COLEGIUL NATIONAL “GHEORGHE SINCAI”

TEORIA
CORZILOR

NICULESCU CATALIN ANDREI

CLASA A XII-A F
1
Teoria corzilor

Teoria Corzilor este un concept ipotetic din fizica. Termenul provine din denumirea
engleza „String Theory”, care ar insemna Teoria Corzilor. Deoarece un element esential in
constructia modelului fizic este supersimetria, de multe ori Teoria Corzilor este redenumita
Teoria Supercorzilor, dar in esenta ambele denumiri semnifica acelasi lucru. In Teoria Corzilor
particulele elementare sunt alcatuite din corzi aflate sub excitatie. Corzile trebuie sa fie intinse
sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste corzi nu sunt prinse de un suport, ele plutesc
in spatiu-timp. Daca teoria corzilor este o teorie a gravitatii cuantice, atunci marimea medie a
unei coarde trebuie sa fie aproximativa cu lungimea Planck, care este egala cu aproximativ 10-
33 cm. Corzile pot fi inchise (sunt ca o bucata de sfoara sub forma de cerc) sau deschise (ca o
bucata de sfoara), cele deschise se pot inchide si ele devenind inchise. Aceste corzi
interactioneaza unele cu altele in spatiu si timp rezultand particule elementare. Diferitele forme
de interactiune dintre corzi dau proprietatile fizice ale particulei.

Conform Teoriei Corzilor, particulele elementare sunt de fapt minuscule corzi vibrante
de energie, inchise sau cu capete libere. Dimensiunea aproximativa este 10 la puterea 33 cm
(de 10 la puterea 18 ori mai mica decat a unui proton), fiecare mod de vibratie reprezentand o
particula elementara. Daca atomul ar fi marit la diametrul sistemului solar, o coarda ar avea
marimea unui copac! Asa cum corzile unui violoncel pot vibra la frecvente diferite, generand
toate sunetele muzicale, Corzile vibreaza, se rasucesc si se onduleaza in moduri diferite,
generand toate particulele elementare. Luati in considerare cele patru dimensiuni ale
experientelor obisnuite: stanga-dreapta, inainte-inapoi, sus-jos si timp. Corzile in miscare au
nevoie de inca sase sau chiar sapte extra dimensiuni, atat de minuscul rasucite si ondulate in
forme complexe, incat sunt complet invizibile. Dimensiunile se asociaza cu directiile
independente in care te poti misca, uneori numite „grade de libertate”. Extra dimensiunile sunt
infasurate pe lungimea unei coarde. Numarul mare de dimensiuni sau grade de libertate creste
complexitatea corzilor.

2
 Fizicianul suedez Oskar Klein sugereaza sa ne uitam la cablurile ce tin semaforul. De
la distanta nu poti vedea grosimea, deci au o singura dimensiune. Sa presupunem explorarea de
aproape a fiecarui cablu, din punctul de vedere al unei furnici. Acum devine vizibila o a doua
dimensiune, care infasoara cablul. Din punctul ei de vedere, furnica se poate misca inainte si
inapoi si de asemenea in sensul acelor ceasului sau opus lor. Klein a facut presupunerea
ca tesatura universului nostru ar fi ca suprafata unui cablu, care are atat dimensiuni extinse, cele
trei pe care le cunoastem, cat si dimensiuni mici, ondulate, atat de mici in comparatie cu atomul,
incat nu le putem vedea. Klein a sugerat ca, daca ne-am putea micsora de miliarde de ori, am
gasi dimensiunile minuscule, ondulate in fiecare punct al spatiului, la fel cum o furnica ar putea
explora dimensiunile ce inconjoara un cablu. Savantii au descoperit ca exista 20 de constante
fundamentale care descriu caracteristicile cunoscute ale universului. Ce anume din natura
regleaza atat de precis valorile acestor 20 de constante? Raspunsul ar putea fi extra dimensiunile
din teoria corzilor. Pentru ca aceste configuratii minuscule, ondulate, cu sase dimensiuni din
teorie, fac o coarda sa vibreze intr-un mod foarte precis care produce un foton, iar o alta coarda
sa vibreze intr-un alt mod care produce un electron. Conform teoriei corzilor, gravitonii
responsabili cu gravitatia, sunt ochiuri inchise, fara terminatii cu care sa se fixeze si pot trece
in alte dimensiuni, slabind forta gravitatiei in raport cu celelalte forte. In anul 1984, Michael
Green si John Schwarz erau convinsi ca teoria corzilor era corecta, ca corzile pot descrie
gravitatia si celelalte forte, deci pot unifica forte diferite. Fizicienii teoreticieni ca Ed Witten
considera in 1995 ca extra dimensiunile adaugate permit unei coarde sa se intinda, formand
ceva ca o membrana, sau un „brain” (creier). O p-brana este un obiect spatio-temporal care este
o solutie a ecuatiilor lui Einstein la energii joase in Teoria Corzilor. Densitatea sa energetica
este cea a unui camp negravitational inchis intr-un subspatiu p-dimensional al spatiului cu 9
dimensiuni al teoriei (super)corzilor. (Care „traiesc” intr-un spatiu cu 9 dimensiuni spatiale si
una temporala.)

3
 Teoria corzilor poate părea complicată, ceea ce este de așteptat de la o teorie care
încearcă să descrie tot ce există în Univers. Cu toate acestea, există fizicieni care se străduiesc
să facă cunoscută teoria corzilor pentru cei care nu sunt de specialitate sau care nu deţin
cunoştinţele matematice necesare înţelegerii ei. Fizicianul Michio Kaku, cofondator al teoriei
corzilor și Brian Greene (autor al cărţii „Universul Elegant”) sunt doi fizicieni teoreticieni care
au contribuit la dezvoltarea teoriei corzilor. Ambii popularizează această teorie, în termeni mai
simpli, pentru cei care doresc să înțeleagă mecanismele interne ale Universului, fără a fi nevoiţi
să intre în detaliile matematice din spatele acestei teorii.

Kaku și Greene nu doar că ne explică teoria corzilor sau alte aspecte complexe din lumea
noastră. Ei ne prezintă o frumoasă lecție de viaţă care poate fi aplicată întotdeauna. Nu contează
cât de descurajantă poate fi o anumită situaţie. Indiferent de cât de complexă este o idee,
întotdeauna se poate găsi o soluție simplă şi frumoasă. Dacă cineva este suficient de atent,
atunci poate găsi o soluția care poate fi la fel de simplă și elegantă ca o coardă.