Tara Luanei, din Muntii Buzaului, este o zona in care se petrec fenomene ciudate, despre

care povestesc batranii, unde oamenii dispar in „ceata“ sau sunt „azvarliti“ in alte locuri
de o forta nevazuta.
Specialistii care au cercetat acest fenomen au remarcat ca disparitiile se produc „natural“,
in anumite conditii fizice, sau par a fi vointa „cuiva“. Exista relatari despre teleportari
stranii, toate fiind legate de cautatorii de comori, de parca ar fi un „zeu“ care apara
tezaurele sacre ingropate in zona si „azvarle“ pe cei care se apropie prea mult de ele.

„BERBECUL“ ZBURATOR
„Zeii“ din mitologia sumeriana aveau o mare predilectie pentru aur, din care lucrau tot
felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni, care le-au inclus in
ritualul religios. Multe dintre legendele stranse de profesorul de romana Ilie Mandricel se
refera la comorile fabuloase ascunse prin muntii din regiune. Nicolae Densusianu aloca
mai multe capitole din „Dacia preistorica“ acestor comori zeiesti constituite in tezaure
sacre, pentru capturarea carora regii vechimii organizau expeditii dupa expeditii.
In Tara Luanei se afla lana de aur, dupa care au fost trimisi argonautii. Dupa traditie,
„lana“ apartinea unui „berbece de aur care zbura prin aer, peste pamant si mare“, daruit
de zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutati de mama vitrega, au luat
„berbecele“ si au zburat cu el in tinutul Colchis, cerand protectie regelui de aici, Aiete.
Poetul Ovidiu localizeaza tara lui Aiete de la apus de Marea Neagra pana langa tinutul
scitilor. Exilat la Tomis, poetul se si lamenteaza in privinta barbarilor care-l inconjoara,
„colchii si hoardele de meteree si geti“. Getii stim cine sunt. Colchii si meteree au lasat
„urme“ in Tara Luanei sub denumirea actuala a satelor Colti si Materea, asezari locuite
inca din neolitic, unde se afla niste sanctuare stravechi, pazite cu strasnicie de calugari
pana in secolul al XIX-lea. Oamenii spun ca aceste sanctuare inscriptionate cu simboluri
stravechi sunt adevarate harti ale comorilor sacre.

COMORILE „JURUITE“
Legat de disparitiile de persoane, avem referiri foarte clare in povestirile batranilor despre
oameni care au gasit tezaure sacre si au fost azvarliti din locurile unde au fost descoperite
aceste comori, de catre „spirite“. Astfel, aflam ca, deasupra fostului schit Gavanele, pe
Podul Manciului, oamenii au vazut flacarile ce joaca pe comori. Nefiind priceputi in
citirea „jocului flacarilor“, s-au grabit si au sapat. Comoara de aici era insa „juruita“, iar
sapatorilor „le-au aparut spaime, fel de fel de calugari si draci, care le-au luat mintile si i-
au dus in alte locuri“. Cand si-au revenit, ei au povestit cum, in timp ce sapau, au aparut
spirite, dupa care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parca ar fi fost ridicati si
aruncati de acele spirite ce pazeau comoara. Si poate ar mai fi incercat sa o caute daca si-
ar fi adus aminte unde incepusera sa sape. „Parca le luase Dumnezeu mintile“, spun
batranii.
O alta poveste se refera la un materean, iar despre matereni Ovidiu spunea ca aparau
„lana de aur“ impreuna cu colchii. Povestea noastra spune ca „un oarecare Matareanu,
sapand dupa o comoara, s-a trezit, dupa vreo saptamana, departe de acest loc, intr-o
poiana in padure, unde l-au gasit oamenii cam zapacit la cap“. Acesta uitase si cine este,
era complet derutat.
INCURSIUNE PE „CELALALT TARAM“
Se observa in aceste povestiri ca teleportarile par a fi vointa „cuiva“. Specialistii care au
analizat fenomenul spun ca nu este neaparat „vointa“ cuiva. Poate ca cei care au ingropat
tezaurele sacre in anumite locuri cunosteau „anomaliile“ zonei. Experimentele
extrasenzoriale efectuate in zona in anii ’80 au inclus si unul mai putin obisnuit. Unul
dintre subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit sa verifice cu ochii
mintii ce se intampla cu acele „aspirari“ in ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde
aparatele indicau o turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa si sa
comunice, pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a
disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maxima, mai
ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure protectia participantilor la experimente. Se
temeau ca omul a disparut complet, ca brailenii, dar el a fost descoperit dupa aproape o
ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de locul din care
disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi gasit. Cand si-a revenit,
primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo“.

ASPIRAT INTR-UN TUNEL TURBIONAR

Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel turbionar, gri, la capatul
caruia se afla o lumina stralucitoare. „Clasic“, s-ar putea spune. Asa se „vede“ si din
starea de coma. Insa este pentru prima data cand cineva explica aceasta lumina
stralucitoare. „Este vorba de o radiatie luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de
grade Kelvin“. Ar fi fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la experiment. Insa
subiectul mai avea si alte „amintiri“. A descris peisajul de Dincolo asemanator cu cel
pamantean, dar in culori mult mai pure. Si da, a vazut si oameni, o femeie si o fetita
aidoma ei, de parea o clona, un batran si un alt barbat, cu ten gri, „altfel decat noi“.
Straniu, in comparatie cu acestia, subiectului i se parea ciudata rasa umana, fara sa poata
preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si
spatiu. Sau el era cel care se „ratacise“ in timpul si spatiul „lor“. Subiectul a apreciat
trecerea lui prin lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca
disparuse aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni poate disparusera candva in
„ceata albastra“ si nu mai gasisera calea de intoarcere, au fost chestionati satenii despre
disparitii ciudate. „Sunteti oameni seriosi sau cum?“, i-a luat la rost o batrana. „Pai cate
ciudatenii sunt pe aici, cine sa mai stie!“.

TARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU

Localnicii spun ca „Tara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legatura sau nu, un
grup de cercetatori japonezi au constatat ca aici se afla al treilea pol energetic al
Pamantului, ca importanta, primul fiind Varful Omu. Legatura acestei zone cu stravechea
civilizatie sumeriana a facut-o cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa „De la
Tartaria la Tara Luanei“. Am putea adauga faptul ca, in sumeriana, „Luana“ se traduce
prin „Cei pe care Anu ii pastoreste“ sau, mai prozaic, „oamenii lui Anu“, Anu fiind zeul
suprem la sumerieni, al carui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastica. In
afara de tablitele de la Tartaria cu o scriere protosumeriana (datarea cu C 14 atesta ca
asezarea este cu 2.000 de ani mai veche decat orasele sumeriene), ceramica antica
descoperita pe teritoriul tarii noastre poarta simbolul zeului Anu. Aici se cuvine sa
amintim ca „zeii“ sumerieni coborasera pe Pamant cu carele zburatoare si intocmisera
inainte de Potop dinastia zeilor, care guvernase peste civilizatia primordiala. Reamintim
teoria oceanologului american Rob Ballard, conform careia marele potop ramas in toate
mitologiile lumii s-ar fi petrecut in bazinul Marii Negre, care era doar un lac cu apa
dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toata aceasta regiune, iar lacul
s-a transformat in mare. Triburi ale acestei prime civilizatii au migrat si inainte de
Diluviu, dar dupa cataclism au „emigrat“ si zeii, intemeind civilizatiile de pe malurile
Tigrului si Eufratului, Indusului si Nilului. Dar se pare ca aici a fost prima „Tara a
oamenilor lui Anu“.

DIN LEGENDELE PLAIULUI

Ilie Mandricel este profesor de romana in comuna Bozioru si un pasionat culegator de
legende din zona. Domnia sa a strans un numar impresionant de „povestiri din batrani“,
pe care se poate structura o buna parte a istoriei „Tarii Luanei“, „basme“ de o valoare
inestimabila, redate asa cum i s-au povestit, respectand particularitatile de exprimare a
localnicilor. Ilie Mandricel ar vrea sa publice aceste comori intr-un volum intitulat „Din
legendele plaiului“, dar, evident, nu gaseste sponsori. Basmele stranse de Ilie Mandricel
ne-au fost calauze atat prin istoria „normala“, cat si prin „credintele stravechi si practicile
magice, unde localnicii plonjeaza in mitologie“, dupa cum se exprima profesorul.

CERCETATORUL VASILE RUDAN, DESPRE EXPERIMENTELE DIN MUNTII

BUZAULUI: CEATA ALBASTRA
In urma unor teste experimentale efectuate intre 1978 - 1981, in regiunea Bozioru, a
rezultat ca in anumite situatii cand se intruneste un numar nedeterminat de factori
electromagnetici (geomagnetici, biofizici si de alta natura) este posibila disparitia
instantanee a unor persoane. In aceasta zona au loc unele fenomene paranormale ce inca
nu pot fi explicate prin legile fizicii asa cum le cunoastem in prezent. Inexplicabila este si
„ceata albastra“, stralucitoare, cu irizari ciudate, care se manifesta sub forma de cupola,
masurata cu un dispozitiv pentru radiatii luminoase si avand 28.000 de grade Kelvin.
Acest fenomen este insotit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasa frecventa (3,
4 Hz) si de un zgomot de fond foarte suparator pentru fiintele vii. Omul poate avea stare
de greata, cefalee, simte ca ii vibreaza toate celulele. In acele momente pot aparea
halucinatii, vizuale si auditive. In cazul in care subiectul uman depaseste o limita de
siguranta, el poate fi „aspirat“ violent in interiorul acelei ceti albastre, care ia forma unui
vartej relativ orizontal. Doi subiecti umani voluntari, dintre care un fizician, au descris in
mod similar ce li s-a intamplat in timpul „aspiratiei“, experimentele fiind facute la un
interval de doi ani. Apropierea de ceata albastra creeaza o stare de teama ce se transforma
treptat in spaima incontrolabila, cand subiectul este aspirat cu violenta intr-un tunel
energetic turbionar, la capatul caruia se vede o lumina alba, stralucitoare.
DILATAREA TIMPULUI
In acel tunel energetic, timpul se dilata. Omul este supus unor solicitari fizice si psihice
foarte puternice, simte ca se sufoca. La „expulzarea“ subiectului uman din tunelul
turbionar, cerul este senin, stralucitor, este o liniste totala, omul se simte bine, are
senzatia ca se afla in stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de bine, subiectul
uman este total dereglat. Pierde simtul orientarii in teren pentru un interval de maximum
doua ore, vede peisajul inversat, ca in oglinda si crede ca cei din jurul sau nu sunt cum ar
trebui sa fie. In zona respectiva s-au facut si experimente de comunicatie telepatica,
efectuate pe grupe de subiecti copii, pentru un studiu solicitat de Ministerul Apararii
Nationale. S-a constatat ca in timpul cetii albastre turbionare, comunicatiile telepatice au
o acuratete de 96-98 la suta in perceptia mesajului. Testele au fost repetate si in prezenta
unei comisii militare. Fenomenul cetii albastre este insotit si de fenomenul descarcarii
temporare a pilelor electrice. Nu mai functiona dozimetrul pentru raze gamma, nici
electromotorul aparatului de filmat. Dupa disiparea cetii albastre, aparatele si-au reluat
functionabilitatea. Un astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat intr-un documentar
difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. Ceata albastra este denumita „ceata
electronica“ sau „vartej electronic“, fiind responsabila de devierea unui avion cu 160 de
km fata de ruta initiala.