UNIVERSITATEA: DIN PITEŞTI

FACULTATEA: DE ŞTIINŢE
SPECIALIZAREA: MASTER ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA
MEDIULUI

REFERAT
POLUAREA ELECTROMAGNETICĂ A MEDIULUI

MASTERANT: RĂDUCU MIHAELA CONSTANTINA

ANUL II
 2010
Perioada ultimelor decenii ne îngrijorează printr-o creştere alarmantă
a ratei îmbolnăvirilor de cancer, în mod deosebit în ţările cu civilizaţie
tehnică foarte avansată. Numeroase studii au indicat că o posibilă explicaţie
a acestui fapt o reprezintă schimbarea condiţiilor de mediu, în care trăim,
unul dintre factorii suspectaţi fiind nivelul tot mai ridicat al emisiei
electromagnetice din jurul instalaţiilor electroenergetice şi de comunicaţii
care fac tot mai mult parte din mediul de viaţă uman.
Un număr impresionant de studii epidemiologice şi de programe
experimentale de expunere controlată, desfăşurate în laborator, au acuzat
câmpurile electrice şi magnetice statice şi de frecvenţă foarte joasă
(îndeosebi frecvenţele industriale, asociate sistemului energetic şi utilizării
aparaturii electrocasnice şi de birou), dar şi undele electromagnetice din
domeniul radiofrecvenţelor şi microundelor (utilizate în comunicaţii) de
acţiune favorizantă a apariţiei şi mai ales a accelerării dezvoltării celulelor
canceroase, prin diverse mecanisme (distrugerea echilibrului electrochimic
al celulelor, influenţe mutagenice, diminuarea secreţiei de melatonină).
Alături de efectele cancerigene, câmpurile electromagnetice sunt acuzate şi
de influenţe negative asupra fenomenelor electrofiziologice naturale, de
producerea unor afecţiuni degenerative ale sistemului nervos, de modificări
genetice cu caracter ereditar, de tulburări psihice şi comportamentale etc1.
Un alt aspect al problemei îl constituie faptul că efectele negative ale
expunerii la radiaţiile emise de telefoanele mobile nu se manifestă de obicei
imediat, ci în decursul a mai mulţi ani. Astfel, cazurile care au apărut în anii
’90 ai secolului trecut îşi au originea cel mai probabil în anii ’80 sau chiar
mai înainte. Problema efectelor nocive ale câmpurilor electromagnetice a
fost inclusă ca o nouă formă în categoria tipurilor de poluare, cu consecinţe
comparabile cu cele ale poluării aerului şi a apei. Efectele acestor radiaţii au
fost comparate şi cu efectele fumatului, iar în privinţa efectului de avalanşă
asupra sănătăţii, cu procesul lent al otrăvirii cu mercur.
„Expunerea voluntară a creierului la microundele provenite de la
telefoanele mobile reprezintă cel mai vast experiment biologic uman din
toate timpurile”, a declarat reputatul profesor Leif Salford, şef de cercetare la
Universitatea Lund din Suedia. Iar conform unei statistici furnizate de
NeurologyChannel.com, „tumorile maligne ale creierului reprezintă cea de-a
doua cauză a morţii copiilor (sub 15 ani) şi tinerilor adulţi (sub 34 ani)”. În
Australia, ele reprezintă chiar prima cauză. Experţii sugerează o conexiune a

1
Cf. Mihaela Morega, Bioeletromagnetism, editura Matrix Rom, Bucureşti , 1992, pag. 112

2
acestor rezultate cu creşterea expunerii la radiaţiile generate prin folosirea
telefoanelor mobile.
O privire aruncată asupra titlurilor publicaţiilor din ultimii ani ne va
arăta că această problemă este mai mult decât o „sperietoare a publicului”.
S-a scris foarte mult despre efectele negative ale radiaţiilor emise de
telefoanele mobile.
Blestemul erei telefoanelor mobile: smogul electronic
În jurul caselor noastre există nenumărate dispozitive ale căror
câmpuri electrice – după cum avertizează oamenii de ştiinţă – produc
depresii, avorturi spontane şi cancer.
„Smogul” invizibil, creat de electricitatea care alimentează civilizaţia
noastră, produce cancer la copii, avorturi spontane şi îi face pe unii oameni
alergici la viaţa modernă, după cum arată noile dovezi ştiinţifice2. Aceste
dovezi – care au fost luate în serios de autorităţile internaţionale – sugerează
faptul că aproape toată lumea este expusă astăzi la o nouă formă de poluare,
cu nenumărate surse în cadrul utilizării zilnice din fiecare casă.
Două departamente oficiale ale sănătăţii au prezentat rapoarte, iar
Agenţia de Protecţie a Sănătăţii (HPA- Health protection Agency) a ţinut în
anul 2006 prima întrunire a unui grup de experţi însărcinaţi cu elaborarea
unor sfaturi pentru public legate de această ameninţare. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) a Naţiunilor unite numeşte smogul electronic
„una din cele mai des întâlnite şi mai rapid crescătoare influenţe ale
mediului” şi accentuează faptul că „se preocupă în mod serios” de efectele
sănătăţii. O.M.S. adaugă că „orice om din lume” e expus şi că „nivelul
smogului electronic va continua să crească o dată cu dezvoltarea
tehnologiei”.
Dispozitivele electronice dau naştere unor câmpuri electrice şi
magnetice care scad rapid cu distanţa, însă aplicaţii precum uscătoarele de
păr şi aparatele de ras electrice, folosite la mică distanţă de cap, pot da nivele
ridicate ale expunerii. Păturile electrice şi radiourile cu ceas din apropierea
patului produc doze încă şi mai mari, deoarece oamenii sunt expuşi la ele
mai multe ore în timpul somnului.
Câmpurile de radiofrecvenţă, o altă componentă a smogului
electronic, sunt emise de cuptoarele cu microunde, transmiţătoarele TV şi
radio, stâlpii de telefonie mobilă şi de telefoanele mobile însele.
O.M.S. afirmă că smogul poate să interfereze cu curenţii electrici slabi
naturali, care ajută la funcţionarea organismului uman. Există de mai multă
vreme îngrijorări legate de expunerea la câmpurile emise de stâlpii de
electricitate, însă, până nu de mult, acestea au fost ignorate, ba uneori
2
Cf. Cell Phones Endanger Children, http//www.emf-health.com/children.htm.

3
ridiculizate de autorităţi. Însă, în 2005, un studiu oficial al National
Radiological Protection Board a conchis că, pentru copiii care locuiesc în
apropierea acestor stâlpi de electricitate, riscul de a se îmbolnăvi de
leucemie este mult mai mare. Agenţia Internaţională de Cercetare a
Cancerului, componentă a O.M.S. şi cea mai importantă organizaţie
internaţională ce se ocupă cu studiul acestei boli, clasifică smogul electronic
ca „ posibil cancerigen pentru om”. Profesorul David Carpenter decanul
Şcolii de Sănătate Publică din New York, a declarat pentru ziarul The
Independent din 30 aprilie 2006 că este foarte probabil ca smogul electronic
să fie responsabil pentru 30 % dintre cancerele la copii. Un raport al
Departamentului de Sănătate din California conchide că este de asemenea
foarte probabil ca smogul electronic să producă la adulţi leucemie şi cancer
la creier, şi poate fi responsabil pentru 10 % din totalul pierderilor de
sarcină. Profesorul Denis Henshaw de la Universitatea din Bristol, profesor
ce predă efectele radiaţiei asupra omului, afirmă că „o cantitate uriaşă de
dovezi indică o gamă întreagă de efecte adverse asupra sănătăţii”. El
estimează şi că smogul electronic conduce la apariţia şi intensificarea
depresiilor, una dintre cele mai răspândite boli psihice de astăzi.
Poate aspectul cel mai alarmant dintre toate este faptul că există din ce
în ce mai multe dovezi care arată că smogul electronic îi face pe unii oameni
să devină alergici la electricitate, acuzând greaţă, dureri, ameţeală, depresii,
insomnii şi dificultăţi de concentrare atunci când utilizează aparatură
electrică sau se află în apropierea stâlpilor de telefonie mobilă. Unii sunt atât
de afectaţi, încât sunt nevoiţi să îşi schimbe stilul de viaţă. Se estimează că
numărul acestor persoane se ridică la un total de 3 % din populaţia globului.
Iată un caz concret: până acum 2 ani Sarah Dacre mărturiseşte că
ducea o viaţă fericită. Conducea propria ei companie şi locuia într-o casă
scumpă din nordul Londrei, când, deodată, i-a slăbit vederea la ochiul drept.
Curând după aceea, a început să simtă dureri la încheieturi . Nu mai putea să
doarmă şi îşi petrecea nopţile „plimbându-se ca un leu în cuşcă”. I-a slăbit
memoria, până în asemenea măsură încât, dacă îşi nota pe hârtie ce lucruri
vroia să-şi amintească să le facă, uita chiar şi că a scris acele notiţe.
Simptomele se înrăutăţeau ori de câte ori se expunea la electricitate. Nu
putea să folosească computerul nici măcar 5 minute fără să i se facă rău.
Toate acestea îi creau senzaţia că se topeşte încetul cu încetul…3
Faptul că radiaţia electromagnetică poate declanşa asemenea
simptome e cea mai bună dovadă a efectelor pe care ea le are asupra
organismului uman. Desigur, nu toţi avem sensibilitatea necesară apariţiei
3
Geoffrey Lean, The Curse of the Mobile Phone Age: Electronic Smog, The Independent, 7 mai
2006

4
alergiei, dar aceasta nu înseamnă că nu suntem toţi afectaţi într-o formă sau
alta. Poate pentru prima oară în istorie, omul se confruntă cu un inamic care,
deşi este de natură fizică, e cu totul invizibil. Vom fi capabili oare să
conştientizăm acest lucru, pentru a ne apăra, sau vom plăti cu docilitate
tribut bolii şi morţii tocmai pentru că am renunţat să gândim noi înşine
asupra celor ce ne privesc, încrezându-ne mass-mediei şi instituţiilor plătite
să mintă de cei ce acumulează câştiguri uriaşe, jucându-se cu viaţa noastră.

Scris după articolul:

Poluarea electromagnetică de Lect. Dr. ing. Andrei Drăgulinescu,
autorul cărţii „Idolii fără fir- Efectele telefoniei fără fir şi poluarea
electromagnetică”din revista „Familia ortodoxă”