Biserica in involutie - Victor Kernbach

Victor Kernbach este un nume de referinta pentru oricine este pasionat de cunoasterea mitologiei traditionale romanesti. In Biserica in involutie el abordeaza vasta problematica a sincretismului religios si caracteristicile sale pe teritoriul romanesc. Pentru ca lucrarea este voluminoasa si foarte bogata in informatii specifice, este dificil a surpinde toate aspectele tratate de Kernbach, de aceea voi alege doar sa vorbesc despre cateva exemple concrete. Crestinarea este realizata la noi tocmai in momentul de formare a poporului, si nu a permis constituirea unei mitologii unitare si bine inchegate romanesti, intalnindu-se doar unele manifestari faramitate de veritabila arhaitate. Victor Kernbach considera ca ceea ce indica tipologia mitologiei traditionale este modul de interpretare a Bibliei. Tocmai de aceea, una dintre cheile descoperirii spiritualitatii precrestine romanesti sunt legendele cu tematica crestina, dar cu caracter pagan. Aceste legende dezvaluie o spiritualitate evident pastorala, cu o cosmogonie pastorala atat de puternic incat l-a transformat pe Dumnezeu intr-un batran baci, pe Sfantul Petru in patronul lupilor, iar pe Isus l-a rastignit in cadrul natural romanesc. Un loc important il acorda Kernbach cultului stramosilor, pe care nu il considera o trasatura exclusiva a oamenilor primitivi, ci intalnita si la omul modern. Astfel se explica pastrarea multor sarbatori si credinte cu caracter pagan pn n contemporaneitate, in oricare dintre formele sale, fie sub forma patriotismului (cnd este vorba de etnie), fie ca orgoliu tribal (atunci cand este vorba de familie), ceea ce duce la venerarea unor simboluri paratotemice. O alta trasatura importanta a mitologiei romanesti (care poate fi integrata tot in cultul stramosilor) este lykantropia. Kernbach subliniaza faptul c lykantropia nu face parte din categoria pasiunilor simpliste, iar persistena pana n societatea moderna a credinei n lupul totemic, atat la noi cat si la numeroase alte popoare europene, este o dovada a faptului c aceasta reprezinta o simbolizare succesorala a fortei. In loc de concluzie, as dori sa subliniez faptul ca acest sincretism religios (prezent nu numai la romani) da nastere unei religii populare, dar ea nu reprezinta nici varianta antitetica a dogmei si nu este nici o alternativa unitara, fiind formata din numeroare caracteristici psihologice ale poporului dar si din elemente dispersate care au supravietuit aleatoriu.