De ce iubim televizorul?!

Chiar înainte de a vorbi, copilul se împrieteneşte cu televizorul. Mai târziu, după o zi grea de
şcoală, dacă locul din faţa calculatorului este ocupat, el se va aşeza resemnat în faţa televizorului.
Acest prieten este foarte credincios şi-l umează tăcut, dar constant, de-a lungul întregii sale vieţi:
în zilele de vacanţă, în momentele mai dificile, în noul cămin. Prietenia lui este în unele locuri
ameninţată de cea a internetului. Totuşi, televizorul rămâne acelaşi tovarăş iubit şi respectat.
Gândeşte-te doar la locul în care este amplasat în cele mai multe case: în mijlocul sufrageriei…
şi al timpului liber. De ce?!

Studiile arată că televizorul reuşeşte un lucru pur şi simplu uimitor: oferă o relaxare rapidă.
Comparativ cu alte metode de relaxare care presupun un timp mai îndelungat, televizorul oferă
imediat soluţia. Robert Kubey împreună cu Mihaly Csikszentmihalyi arată în cartea lor –
Television and the Quality of Life: How Viewing Shapes Everyday Experience – că unul dintre
motivele pentru care-l iubim este tocmai acest efect instant. După o zi obositoare de muncă, ne
aşezăm comod în fotoliu şi deschidem televizorul. Relaxarea dată de poziţia întinsă este asociată
cu micul ecran. Deşi, în mod real, doar poziţia este cea care oferă odihnă. Virgiliu Gheorghe, în
Efectele televiziunii asupra minţii umane, asociază acest efect rapid de relaxare cu cel produs de
drogurile puternice. Dar, la fel ca în cazul lor, efectul dispare la scurt timp după sistarea drogului.

Am putea spune că iubim televizorul pentru că ne oferă entertainment, ne deconectează de

realitatea dură pe care o trăim, nu ne cicăleşte şi nici nu ne dă comenzi, dar poate cel mai
important este că oferă o opţiune la viaţa monotonă şi lipsită de evenimente!

Ce spun cercetătorii despre efectele televiziunii

Conform American Academy of Pediatrics (AAP), un copil american cu vârsta cuprinsă între 8 –
18 ani petrece în medie mai mult de 6 h şi 21 minute zilnic, folosind mijloacele media, aceasta
înseamnă mai mult decât orice altă activitate, cu excepţia somnului (Paul van den Broek,
University of Minnesota). Din ce în ce mai des, televizorul îşi găseşte loc în camerele copiilor:
68% dintre copiii peste 8 ani au propriul televizor.

În 2003, National Institute of Mental Health (Institutul Naţional de Sănătate Mintală) a dat
publicităţii un raport conform căruia violenţa din media reprezintă un factor principal în
agresiunea şi violenţa tinerilor. La aceleaşi concluzii au ajuns în 2007 şi Federal
Communications Commission (FCC).

Nici în România situaţia nu este mai bună. Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a
comandat două studii pentru a verifica violenţa desenelor animate în programele difuzate la noi
în ţară. În cadrul unuia dintre aceste studii, făcut de Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de
Comunicare, au fost monitorizate, pe parcursul a două săptămâni, posturile Cartoon Network,
Jetix şi Minimax, fiind urmărite violenţa fizică şi verbală. Rezultatele au caracterizat Cartoon
Network drept cel mai violent post, remarcându-se şi prin mulţimea loviturilor. Jetix a ieşit în
evidenţă prin abundenţa exploziilor, iar Minimax prin accidente.
Un mit…
Unul dintre cele mai frecvente argumente pe care ni le oferim nouă şi celor din jurul nostru în
favoarea timpului petrecut la televizor este informarea. Ne uităm la televizor pentru a ne
documenta şi pentru a fi la curent cu ştirile zilei. Cât este de adevărată această idee?

Potrivit cu Neil Postman, în Future Shlock, (…) Americanii sunt cei mai neinformaţi oameni din
lume, pentru că televizorul nu este cel mai mare mijloc de informare, ci de dezinformare. Pentru
a-şi susţine punctul de vedere, el oferă exemplul clasic al campaniilor electorale. Într-un astfel de
caz, candidatul este prezentat fie într-o lumină bună, fie într-o lumină proastă, în funcţie de cine
îl prezintă. Şi crezând că se informează, oamenii sunt de fapt dezinformaţi. Iar acest lucru poate
fi aplicat şi în alte domenii. Realitatea este că televiziunea nu este neutră. Ea prezintă
punctul de vedere al celor care se folosesc de ea.

Un alt exemplu îl reprezintă publicitatea special gândită să obţină anumite rezultate. Produsul X
este prezentat la o oră de maximă audienţă, în timpul unui film sau al unei emisiuni cu rating
mare pentru a atrage clienţii. Aceasta aduce sume mari în contul televiziunii respective.

Şi altele….

Televizorul are un rol puternic în procesul globalizării. Prin intermediul lui, cultura se
uniformizează. Actorii Hollywood-ului ajung etalon pentru tinerii din… România.

Televiziunea poate provoca oboseală, mai ales de ordin vizual. La aceasta se mai adaugă
tulburări de atenţie, scăderea performanţelor fizice şi a nivelului inteligenţei (Virgiliu Gheorghe
– Efectele micului ecran asupra minţii copilului, Ed. Prodromos, 2007).

Deseori, vizionarea programelor de televiziune este asociată cu obezitatea la copii şi adolescenţi,

susţine American Academy of Pediatrics (AAP). Aceasta se datorează obiceiului de a consuma
alimente în faţa ecranului, corelat cu lipsa exerciţiului fizic.

Vizionarea unui anumit tip de emisiuni sau programe TV va avea un rol important în formarea
unui mod de gândire similar cu cel al persoanelor implicate. Procesul este inconştient şi
involuntar. Decizia aparţine privitorului doar înainte de vizionare, când acesta decide la ce
program se va uita şi pentru cât timp. De aceea este recomandată o serioasă selectare a
programelor ce vor fi vizionate, dar şi stabilirea unui timp exact de expunere.