
pentru a înlătura neuniformitatea vegetaţiei păşunii şi scăderea gradului de
comestibilitate a ierbii
- păşunatul va începe când plantele au crescut de 12-15 cm, şi se va continua
până ce iarba ajunge în faza de maturitate, după care se va cosi pentru fân,
masă verde sau siloz
- se va evita păşunatul pe timp ploios sau când solul este prea umed pentru a
evita degradarea păşunii
Păşunatul se va organiza în patru cicluri de exploatare de câte 35 - 40 zile
(în total 140-160 zile, perioada de practicare a păşunatului înscriindu-se, în
general, în intervalul 10 mai-15 septembrie. Ea poate începe însă, mai devreme
sau mai târziu în funcţie de starea vremii.

4.2 Lucrări pe reţeaua hidrografică torenţială


Dinamica de dezvoltare a proceselor torenţiale, corelată şi cu amplasa-
rea surselor de aluviuni din cadrul bazinului precum şi cu importanţa socială şi e-
conomică a obiectivelor periclitate de viiturile torenţiale, justifică, nu numai ne-
cesitatea, ci şi oportunitatea intervenţiei cu lucrări pe reţeaua hidrografică toren-
ţială. Aceste lucrări sunt destinate să suplinească, într-o primă etapă, efectul mă-
surilor şi lucrărilor aplicate pe versanţii bazinului, iar apoi să completeze acest
efect.
Având în vedere aspectele de mai sus, considerăm că sunt necesare pe
reţeaua torenţială mai multe lucrări hidrotehnice transversale (cu rol principal de

34
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

retenţie şi consolidare), prima dintre acestea urmând să fie racordată în bieful


(sectorul ) aval prin intermediul unui canal.
Pentru amplificarea efectului hidrologic şi antierozional, lucrările men-
ţionate mai sus vor fi îmbinate cu o bogată vegetaţie forestieră, ce va fi instalată
atât pe depozitele de aluviuni torenţiale cât şi pe terenurile sursă de aluviuni de pe
cele două maluri ale albiilor.

4.2.1 Proiectarea lucrărilor hidrotehnice transversale

Funcţiunile pe care trebuie să le îndeplinească lucrările hidrotehnice


transversale sunt următoarele:
 regularizarea şi consolidarea albiilor torenţiale din cuprinsul bazinului;
 atenuarea viiturilor torenţiale precum şi retenţia aluviunilor grosiere transpor-
tate de către viiturile respective;
 crearea de condiţii favorabile pentru instalarea vegetaţiei forestiere în cuprin-
sul reţelei hidrografice torenţiale (pe aterisamente şi respectiv pe maluri).
Prin urmare, procesul de proiectare va trebui să ia în considerare urmă-
toarele elemente:
1. Perioada de amenajare sau perioada de revenire cu noi lucrări se adoptă în
concordanţă cu prevederile din normativul de proiectare (N = 5 ani), admi-
ţând că în această perioadă în bazin se înregistrează şi o ploaie torenţială de a-
sigurare p=5%
2. Volumul de aluviuni, care poate fi stocat în aterisamente, va fi:
ater ater
W5aniater= 5 ⋅ W a + W 0,5% = 327,86 m3

în care:
5ani 3
W ater [m ]-volmul de aluviuni ce se poate forma în perioada de amenajare
(5ani) pe aterisament ;
ater
W a [m3] - volumul de aluviuni ce poate forma anual aterisamente;
ater
W [m3] – volumul de aluviuni, ce poate forma aterisamente, la o ploaie toren-
0 , 5%

ţială;
3. Panta de proiectare sau panta probabilă de aşezare a aluviunilor în aterisament
se stabileşte pe baza relaţiei de mai jos (autor R. Gaşpar) :

35
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

0, 2
W a
0,15 ⋅ I ⋅  
0 ,8

iat a
F  =0,04
 
(l + 10)
II
0, 04

în care:
Ia [tgαa]– panta albiei principale din bazin, în zona în care vor fi amplasate lucrări
(de la pichetul 2 până la ultimul pichet);
Wa [m3/an] – transportul de aluviuni mediu anual din bazin;
F [ha] – suprafaţa bazinului hidrografic;
lII [m] – lăţimea albiei principale în zona în care vor fi amplasate lucrări;
4. Capacitatea de retenţie a unei singure lucrări, numărul, înălţimea şi amplasarea
lucrării
Pentru examinarea variantelor de proiectare, aspectele de mai sus vor fi
studiate în succesiunea pe care o ilustrează planşa numărul 2, astfel:
a. Se prezintă profilul longitudinal al albiei principale din bazin, dar numai pe
tronsonul ei inferior, primul pichet fiind poziţionat chiar la confluenţa cu pâ-
râul colector;
b. Se consideră şi se reprezintă un profil transversal mediu pentru albia de pe a-
cest sector. Pentru simplificare vom admite că acest profil ar fi trapezoidal şi
că lăţimea la baza lui (b) va fi egală cu lăţimea albiei recomandată anterior
pentru reţeaua de ordin II (lII). Coeficientul de taluz (m = ctgΘ) se defineşte în
felul următor:
m = ctgΘ = 0,8 + Iv = 0,8 + 0,72 = 1,5
unde:
Iv [tgαv] – panta medie a versanţilor din bazin ;
c. În tabelul construit în profilul longitudinal, se studiază variaţia capacităţii de
retenţie a unei singure lucrări în funcţie de înălţimea utilă a ei (Ym) luată cu
valori între 3,0-5,0 m. Volumul de aterisament corespunzător fiecărei înălţimi
se stabileşte cu relaţia următoare:

2
Y ⋅ ( 3b + 2m ⋅ )
Wat= m

6 ⋅ (i − i ) Y m
a at

unde:
Ym [m] – înălţimea utilă a lucrării transversale;
b [m] – lăţimea patului albiei pe zona de formare a aterisamentului;
m = ctgΘ – coeficientul de taluz al celor două maluri;
36
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

ia = tg α a – panta medie a talvegului albiei în zona formării aterisamentului;


iat = tg α at – panta “de calcul” sau panta “de proiectare”;
d. În coloana finală din tabelul menţionat mai sus se determină numărul de lu-
crări hidrotehnice transversale de o anumită înălţime Ym cu care se poate asi-
gura retenţia volumului de aluviuni capabil de a forma aterisamente;
e. Se adoptă ca înălţime de proiectare varianta Ym = 3,5 m. Din motive de sim-
plificare, această înălţime va fi păstrată constantă pentru toate lucrările din
sistem;
f. Lucrările transversale având înălţimea Ym de mai sus vor fi amplasate şi repre-
zentate schematic pe profilul longitudinal începând din pichetul numărul 2 (a-
cest pichet coincide cu secţiunea pentru care s-a prognozat debitul maxim li-
chid de viitură şi transportul de aluviuni).
Principiul urmărit în cadrul amplasării este acela al susţinerii reciproce
al lucrărilor astfel încât la data colmatării lor, aterisamentele create în mod natu-
ral, să acopere integral tronsoanele dintre lucrări. Prin urmare, poziţia fiecărei lu-
crări din sistem (cu excepţia primei lucrări) este dependentă de înălţimea lucrării
situate imediat în aval, panta albiei în zona de formare a aterisamentului natural şi
panta probabilă de aşezare a aluviunilor în aterisament.
Soluţia obţinută în ceea ce priveşte amplasarea lucrărilor pe reţeaua to-
renţială din bazin, poate fi urmărită în cadrul planşei numărul 2.
Întrucât toate lucrările transversale din sistem sunt prevăzute cu radier,
lungimea acestuia va fi stabilită aproximativ în felul următor:
Lr ≅ 2 ⋅ Ym = 2 ⋅ 3,5 = 7,0 m unde:
Lr [m] – lungimea radierului;
Ym [m] – înălţimea utilă a fiecărei lucrări.

5. Adâncimea de fundare
Potrivit normativului de proiectare, adâncimea de fundare (Yf) se dife-
renţiază în raport cu înălţimea utilă a barajului (Ym) potrivit relaţiei:
Yf = 0,9+0,2Ym = 2,2m
Valoarea Yf obţinută mai sus, poate fi majorată dacă, datorită pantei
mari, există riscul dezgolirii fundaţiei pe paramentul din aval .Pentru evitarea
acestui riscse cere indeplinita urmatoarea conditie:
Yf≥ YI+Ymia12=1,7m
YI(m)=adancimea max de inghet(=1,00)
Ia12=panta albiei in aval de nivelul barajului proiectatde la pichetul 1-
2(=0,17)
Yf=2,2m

37
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Pentru evitarea acestui risc este necesară verificarea condiţiei:

Yf ≥ Yî + Ym ⋅ ia,1-2 = 1,0 +3,2⋅ 0,172=1,55≅ 1,6m


unde:
Yf [m] – adâncimea de fundare;
Yî [m] – adâncimea maximă de îngheţ (este dat în standarde; în cazul de faţă se
poate lua Yî = 1,00 m);
Ym [m] – înălţimea utilă a lucrării transversale;
ia,1-2 [tgα1-2] – panta albiei în aval de primul baraj.

6. Adâncimea de încastrare
Se măsoară pe normala dusă de la colţul încastrării şi până la linia tere-
nului şi se diferenţiază potrivit relaţiei:

d = 0,5 + 0,2 ⋅ Ym = 1,1m

unde:
d [m] – adâncimea de încastrare;
Ym [m] – înălţimea utilă a lucrării transversale.

7. Tipul de baraj şi materialul de construcţie


Vor fi adoptate în proiect baraje trapezoidale cu fruct mărit (λ ≥ 0,3)
di-mensionate în ipoteza dezvoltării de eforturi de întindere pe paramentul din a-
monte al acestora.
Propunem construirea acestor lucrări din zidărie de piatră cu mortar de
ciment, cunoscând că o asemenea soluţie constructivă poate asigura o rezistenţă
sporită la şocuri, vibraţii, eroziuni etc. Piatra necesară pentru construcţie este pro-
venită din roci calcaroase şi poate fi procurată chiar din cuprinsul bazinului Tăr-
lung, spre exemplu de pe Valea Babarunca unde există cel mai mare bloc de cal-
car din bazin (aproximativ 100.000 m3 de material), care este accesibil la drumul
auto forestier.

38
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

4.2.2 Canalul de evacuare

Dacă este bine conceput, proiectat şi amplasat şi dacă este întreţinut în


mod regulat, un canal de evacuare a apelor de viitură poate să îndeplinească ur-
mătoarele funcţiuni:
1 –Tranzitarea şi evacuarea dirijată a apelor de viitură în zona obiectivelor ce
sunt interceptate sau periclitate de viituri;
2 –Regularizarea şi consolidarea albiei torentului pe lungimea acoperită de canal;
3 –Refacerea şi înfrumuseţarea peisajului local degradat de viiturile care s-au
produs anterior.
În cazul de faţă, canalul de evacuare va fi amplasat în regiunea conului
de dejecţie (între picheţii 1 şi 2), va avea o lungime în plan de 51 m şi o pantă
longitudinală egală cu:

ic = ia12/2=0,085
unde:
ic – panta longitudinală a canalului de evacuare;
ia,1-2[tgα1-2] – panta albiei în aval de primul baraj.
Pentru a nu fi depăşită viteza medie admisă în secţiune, va fi proiectat
un canal cu trepte de cădere, iar secţiunea transversală a acestuia va fi trapezoi-
dală, optimă din punct de vedere hidraulic.
Execuţia lucrării va fi făcută şi în cazul de faţă tot din zidărie de piatră.
Pentru a mări efectul estetic şi decorativ al amenajării, în cele două zo-
ne limitrofe ale canalului vor fi prevăzute înierbări şi va fi realizată o plantaţie fo-
restieră sub formă de aliniament.
Toate detaliile cu privire la această lucrare pot fi urmărite în planşa numărul 4.

4.2.3 Împăduriri pe reţeaua hidrografică torenţială

Atât terenurile sursă de aluviuni de pe malurile albiilor torenţiale cât şi


depozitele de pe reţeaua hidrografică, prezintă condiţii staţionale foarte eteroge-
ne, astfel încât instalarea sau reinstalarea vegetaţiei forestiere constituie o opera-
ţie extrem de anevoioasă, uneori chiar imposibilă dacă nu se apelează la lucrări
speciale de consolidare.
Datorită gradului ridicat de instabilitate al taluzurilor (surpări, prăbu-
şiri) , dar şi datorită forţei distructive a apei care se scurge pe reţeaua hidrografi-
că, în asemenea condiţii nu pot fi instalate decât culturi forestiere de tip provizo-
riu cu specii rustice sau chiar foarte rustice, capabile să reziste la condiţiile de in-
39
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

stabilitate accentuată a terenului, la dezrădăcinări temporare, la acoperirea frec-


ventă a puieţilor cu materiale de sol şi rocă. În general vorbind, în aceste condiţii,
consolidări durabile pot fi obţinute numai dacă sunt avute în vedere specii care
sunt rapid crescătoare şi care posedă o capacitate sporită de autoregenerare prin
drajonare şi lăstărire.
Pentru diferenţierea soluţiilor tehnice în cele două cazuri amintite (ma-
luri şi depozite), vor fi avute în vedere anumite criterii genetice şi staţionale care
sunt prevăzute în îndrumările tehnice de specialitate (C. Traci-1981).
Astfel, în cazul terenurilor de pe malurile albiilor torenţiale, operaţia de
cartare va ţine seama de subzona de vegetaţie, natura substratului litologic, gradul
de instabilitate al taluzului de mal şi modul predominant de dezvoltare al acestui
taluz (predominant în sol sau predominant în rocă). Încadrarea în îndrumările teh-
nice, în funcţie de criteriile enumerate mai înainte, ne conduce la următorul tip de
staţiune :RC3rn.

 R – terenuri ravenate
 C – subzona fagului şi amestecului de fag cu răşinoase
 3 – alternanţe de gresii, marne, argile, şisturi argiloase
 r – soluri predominante în rocă
 n – terenuri nestabilizate
În cazul depozitelor de aluviuni de pe reţea şi con criteriile menţionate
anterior au în vedere: subzona de vegetaţie, compoziţia granulometrică a
depozitului,grosimea, troficitatea şi umiditatea depozitului.Considerarea acestor
criterii ne conduce în cazul de faţa la următorul tip de staţiune: AC2.

 A – terenuri cu aluviuni
 C – staţiuni din subzonele fagului şi amestecului de fag cu răşinoase
 2 – aluviuni predominant grosiere
Pentru ambele tipuri de staţiuni identificate, îndrumările tehnice recomandă
soluţiile tehnice de împădurire(specii, compoziţii şi tehnici de împădurire), atât
pentru taluzurile terenurilor ravenate (cu care se pot asimila malurile albiilor
torenţiale ) cât şi pentru aterisamentele lucrărilor hidrotehnice transversale şi
conurile de dejecţie ale torenţilor.

40
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

1. În cazul malurilor,soluţia tehnică pentru împădurire este condiţionată de


natura taluzurilor ,tipul de staţiune. Pentru terenurile ravenate de pe malurile
albiilor torenţiale, specia pentru consolidare este aninul alb(Alnus incana), care se
adaptează foarte bine condiţiilor climatice şi pedologice din acest bazinet. Acesta
va fi plantat în cultură pură(100% An.a) cu un număr de 10000 puieţi/ha.
Procedeul de plantare este cel în despicătură. Schema de împădurire este 1x1 m.
2. Pentru împădurirea depozitelor de pe reţea şi a conului de dejecţie se va
folosi An.a , cultură pură, cu un număr de 4000 puieţi/ha. Procedeul de plantare
este cel în gropi mari 50x50x50 cm cu pământ vegetal de împrumut. Schema de
împădurire este 2,5x1 m.

Suprafeţele de împăduriri vor fi evaluate după cum urmează:


1. În cazul conului de dejecţie, cu ajutorul planului de situaţie (planşa numărul 1);
2. În cazul aterisamentelor ce vor fi formate de către lucrările transversale, cu a-
jutorul profilului longitudinal (planşa numărul 2) şi al planşei barajului (planşa
numărul 3). Va fi păstrat un culoar liber pentru scurgerea apelor:

3. În cazul malurilor albiilor torenţiale, cu ajutorul planului de situaţie (planşa nu-


mărul 1) şi al profilului transversal mediu (planşa numărul 2).
Pentru simplificare se admite că înălţimea taluzului de consolidat este
egală cu înălţimea utilă a lucrării de consolidare (Yl) şi că lungimea acestor talu-
zuri este egală cu lungimea de reţea hidrografică considerată anterior ca reprezen-
tând teren sursă de aluviuni (capitolul III).

41
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

42
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

43
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

CAPITOLUL V. BREVIAR DE CALCULE

5.1 Calculul barajelor


Dat fiind faptul că înălţimea utilă a lucrării transversale (Ym) a fost păs-
trată constantă pentru toate barajele din sistemul hidrotehnic, în continuare, solu-
ţia de proiectare va fi detaliată numai pentru barajul de priză (acest baraj este
notat în planşe cu indicativul 2M 3,2).

5.1.1 Calculul deversorului

Potrivit normativului de proiectare în vigoare, deversoarele barajelor,


care funcţionează ca prize de canal, se dimensionează în mod acoperitor, adică
luând în considerare debitul maxim corespunzător probabilităţii de verificare
p = 0,5 %. Pentru cazul de faţă, această mărime hidrologică a fost prognozată cu
valoarea:

Q = Qmax,0,5% = 5,02 m3/s


unde:
Qmax,0,5% [m3/s] – debitul maxim de probabilitate 0,5 %.
Se consideră pentru proiectare un deversor de formă trapezoidală având
mărimea unghiului α = 45 %. Principalele elemente de calcul sunt date în
schema următoare:

Întrucât, în cazul de faţă, avem de-a face cu un deversor cu contracţie


laterală, relaţia pentru calculul debitului se prezintă astfel:
44
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

3
Q = 1,77 ⋅ (b ⋅ ε + 0,8 ⋅ H) ⋅ H 2
0

unde:
3
Q [m /s] – debitul;
b [m] – lungimea crestei deversorului;
ε – coeficientul contracţiei laterale;
H [m] – sarcina deversorului;
H0 [m] – sarcina totală a deversorului.
Aceasta din urmă se va calcula cu relaţia următoare:

H0 = H + α v
2
⋅ 0 0

2⋅g

unde:
α 0 [ceva] – coeficientul lui Coriolis;
v0 [m/s] – viteza de acces a apelor la deversor, în cazul de faţă egală cu 1,6 m/s;
g [m/s2] – acceleraţia gravitaţională (egală cu 9,81).
Din considerente de ordin economic (reducerea volumului barajului şi
respectiv înscrierea cât mai firească a acestuia în topografia văii, fără a provoca
volume însemnate de săpătură), valorile b şi H, care definesc geometria deverso-
rului, vor fi adoptate ţinând seama de următoarele două condiţii:
1. Sarcina H a deversorului să fie cât mai mică posibilă în condiţiile date;
2. Deschiderea deversorului la partea superioară (b + 2 ⋅ H) să nu depăşească lă-
ţimea patului albiei în zona de amplasare a barajului (în cazul de faţă 4,7 m).
Pentru a găsi o soluţie cât mai apropiată de soluţia optimă din punct de
vedere economic, în tabelul care urmează vor fi studiate mai multe variante şi va
fi luată decizia în privinţa variantei de proiectare.

45
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

 
 Q  1
b=  − 0,8 ⋅ H  ⋅
 ε
3
1,77 ⋅ H 2
 0 
α 0 ⋅ v02
Q = 5,02 m /s ; v0 = 1,4 m/s ; 2 ⋅ g = ,108 ; α 0 ≅ 1,1 ; ε ≅ 0,9
3

H [m] H0 [m] 3
b [m] B+2⋅ Lăţimea albiei Soluţia adoptată
H 2
0
H [m] [m]
[m]

0,9 1,01 1,02 2,31 4,11 H=1,1m


1,0 1,12 1,15 1,82 4,81 3,8m
1,1 1,21 1,33 1,39 3,52
1,2 1,31 1,50 1,04 3,44 b=1,4m
1,3 1,41 1,67 1,16 3,76

5.1.2 Calculul static al barajului

Fiindcă lungimea tronsonului de calcul este egală cu 1m, iar profilul


transversal al barajului este de formă trapezoidală, analiza stabilităţii şi rezistenţei
barajului se reduce de la o problemă spaţială la o problemă în plan, respectiv se
reduce la calculul profilului trapezoidal al barajului.
În acest scop se precizează mai întâi schema de sarcini apoi se
efectuează calculele de dimensionare şi de verificare.

5.1.2.1 Schema de sarcini

Potrivit prevederilor normativului de proiectare (lucrarea 11, pagina


89), barajele trapezoidale cu fruct mărit, se dimensionează în ipoteza cea mai a-
coperitoare, adică luând în considerare că presiunea apei şi presiunea aluviunilor
submersate se exercită pe întreaga înălţime (Y ) a paramentului amonte al
barajului.
Sarcinile, care definesc această schemă (cunoscută şi sub denumirea de
“cazul curent în proiectare”), sunt prezentate în figura de mai jos:

46
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

5.1.2.2 Calculul de dimensionare

a) Metoda şi ecuaţia de dimensionare


Va fi aplicată în continuare o metodă de dimensionare bazată pe expre-
sia coeficientului de stabilitate la răsturnare (metoda prin “kR dat” sau metoda “
n
k R ”). În cadrul acestei metode a fost dedusă (S. Munteanu – 1970) următoarea
ecuaţie adimensională în λ :
n n
λ 2 + 3 ⋅ a′ ⋅ λ + 1,5 ⋅ a′ 2 - 0,5 ⋅ k R ⋅ γ ′ ⋅ (1 + 3 ⋅ H′ ) - 0,5 ⋅ k R ⋅
γ =0
,

ps

unde:
λ - fructul paramentului aval al barajului;
a
a′ = Y = 0,13m grosimea relativă la coronament;
H
H′ = Y = 0,22 m sarcina relativă a deversorului;
γ 10
γ ′ = γ z = 25 = 0,4 KN/m3greutatea specifică relativă a apei;
γ ps ⋅ λa 11,55 ⋅ 0,333
γ =
,
3
ps γz
= 25
= 0,152 KN/m greutatea specifică relativă a
pămân-tului submersat.
Alţi termeni şi semnificaţiile lor:
Y = Ym + Yf = 3,8 + 2,2 = 6,0 m înălţimea totală a barajului;
H = 1,1 m sarcina în deversor (calculată anterior la §5.1.1);
a = 0,7 m grosimea la coronament în zona deversată; se adoptă în funcţie de î-
nălţimea Y şi sarcina în deversor H potrivit relaţiei:
a = 0,50 + 0,1 ⋅ H + 0,02 ⋅ Y=0,7
γ = 10 KN/m3 greutatea specifică a apei limpezi;
γ ps = (γ s-γ ) ⋅ (1-n) = 11,55 KN/m3 greutatea specifică a pământului
submersat, unde:
γ s ≅ 26,5 KN/m3 greutatea specifică a părţii solide a pământului;
n ≅ 0,3 porozitatea pământului;

47
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

ϕ
λ a = tg2(45°- ) = 0,333 coeficient de împingere activă a pământului
2
submersat, unde:
ϕ = 25-35° unghi de frecare internă a pământului;
γ z = 25 KN/m3 greutatea volumetrică a zidăriei de piatră cu mortar;
n
k R = 1,20coeficient de siguranţă normat sau admisibil la răsturnare. Este pre-
cizat de normativ (lucrarea 11, pagina 93) în funcţie de schema de sarcini lu-
ată în considerare şi de clasa de importanţă a lucrărilor proiectate (§2.1).
b. Ecuaţia de gradul 2 în λ şi rezolvarea ei
Se formează şi se rezolvă ecuaţia de la punctul anterior (a) reţinându-se
soluţia pozitivă pentru λ (cu trei zecimale).

λ 2+3⋅ a′ ⋅ λ +1,5⋅ a′ 2-0,5 K Rn ⋅ γ ′ (1+3⋅ H′ )-0,5⋅ K Rn ⋅ γ PS =0


,

λ 2+0,40λ -0,48=0
∆ =1,997
λ 1=0,507
Se va alege valoarea pozitivă pentru λ deci : λ =0,507

c. Lăţimea barajului la talpa fundaţiei


Odată găsit fructul λ al paramentului aval al barajului, rezultă uşor şi
lăţimea barajului la nivelul inferior al fundaţiei:

b=a+λ ⋅ Y
b=0,72+6,0⋅ 0,507=3,6m

5.1.2.3 Calculul de verificare

48
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

În acest scop se întocmeşte un tablou al forţelor, braţelor şi momentelor


calculate în raport cu punctul A (extremitatea din aval a tălpii barajului), dat fiind
faptul că metoda de dimensionare adoptată este bazată pe expresia coeficientului
de stabilitate la răsturnare .

Nr. Momente
Forţe [KN] Braţe [m]
crt. [KN⋅ m]
MG1 =G1 ⋅ LG1 =
LG1 = λ ⋅ Y + a / 2 =
G1 = V ⋅ γ = γ z ⋅ a ⋅ Y γ z ⋅ a2 ⋅ Y/2 +
1 0,503 ⋅ 5,64 + 0,74 / 2 =
= 86,7 γ z ⋅ a ⋅ λ ⋅ Y2
2,925
= 253,47
G2 = γ z ⋅ λ ⋅ Y ⋅ Y/2 MG2 = G2 ⋅ LG2 =
LG2 = 2 ⋅ λ ⋅ Y / 3 = 2
2 = 25 ⋅ 0,503 ⋅ 5,64 ⋅ γ z ⋅ λ 2 ⋅ Y3 / 3
⋅ 0,503 ⋅ 5,64 / 3 = 1,72
5,64 / 2 = 164,84 = 284,1
Po = γ ⋅ Y ⋅ (Y + 2 ⋅ LPo = Y ⋅ (Y + 3 ⋅ H) / 3
MPo = Po ⋅ LPo =
H) / 2 = 10 ⋅ 5,64 ⋅ ⋅ (Y + 2 ⋅ H) = 5,64⋅
3 γ ⋅ Y2 ⋅ (Y + 3
(5,64 + 2 ⋅ 1,3) / 2 = (5,64 + 3⋅ 1,3) / 3 ⋅ (5,64
⋅ H) / 6 =362,99
186,15 + 2 ⋅ 1,3)= 1,96
Eo = γ PS ⋅ Y2 ⋅ λ a / 2 = MEo = Eo ⋅ LEo =
LEo = YPS / 3 = 5,64 / 3 =
4 11,55 ⋅ 5,642 ⋅ 0,333 / 2 γ PS ⋅ YPS ⋅ λ a /
3

1,7
= 49,568 6 =84,25
Σ MS(A) = MG1+MG2 = 537,73 Σ Fo = Po+Eo = 287,07
Σ MR(A) = MPo+MEo = 447,24 Σ Fv = G1+G2 = 307,69

Cu datele din tabloul de mai sus se examinează atât condiţiile de stabi-


litate la răsturnare cât şi cele de rezistenţă impuse de către normativ.

1. Stabilitatea la răsturnare
Verificarea acestei condiţii presupune determinarea coeficientului de
stabilitate la răsturnare şi compararea acestuia cu un coeficient de siguranţă nor-
mat sau admisibil.
Pentru cazul de faţă avem:

∑M S ( A)
KR = =1,202=1,2=KRn
∑M R ( A)

2. Stabilitatea la alunecare
Se ia în considerare aici numai ipoteza alunecării plane pe talpa funda-
ţiei (A-B). Această ipoteză se bazează pe relaţia următoare:

49
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

f 0 ⋅ ∑Fv
Kal = = 0,533
∑F 0

în care:
Kal – coeficient de stabilitate la alunecare;
f0 – coeficient de frecare statică între baraj şi terenul de fundaţie, care este preci-
zat de normativ în funcţie de felul frecării şi natura suprafeţei de alunecare.
În cazul de faţă f0 are valoarea 0,5.
Condiţia de stabilitate la alunecare este satisfăcută dacă
Kal ≥ K al
n

în care:
K al - coeficient de siguranţă normat sau admisibil la alunecare. Acest coeficient
n

se stabileşte în funcţie de schema de sarcini luată în considerare şi de clasa


de importanţă a lucrărilor, potrivit prevederilor din normativul de proiectare.
În cazul de faţă s-a adoptat valoarea 1,02 pentru K aln .
Dacă nu se respectă condiţia enunţată mai sus, există pericolul alunecă-
rii barajului. Pentru a înlătura acest pericol se proiectează un pinten (cheie de an-
corare) sub nivelul inferior al fundaţiei. Forma şi dimensiunile acestei construcţii
sunt precizate în planşa barajului.

3. Efortul unitar maxim de compresiune pe terenul fundaţiei


Fiindcă nu se poate asigura o legătură rigidă între baraj şi terenul de
fundaţie (acest teren fiind de natură aluvionară), forţele verticale (Σ Fv) se vor
dis-tribui numai pe o anumită parte din suprafaţa fundaţiei (suprafaţa activă), iar
va-loarea maximă a efortului de compresiune se va înregistra la extremitatea din
aval a secţiunii de calcul (punctul A din schemă). Acest efort se poate evalua cu
for-mula următoare:
2 ∑Fv
Γ A real = 3

d
=466,16
unde:
d [m] – braţul rezultantei calculat faţă de punctul A, ca raport între momentul re-
zultant şi suma forţelor verticale astfel:

M ( A) ∑M S ( A) − ∑M R ( A )
d= = = 0,359 m
∑F v ∑F v

Condiţia de rezistenţă la compresiune este îndeplinită dacă:


Γ A real ≤ pconv
unde:
pconv [KN/m2] – presiunea admisibilă pe terenul de fundaţie, denumită în standard
presiune convenţională de calcul. Această mărime se stabileşte conform pre-
vederilor din normativul de proiectare (lucrarea numărul 11, pagina 161) în
funcţie de clasificarea geotehnică a terenului de fundare (în cazul de faţă avem
50
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

de-a face cu un teren de natură aluvionară) şi de unele caracteristici fizico-me-


canice ale acestui teren. Se va ţine seama de faptul că lucrările proiectate sunt
amplasate pe albia de ordin II pentru care compoziţia granulometrică a terenu-
lui a fost precizată anterior (este vorba de pietrişuri mijlocii şi grosiere).
În cazul de faţă valoarea presiunii convenţionale de calcul este pconv =
650...KN/m2

4. Efortul unitar maxim de întindere în corpul barajului


Acest efort se dezvoltă la baza paramentului amonte al barajului (punc-
tul B din schemă) şi nu trebuie să depăşească rezistenţa admisibilă la întindere a
materialului din care este construit barajul. Prin urmare, va trebui verificată con-
diţia | Γ B| ≤ Γ a.i..
Deoarece efortul de întindere este provenit, în cazul de faţă, din com-
presiune excentrică, acest efort se poate calcula cu relaţia:
∑F  6⋅e 
Γ B= =-1,03 ;  Γ  =1,03daN/ cm2.
v
⋅ 1 −  B
b  b 
în care:
b [m] – lăţimea barajului la nivelul tălpii;
e [m] – excentricitatea rezultantei calculată la rândul ei cu relaţia următoare:
e = b / 2 - d = 1,27=1,3 m.
Secţiunea de calcul a eforturilor unitare fiind una orizontală, iar barajul
construindu-se din zidărie, pentru rezistenţa admisibilă la întindere (Γ a.i.) norma-
tiv,prevede următoarea valoare:
Γ a.i.=1,85 daN/cm2.

5.1.3 Calculul disipatorului hidraulic de energie

Constructia ce alcatuieste disipatorul hidraulic de energie se proicteaza


pe baza a o serie de calcule hidraulice ce privesc urmatoarele elemente:
-lungimea de bataie a lamei deversate;
-lungimea latimii si grosimii radierului;
-inaltimea zidurilor de garda;
-adincimea pintenuluin terminal al barajului;
Odata efectuate aceste calcule vor putea fi luate in cosiderare si la
stabilirea elementelor constructive ale palniei de racordare dintre canalul de
evacuare si radierul barajului de priza si respectiv ale palniei de racordare dintre
canal de evacuare şi pârâul colector Valea Dracului.

51
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

5.1.3.1 Radierul

a. Lungimea radierului
Se determină prin calcule în funcţie de lungimea de bătaie a lamei de-
versante, de caracteristicile geometrice şi hidraulice ale deversorului şi de unele
caracteristici ale profilului transversal al barajului.
Întrucât, în cazul de faţă, s-a proiectat un deversor cu prag “subţire”
(a / H = 0,7 / 1,2 = 0,58 ≤ 0,67), pentru calculul lungimii de bătaie a lamei dever-
sante se poate folosi relaţia următoare:
l b2 - l ⋅ H0 ⋅ (0,66 + 1,90 ⋅ ia) - H0 ⋅ (1,90 ⋅ Ym + 0,75 ⋅ H0) = 0
b

în care:
lb [m] – lungimea de bătaie a lamei deversante;
Ym [m] – înălţimea utilă a barajului;
H0 [m] – sarcina totală a deversorului;
ia [tgα1-2] – panta albiei în aval de barajul care se proiectează (între picheţii 1 şi 2).
.lb2-lb⋅ 1,28(0,66+1,9⋅ 0,172)-1,28(1,9⋅ 3,2+0,75⋅ 1,28)=0
.lb2-1,187⋅ lb-9,127=0
. lb=3,67
Fiind cunoscută mărimea lb , se poate calcula mai departe şi lungimea
radierului astfel:
Lr = lb + Yv ⋅ (1-λ ) + H – a
în care:
lb [m] – lungimea de bătaie a lamei deversante;
Yv [m] – înălţimea pragului deversorului deasupra punctului în care linia radieru-
lui se intersectează cu linia paramentului aval al barajului;
λ – înclinarea paramentului aval al barajului;
H [m] – înălţimea umerilor deversorului;
a [m] – grosimea pragului deversorului (grosimea barajului la coronament).
Lr=3,67+4,0(1-0,507)+1,1-0,72=6,06=6,0 m
Ym + a ⋅ ia 3,9 + 0,74 ⋅ 0,175
Yv= 1 − λ ⋅ ia

1 − 0,503 ⋅ 0,175 =4,00 m
b. Lăţimea radierului
Se impune ca această lăţime să fie egală chiar cu deschiderea deverso-
rului la partea superioară. Prin urmare, fiindcă umerii deversorului sunt înclinaţi
la 45°, vom avea următoarea lăţime a radierului:
br = b + 2 ⋅ H = 3,6 m
unde b şi H sunt elemente care definesc geometria deversorului.

c. Grosimea radierului
52
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Se adoptă soluţia uzuală care va fi realizată constructiv dintr-un strat


superior din zidărie de piatră cu mortar , clădit peste un strat inferior din beton :

d. Dinţii disipatori
Pentru disiparea energiei cinetice suplimentare pe radier, se prevăd
două rânduri de dinţi disipatori de energie. Detalii privind dimensiunile
constructive şi amplasarea în plan a acestor dinţi sunt date în schemele de mai
jos:

5.1.3.2 Zidurile de gardă

Rolul principal al acestor ziduri este acela de a dirija curentul de apă


care deversează peste baraj, în secundar însă, zidurile de gardă pot contribui şi la
sprijinirea malurilor albiei imediat în aval de baraj.
Din punct de vedere al proiectării interesează înălţimea zidurilor, grosi-
mea la coronament a zidurilor şi forma secţiunii transversale a lor. Toate aceste e-
lemente vor fi precizate în conformitate cu prevederile din normativ.

53
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Astfel, pentru satisfacerea condiţiei hidraulice de încadrare a apei pe ra-


dier, înălţimea zidurilor de gardă se va lua potrivit relaţiei:
Yz ≥ Yd + 0,6 ⋅ H = 0,4 + 0,6·1,1=1,26= 1,3 m
în care:
Yd [m] – înălţimea dinţilor disipatori din rândul situat în amonte;
H [m] – sarcina în deversor.
Precizăm că valoarea Yz poate fi majorată dacă în condiţiile de teren
date va fi necesară şi sprijinirea malurilor din bieful aval.
Soluţia definitivă este precizată în cuprinsul planşei numărul 3 (deci
Yz = 1,3 m).
Întrucât Yz se înscrie în intervalul 1,0 – 1,5 m, pentru grosimea la coro-
nament a zidurilor de gardă vom avea az = 0,4 m.

5.1.3.3 Pintenul terminal

La extremitatea sa din aval, radierul va fi prevăzut cu un pinten (dinte)


înfundat în teren, care se numeşte pinten terminal şi care va feri întreaga con-
strucţie de subminări (eroziuni). Se propune ca adâncimea pintenului terminal să
fie de 1,5 m, iar grosimea acestuia de 0,5 m. În planşa numnărul 3 este precizată
şi lungimea pintenului terminal (…m). Execuţia va fi realizată din zidărie de
piatră cu mortar de ciment .

5.2 Calculul canalului de evacuare


54
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Potrivit soluţiilor stabilite anterior (§ 4.2.2), canalul proiectat este un


canal trapezoidal cu profil optim din punct de vedere hidraulic şi cu profilul lon-
gitudinal discontinuu (canal prevăzut cu trepte de cădere).
Pentru dimensionarea canalului vor fi avute în vedere schema, elemen-
tele şi precizările care sunt date mai jos:

1. Capacitatea de evacuare a canalului corespunde debitului lichid maxim stabilit


la probabilitatea de verificare (0,5 %):
Q = Qmax 0,5% = 5,02 m3/s
2. Fiindcă este vorba de un canal prevăzut cu trepte de cădere, panta longitudina-
lă a acesteia este mai mare decât panta longitudinală a talvegului. Potrivit ce-
lor stabilite anterior (§ 4.2.2) avem:
ic = 8,5 %
3. Coeficientul de taluz al canaluluipoate fi adoptategal cu coeficientul de taluz al
malului.m=ctgθ =1,52
4. Coeficientul secund de taluz va avea valoarea:
m’ = 2 ⋅ 1 + m =3,64
2

5. Parametrii relativi ai secţiunii canalului stabiliţi din condiţia de optim hidrau-


lic vor avea valorile:
β 0 = m’ – 2 ⋅ m =0,6
k0 = m’ – m =2,1
6. Cu elementele de mai sus se poate calcula mai departe modulul de debit dat:

2 ⋅Q
Mdat = k 0 ⋅ ic
=11,49
7. Deoarece canalul va fi construit din zidărie de piatră cu mortar de ciment, coe-
ficientul de rugozitate se poate lua cu valoarea n = 0,028 (zidarie de piatra cu
mortar).
8. Cu elementele anterioare se poate trece la calculul hidraulic al canalului. Va fi
aplicat procedeul bazat pe aproximaţii succesive, procedeu ce este expus în ta-
bloul care urmează:

55
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

H(m) h
R= 2 (m) C=f(n,R) h2
5
M=c· h 2
5
Observaţii
0,65 0,37 27,72 0,471 13,06
0,62 0,31 37,39 0,302 11,32
0,68 0,34 37,97 0,38 14,48 Mdat=11,5
0,70 0,35 38,16 0,41 15,64
0,80 0,40 39,01 0,57 22,33
1,00 0,50 40,49 1,00 40,49
h=0,75

Cu ajutorul adâncimii h stabilită mai sus, se determină în continuare:


 lăţimea la fund a canalului
b = β 0 ⋅ h=0,4m
 lăţimea canalului la nivelul suprafeţei libere
B = m’ ⋅ h=2,3m
 suprafaţa udată
A = k0 ⋅ h2=0,82m2
 perimetrul udat
P = 2 ⋅ k0 ⋅ h=2,6m
 raza hidraulică
A
R = P =0,31m
9. Viteza medie a curentului în canal va fi:
Q
V = A =6,197 m/s
10. Pentru examinarea condiţiei de neerodabilitate, viteza V de mai sus va fi
comparată cu o viteză medie maximă admisă. Aceasta din urmă este preciza-
tă în normative în funcţie de natura îmbrăcăminţii canalului şi de adâncimea
curentului în canal. Pentru cazul de faţă, această viteză are valoarea Vmax =
6,24/s.
În concluzie, deoarece V ≤ Vmax , canalul este stabil la eroziune. Prin
urmare, soluţia stabilită mai sus poate fi adoptată ca soluţie de proiectare.

5.3 Racordările canalului de evacuare


Pentru a răspunde funcţiunilor pentru care s-a proiectat, canalul va fi
integrat într-un sistem hidrotehnic şi se va racorda în felul următor:

56
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

 în bieful din amonte, cu radierul barajului de priză prin intermediul unei pâlnii
convergente denumită confuzor;
 în bieful din aval, cu pârâul colector prin intermediul unei pâlnii divergente ce
se numeşte evazor.

5.3.1 Elementele confuzorului

Din punct de vedere al proiectarii confuzorului intereseaza unghiul de


convergenta dintre cele doua ziduri ale confuzorului,precum si lungimea
confuzorului.
1.Unghiul de vconvrgenta dintre ziduri
Pentru asigurarea unei scurgeri linistite in zona dintre radierul
barajuluide priza si canalul de evacuare al apelor de viitura se recomanda ca
unghiul de convergenta 2θ ,dintre cele doua ziduri ale confuzorului sa fie luat
intre 25-30 grade.Aceasta inseamna ca unghiul θ format de linia fiecarui zid cu
axa de simetrie a confuzorului sa fie cuprins intre 10,5-15 grade.Pentru
indeplinirea acestei conditii zidurile confuzorului trebuie sa se racordeze cu
zidurile de garda ale radierului cu un unghi θ 1de ordinul 165-167,5 grade(vezi
fig. urmatoare) :

2.Lungimea confuzorului
In conditia in care unghiul de convergenta 2θ se impune de la
inceput,lungimea confuzorului(Lconf) rezulta usor pe cale analitica:
Lconf=br-b/2tgθ
br(m)=latimea radierului barajului de priza;
b(m)=latimea la fund a canalului de evacuare;
θ =15°⇒Lconf=6,4m

57
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

5.3.2 Elementele evazorului

Se prevede ca segmntul terminal al canalului sa fie construit sub forma


unei palnii divergente ce se numeste EVAZOR ,pentru ca prin marirea sectiunii
de scurgere sa se asigure o reducere a vitezei curentului, si respectiv o curgere cat
mai favorabila(fara efecte secundare de deformare a patului albiei) intre curentul
transportat prin canalul de evacuare si curentul transportat de paraul colector.
In cosecinta unghiul format de aliniamentul canalului si directia de
scurgere a apelor(ϕ )se cere sa fie mai mare de 90 grade ,iar cele doua ziduri ale
evazoruluisa fie construite asimetric,respectiv unghiuri diferite in plan
orizontal(α 1>α 2), astfel incat sa se asigure o dirijare convenabila a curentului.
Lungimea evazorului se poate stabili potrivit relaţiei:
Lev ≅ 5 ⋅ h =3,1 m
unde:
h [m] – adâncimea curentului în canal.
La vărsarea în pârâul colector, evazorul va fi prevăzut cu un pinten ter-
minal care va fi construit din zidărie de piatră cu mortar şi care va avea
următoa-rele dimensiuni:
1,5 m – adâncimea pintenului terminal;
0,5 m – grosimea pintenului terminal;

58
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

CAP 6 EVALUAREA LUCRĂRILOR

Lucrările prevăzute în proiect vor fi evaluate funcţie de natura şi volumul lor, luându-
se în considerare indicii de cost stabiliţi pe categorii de lucrări.
Precizăm că nu vor forma obiectul evaluării lucrărilor ce sunt necesare pe versanţii
bazinului, în cuprinsul fondului forestier, deoarece se preconizează ca pe baza
recomandărilor din proiect aceste lucrări să fie transpuse în practică odată cu aplicarea noului
amenajament.
De asemenea se reaminteşte necesitatea de a fi considerate detaliile legate de evaluarea
lucrărilor care s-au prezentat anterior, odată cu stabilirea soluţiilor de amenajare a pajiştilor
din bazin şi a soluţiilor de împădurire a terenurilor de pe reţeaua hidrografică din bazin.
În ceea ce priveşte lucrările hidrotehnice de pe reţea, evaluarea lor va fi făcută în baza
unei metodologii care se prezintă mai jos.

6.1 Volumul lucrărilor hidrotehnice proiectate pe reţea

Date fiind soluţiile stabilite anterior, volumul total al lucrărilor hidrotehnice rezultă din
însumarea volumului celor n = 3 lucrări hidrotehnice transversale (baraje) cu volumul
canalului de evacuare a apelor de viitură (inclusiv confuzorul şi evazorul cu care acesta este
racordat).

6.1.1 Volumul barajelor


Ţinând seama de numărul de baraje proiectate n = 3 şi de volumul unui singur baraj
( V 2M3,2 ) se obţine:
Vb = 3·V2M3,2 = 4 · 175,258 = 525,774 m3

6.1.2 Volumul canalului de evacuare


a. Canalul propriu-zis
Volumul acestuia se determină funcţie de lungimea canalului şi de
suprafaţa zidăriei în secţiunea transversală a lui ( Vezi secţiunea II – II din
planşa 4 ). La valoarea astfel determinată se adaugă un volum suplimentar
necesitat de punerea în operă a treptelor.
Vcan efectiv = 25,916 m3
Vtrepte = 4,482m3
Se obţine :
Vcanal = 34,88 m3
b. Confuzorul
Dacă se ţine seama de lungimea confuzorului şi de suprafaţa ocupată de zidărie în
secţiunea transversală de la extremităţi ( Secţiunea C – C din planşa 3 şi secţiunea I – I din
planşa 4 ), va rezulta:
59
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Vtreapta conf=0,551m3
Vconf efectiv=15,067m3

Se obţine : Vconf =15,618 m3


c. Evazorul
Volumul se determină ca la cazul precedent, funcţie de lungimea evazorului şi de
suprafaţa ocupată de zidărie în secţiunile de la extremităţi ( Secţiunile II – II şi III – III din
planşa 4 ).
La valoarea obţinută se adaugă şi volumul pintenului construit la confluenţa cu pârâul
colector.Astfel vom avea :
Vev efectiv =3,679m3
V pinten terminal =3,698 m³

Se obţine : Vev =7,377 m3

6.1.3 Volumul total


Însumând volumele parţiale stabilite mai sus, se obţine volumul total al lucrărilor
hidrotehnice proiectate pe reţeaua hidrografică din bazin.
VL.H. = Vb + Vcanal + Vconf + Vev =583,649 m3

6.2 Valoarea investiţiei

O evaluare valorică aproximativă a lucrărilor prevăzute în proiect se prezintă în tabloul


centralizator de mai jos unde costurile unitare pe categorii de lucrări au fost preluate din
documentaţiile elaborate recent de către I.C.A.S., Staţiunea Braşov.

N
r. Cost unitar Cost total
Categoria de lucrari U.M. Cantitatea
cr [mii lei] [ mii lei]
t.
Lucrări pe versanţii bazinului
Supraînsămînţări în cuprinsul
1 ha 5,5 2500 13750
pajiştiilor
Lucrări pe reţeaua torenţială din bazin şi în zona conului de dejecţie
2 Lucrări hidrotehnice m3 583,649 1500 875474
3 Împăduriri pe maluri Ha 0,77 8500 6545
4 Împăduriri pe aterisamente ha 0,06 5500 330
5 Împăduriri pe conul de dejecţie ha 0,32 7000 2240
6 Plantaţii în aliniament ( canal ) buc 14 20 280
Înierbări în zonele limitrofe ale
7 ha 0,013 10000 130
canalului
VALOAREA TOTALĂ A INVESTIŢIEI :898749 mii lei

60
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Aşadar, a rezultat o valoare totală a investiţiei proiectate de 898,749


milioane lei din care consrucţii şi montaj ( C + M ) 875,474 milioane lei.

Fondurile necesare pentru executarea lucrărilor vor fi asigurate în felul următor :

● 884999 milioane lei de către Regia Naţională a Pădurilor având în vedere că terenurile
împădurite din bazin aparţin de fondul forestier proprietate publică
● 13.750 milioane lei de către primăria oraşului Săcele, deţinătoarea pajiştilor din bazin .

61
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

CAP. 7 MĂSURI SPECIALE DE PROTECŢIE A MUNCII

La executarea lucrărilor se vor respecta normele de tehnica securităţii şi


protecţia muncii, prevăzute în normativele în vigoare, dintre care trebuie să se
reţină în mod special următoarele:
1. La executarea terasamentelor
Inainte de începerea lucrărilor de săpături se vor lua măsurile necesare
pentru a preveni surpările de teren. După ploi, se va cerceta terenul spre a se
constata dacă nu sau produs crăpături sau alunecări de straturi, desprinderi de
rocă periculoase. La săpăturile mai adânci de 1,20 m se vor folosi sprijiniri.
Inaintea reluării săpăturilor în fundaţii şi în timpul săpăturilor se va epuiza apa.
La trecerea şanţurilor cu lăţimea de peste 0,75 m se vor amenaja podeţe.
Depozitarea pământului din fundaţii se va face astfel încât să nu pericliteze
muncitorii din incinta fundaţiei, să nu împiedice accesul mijloacelor de transport.
Se vor planta panouri de avertizare în zonele de derocări în stâncă, luându-se
toate măsurile pentru evitarea accidentelor.
2. La depozitarea şi transportul materialelor
Stivele de materiale nu se vor amplasa la o distanţă sub 2 m de marginea
gropii de fundaţie. Nu se vor depozita materiale pe locurile de trecere, iar între
stive se vor lăsa spaţii de trecere de 2-3 m lăţime. Se vor lua măsuri speciale de
protecţie la depozitarea cimentului în vrac şi la încărcarea şi descărcarea lui
(lopeţi, roabe, măşti). Se vor lua măsuri pentru prevenirea incendiilor.
3. La executare lucrărilor hidrotehnice
Se vor lua măsuri de protecţie la îndepărtarea sprijinirilor, aprovizionarea
cu piatră brută pentru zidăria din fundaţii, amenajarea schelei şi a podinilor de
lucru, pământarea vibratoarelor electrice, prevederea de mănuşi şi încălţăminte
electroizolante.
4. La exragerea materialelor din balastiere şi cariere
Punctele de exploatare vor fi cercetate, în prealabil, de personalul tehnic.
Nu se vor admite în cariere tinerii sub 18 ani. Transportul explozivilor se va face
numai în conformitate cu prevederile legale speciale, luându-se toate măsurile de
siguranţă. Capsele şi fitilul se vor transporta separat. Este interzis fumatul în
apropierea locului unde sunt depozitaţi sau folosiţi explozivii. Toate operaţiunile
legale de folosire a explozivilor se vor efectua de artificieri autorizaţi. Pentru
securitatea muncitorilor în timpul efectuării exploziilor, se vor fixa locuri
speciale de adăpost, la distanţe de cel puţin 300 m de locul exploziei.

62
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

Bibliografie:

1. Avram E., 1976 : Harta geologică a Tărlungului superior. Institutul de


geologie Bucureşti (Catedră)
2. Clinciu I.,Lazăr N., Corectarea torenţilor. Universitatea “Transilvania”
1992: Braşov
3. Clinciu I.,Lazăr N., 1996 Corectarea torenţilor-Aplicaţii. Universitatea
“Transilvania” Braşov
:
4. Clinciu I.,Lazăr N., 1997 Lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice
: torenţiale. Editura didactică şi pedagogică Bucureşti
5. I.C.A.S., 1978: Metodologia de determinare a debitului lichid maxim
de viitură generat de ploi torenţiale în bazine
hidrografice mici. Redactarea dr.ing.Radu Gaşpar –
Catedră
6. Munteanu S., Lazăr N., Corectarea pâraielor torenţiale Doftana Ardeleană şi
Cliciu I., Cârcu E., Tigăile. Studiu tehnico-economic. Universitatea
1975: “Transilvania”Braşov.
7. Munteanu S., Clinciu I., Amenajarea torenţilor din bazinul hidrografic
1977: Tărlungul superior. Studii de fundamentare.
Universitatea din Braşov
8. Munteanu S., Clinciu I., Calcul debitului maxim lichid de viitură prin formula
Gaspar R., Lazăr N., raţională. Îndrumar de proiectare. Universitatea din
1978: Braşov
9. Munteanu S., Clinciu I., Morfometria bazinelor hidrografice torenţiale.
Illyeş I., 1980 : Îndrumar de proiectare. Universitatea “Transilvania”
Braşov
10. Munteanu S., Clinciu I., Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale. Partea I:
1982: Studiul torenţilor şi al amenajării lor. Universitatea
“Transilvania” Braşov
11. Munteanu S., Clinciu I., Proiectarea lucrărilor hidrotehnice transversale .
Lazăr N., Illyes I., 1985: Îndrumar. Universitatea din Braşov

63
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ
CORECTAREA TORENŢILOR Pagina numărul
ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE

12. Munteanu S., Traci C., Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin
Clinciu I., Lazăr N., lucrări silvice şi hidrografice (Volumul I). Editura
Cârcu E., 1991: Academiei Române Bucureşti
13. Munteanu S., Traci C., Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin
Clinciu I., Lazăr N., lucrări silvice şi hidrografice (Volumul II). Editura
Cârcu E., Gologan N., Academiei Române Bucureşti
1993:
14. * * * 1986 : Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea
arboretelor. Ministerul Silviculturii Bucureşti
15. * * * 1986 : Norme tehnice pentru alegerea şi aplicare a tratament.

64