Analiza factorilor de risc in bazinul hidrografic Cracau

Fig.1. Raul Cracau

Raul Cracau este cel mai important afluent pe partea stanga a Bistritei, are o lungime de 66 km, o suprafata a bazinului hidrografic de 408 km2 si are o inclinare medie de 6,8 m la km2(la intrarea in depresiune are o altitudine de 540 m, iar la confluenta cu Bistrita 260 m altitudine). Are un curs in directia generala NV-SE, izvorand din partea de SE a culmii Stanisoarei de la o altitudine de peste 1000 m. In sectiunea Slobozia, raul Cracau este monitorizat cu frecventa trimestriala. Sectiunea este amplasata la o distanta de 45 km de izvor, la altitudinea de 266 m, latitudinea de 4650' si longitudinea de 2621'. Are latimea medie de 10 m si adancimea de 0,21 m. Temperatura medie anuala a aerului este de 8,4C. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 720,5 mm. In sectiunea Slobozia, raul Cracau strabate zona de molasa (miocena) constituita din depozite helvetiene reprezentate prin nisipuri, gresii, marne, gipsuri. Cuaternarul este reprezentat in albia minora, in terasele joase si in lunca Cracaului prin nisipuri, pietrisuri si depozite loessoide.

Curge mai repede ca Bistrita, insa ca si ea, isi domoleste foarte mult mersul imediat ce ajunge in depresiune, fapt care are ca urmare o depunere foarte mare de aluviuni. Spre varsare curge pe terasa inferioara a Bistritei, facand o multime de meandre si apoi isi adanceste albia la marginea terasei inferioare a Bistritei, formandu-si la gura de varsare un fel de palnie larga sapata in malul terasei Bistritei, fapt dupa care i se poate stabili si varsta in raport cu cea a Bistritei. Afluentii de pe dreapta Cracaului, marea lor majoritate colectati de paraul Almas, isi au izvorul din regiunea inalta a Flisului, iar cei din stanga (paraul Bereasa, paraul Barlestilor, paraul Zahorna, paraul Bahnei) izvorasc din masivul Corni. Altitudinea medie a bazinului(Upslope Slope) determina viteza de scurgere a apei. Utilitatea lor se dovedeste mai ales in analiza riscurilor hidrologice, putandu-se identifica foarte usor sectoarele de accelerare a vitezelor de scurgere. Conform hartii rezultate, viteza cea mai mare de scurgere este localizata in sectorul superior, acolo unde altitudinea medie este cea mai ridicata, cu valori intre 300 si 384 m. Cu cat raul inainteaza, cu atat scurgerea devine mai lenta, acolo unde sunt si altitudinile din ce in ce mai scazute. Zonele cu curgere accelerata sunt predominante, in special in arealele superioare si mijlocii ale bazinului. Se identifica si numeroase zone cu curgere lenta printre cele cu scurgere accelerata din cauza ca exista formatiuni calcaroase, acestea retinand apa, ajungandu-se in unele zone la secarea cursului de apa. In zona inferioara apar deja si areale cu scurgere stabila, in special aproape de gura de varsare.

Fig.2. Curbura in profil

Harta Curburii in Profil este foarte importanta pentru ca aceasta determina care sunt suprafetele convexe si care sunt suprafetele concave. Pe versantii convecsi se manifesta o scurgere accelerata (marcata pe harta prin valori negative), in timp ce pe versantii concavi manifesta o scurgere decelerata (valori pozitive). Astfel, zonele cu curgere accelerata sunt predominante, in special in arealele superioare si mijlocii ale bazinului. Se identifica si numeroase zone cu curgere lenta printre cele cu scurgere accelerata din cauza ca exista formatiuni calcaroase, acestea retinand apa, ajungandu-se in unele zone la secarea cursului de apa. In zona inferioara apar deja si areale cu scurgere stabila, in special aproape de gura de varsare. Reteaua hidrografica este masurata si aceasta se raporteaza la suprafata bazinului. Rezultatul este in km/km2. Reteaua hidrografica nu este una foarte bogata in bazinul Cracaului, aceasta avand o valoare de 1,5-3 km2 aproape in intregul areal. In sectorul mijlociu, in care cativa afluenti se varsa in Cracau si datorita maririi albiei, densitatea

retelei hidrografice este mai mare, aceasta avand si valori de 3-4,5, 4,5-6 si chiar mai mare. Energia de relief este diferenta dintre altitudinea maxima si altitudinea minima dintr-un areal. Au fost determinate cinci intervale de energie de relief, de la <100 m pana la >400 m. Valoare cea mai mare, peste 400 m, este localizata in nord-vestul sectorului mijlociu, pe cumpana de ape. Intervalele de 300-400 m si 200-300 m se regasesc in sectorul superior, acolo unde sunt si altitudinile cele mai mari. In cele din urma, intervalele de energie de relief 100-200 m si <100 m sunt predominante in sectorul mijlociu si inferior, acolo unde relieful este unul fara altitudini importante. Panta este un indicator morfometric important in studierea unui areal, mai ales cand este vorba despre un bazin hidrografic. Intervalele valorii pantei sunt alese in functie de interesul studiului. Prin metodele clasice, calcularea pantei este migaloasa si rezultatele nu sunt foarte precise, ci mai degraba sunt aproximative. In bazinul hidrografic Cracau se poate identifica o valoare ridicata a pantei in special de-a lungul cursului raurilor si in partea superioara a bazinului, acolo unde este o zona muntoasa, cu altitudini de la 700 m pana la 1200 m. Valorile pantei in aceste areale variaza de la o panta mai mare de 25 pana la 15-25, insa sunt si anumite zone cu panta de 10-15, mai ales in partea centrala a bazinului. In partea inferioara, predominante sunt pantele mici de 0-3 si 3-7, insa se intalnesc de-a lungul cursurilor de apa si pante de 10-15 si 15-25

.Fig.3.Harta Pantelor Harta orientarii versantilor se poate realiza in programul ArcView folosind optiunea Aspect. Aceasta permite utilizatorului folosirea unei mari varietati de culori. Pentru bazinul Cracau au fost folosite culorile: rosu pentru versantii cu orientare nordica, portocaliu pentru cei nord-estici, galben pentru cei estici, verde pentru cei sudestici, bleu pentru cei sudici, albastru pentru cei sud-vestici, albastru inchis pentru cei vestici, roz pentru cei nord-vestici, in timp ce pentru suprafetele plane s-a folosit culoarea gri. Pe partea dreapta a Cracaului au fost identificati versantii cu orientare nordica, nord-estica, sud-estica si vestica in partea superioara a bazinului; in zona mijlocie a bazinului au fost identificati mai mult versantii cu orientare nord-estica si estica, in timp ce in arealul inferior sunt versantii cu orientare estica, sud-estica, sudica, sud-vestica si vestica.

Bazinul hidrografic conditioneaza viata raului. Toate elementele scurgerii raului sunt dependente de caracteisticile acestuia. Bazinul hidrografic este delimitat de cumpana de ape definita ca linia celor mai mari inaltimi dinspre care se dirijeaza scurgerea superficiala spre reteaua de rauri. Datorita modelarii generale a reliefului de catre factorii exogeni dar mai ales datorita actiunii erozive regresive a raurilor, cumpenele de apa sunt un element mobil in timp. Adeseori, raurile reusesc sa-si modifice singure configuratia de la un moment dat a propriului bazin. De asemenea, se pot produce schimbari complete ale configuratiei cumpenelor de apa din pricina miscarilor tectonice. Activitatea omului poate produce si ea schimbari importante in structura bazinelor prin lucrarile care transfera apa dintr-un rau in altul. Altitudinea are o influenta importanta asupra regimului hidric atat prin intermediul climei in mod direct cat si prin intermediul celorlalti factori fizico-geografici ai scurgerii, aflati in parte in legaturi de interdependenta cu clima(relieful, solul, vegetatia, structura geologica). Altitudinea medie a bazinului reflecta caracteristica reliefului, pantele. Astfel, altitudinea medie a bazinului Cracau este de 500 m, iar pantele cele mai mari trec de 25 in partea superioara; in partea mijlocie a bazinului pantele au valori intre 7-20, in timp ce in partea inferioara sunt valori intre 3-7. Coeficientul de sinuozitate exprima raportul intre lungimea cursului de apa meandrat si cursul de apa fara meandre. Pentru raul Cracau, acest coeficient de sinuozitate este cuprins intre 1,05 si 1,15, fapt ce arata ca aceasta zona este una subcarpatica piemontana si de podis. 18,9% din regimul scurgerii se realizeaza in luna mai si 18%, respectiv 15,3% in lunile iunie si aprilie, luna martie avand o pondere mai mica, 8%. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii apei Raurile Romaniei sunt produsul climatului temperat-continental de tranzitie de diferite nuante, care caracterizeaza Muntii Carpati si zonele invecinate. Sublinierea acestor trasaturi de clima, de relief, sol, vegetatie etc. care joaca un rol predominant in formarea scurgerii raurilor pe teritoriul Romaniei este utila si necesara pentru cunoastere adecvata a raurilor. Deoarece Cracaul izvoraste din Muntii Stanisoarei de la o altitudine de peste 1200 m, scurgerea este rapida, are aspect de rau de munte, insa, in partea inferioara, cursul acestuia se largeste in latime, producandu-se chiar meandre.

Regimul scurgerii raurilor. Sursele de alimentare a raurilor Regimul scurgerii raurilor este foarte diferit de la an la an si de la o regiune la alta, atat datorita pronuntatei variatiei in timp a factorilor climatici, cat si a diversitatii foarte mari a celorlalti factori fizico-geografici. Anumite caracteristici ale regimului se produc insa mai frecvent, cu multa regularitate, ceea ce permite stabilirea unor tipuri de regim proprii anumitor ani caracteristici si diverselor zone. Pentru ca raul Cracau strabate mai multe zone de relief, regimul scurgerii este determinat de modul complex de combinare a surselor de alimentare ale raurilor, mod dependent de regimul factorilor climatici ai scurgerii. Rolul mai mare sau mai mic pe care diverse surse de alimentare il au in diferite intervale de timp dintr-un an determina existenta sezoanelor hidrologice. Fiecare dintre aceste sezoane(de iarna, primavara, vara si toamna) este caracterizat prin fenomene specifice climatice si hidrologice. In sezonul de iarna, cu temperatura medie sub 0C si cu precipitatii sub forma solida, Cracaul are scurgerea foarte mica, perioada fiind numita "ape mici de iarna", deoarece, pe langa faptul ca raul este alimentat numai pe cale subterana, o parte din apa se si imobilizeaza in formatiuni de gheata. In timpul sezonului, in special spre sfarsitul lui, datorita incalzirilor temporare, se produc topiri partiale ale zapezii care dau nastere la "viiturile de iarna". Sezonul de iarna incepe devreme, in lunile noiembrie-decembrie, si dureaza mult, pana in lunile februarie-martie. Astfel, daca debitele medii in lunile de iarna se situeaza in jurul valorii de 0,550 m3/s, s-au inregistrat debite medii lunare de pana la 2,42 m3/s. Pe stanga Cracaului, versantii au o orientare sudica, sud-vestica si vestica generala in toate cele trei zone ale cursului de apa. In partea mijlocie se pot identifica pe alocuri versantii nordici, in timp ce in arealul inferior sunt versanti estici, sud-estici si nord-vestic. In sezonul hidrologic de primavara, cu temperatura medie a aerului cuprinsa intre 0-10C, rezerva de zapada acumulata in timpul iernii se topeste si produce o crestere pronuntata a scurgerii apei. Spre sfarsitul sezonului de primavara, scurgerea sufera o crestere si datorita ploilor care cad de obicei in aceasta perioada. Aceasta scurgere bogata, caracterizata prin durata mare, prin faptul ca se compune din mai multe unde de

viitura complet sau partial suprapuse si geneza poate fi simpla(din zapezi) sau mixta(din zapezi si ploi), constituie "apele mari de primavara". Inceputul acestora depinde de data medie de trecere a temperaturilor medii zilnice ale aerului peste 0oC si se situeaza in lunile februarie-martie. Debitul maxim al apelor mari de primavara(depinzand de rezerva de apa din zapada de pe bazin, de intensitatea topirii zapezii, de gradul de saturatie cu apa a solului inainte de topirea zapezii, de gradul de inghetare a solului in bazin inainte de topirea zapezii, de gradul si de intensitatea precipitatiilor de primavara, cum si de directia si de viteza de miscare a liniei topirii zapezilor), poate avea valori si date de producere in diferiti ani foarte variate. Se observa totusi ca scurgerea maxima se produce mai frecvent intr-o anumita perioada de timp. Sfarsitul acestui sezon este mai greu de precizat, deoarece descresterea apelor mari, brusca la inceput, continua mai lent pana se atinge minimul de vara. De multe ori, descresterea de primavara este intrerupta de noi cresteri provocate de ploi generale sau ploi torentiale. In unele sezoane de primavara, cresterea temperaturii aerului nu este constanta si de aceea topirile zapezilor se face in etape, dand nastere la doua sau mai multe unde de viitura intre care se disting apele mici de primavara. In sezonul hidrologic de vara care dureaza de la sfarsitul apelor mari de primavara pana la inceputul apelor mici de toamna, scurgerea este in general mica, aceasta perioada numindu-se apele mici de vara. Alimentarea provine in principal din apele subterane; uneori, peste aceasta scurgere de baza se suprapune scurgerea din ploile de vara concentrata in "viiturile de vara". Cele mai mici ape de vara se realizeaza spre sfarsitul sezonului, pe masura ce se epuizeaza rezervele subterane. Sezonul hidrologic de toamna, cu temperatura medie a aerului cuprinsa intre 0 si 10C, se remarca prin caderea unor ploi de durata care produc o crestere a scurgerii sub forma "apelor mari de toamna". Atunci cand precipitatiile lipsesc, toamna poate fi considerata ca o prelungire a sezonului de vara. Regimul scurgerii zilnice arata ca raul Cracau are un debit de 1,34 m3/s. Regimul scurgerii lunare Variatia scurgerii medii lunare in timpul anului urmareste in general destul de fidel variatia scurgerii zilnice. Un aspect important al variatiei scurgerii lunare il constituie repartitia in timp a volumelor scurse in timpul anului. In luna a patra, volumul

scurs creste de la 10% pana la 17%, rolul important avandu-l temperaturile aerului care mentin rezervele de apa acumulate in stratul de zapada. Astfel, luna cu cea mai bogata scurgere medie lunara are in luna a patra o valoare de 43%, aceasta fiind cea mai ridicata dintre toate lunile anului. Scurgerea medie lunara cea mai mare din an(pe perioada multianuala) are un debit maxim de 6,56 m3/s. Regimul scurgerii sezoniere Determinarea sezoanelor caracteristice de producere a scurgerii pe parcursul unui an pe criterii hidrologice, desi corecta din punct de vedere al genezei scurgerii, ar crea unele dificultati in compararea volumelor care se scurg in acelasi timp. O asemenea comparatie este necesara in activitatea de gospodarire a apelor si de aceea studierea repartitiei scurgerii pe sezoane este realizata luandu-se in considerare sezoanele calendaristice: VIII; iarna cu lunile XII-II; primavara cu lunile III-V; vara cu lunile VIiarna cu lunile IX-XI. In mod aproximativ, aceste sezoane calendaristice satisfac si criteriile hidrologice de determinare a sezoanelor caracteristice ale scurgerii apei. Astfel, in aceasta regiune, scurgerea de iarna medie este de 5-10%, cea de primavara este de 45-50%, cea de vara este de 30-35%, iar cea de toamna este de 1015%. La postul hidrometric Magazia(care este localizat in amonte), scurgerea de iarna medie este de 8%, la fel ca si la cel de-al doilea post hidrometic din bazin, Slobozia(la gura de varsare), insa cu o valoare a debitului de 0,96 m3/s, fata de 1,805 m3/s

Fig.4 Scurgerea sezoniera Magazia

Fig.5 Scurgerea sezoniera Slobozia

Debitele multianuale - variatia cu altitudinea a scurgerii medii rezulta din analiza ecuatiei bilantului apei pe o lunga perioada, in care cei doi factori de care depinde scurgerea - precipitatiile si evapotranspiratia - au o evidenta variatie pe verticala. Avand in vedere sensul variatiei cu altitudinea a precipitatiilor, care cresc cu altitudinea, si a evaporatiei, care scade la cresterea altitudinii, rezulta ca scurgerea medie, ca diferenta intre precipitatii si evapotranspitatie, creste cu altitudinea. La Magazia se constata o ciclicitate a debitelor medii de 4-5 ani, fapt care se identifica si la Slobozia. Astfel, in 1950, la Magazia debitul mediu este de 0,515m3/s, ca peste 5 ani sa fie 1,49m3/s, iar peste alti cinci ani sa coboare din nou, de data aceasta la valoarea de 0,89 m3/s. La Slobozia, debitul mediu in 1950 a fost de 0,92 m3/s, in 1955 a urcat la 2,65 m3/s, ca in 1960 sa coboare, de data aceasta la 1,59 m3/s si in 1964 la 0,693 m3/s.

10

Fig.6 Ciclicitatea scurgerii lichide medii multi anuale Slobozia

Scurgera maxima, fiind una dintre cele mai importante faze ale scurgerii unui rau prin efectele pe care le produce si prin necesitatea considerarii corecte a caracteristicilor ei in proiectare, executie si exploatarea hidrotehnica, pune in acelasi timp probleme dificile de cunoastere. Masuratorile de debite la ape mari sunt greu de executat iar rezultatele lor sunt mai susceptibile de erori decat pentru alte faze ale scurgerii. Viituri si ape mari Viiturile, cel mai des provin din ploi torentiale si de lunga durata, dar si din topirea zapezilor, care se produc de obicei in perioada decembrie-mai. In functie de distributia in timp a elementului genetic(precipitatiile) si de timpii de parcurgere ai apei in bazin, viiturile pot prezenta un singur varf principal intre care pot aparea unele varfuri secundare. Elemente caracteristice ale undelor de viitura singulare tip: Raul Cracau, postul Slobozia; -Suprafata bazinului de receptie 399 km2; -Altitudina medie a bazinului 577 m; -Distanta de la izvor 56 km; -Panta medie a bazinului 81 0/00; -Panta medie a raului 12,8 0/00; -Timpul de crestere 27 ore.

11

Pentru ca postul hidrometric Magazia este situat prea in amonte, pentru debitele maxime au fost luate in calcul doar masuratorile care au fost facute la Slobozia, care caracterizeaza intreg bazinul Cracau. Viitura maxima a fost inregistrata in anul 1975, cu un debit de 435 m3/s. Si anul 1957 a fost bogat in precipitatii, cu un debit de 386 m3/s. Alti ani mai importanti in care debitul a fost unul important sunt: 1979(201 m3/s), 1971(180 m3/s), 1965(172 m3/s), dar si anul 2005(116 m3/s). In anul 1975, cand s-a produs viitura cea mai importanta de cand se fac masuratori, in data de 28 mai, debitul a fost, la ora 5.20, 171 m3/s, iar in data de 8 mai, la orele 1 si 2, cate 208 m3/s! Coeficientul de variatie al debitului maxim pe intervalul 1954-1990 este de peste 1, ceea ce inseamna o variatie mare, de la 4,79 m3/s(1986) pana la 435 m3/s(1975). Timpul de crestere a unei viituri este de 10 ore, iar timpul total in care viitura este la cote de varf este de 50 de ore.

Fig.7 Debitele maxime multianuale Slobozia

12

Fig.8 Variatia debitelor lunare in anul cel mai polios (1984) Magazia

Fig.9 Variatia debitelor lunare in anul cel mai ploios Slobozia

Din calculul statistic al debitelor maxime anuale a rezultat ca o data l00 de ani, raul Cracau poate sa atinga un debit maxim de 500 m3/s, o data la 80 de ani poate sa atinga 410 m3/s, o data la 20 de ani 300 m3/s si o data la 10 ani poate sa ajunga la 220 m3/s.

13

Fig.10 Repartitia precipitatiilor medii anuale

Apele scazute se produc iarna, atunci cand precipitatiile in cantitate mica sunt sub forma solida, acumulandu-se la suprafata solului si cand, datorita temperaturilor scazute se produce inghetul apelor. In 50% dintre cazuri, cel mai mic volum al scurgerii s-a inregistrat in luna ianuarie. Raul se alimenteaza exclusiv din rezervele de ape subterane, scurgerea minima depinzand de caracterisitcile acestor rezerve si de capacitatea de drenare a lor catre reteaua de rauri. In perioadele de seceta atmosferica, evolutia scurgerii minime este determinata de legea epuizarii unei rezerve subterane. O situatie aparte este atunci cand se produc temperaturi minime extreme, fapt ceea ce duce la o scadere brusca a debitelor de apa datorita imobilizarii in formatiunile de gheata a unei cantitati de apa. La fel ca si la debitele medii multianuale, si la debitele minime se constata o ciclicitate pe perioade de 4-5 ani.

14

Scurgerea aluviunilor. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii solide Pornind de la actiunea mecanica a ploilor asupra solului, in special a ploilor torentiale, se trece prin scurgerea apei la suprafata solului la un fenomen de spalare prin antrenarea, dizolvarea si transportul catre baza pantei a particulelor fine si a substantelor usor solubile ale solului. Prin repetarea fenomenului, daca echilibrul intre formarea solului la adapostul vegetatiei si spalarea lui se strica, fenomenul de spalare se transforma intr-un fenomen de eroziune. Intensitatea fenomenelor de spalare si eroziune este direct dependenta de factorii distructivi, ploaie si scurgere, si de factorii rezistenti, sol si vegetatie. Relieful, prin influentarea climei si a scurgerii, prin determinarea vitezelor de deplasare a apei si prin zonalizarea verticala a vegetatiei si solurilor poate fi considerat ca factorul cu cea mai generala influenta asupra formarii scurgerii solide si evolutiei albiilor. Termica si inghetul. Forme si formatiuni de gheata In functie de factorii fizico-geografici si in special de factorii climatici, pe apele raului Cracau apar de obicei in fiecare iarna diferite forme si formatiuni de gheata, prezente atat la suprafata cat si in interiorul curentului. Printre primele forme de gheata care apar la o supraracire a apei sunt acele sau cristalele de gheata, observate la suprafata apei chiar la inceputul iernii. Prin dezvolatrea si unirea acestor ace de gheata, la suprafata apei se formeaza pojghita de gheata, in timp ce antrenarea acelor spre interiorul curentului si patului albiei se formeaza gheata interioara si gheata de fund. Aglomerarile de gheata care uneori sunt amestecate cu zapada si care plutesc la suprafata apei sau in interiorul curentului reprezinta naboiul sau inia. Aceste forme ale ghetii care apar in urma unor supraraciri neinsemnate ale apei in conditiile unui interval de numai o zi - doua cu temperaturi negative ale aerului, dispar dupa un interval la fel de scurt cu tempraturi pozitive. Printre formatiunile stabile de gheata, gheata de mal apare cel mai devreme in special in zonele putin adanci ale albiei, unde viteza curnetului nu este la fel de mare ca in centru. Gheata de mal apare ca o fasie de-a lungul raului la unul sau la ambele maluri, avand grosimi care, in functie de temperatura in special, variaza de la 2-3 cm pana la peste 15 cm.

15

Sloiurile de gheata se fomeaza prin cresterea dimensiunilor pojghitelor de gheata sau ale celorlalte forme instabile de gheata care plutesc la suprafata apei. Formate in aceste fel, sloiurile de la inceputul iernii nu au dimensiuni mari, intalnindu-se frecvent grosimi de 5-6 cm cu suprafete de 5-6 cm.

16

CONCLUZII In urma studiului fizico-geografic al bazinului hidrografic Cracau cu ajutorul metodelor bazate pe sisteme informationale, s-a constatat ca raul Cracau este un rau nu foarte mare, dar care curge foarte repede, insa isi domoleste foarte mult cursul imediat ce ajunge in depresiune, fapt care are ca urmare o depunere foarte mare de aluviuni aduse din amonte. Spre varsare curge pe terasa inferioara a Bistritei, facand o multime de meandre si apoi isi adanceste albia la marginea terasei inferioare a Bistritei, formandu-si la gura de varsare un fel de palnie larga sapata in malul terasei Bistritei. Variatiile climatice de-a lungul timpului cu debitele oscilatorii, a afectat evolutia raului intr-un mod important. Trebuie mentionat si influentele omului care, prin defrisarea masiva a adus bazinului hidrologic un risc permanant si mare. In etapa actuala din depresiunea CracauBistrita procesele de versant nu sunt numeroase, insa cele care sunt au o intensitate ridicata si contribuie la o evolutie rapida a versantilor. Cea mai afectata zona este cea de sud-vest, acolo unde alunecarile de teren si eroziunea lineara sunt foarte intense si active. Din acest motiv, trebuie luate anumite decizii in legatura cu protejarea acestei zone in care problemele se arata a fi complexe. In urma analizarii bazinului cu ajutorul sistemelor geografice informationale, s-a constatat ca in principal, in sectorul superior viteza de scurgere a apei este foarte mare, insa aceasta scade cu atat cu cat inainteaza spre gura de varsare. In sectorul superior sunt cele mai mari altitudini si cele mai mari pante, insa chiar si asa, potentialul de infiltrare a apei este tot in aceasta zona, fapt cauzat in special de formatiunile calcaroase existente. Din punct de vedere ecologic, bazinul hidrologic Cracau este incadrat intr-o stare ecologica moderata. Raul nu este supus unei surse de poluare majora, fiind influentat doar de catre micile localitati din zona. Concentratiile medii anuale ponderate cu debitul, inregistrate pentru grupele de indicatori RO, N(nutrienti), GM(gradul de mineralizare) se inscriu in valorile tinta specifice pentru clasa a II -a Dintre toate formatiunile de gheata, cea mai stabila este podul de gheata. Acesta se poate forma atat datorita inaintarii ghetii de mal, cat si datorita fixarii sloiurilor in

17

primul rand acolo unde albia prezinta ingustari. Atunci cand temperaturile sunt foarte scazute iar debitul foarte scazut, raul Cracau poate ingheta pe sectiuni importante.

BIBILOGRAFIE Margareta Neamtu, Depresiunea Cracaului si a Bistritei, Piatra-Neamt, Lumina, 1940 Ujvary, Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972 I. Donisa, Valea Bistritei Analele Stiintifice ale Universitatii Alex Ioan Cuza, Iasi, 1965, 1966, 1968, 1973, 1974, 1990 Geografia Romaniei, volumul III, IV Harta geologica 1:20.000, Piatra Neamt, Institutul Geologic M. Apavaloaiei, Caracterizarea geografico-economica a judetului Neamt Raurile Romaniei, Bucuresti, 1971 I. Sandulache, Bazinul morfohidrografic Bistricioara-Studiu geomorfologic, Bucuresti, 2005 Constant Trufas, Bazinul Prahovei-Studiu fizico-geografic cu privire speciala asupra poluarii apelor, 1978 Administratia Nationala "Apele Romane", Directia Apelor - Siret Dictionar de termeni geografici, Corint, Bucuresti, 2001 Gheorghe Romanescu Evaluarea riscurilor hidrologice, , Editura TERRA NOSTRA Iasi Gheorghe Romanescu Inundatiile-intre natural si accidental, In Riscuri si catastrophe Gheorghe Romanescu,Hidrologia uscatului ,TERRA NOSTRA Selarescu M. Apararea impotriva inundatiilor, Editura Tehnica Bucuresti

18