Ellen White Despre Leadership (Cindy Tutsch)

ELLEN
WHITE
despre
EADERSHIP
Un ghid pentru cei
care îi influenţează
pe alţii
CINDY TUTSCH, DMIN
rII- c... ......'"

� VUJţa şi Stinatate
Titlul cărţii în original: Elleo White 00 Leadership -
Guidance for those who influence others
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

TUTSCH, ClNDY
Ellen White despre leadership / Cindy Tutsch - Bucureşti:
Casa de Editură Viaţă şi Sănătate, 2010
ISBN 978-973-101-368-8
Traducere: Loredana Sîrbu

Redactare: Cristinel Sava
Corectură: Lavinia Goran
Tehnoredactare: Irina Toncu
Copertă: Irina Toncu
MUL
,
Nicio reuşită nu vine de la sine. Acest lucru este valabil şi în
privinţa acestei lucrări - nu aş fi putut niciodată să duc la bun sfârşit
această carte fără susţinerea din partea Cerului, a colegilor, a familiei
şi a prietenilor mei.
Î n primul rând, trebuie să îmi exprim recunoştinţa faţă de Dum
nezeu, care a răspuns cu credincioşie strigătelor mele neîncetate (şi
uneori disperate!) după ajutor, de-a lungul procesului de elaborare
a acestei lucrări. Le sunt foarte recunoscătoare colegilor mei de la
Ellen G. White Estate, inclusiv lui Jim Nix, care m-a ajutat în mod
special să-mi ating obiectivele academice, şi lui Kenneth Wood, care
m-a aşezat în capul listei sale de rugăciune !
De asemenea, doresc să îi aduc mulţumiri îndrumătoarei lucrării
mele, profundei gânditoare Laura Wibberding, pentru numeroasele
ei sugestii valoroase şi pentru umorul şi tactul cu care mi le-a oferit ! 1
Totodată apreciez sfaturile oferite de Caleb VinCross cu privire la

partea practică a acestei lucrări, sfaturi oferite din perspectiva lui,
de tânăr.
Profesorii mei de la Seminarul Teologic Adventist de Ziua a
Şaptea din cadrul Universităţii Andrews şi-au pus amprenta asu
pra vieţii mele şi vreau să le mulţumesc în mod deosebit dr. Denis
Fortin, dr. John Baldwin şi dr. Skip BeII pentru sugestiile lor utile
legate de această lucrare.
1 Acesta este un exemplu minunat de mentorat inter·generaţii, Laura fiind cu treizeci de ani
mai tânără decât mine!
4 ELLEN WHITE DESPRE LEADERSHIP
Nu pot să nu îmi exprim recunoştinţa faţă de prietenul meu, pas

torul şi administratorul Glenn Aufderhar, care mi-a oferit multe
ocazii în care să-mi dezvolt capacitatea de lider spiritual, mai ales
în domeniul mobilizării tinerilor pentru evanghelizare. Voi preţui
toată viaţa încrederea lui neobosită în mine.
Joy Sorensen s-a dovedit a fi nu doar o dactilografă extraordi
nar de pricepută, ci şi o prietenă fidelă, alăturându-se lui Ardyth
Trecartin ca parteneră credincioasă de rugăciune. Redactorul meu,
Tim Lale, ştie cum să transforme o disertaţie într-o carte şi îi sunt
recunoscătoare.
Nu în ultimul rând, vreau să le spun membrilor familiei mele că
îi apreciez pe fiecare în parte şi le mulţumesc pentru modul în care
au contribuit la dezvoltarea mea personală. Ulli, Elisabeth, Karl,
Mikki, mamă şi tată - vă iubesc!
Cuprins
INTRODUCERE ....................................................................... 6
CAPITOLUL I
Lucrarea lui Ellen White şi sfaturile ei despre leadership ......
9
CAPITOLUL II
Sunt Ellen White şi John Maxwell de aceeaşi părere? .......... 15
CAPITOLULIII
Doamne, vreau să Te cunosc mai bine ! ..................................
37
CAPITOLUL IV
Totuşi, cine este şeful? ............. . ................................................
59
CAPITOLUL V
Care sunt metodele prac' de împuternicire a altora? .......
91
CAPITOLUL VI
Soluţionarea problemelor spinoase ale leadershipului
în lumea contemporană . . ........................................................
130
CAPITOLUL VII
Î n concluzie: Ce poţi să faci acolo unde te afli .....................
173
BIBLIOGRAFIE .......... . .........................................................

189
INTR UCERE
Ellen White ştie ! Ea înţelege inima unui lider, ea înţelege dorin

ţa lui de a-L cunoaşte şi înţelege pe Dumnezeu, de a realiza ceva
semnificativ şi durabil în viaţă, de a depăşi problemele secolului al
XXI-lea: sărăcia, înstrăinarea, diversitatea, abordarea nediscrimina
torie, atitudinea proactivă, integritatea si eternitatea.
Î nsă ea nu se mai află printre noi! '
Nu, nu am comunicat în mod mistic cu Ellen White. Vreau nu
mai să îţi aduc la cunoştinţă, stimatul meu cititor, vestea bună că
principiile de leadership enunţate de ea transcend timpul şi sunt mai
pertinente şi mai valabile azi ca niciodată. Mai mult chiar, aceste
principii te pot încuraja enorm în îndeplinirea responsabilităţilor de
conducere, oferindu-ţi asigurarea că nu eşti singur atunci când esca
ladezi zidurile, când le inspiri altora viziunea ta şi când fructifici la
maximum potenţialul pozitiv al unui conflict. Ellen White te ajută să
întelegi
, că Dumnezeu este dornic să îti ofere ajutor!
În cei şaptezeci de ani de activitat� publică, Ellen G. White, unul
dintre fondatorii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, a scris peste
o sută de mii de pagini de manuscris care contin sfaturi, îndrumări,
îndemnuri şi încurajări. Î n această vastă colecţie de pagini de manu
scris sunt cuprinse multe scrisori şi mărturii adresate conducătorilor
bisericii. Adventiştii de ziua a şaptea susţin că aceste mesaje au fost
inspirate de Dumnezeu în aceeaşi măsură ca şi mesajele profeţilor
biblici, dar au o autoritate mai mică.l Ţinând cont de multitudinea
1 Vezi capitolul 1 pentru o abordare detaliată a concepţiei despre rolul şi autoritatea lui
Ellen White.
Introducere 7
de cărţi despre leadership de care dispunem azi, mai putem afirma

că vocea lui Ellen White este încă relevantă în dialogul pe această
temă? Multi sustin că da.
Î ntr-o d iscuţi� pe marginea proiectelor pentru obţinerea diplo
mei de doctor în slujire pastorală, care a avut loc în sala de mese a
casei de odihnă a bisericii, i-am prezentat directorului programu
lui acestui doctorat, dr. Skip Bell, proiectul lucrării mele despre
implicarea tinerilor adventişti în evanghelizare. El m-a ascultat cu
atenţie şi mi-a spus că, deşi proiectul meu este valoros, centraliza
rea şi analizarea sfaturilor lui Ellen White cu privire la leadership
ar ajuta într-o măsură mai mare Biserica Adventistă la nivel global
şi ar fi o cercetare mai utilă pentru funcţia în care slujesc în prezent,
ca director-asociat la Ellen G. White Estate.
Î n timp ce discutam despre această nouă temă cu colegii mei mai
tineri, alături de care participam la cursurile Seminarului Teologic
Advenţist de Ziua a Şaptea din cadrul Universităţii Andrews, am
constatat că ei manifestau un interes deosebit faţă de acest subiect
şi faţă de literatura de specialitate actuală. Mulţi dintre aceşti pri
eteni şi-au exprimat interesul profund pentru sfaturile lui Ellen
White cu privire la leadership, întrucât s-au publicat prea puţine
materiale specific adventiste pe acest subiect. Deşi există o scurtă
compilaţie a sfaturilor lui Ellen White cu privire la conducerea
creştină, nevoia după un studiu mai amplu şi mai cuprinzător al
sfaturilor ei teoretice şi practice în domeniul leadershipului este
foarte mare. Literatura de specialitate în acest domeniu s-a înmul
ţit exponenţial în ultima decadă, iar adventiştii de ziua a şaptea
care doresc să studieze sfaturile lui Ellen White cu privire la leader
ship sunt nevoiţi să studieze mii de pagini de material publicat. Î n
plus, liderii interesaţi de teoriile actuale despre leadership nu au
nicio resursă cu ajutorul căreia să compare sfaturile lui Ellen White
cu cele din literatura de specialitate contemporană.
Dar cine este liderul creştin? Ţine-te bine în scaun ! Liderul
creştin nu este numai preşedintele de Conferinţă sau pastorul unei
biserici locale. Liderul crestin este orice persoană care isi foloseste
influenţa pentru a-L preze�ta pe Hristos. Î n definiţia ac�asta po t fi
incluşi atât părinţii sau oamenii politici, educatorii sau adolescenţii,

fanaticii religioşi sau îngrijitorii de la zoo, cât şi administratorii, în
sensul tradiţional al cuvântului. Dacă doreşti să îi convingi pe oa
menii din cercul tău social să urmeze cu entuziasm şi cu eficienţă
direcţia indicată de Dumnezeu, cartea aceasta ţi se adresează!
CAPITOLUL 1
Lucrarea lui ·llen White si ,
sfaturile ei e leadership
Dacă eşti creştin, eşti lider! O parte din responsabilitatea care

ne revine în calitate de urmasi ai lui Isus este aceea de a ne folosi
influenţa pentru a-i ajuta pe �lţii să Î l urmeze pe Isus. Putem face
aceasta în mai multe feluri, potrivit cu darurile noastre spirituale.
Poate că unii dintre noi sunt administratori, alţii sunt părinţi sau edu
catori, alţii au capacitatea de a le inspira altora o viziune, iar alţii au
un dar extraordinar de a fi ospitalieri, de a se ruga sau de a repara
diverse lucruri. Viaţa fiecăruia dintre noi se desfăşoară printre oa
meni, doar dacă nu cumva, în ultimii zece ani, am trăit într-o peşteră
izolată şi nu am intrat în contact cu nimeni. Oricare ar fi cercul tău
de influenţă - familia, sala de clasă, comunitatea, locul de muncă sau
chiar tot globul pământesc -, cunoaşterea principiilor de leadership
te va ajuta să fii un lider mai bun.
Eşti sceptic? Atunci să evaluăm potenţialul tău de lider. Ai copii
de crescut? Conduci o grupă mică? Eşti instructor la Şcoala de Sa
bat? Esti prezbiter al bisericii, prim-diacon sau primă-diaconeasă?
Eşti m� ntorul tinerilor din cartier sau din biserjcă? Îţi place să te
gândeşti la " cum ar putea fi" anumite lucruri? Iţi place să concepi
planuri şi să atingi ţinte? Ai spirit întreprinzător? Dacă ai răspuns
afirmativ la vreuna dintre aceste întrebări, înseamnă că ai mari şanse
şi un mare potenţial de a fi lider.
De-a lungul îndelungatei sale vieţi de scriitoare şi lider creştin,

Ellen White le-a prezentat cititorilor ei multe principii de leadership şi
le-a oferit exemplul personal în acest domeniu. De ce cred adventiştii
de ziua a şaptea că principiile ei de leadership ar putea avea o valoa
re mai mare decât principiile vecinului tău sau ale scriitorului tău
preferat de literatură de duzină? Care este fundamentul teologic sau
biblic pe baza căruia adventiştii de ziua a şaptea acordă credibilitate
şi autoritate sfaturilor adresate liderilor de către Ellen White? Cum
te-ar putea ajuta răspunsul la această întrebare să devii un lider mai
competent? Să presupunem că participi la o campanie locală pentru
combaterea SIDA şi că îi oferi asistentei sociale de lângă tine cartea
Divina vindecare. Ei îi place cartea şi îţi pune câteva întrebări legate
de pregătirea lui Ellen White şi de rolul ei în Biserica Adventistă.
Iată mai jos câteva idei care te vor ajuta să răspunzi la întrebările
despre credibilitatea şi autoritatea lui EIlen White, fie că ţi le pui per
sonal, fie că ţi le pune altcineva din cercul tău de influenţă.
Dorinţa oamenilor este să-L cunoască pe Dumnezeu; dorinţa lui
Dumnezeu este să restaureze chipul Său în oameni. Prin această ac
tivitate de restaurare, Dumnezeirea reuşeşte să obţină o părtăşie şi
o comunicare intimă cu fiinţele create. Această părtăşie presupune
din partea oamenilor ascultare din dragoste, ca răspuns la dragostea
şi harul Său. Mijlocul principal prin care Dumnezeu Î şi comunică în
momentul de faţă dragostea şi, totodată, voinţa cu privire la fiecare
individ este Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt lucrează pe mai multe căi: Sfânta Scriptură, imbol
durile inimii, verificate prin intermediul Cuvântului Săul, cartea
naturii, profeţi extrabiblicF şi comunitatea de credinţă. De aceea,
descoperirea şi exemplificare a principiilor de leadership inspirate
de Duhul Sfânt, care se regăsesc în scrierile profeţilor aleşi de El,
constituie un mijloc prin care liderul creştin Î l poate cunoaşte pe
Dumnezeu şi poate să comunice cu El.
I Ioan 16, 1 4; Romani 2,14; Isaia 8,20.

2 Ioel 2,28.29.
Lucrarea lui Ellen White şi sfaturile ei despre leadership 11
Gradul de autoritate a lui Ellen White

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea afirmă că scrierile lui EBen
White trec testele biblice ale credinţei în Hristos3 şi sunt în armonie
cu Scriptura.4 Soliile lui EBen White nu contrazic revelaţia dată
de Dumnezeu în trecut prin profeţi şi prin Fiul Său, Isus. Astfel,
adventiştii de ziua a şaptea consideră că, deşi este supusă greşelii,
EBen White este purtătoarea de cuvânt a lui Dumnezeu, învestită
prin putere divină, la fel cum profeţii din Vechiul şi Noul Testa
ment au fost învestiţi ca soli ai lui Dumnezeu. s Î ntrucât Isus a prezis
că apariţ1a prorocilor mincinoşi va fi unul dintre semnele revenirii
Sale iminente, rezultă de aici în mod evident că trebuie să existe în
acelaşi timp şi profeţi adevăraţi, veritabili.
Adventiştii de ziua a şaptea susţin oficial că scrierile lui EBen
White au autoritate,6 însă, în acelaşi timp, consideră că scrierile ei
sunt subordonate Scripturilor, care reprezintă autoritatea supremă.
Adventiştii consideră că EBen White transmite solii din partea lui
Dumnezeu7 pentru zidirea, încurajarea şi îmbărbătarea8 bisericii.9
Unii adventişti afirmă că darul ei urmăreşte în primul rând încu
rajarea spirituală şi nu definirea adevărului sau corectarea ero
rii. Totuşi, primii conducători adventişti au recunoscut oficial că
descoperirile date de Dumnezeu prin Ellen White au autoritate
teologică. \O Astăzi, adventiştii de ziua a şaptea continuă să creadă
că unul dintre scopurile scrierilor lui Ellen White este îndru-
3 1 Ioan 4,1-3.
4 Isaia 8,20.
5 Exod 4, 1 5 . 1 6.
• "
"The Authority of Ellen G. White Writings , Biblical Research Institute, http://www.
adventistbiblicalresearch.org/documents/AuthorityEGWwritings.pdf. (Material accesat în
data de 15 ianuarie 2008.)
1 Termenul a profetiza are un sens mai larg decât numai " a prezice evenimente viitoare " .
Î n activitatea profetică a lui Ellen White se cuprinde şi mustrarea spirituală, care pare a fi
ideea principală transmisă în 1 Corinteni 14,3.
8 1 Corinteni 14,3.
9 Experienţe şi viziuni, p. 78 (în orig.).
IU
Herbert E. Douglas, Mesagerul Domnului, p. 427, 428 (în orig.); James White, "The Gifts
- Their Object " , Review and Herald, 28 februarie 1 856.
12 ELLEN WHlTE DESPRE LEADERSHIP
marea în înţelegere a învăţături i Scripturii şi în aplicarea acestor

învătături. l l
Î �săsi Ellen White socotea că rolul e i includea corectarea gre
şelilorl2' şi, aşa cum afirma ea, sarcina " de a le explica altora Scrip
turile, aşa cum mi le-a explicat mie Dumnezeu " .1 3 Ea a declarat:
"Am de făcut o lucrare de mare răspundere - aceea de a face
cunoscută, prin scris şi prin viu grai, învăţătura care mi-a fost dată,
nu numai adventistilor de ziua a saptea, ci lumii întregi. " 14
Î n vremuri de �riză, de calamităţi sau de eliberare, Dumnezeu a
ales să arate omenirii care este voia Sa prin intermediul unui pro
fet. Astfel, Noe a anunţat distrugerea apropiată a Pământului prin
tr-un potop global, Moise a eliberat poporul lui Dumnezeu de sub
stăpânirea egiptenilor, Ieremia şi Isaia au avertizat cu privire la dis
trugerea naţiunii, iar Ioan a vestit venirea lui Mesia. Ca biserică, noi
credem că distrugerea planetei noastre, urmată de a doua venire
a lui Isus, este iminentă. Este putin
' probabil ca, în timpul crizei fi
nale a pământului, Dumnezeu să Î şi lase poporul fără o îndrumare
profetică. 15
La vârsta de şaptesprezece ani, Ellen White a primit prima vizi
une şi, la scurt timp, a mărturisit că a fost chemată de Dumnezeu
să transmită o solie profetică. 16 De-a lungul celor şaptezeci de ani
de activitate publică, ea a susţinut că nu a primit chemarea de la oa
meni, ci glasul lui Dumnezeu a fost acela care i-a vorbit prin Duhul
Său cel Sfânt.17
Ellen White provine din Biserica Metodistă. A fost botezată prin
scufundare la vârsta de doisprezece ani şi a primit calitatea de
membră a acestei biserici. Metodiştii din secolul al XIX-lea erau
pietişti, punând un mare accent pe sfinţire. Un pastor metodist
i-a explicat lui Ellen Harmon, la vârsta de paisprezece ani, ce
Înseamnă neprihănirea care poate fi obţinută numai prin credinţa
II Biblical Research Institute (22 mai 2(06).
12 Selected Messages, voI. 3, p. 3l.
13 Mărturii, voI. 8, p. 236 (în orig.).
" Ibidem.
15 Amos 3, 1 7.
16 Experienţe şi viziuni , p. 13-21 (în orig.).
17 ,,A Message to the Churches" , Review and Herald, 18 iulie 1 907.
Lucrarea lui Ellen White şi sfaturile ei despre leadership 13
în Hristos. Mai târziu, ea avea să explice că acest eveniment a avut o

însemnătate centrală în experienţa ei creştină, 18 }ntrucât i-a schim
bat concepţia despre Dumnezeu, ajutând-o să Il vadă nu ca pe o
fiinţă exigentă şi aspră, ci ca pe un părinte duios şi bun.19 Această
descoperire timpurie a lui Dumnezeu ca Divinitate iubitoare a de
venit o temă omniprezentă în scrierile ei.
Scripturile au constituit lupa prin care EBen White a privit teo
logia şi temelia pe care s-a format concepţia ei despre lume şi viaţă.
Ea considera că Biblia este propriul ei interpret.2o Poziţia centrală a
Scripturilor a fost un laitmotiv atât în scrierile, cât si în cuvântările
ei publice. Î ncă din 1851, ea declara: " Î ţi recoma�d, dragă citito
rule, Cuvântul lui Dumnezeu ca regulă de credinţă şi de viaţă. " Ast
fel, ea credea că detaliile şi observaţiile profunde pe care le oferea
ajutau la clarificarea adevărurilor din Cuvântul lui Dumnezeu.
Marea luptă dintre Hristos şi îngerii Lui, pe de o parte, şi Satana
şi îngerii lui, pe de altă parte, conflictul care a coborât de pe tă
râmul .ceresc până în inimile şi destinele fiecărei fiinţe umane,
este un concept fundamental pentru valorile şi filozofia lui Ellen
White. Conceptul acesta apare pretutindeni în Scriptură. Ea con
sidera că locul ei în această dramă a marii lupte era acela de sol
care să pregătească poporul pentru a-L întâmpina pe Domnul cu
bucurie. Potrivit concepţiei ei, Biblia oferă toate învăţăturile nece
sare pentru ca omul credincios să înţeleagă şi să accepte mântuirea
oferită de Hristos.21 Ea considera scrierile şi mărturiile ei ca pe ,,0
lumină mai mică, pentru a-i conduce pe oameni la lumina mai mare
[Biblia] " .22
De asemenea, Scriptura este fundamentul altor două teme mar
cante care se regăsesc în scrierile lui Ellen White - a doua venire a
lui Hristos şi, în consecinţă, misiunea mişcării adventiste de a vesti
revenirea Sa. Misiunea adventistă, aşa cum a definit-o EBen White,
înseamnă evanghelizare şi slujire.23 Ea a îndemnat fiecare membru
l' Schiţe din viaţa mea, p. 36, 37 (în orig.).

19 Ibidem, p. 39 (în orig.).
2 1l Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 462 (în orig.).
21
"The Signal of Advance ", Review and Herald, 20 ianuarie 1 903.
22 Evanghelizarea prin literatură, p. 1 25 (în orig.).
" Faptele apostolilor, p. 9 (în orig.).

al bisericii, fiecare creştin să lucreze pentru salvarea celor "pentru

care a murit Hristos " .24
Jertfa ispăşitoare a lui Hristos pe cruce stătea la baza concepţiei
ei despre teologia mântuirii. " Hristos Ji El răstignit " ar trebui să
fie motivul oricărui efort misionar. 25 " Inălţaţi-L pe Isus " , scria ea.
"
" Înălţaţi-L pe Domnul Isus în predici, în cântări şi în rugăciune. 26
Ea credea că oamenii care le duc altora Evanghelia sunt simbolizati
prin cei trei îngeri din Apocalipsa 14.27 Î n viziunea ei, sentiment� l
urgenţei ar trebui să fie lucrul care să-i motiveze pe creştini să lu
creze ca evanghelişti pentru Hristos, sentiment susţinut atât de eve
nimentele care aveau loc în lumea din timpul ei, cât şi de cele de
spre care ea a prezis că se vor petrece înainte de revenirea lui Isus.
Ellen White nu a pretins că autoritatea ei vine de la ea însăşi sau
din faptul că ar deţine un statut superior înaintea lui Dumnezeu.
Ea socotea că i-a fost dată autoritate numai pentru faptul că era o
verigă în lanţul comunicării prin care Dumnezeu dădea învăţături
poporului Său. Dacă vom crede, aşa cum credea şi Ellen White,
că soliile ei au fost inspirate de acelaşi Duh care i-a inspirat şi pe
profeţii biblici, atunci vom considera că soliile acestea trebuie să
conţină principii durabile şi valabile pentru provocările prezente şi
viitoare cu care se confruntă un lider.
Liderii care cred că glasul lui Ellen White are autoritate îi vor
motiva şi îi vor instrui pe ceilalţi membri ai bisericii să lucreze cu
oameni de toate vârstele; vor lua măsuri, cu bucurie şi în mod de
liberat, pentru abordarea total nediscriminatorie a persoanelor de
orice sex şi rasă şi vor descoperi metode noi şi din ce în ce mai efi
ciente de a le sluji celor săraci şi marginalizaţi.
24 "
" Christ's Commission , Review and Herald, 10 iunie 1880.
2S Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 272 (în orig.).
26 Slujitorii Evangheliei, p. 160 (în orig.).
27 Mărturii, voI. 5, p. 455, 456 (în orig.).
CAPITOLUL II
Sunt Ellen ---

-t e şi John
Maxwell d ea şi părere?
Autorii consacraţi de cărţi de specialitate şi teoreticienii universi

tari contemporani susţin de multe ori idei contradictorii. Unii spun
că leaoershipul se poate manifesta şi în absenţa unor relaţii directe,
faţă în faţă, în timp ce alţii susţin exact opusul. Unii cred că liderul ar
trebui să stabilească obiective pe termen lung, alţii avansează ideea
unei acţiuni mai rapide, spontane chiar. Teoreticienii nu s-au pus
încă de acord dacă oricine poate fi lider sau dacă numai 25% din
tre oameni sunt înzestraţi genetic să fie lideri. De asemenea, există
opinii divergente în privinţa leadershipului ca un dat al naturii şi al
personalitătii' individului sau ca rezultat al unui proces.
Î n mod consecvent, Ellen White le transmite liderilor chema
rea de a-şi întrebuinţa influenţa pentru a promova Î mpărăţia lui
Dumnezeu şi, mai mult decât atât, ea abordează aspecte importante,
care sunt ignorate în literatura de specialitate contemporană. Ea nu
vorbeşte prea mult despre anumite politici de leadership, însă princi
piile ei în acest domeniu apar în mod constant în scrierile, cuvântările
şi deciziile pe care le-a luat în viaţă.
Cărţile de specialitate actuale pot fi utile nu pentru faptul că oferă
informaţii şi idei diferite de ceea ce a scris Ellen White (chiar dacă
uneori aşa este cazul), ci pentru faptul că explică ideile şi, uneori,
principiile de leadership în contextul social contemporan.! Ele ne
1 Laura Wibberding, corespondenţă personală prin e-mail, 30 noiembrie 2005.
ajută să înţelegem cum este definită noţiunea de leadership în soci

etatea seculară. (Dacă eşti familiarizat cu literatura de specialitate
contemporană , vei constata că acest capitol este foarte interesant.
Dacă nu, poţi să treci direct la capitoluI 3 ! )
În cărţile lor, teoreticienii contemporani fac uneori distincţia
între leadershipul care înseamnă în esenţă influenţă - a vizualiza
şi a inspira schimbarea - şi leadershipul care înseamnă în esenţă
management şi supervizare, sau care decurge dintr-o poziţie sau o
funcţie. Ellen White nu face această distincţie. Ea pare a redefini
atât politicile de management, cât şi pe cele de leadership dintr-o
perspectivă mai înaltă, în care slujirea şi altruismul sunt mult mai
importante.
Deşi Ellen White nu defineşte niciodată leadershipul în termeni
precişi, nu este dificil să deducem din scrierile ei convingerea că
fiecare creştin are resP9nsabilitatea de a-şi exercita capacitatea de
lider pentru înaintarea Impărăţiei lui Dumnezeu. Fiecare ucenic al
lui Hristos, indiferent de poziţie sau statut, are cercul său de infl �
enţă, fapt care ar trebui să fie folosit pentru a-i ajuta pe alţii să Il
cunoască pe Dumnezeu şi să se pregătească pentru viaţa veşnică
alături de El. Ellen White este de acord cu Leighton Ford2 şi cu
Henry şi Richard Blackaby, 3 care afirmă că persoanele la care cei
lalţi au identificat ca dar spiritual administrarea sau managementul
nu sunt scutiţi de la promovarea spiritualităţii. Deşi o mare parte
dintre sfaturile lui Ellen White selectate pentru cartea de faţă au
fost iniţial adresate liderilor cu funcţii administrative, am constatat
că ele sunt relevante pentru toţi agenţii de schimbare, indiferent
de poziţia lor, de la părinţi şi diaconi la educatori - într-un cuvânt,
pentru orice creştin.
Paragraful de mai jos este un exemplu care ne ajută să înţelegem
care sunt, în concepţia lui Ellen White, elementele esenţiale ale leader
shipului administrativ, elemente care nu sunt contrazise de John
C. MaxwelI,4 de Dan Dick şi Barbara Miller5 sau de Ray Anderson.6
2 Leighton Ford, Transforming Leadership.

3 Henry Blackaby şi Richard Blackaby, Spiritual Leadership.
4 John C. Maxwell, The Twenty-One lrrefutable Laws of Leadership.
5 Dan R. Dick şi Barbara Miller, Equipped for Every Good Work.
• Ray S. Anderson, The Soul ofMinistry.
Sunt Ellen White şi John Maxwell de aceeaşi părere? 17
Î ntr-un cuvânt adresat conducerii unei şcoli, ea scria: " Conducătorii

şcolilor noastre trebuie să fie bărbaţi şi femei cu o intuiţie rapidă,
care sunt ajutaţi de Duhul lui Dumnezeu să înţeleagă caracterul,
care au capacitatea de a administra, care pot să înţeleagă dife
ritele stadii ale dezvoltării caracterului şi care pot manifesta tact şi
înţelepciune în relaţia cu gândiri variate. Sunt mulţi care pot ocupa
poziţia de şef cu numele, însă este nevoie de bărbaţi care să ocu
pe această funcţie în sensul deplin al cuvântului. Sunt mulţi care
îndeplinesc responsabilităţile cu destulă isteţime, însă nu reuşesc
să inspire curaj şi speranţă, să influenţeze gândirea, să stârnească
entuziasIJlul şi să inspire o astfel de viaţă, încât şcoala să exercite o
influenţă activă şi crescândă spre bine. " 7
A citit Ellen White cărţi despre leadership? Când am analizat
cărţile din biblioteca ei, am descoperit că lectura ei nu acoperea
toate subiectele posibile şi că, în acelaşi timp, ea nu se limita
numai la publicaţiile bisericii. Cu toate că literatura în domeniul
leadershipului practic, aşa cum îl înţelegem noi azi, era în princi
piu inexistentă pe vremea aceea, ea consulta o largă varietate de
lucrări ale unor autori contemporani care abordau subiecte ca teo
logia, istoria şi comentariul biblic.8 Fără îndoială că aceste lucrări
au ajutat-o să-şi articuleze concepţia despre nevoia liderului de
a-L cunoaşte pe Dumnezeu din experienţă. Totuşi nu există nicio
dovadă că Ellen White ar fi citit sau ar fi făcut referire la vreo lu
crare din filozofia greacă sau din părinţii bisericii primare, ca, de
pildă, Aristotel, Platon, Tertulian sau Origen. Ţinând însă cont de
cărţile din biblioteca ei, probabil că nu este cu totul lipsit de rea
lism să ne gândim că, dacă ar trăi în zilele noastre, Ellen White ar
face referire la câteva dintre lucrările care se găsesc în bibliografia
acestei cărţi.
Ellen White în calitate de "life coach"
Î n ultimii douăzeci de ani, cărţile, jurnalele, articolele şi confe
rinţele despre teoriile leadershipului s-au înmulţit exponenţial.
7 Sfaturi pentru lucrarea Şcolii de Sabat, p. 1 62, 1 63 (în OTig.).
8 Warren Johns, Tim Poirier, Ron Graybill (compilatori), A Bibliography of Ellen White's
Private and Office Libraries.
Cauzele acestei abundenţe sunt numeroase, iar printre ele se pot

număra: dorinţa omului de a găsi sens şi direcţie în viaţă (o condiţie
exacerbată de simţământul omului postmodern că este abandonat),
căutarea unei comunităti si nemultumirea societătii fată de structu
rile ierarhice pentru dobâ� direa su �cesului şi a stat� tul � i. În prezent,
atât creştinii, cât şi necreştinii îşi doresc adeseori o experienţă spi
rituală mai profundă. Această căutare după semnificaţie şi spiritu
alitate se poate afla la baza câtorva evoluţii sociale: apariţia recentă
a profesiei de " life coach " (instructor pentru dezvoltare personală),
înmulţirea asociaţiilor afiliate bisericilor care pun accent pe comu
nitate, slujire şi experienţă practică, înmulţirea centrelor de studiu
şi a cursurilor universitare consacrate religiilor lumii sau ştiinţelor
oculte, inclusiv vrăjitoriei, şi vânzările record de literatură în do
meniul leadershipului pentru toate categoriile de vârstă, cum ar
fi The Purpose-Driven Life [Viaţa condusă de scopuri],9 Skip Bell
consideră că această căutare a împlinirii se extinde în toate dome
niile existenţei umane.lO
Formarea spirituală, sau cunoaşterea lui Dumnezeu, a consti
tuit obiectivul vieţii lui Ellen White şi, totodată, esenţa sfaturilor ei
despre leadership. Ea credea că cel ce reuşeşte să înţeleagă dra
gostea lui Dumnezeu, manifestată cel mai clar la Calvar, va alege
să fie un urmaş loial al lui Hristos. Convingerea aceasta reprezintă
cadrul în care se înscriu toate sfaturile ei despre leadership. Pen
tru ea, adevăratul leadership nu este posibil în afara cunoaşterii lui
Dumnezeu. Ea socotea că această cunoaştere este oferită îndeosebi
prin intermediul Duhului Sfânt.
Unii autori creştini care au tratat acest subiect, printre care
David Seamands, li Richard Fosterl2 şi Ray Anderson,B amintesc
tangenţial despre Duhul Sfânt, dar niciunul nu subliniază în aceeaşi
măsură ca Ellen White rolul Duhului Sfânt în viata , liderului crestin.
,
9 Rick Warren, Viaţa condusă de scopuri.

\O Skip BeII, A Time to Serve, p. 183.
11
David A. Seamands, Healing for Damaged Emotions.
12 Richard J. Foster, Disciplinele spirituale: Calea maturităţii creştine.
13 Anderson.
Sunt Ellen White şi John Maxwell de aceeaşi părere ? 19
În dezbaterea dintre James Furr, Mike Bonem şi Jim Herrington14

cu privire la transformarea bisericilor, lipsa abordării rolului esen
ţial al Duhului Sfânt în procesul de transformare este izbitoare.
Deşi Blackaby şi King15 şi Blackaby şi Blackaby16 amintesc de multe
ori despre lucrarea Duhului Sfânt, faptul că Ellen White afirmă că
Duhul Sfânt este " cel mai însemnat dar " 17 este probabil unic în lite
ratura crestină despre leadership.
Întrucât lumea degenerează în haos (un concept numit entro
pie), fapt dovedit de tensiunile politice, de terorism, de modificările
climaterice la nivel mondial şi de calamităţile de o amploare nemai
întâlnită, oamenii simt o sete puternică după transcendent şi etern.
Deşi neagă a doua lege a termodinamicii (entropia, aşa cum este
ea aplicată la viaţă), consultantul managerial şi expertul Margaret
Wheatley18 încearcă să suplinească acest gol, această năzuinţă a su
fletului, cu ceva nebulos, mistic şi nedefinit; pentru Ellen White,
intensificarea haosului oferă oportunitatea de a-L prezenta pe Isus
ca răspuns19 la toate problemele vieţii şi la toate cerinţele ei contra
dictorii. 20
Î n renumita sa carte Celebration of Discipline [Disciplinele spi
rituale: Calea maturităţii creştine], Richard Foster consacră un ca
pitol întreg studiului spiritual, însă Scriptura nu este nucleul acestui
capitol, ci doar una dintre multele cărţi pe care el le recomandă.
Os Guinness21 încurajează fiecare lider să răspundă la întrebarea:
Cine este Dumnezeu? Însă nu recomandă studiul Scripturii ca sursă
esenţială pentru răspunsul la această întrebare. Se pare că până şi
John Maxwe1l22 foloseşte Scriptura în primul rând ca sursă pentru
lecţiile de leadership, şi nu ca sursă de cunoaştere a lui Dumnezeu
14 James H. Furr, Mike Bonem şi Jim Herrington, Leading Congregational Change Workbook.
15 Hemy T. Blackaby şi Claude V. King, Experiencing God.
1 6 Blackaby şi Blackaby.
1 7 VUlţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii), p. 671 (în orig.).
'" Margaret J. Wheatley, Leadership and the New Science.

19 Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 289 (în orig.).
20
Educaţie, p. 229 (în orig.).
21
Os Guinness, The CaII.
21
John C. Maxwell, The Maxwell Leadership Bible.
si de dezvoltare a caracteru lui (chiar dacă se poate spune că lecţiile

iui de leade rship promovează dezvoltarea caracterului) . Dintre
autorii pe care i-am studiat, George Cladis23 pare a lansa cel mai
clar apel ca liderii şi echipele de lideri să citească Scriptura zilnic.
Blackaby şi King24 subliniază faptul că nu putem folosi ca ghid nu
mai experienţa; fiecare experienţă trebuie verificată şi înţeleasă cu
ajutorul Scripturii. Această concepţie înaltă despre Scriptură este
adoptată şi de Ellen White.25
Dintre autorii actuali în domeniu, Blackaby şi King26, Blackaby
şi Blackaby27, Guinness28 şi Ford29 reflectă probabil cel mai bine
accentul pus de Ellen White pe dezvoltarea caracterului.
Guinness comentează: " Orice căutare din care lipseşte căutarea
după Dumnezeu aduce numai nelinişte. " 3o Aceasta corespunde
cu afirmaţia următoare a lui Ellen White: " Inima omului nu va
cunoaşte niciodată fericirea până când nu se va supune modelării
Duhului Sfânt " .3)
Un număr de autori creştini, inclusiv Blackaby şi Blackaby,32
Blackaby şi King,33 Foster34 şi McNeal,35 fac referiri la rugăciune
mai mult ocazional, dar, surprinzător, Ford, în lucrarea sa centrată
pe Hristos, Transforming Leadership [Transformarea leadershipu
lui],36 nu include niciun capitol despre lideri ca oameni ai rugăciu
nii. Deşi scrie o carte întreagă despre conducerea bisericilor forma
te din grupe, Cladis37 nu propune o abordare a rugăciunii pe grupe.
23 George Cladis, Leading the Team-Based Church.

24 Blackaby şi King.
2.< Tragedia veacurilor, p. 598 (în orig.).
27 Blackaby şi Blackaby.
28 Guinness.
2' Ford.
3(, Guinness, p. 13.
31 Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 1 96 (în orig.).
32 Blackaby şi Blackaby.
34 Foster.
35 Reggie McNeal,A Work of Heart.
36 Ford.
J7 Cladis.
Dintre autorii contemporani care tratează despre unul sau mai

multe aspecte ale cunoaşterii lui Dumnezeu, niciunul dintre cei
studiaţi nu pare să deţină o paletă de sfaturi atât de vastă ca Ellen
White. Necesitatea ca liderul să fie împuternicit prin Duhul Sfânt
este subliniată mai mult decât în orice altă lucrare contemporană
despre leadership.
Consider că sfaturile referitoare la rugăciune date de Ellen
White liderilor sunt definitorii. Ea avertizează în mod repetat că
Dumnezeu nu-i poate binecuvânta, nu-i poate ajuta să prospere şi
nu-i poate susţine pe conducătorii care neglijează să se roage pen
tru ei înşişi, pentru bisericile lor şi pentru cei pe care îi influenţează.
Î n afară de Ellen White38 şi de Skip Bell, nu am descoperit nicăieri
în literatura de specialitate contemporană vreo referire la nevoia de
mai multă rugăciune în şedinţele de comitet. Numai Foster,39 care
consideră că rugăciunea este în centrul tuturor disciplinelor spiri
tuale, i se alătură lui Ellen White în propunerea de a întrebuinţa
postul şi rugăciunea colectivă pentru a primi răspuns la problemele
dificile ale bisericii.
De asemenea, scrierile ei par să se numere printre cele care
promovează cu cea mai mare fermitate împuternicirea prin Duhul
Sfânt a persoanelor de ambele sexe pentru conducerea lucrării de
slujire a Evangheliei. KotterW afirmă că rigiditatea şi tradiţiona
lismul îngreunează învăţarea în organizaţiile caracterizate de auto
mulţumire, însă Ellen White este singura care afirmă că liderii care
descurajează investigaţia şi discuţiile pe marginea unor adevăruri
scripturistice noi sunt conservatori - un apelativ negativ, care de
notă declinul vieţii spirituale.41
Deşi cei mai mulţi autori contemporani, atât creştini, cât şi secu
lari, discută despre integritate, Ellen White pune studiul Scriptu
rii în corelaţie directă cu dezvoltarea caracterului şi cu gândire a
corectă şi, mai mult chiar, prezintă dezvoltarea caracterului ca fiind
31! Mărturi� voI. 8, p. 238 (în orig.).

39 Foster.
40 John P. Kotter, Leading Change.
41 Slujitorii Evangheliei, p. 297, 298 (în oTig.).
mai importantă decât treburile bisericii.42 Hagberg43 admite că

lumea este mai receptivă ca niciodată la leadershipul care vine din
suflet, deşi Ellen White ar înţelege prin acest tip de leadership pro
movarea lui Isus, şi nu doar practicarea unui comportament etic.
Corectitudinea politică sau integritatea ca motivaţie?

Robert Greenleaf a inventat termenul servant leadership (leader
ship prin slujire) în bine-cunoscuta sa lucrare Servant Leadership
[Conducerea prin slujire].44 Deşi, ocazional, face referire la Isus, el
construieşte conceptul de leadership prin slujire pornind în prin
cipal de la concepţia umanistă. Principiile şi maxime le pe care le
prezintă nu vin în contradicţie cu principiile lui Ellen White, însă
fundamentul leadershipului pe care îl propune el este diferit de
fundamentul concepţiei ei. Pentru Ellen White, liderii slujesc, se
sacrifică şi adoptă un comportament neegoist nu datorită bunătăţii
lor înnăscute, ci ca urmare a răspunsului dat harului lui Hristos
şi din dorinţa de a imita umilinţa pe care El a demonstrat-o când
a luat trup omenesc. Reflectând provenienţa sa din religia quakeri
lor, Greenleaf socoteşte că forţele binelui şi ale răului sunt puse în
mişcare de gândurile, atitudinile şi acţiunile fiinţe lor umane. Însă
pentru Ellen White, marea luptă dintre Hristos şi îngerii Lui, pe de
o parte, şi Satana şi îngerii lui, de cealaltă parte, reprezintă cadrul
în care facem alegerile.
Cu toate că nu am întâlnit referiri directe la leadershipul prin
slujire în Blackaby şi King45 sau în Blackaby şi Blackaby,46 sensul
general al ambelor lucrări corespunde cu ceea ce scrie Ellen White
despre nevoia de smerenie şi slujire în caracterul şi practica lide
rilor crestini. Ca si Guinness,47 Ellen White exclude tema leader-
, ,
shipului prin slujire şi la domeniul economic. Ambii autori critică

doctrina prosperităţii şi " evanghelia sănătăţii şi a bogăţiei " , nu-
'2 Mănurii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 279 (în orig.).
43 Hagberg.
.... Robert Greenleaf, SeNant Leadership.
... Blackaby şi Blackaby.

47 Guinness.
mind-o O denaturare a chemării. Asemenea lui Tony Campolo,48

Ellen White credea că liderii ar trebui să fie caracterizaţi de
tăgăduire de sine şi de cumpătare din două motive: pentru a econo
misi bani ca să vestească şi să răspândească Evanghelia şi pentru a
avea resurse cu care să îi ajute pe săraci.49
În cartea sa, The Soul of Leadership [Sufletul leadershipului],
Anderson face o trecere frumoasă de la conceptul de leadership prin
slujire la problema puterii. El afirmă că unui lider-slujitor i se poate
conferi autoritate şi putere atât timp cât foloseşte puterea " pentru
a împlini viziunea şi scopul lui Dumnezeu pentru omenire " .50 Sfatul
lui Ellen ,White cu privire la abuzul de putere coincide cu opinia
lui Anderson, potrivit căreia omul trebuie să conducă în puterea
Duhului Sfânt, şi nu pentru interesul sau lauda personală,51 fapt
care va preîntâmpina abuzul spiritual disfuncţional. Greenleaf dez
bate pe larg consecinţele negative ale centralizării puterii şi, în linii
mari, este de acord cu sfatul lui Ellen White de a nu permite unei
singure persoane să deţină controlul total asupra unei organizaţii.
Henry Nouwen52 face analogie între cele trei ispitiri ale lui
Hristos şi presiunile la care sunt supuşi liderii contemporani de a
fi relevanţi, de a face senzaţie şi de a fi puternici. Şi Ellen White
a socotit că efortul liderilor de a fi sfinţi, plini de compasiune,
imparţiali şi gata pentru misiune este de o mai mare însemnătate
decât importanţa, spectacolul şi puterea.
Greenleaf crede că îndrumarea dată de Ietro lui Moise în legătu
ră cu sistemul de conducere a poporului este un " sfat greşit " .53 Dim
potrivă, Ellen White declară următoarele: " Când Moise era foarte
împovărat, Domnul l-a ridicat prin sfatul şi ajutorul lui Ietro. Sfatul
lui a fost primit şi. . . Moise a fost despovărat. . . El putea să-şi vadă
de viaţa lui, în timp ce oamenii învăţau să poarte responsabilităţi
care să-i facă apţi să ocupe poziţii de încredere, astfel încât Israel
48 Tony Campolo, Is Jesus a Republican ar a Democrat?
.9 Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii.
50 Anderson, p. 199.
51 Ibidem, p. 204.
52 Henri J. M. Nouwen,/n the Name ofJesus: Reflections an Christian Leadership.
53 Greenleaf, p. 97.
să nu se înveţe să depindă de un singur om şi să se încreadă într-un

singur om. "54 Când analizează sfatul lui Ietro, Greenleaf trece peste
un fapt care ar fi putut să-I împiedice pe Moise să-şi însuşească
autoritatea lui Dumnezeu la incidentul cu lovirea stâncii. Dacă ar
fi fost conştient tot timpul că Dumnezeu este Stăpânul lui suprem,
Moise nu ar fi uzurpat autoritatea lui Dumnezeu în situaţia aceea.
Problema nu era sistemul de conducere propus de Ietro, după cum
lasă Greenleaf să se înţeleagă, ci mai degrabă faptul că, atunci
când a lovit stânca, Moise nu a recunoscut autoritatea mai înaltă a
lui Dumnezeu. Î n analiza lui Ellen White, Moise a distrus în mod
tragic tocmai simbolismul leadershipului şi al sacrificiului, pe care
Dumnezeu intenţiona să le ilustreze prin intermediul stâncii şi al
izvoarelor de apă care au ţâşnit din ea.
Ellen White şi resursele umane

Hagberg apreciază că împuternicirea altora şi slujirea altora
sunt caracteristicile unui sistem superior de conducere, pe care ea îl
denumeşte leadership de nivel cinci (Stage Five leadership). Nive
lul cinci al împuternicirii poate fi atins atunci când liderul poate
să răspundă afirmativ la întrebarea: " Eşti suficient de împăcat cu
tine însuţi, în� ât părerea celorlalţi să nu te afecteze? "55 Se pare că
Ellen White Il pune pe Isus în categoria liderilor de nivel cinci si
şase atunci când afirmă: " Î n inima lui Hristos, în care domnea �
armonie perfectă cu Dumnezeu, era pace desăvârşită. El nu era
niciodată măgulit de laude şi nici zdrobit de acuzaţii şi dezamăgiri.
Chiar în timpul celei mai mari împotriviri şi al celui mai crud trata
ment la care a fost supus, El avea încă inima plină de curaj . " 56
Ellen White i-a îndemnat continuu pe lideri să delege autori
tatea şi să îi împuternicească pe alţii, să le ofere oportunitatea de
a lua decizii bune si, totodată, de a face greseli din care să învete.
Î n această privinţ ă , scrierile ei coincid cu �ele ale lui Kouzes ' şi
54 Scrisoare către J. H. Kellogg, Scrisoarea 64, 1 886, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
55 Hagberg, p. 154.
56 Viaţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii), p. 330 (în orig.).
Posner,57 care afirmă că liderul nu ar trebui să le spună oameni

lor talentaţi cum să-şi facă treaba. Bennis este de aceeaşi părere:
" Leadershipul nu înseamnă atât de mult exercitarea puterii în sine,
cât împuternicirea altora. "58
Un principiu citat frecvent în literatura de specialitate este acela
că liderul ar trebui să-şi descopere chemarea, ideea pentru care
să fie gata să-şi dea viaţa.59 Viziunea primilor lideri adventişti era
aceea de a salva lumea pentru Isus Hristos. Scrierile adresate de
Ellen White liderilor şi, în acelaşi timp, exemplele din viaţa ei, ne
transmit această viziune. Visul ei era ca biserica, un întreg alcătuit
din pers()ane de toate vârstele, de ambele sexe şi din orice rasă,
să se unească în proclamarea lui Isus, în contextul întreitei solii
îngereşti. În general, Guinness60 şi Ellen White61 sunt de acord că
liderul trebuie să primească mai întâi el însuşi chemarea de a-L
urma pe Dumnezeu si apoi să audă si să răspundă chemării de a-i
'
câş! iga pe alţii pentr� Împărăţia Sa.
In construirea concepţiei sale despre lume şi viaţă, Wheatleyt'2
porneşte de la premisa că viaţa apare nu prin cuvântul creator al
lui Dumnezeu, ci din haos, dar admite că Universul este caracteri
zat de ordine, chiar dacă este în continuă schimbare. În schimb,
potrivit concepţiei lui Ellen White, Dumnezeu coordonează schim
barea şi crearea continuă, ca un mod al Său de a susţine ordinea
şi funcţionarea.63 Wheatley extrage lecţii despre leadership din
fizica cuantică şi din lumea invizibilă a câmpurilor de energie şi a
electromagnetismului; Ellen White socoteste că Duhul Sfânt exer
cită influenţa unificatoare cea mai puterni�ă din Univers. Întrucât
argumentul lui Wheatley are drept fundament naturalismul, ea
priveste faptele, datele, teoriile si postulatele prin prisma acestei
conc� pţii despre lume şi viaţă. În i umea lui Ellen White există egali-
57 James Kouzes şi Barry Posner, The Leadership Challenge.

58 Warren Bennis şi Burt Nanus, Leaders: The Strategies for Taking Charge.
59 Guinness, p. 3.
60 Guinness.
6' Calea către Hristos.
62 WheatIey.
63 Tragedia veacurilor; Sfaturi pentrn sănătate.
tate; în lumea naturalistă a lui Charles DaIWin64 nu există egalitate.

(DaIWin credea că bărbaţii sunt mai inteligenţi decât femeile şi că
europenii sunt mai inteligenţi decât asiaticii sau african ii. )65
Un fapt interesant este că am descoperit prea puţini autori care
să abordeze tema împuternicirii liderilor care provin din grupuri
minoritare. Probabil că una dintre cauzele pentru care autorii con
temporani au omis să accentueze includerea minorităţilor este pre
misa de la care au plecat, şi anume că toate grupurile sunt egale.
O altă cauză ar putea fi penuria de autori minoritari în literatura
de specialitate cel mai mult vehiculată. Totuşi Leslie Poli ard le
aminteşte liderilor că, deşi e posibil ca în prezent să nu existe o
problemă legată de împuternicirea unor oameni de rase diferite,
relaţiile şi comunicarea dintre grupuri sunt îngreunate din cauza
trecutului.66 Chiar şi Ellen White scrie puţin despre împuternicirea
în poziţii de conducere a persoanelor aparţinând unei minorităţi,
deşi abordarea ei este în mod distinctiv nediscriminatorie.
Ca să nu înţelegem greşit sau să ne sustragem apelului lui Ellen
White la abordarea nediscriminatorie în leadership, ea declară:
"
" Există femei care ar trebui să activeze în slujba Evangheliei. 67
Puţini dintre autorii contemporani consacraţi pe care i-am studiat
au abordat fără ocolişuri tema împuternicirii femeilor în poziţia
de lider spiritual sau chiar secular. Autori mai puţin cunoscuţi,
ca, de exemplu, Coleson,68 Banks69 şi Vyhmeister,70 promovează
într-adevăr împuternicirea femeilor ca lideri, la fel ca şi Trible,71
deşi acesta din urmă nu apare de obicei în lista autorilor contem
porani din domeniu. Ellen White pare să sublinieze faptul că toată
biserica ar trebui să fie împuternicită pentru lucrarea de slujire şi,
în acelaşi timp, face şi unele afirmaţii care ne arată că ea susţine
'" Charles Darwin, On the Origin of Species.

6' Charles DaIWin, The Descent ofMan ami Selection in Relation to Sex.
f>(, Leslie N. Pollard (ed.), Embracing Diversity.
67 Evanghelizare, p. 472 (în orig.).
"" Coleson.
69 Rosa Taylor Banks (ed.),A Woman's Place.
70 Nancy Vyhmeister (ed.), Women in Ministry.
71 Trible.
Sunt Ellen White şi John Maxwell de aceeaşi părere? 27
egalitatea dintre bărbaţi şi femei înaintea lui Dumnezeu. Într-una

dintre cele mai semnificative afirmaţii despre împuternicirea ne dis
criminatorie, am descoperit îndrumarea fermă de a nu le interzice
femeilor să preia roluri în conducere sau în lucrarea de slujire: " Fe
meile care doresc să-şi consacre o parte din timp slujirii Domnului
ar trebui învestite . . Nicio mână nu trebuie să fie legată, niciun suflet
.
nu trebuie să fie descurajat, nicio voce nu trebuie să fie adusă la tăcere;

fiecare persoană să lucreze, în particular sau în public, pentru a
contribui la înaintarea acestei mari lucrări. Aşezaţi răspunderile pe
umerii bărbaţilor şi femeilor din biserică, ca să poată să se dezvolte
prin exerciţiu şi, în felul acesta, să devină agenţi eficienţi în mâna
Domnului pentru iluminarea celor care stau în întuneric. " 72
Spre deosebire de Ellen White, Susan Hunt şi Peggy Hutcheson
par oarecum şoviniste şi se limitează să discute numai problema fe
meilor în poziţii de conducere. Totuşi, ele subliniază că persoanele
care deţin poziţii de conducere în biserică trebuie să-şi formeze o
atitudine tolerantă faţă de toţi membrii comunităţilor lor. 73 Aceasta
ar însemna că, în mod ideal, ar trebui să fie incluşi şi tinerii, femeile
şi persoanele de orice etnie.
Ca şi Ellen White, Jeannette Scholer apreciază că subordonarea
presupune inferioritate şi că, odată răscumpărate de Hristos, femei
lor nu trebuie să li se mai impună limite de statut sau funcţie, nici în
biserică şi nici în societate. Ea socoteşte că relatarea despre crearea
lumii este fundamentală pentru înţelegerea naturii noastre umane.
Pentru ea, mântuirea înseamnă atât lucrarea harului în oameni, cât
şi lucrarea harului în relaţiile dintre oameni, în vederea restaurării
conditiei lor de la creare. 74
Î � puternicirea adolescenţilor şi a elevilor în poziţii de condu
cere este un subiect abordat rareori în materialele de speciali
tate contemporane. Ellen White aduce o contribuţie importantă
la tema împuternicirii tineretului pentru evanghelizare şi slujire.
"
72 "The Duty of the Minister and the People , Advent Review and Sabbath Herald, 9 iulie
1 895, p. 434 (sublinierea autorului).
73 Susan Hunt şi Peggy Hutcheson, Leadership for Women in the Church .
74 Jeannette F. Scholer, Turning Reality into Dreams" in Women Authority and the Bible. p. 302.
•.
Întâlnim zeci de afirmaţii de acest gen: "Tinerii şi tinerele ar trebui

să fie educati, să devină lucrători în zona în care locuiesc si, în alte
locuri. " 75
Prezentarea de către Ellen White a contribuţiilor importante
pe care persoanele pensionate le pot aduce cauzei lui Dumnezeu
se aseamănă cu nivelul al şaselea al puterii personale din teoria
lui Hagberg şi cu afirmaţia următoare a lui Greenleaf: " Indife
rent de reputaţia sau de statutul la care au aspirat oamenii, când
îmbătrânesc, ei au tot ce şi-au dorit şi (dacă sunt oameni cu judecată)
se retrag din luptă. Atunci, la bătrâneţe, ei pot face [realiza] ce nu
pot să realizeze oamenii care luptă din răsputeri. " 76
Desi Ellen White sustine relatia traditională de mentorat, în
, ' "
care cel cu mai multă experienţă îl îndrumă pe cel cu mai puţină

experienţă, într-un alt exemplu de sfat atipic, ea îi îndeamnă pe
lideri să îşi ia timp să dezvolte relaţii cu tinerii.77 Curry şi Curry
notează că, pentru a influenţa viaţa unui tânăr, nouă, ca adulţi, tre
buie " să ne pese de ei în fiecare zi şi de fiecare dată când ne întâl
nim cu ei. Să aflăm ce le place, ce nu le place, de cine le place, unde
se duc după serviciul divin şi ce materii le plac sau nu la şcoală. Este
nevoie de mai mult timp decât ar trebui, dar e firesc, din moment ce
majoritatea dintre ei au fost răniţi mai profund decât ar trebui. " 78
Nu am întâlnit niciun autor contemporan consacrat care să includă
în teoria lui despre leadership " petrecerea timpului împreună cu
tinerii " ca rol important al liderului. Ellen White este singura au
toare care accentuează acest aspect.
75 Mărturii, voI. 9, p. 1 18 (în orig.).

7. Greenleaf, p. 308.
77
"Cauza adevărului a pierdut foarte mult datorită lipsei de atenţie faţă de nevoile spirituale
ale tinerilor. Slujitorii Evangheliei ar trebui să-i cunoască pe tinerii din bisericile lor şi
să organizeze întâlniri cu ei, întâlniri în care să domnească buna dispoziţie. Mulţi nu au
tragere de inimă pentru a face acest lucru, dar, în ochii Cerului, neglijenţa lor este păcat.
[ . . . ] Tinerii sunt ţinta atacurilor speciale ale lui Satana, dar bunătatea, amabilitatea şi
simpatia care se revarsă dintr-o inimă plină de iubirea lui Isus le vor câştiga încrederea şi îi
vor salva de multe capcane ale vrăjmaşului. " Slujitorii Evangheliei, p. 207 (în orig.).
78 Kent Curry şi Nita Curry, "Seven Key Characteristics of Teenagers Today" (2003), http:/
www . ninetyandnine.com/Archives/2oo3021 7/ephemera.htm. 24 martie 2006.
Când vorbeşte despre mentoratul între egali (peer mentoring),

Ellen White confirmă " factorul de solidaritate " 79 al lui Gladwe ll,
comentând că tinerii pot exercita asupra colegilor lor o influe nţă de
două ori mai mare decât o pot face adulţii.80
Deşi dezaprobă în repetate rânduri biografiile care ascund
slăbiciunile oamenilor,81 Ellen White este de acord cu Stanley şi
Clinton82 care afirmă că biografiile personalităţilor contemporane
şi istorice pot fi modele valoroase de urmat.
Câtiva autori consacrati de literatură în domeniu mentionează
" ,
persoanele sărace, marginalizate şi neprivilegiate, însă puţini con
sideră că ,militarea pentru dreptatea socială trebuie să fie o trăsă
tură a liderului. Şi în acest caz, Ellen White suplineşte această lip
să şi scrie prolific despre aspectele ce ţin de slujirea săracilor şi a
nevoiaşilor. Dintre autorii pe care i-am studiat, Ellen White este
cea care abordează în modul cel mai lipsit de echivoc această temă,
acuzându-i pe liderii care cred că lucrarea pe care ei o fac pentru
Hristos este prea importantă ca să-şi mai ia timp să observe şi ne
voile celor săraci şi nenorociţi. Scriitorul adventist Dwight Nelson
se alătură avertizării lui Ellen White, declarând: " Hristos se aprinde
de mânie atunci când păzitorii adevărului lui Dumnezeu îi resping
pe cei lipsiţi de drepturi economice, pe cei înstrăinaţi din punct de
vedere social şi pe cei marginalizaţi din cauza naţionalităţii. Săracii,
suferinzii, persoanele cu dizabilităţi, copiii sunt excluşi de cei drept
credinciosi. Modul în care acestia sunt tratati de către cei ce se află
, "
în poziţii de condu �ere şi autoritate îl determină pe 'blândul Isus,

smerit si, linistit'
, să Isi, reverse mânia aprinsă. " 83
Tony Campolo, renumit pentru faptul că pune la îndoială struc
turile puterii ecleziastice, a declarat: " Dintre toate lecţiile pe care
le-au dat ţăranii latino-americani oficialilor şi preoţilor hirotoniţi
care au venit să le predice, niciuna nu a fost mai importantă ca
79 Ma1colm Gladwell, The Tipping Point: Cum lucrurile mici pot provoca schimbări de proporţii.
80 Historical Sketches ofthe Foreign Missions of the Seventh-day Adventists , p. 288 .
81 Conflict and Courage, p. 7.
82
Paul D. Stanley şi J. Robert Clinton, Connecting: The Mentoring Relationship You Need to
Succeed in Life.
83 Dwight Nelson, Pursuing the Passion ofJesus, p. 23.
aceasta: 'Dumnezeu este de partea celor săraci şi asupriţi şi este îm

potriva celor bogaţi şi puternici'. " 84 Henri Nouwen şi-a manifestat
solidaritatea cu cei marginalizaţi prin părăsirea poziţiei de profesor
universitar la Harvard şi acceptarea rolului de preot al comunităţii
persoanelor cu handicap psihic numită L'Arche.
Foster notează că " prevederile biblice împotriva exploatării să
racilor şi împotriva acumulării de bogăţii sunt clare şi directe. Biblia
contestă aproape toate valorile economice ale societăţii contempo
rane . . . Isus vorbeşte despre chestiunea financiară mai mult decât
despre oricare altă problemă sociaIă. " 85
Vorbind despre leadershipul lui John Wesley în domeniul eco
nomiei evanghelice, Theodore Jennings comentează: " Dumnezeu
nu este un dumnezeu al proprietăţii şi al securităţii, ci al dreptăţii
şi al compasiunii. " 86 Când a scris, în Involvement: Being a Responsi
bie Christian in a Non-Christian Society [Implicarea: Cum să fii un
creştin responsabil într-o societate necreştină], despre preocuparea
faţă de societate ca moştenire evanghelică, John StoU a declarat
că John Wesley a fost primul susţinător din secolul al XIX-lea
al activismului social împletit cu pietatea evanghelică şi cu evan
ghelizarea. StoU a urmărit apoi, de-a lungul secolului al XX-lea,
istoria abandonării responsabilităţii sociale de către bisericile evan
ghelice.87
Care sunt cele mai importante calităţi

ale liderului, în opinia lui Ellen White?
Pentru Ellen White, o trăsătură esenţială a liderului este legătura
vie cu Isus Hristos, care are ca rezultat supunerea totală faţă de
voinţa Sa.88 Ideea aceasta este similară cu premisa fundamentală
a lui Nouwen, conform căreia " leadershipul trebuie să-şi aibă
84 Campolo, p. 1 5 1 .
85 Foster, p . 82, 83.
86 Theodore W. Jennings Jr., Good News to the Poor, p. 1 84.
81
John Stott, lnvolvement, voI. 1 .
88 Sfaturi pentru părinţi, educatori �i elevi, p . 5 1 1, 5 12; Mărturii, voI. 5 , p. 423 (în orig.); Ms. 140, 1902.
Sunt Ellen White şi]ohn Maxwell de aceeaşi părere ? 31
rădăcinile în relaţia continuă şi strânsă cu Isus, Cuvântul întrupat . . .

[Aceasta este] sursa cuvintelor, a sfaturilor şi a îndrumărilor [date
de lideri]. " 89
Ellen White socoteste că o altă calitate esentială a conducătorului
este lucrul în echipă.90 În mod similar, Foste � consideră că Duhul
Sfânt oferă căIăuzire poporului lui Dumnezeu la nivel colectiv, şi
nu unor persoane care îşi impun punctul de vedere separat de tru
pul lui Hristos.91 Lencioni92 este de acord cu aceasta când spune că
cei mai mulţi oameni dintr-o echipă de conducere au nevoie doar să
fie auziţi (nu neapărat să se şi aplice propunerile lor), să ştie că s-a
ţinut cont de opinia lor şi că li s-a oferit un răspuns.
Ellen White i-a sfătuit pe lideri să-şi impună limite, să aibă grijă
de sănătatea lor şi să-şi ia timp pentru recreaţie şi pentru familie.93
În mod asemănător, Swenson94 pledează pentru ideea ca liderii să
stabilească limite sau restricţii de ordin emoţional, fizic, relaţional,
financiar şi temporal în viaţa lor supraîncărcată.
După cum Jim Collins95 include dezbaterea, dialogul şi discuţia
între calităţile importante ale liderilor de nivel cinci, tot la fel
Ellen White i-a încurajat pe lideri să nu adune în preajma lor per
soane care să fie întotdeauna de acord cu ei şi să le accepte deciziile
în mod necondiţionat, ci persoane care să gândească singure.96
Ellen White, Guinness şi Ford consideră că leadershipul este o
chemare de la Dumnezeu, şi nu o poziţie pe care şi-o aleg oame
nii. Chemarea aceasta poate fi asociată sau nu cu o funcţie admi
nistrativă sau managerială.
Ellen White consacră o mare parte dintre scrierile ei descrierii
vieţii lui Isus, în persoana căruia Ford vede şi suma tuturor calită-
K' Nouwen, p. 45.

,,, Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei.
91 Foster.
'2 Patrick Lencioni, The Five Dysfunctions of a Team .
'3 Selected Messages, cartea 3.
'l4 Richard A. Swenson, Margin: Restoring Emotiona� Physica� Financia� and Time Reserves
to Overloaded Lives.
os
Jim Collins, Good to Great.
96 Schiţe din viaţa mea, p. 321 (în orig.).
ţilor prezentate în cărţile despre teoria leadershipului. Ford crede

că Isus " a reuşit să creeze şi să transmită o viziune captivantă; a
reusit să schimbe subiectele de discutie ale oamenilor si năzuintele
'
lor; a reuşit să-i determine pe urmaşii Lui să îşi dep ăşească i � te
resul personal; a reuşit să ne ajute să ne vedem pe noi înşine şi
lumea noastră într-un fel cu totul nou; a reuşit să ofere o perspectivă
profetică asupra esenţei lucrurilor; şi a reuşit să producă cea mai
înaltă schimbare. " 97 Ellen White extrage calităţile practice ale li
derului din principiile exemplificate în viaţa lui Hristos. Ca şi
Guinness, Ellen White consideră că Isus nu este doar un simplu
lider religios, ci " Domnul întregului pământ " .98
Ford notează că Isus i-a format pe urmaşii Săi pentru viitor,
permiţându-Ie să greşească şi, apoi, repunându-i în drepturi.99 BeII
preconizează că, atunci când membrilor sau colegilor le este teamă
să încerce ceva de frică să nu greşească, biserica sau şcoala este
condamnată la mediocritate. 1oo Blackaby şi Blackaby observă că
Dumnezeu foloseşte eşecul ca pe o oportunitate de învăţare; astfel,
nicio experienţă, fie ea bună sau rea, nu înseamnă o pierdere de
timp. 101 Ellen White scrie în mod repetat despre nevoia de a-i trata
pe cei care greşesc cu bunătate, compasiune şi respect.102 Î n această
privinţă, ea se alătură lui Cladis, care scrie: " Dacă ridiculizăm sau
pedepsim persoana care a făcut o greşeală în timp ce încerca să lu
creze pentru Dumnezeu, vom înăbuşi iute spiritul inovator. " 103
Pentru Blackaby şi King, esenţa dezvoltării unei viziuni şi a ela
borării unei planificări proactive este sarcina de a descoperi unde
lucrează Dumnezeu şi apoi de a I te alătura. 104 Această maximă este
în concordanţă cu sfatul lui Ellen White despre dezvoltarea viziunii.
Ea declară: " Î n timp ce Dumnezeu şi îngerii îşi fac lucrarea, cei ce
Y7 Ford, p. 15.
98 Guinness, p. 1 67; Evanghelizarea prin literatură, p. 37 (în orig.).
99 Ford, p. 280.
1 00 BeII, p. 1 13.
101
Blackaby şi Blackaby, p. 43.
102
Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei.
1 03 Cladis, p. 153.
104 Blackaby şi King, p. 48.
mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos par să fie stăpâniţi de o

indiferenţă rece. Ei nu lucrează în armonie cu Hristos şi cu înge
rii cei sfinţi. " !05 Blackaby şi King!06 şi EUen White!07 susţin că, dacă
încrederea liderilor în Dumnezeu este profundă, voinţa Sa devine
voinţa lor. BeII extinde expresia folosită de Stephen Covey, " men
talitatea abundenţei " , pentru a defini caracterul lui Dumnezeu,
care oferă resurse atunci când există viziune, acţiune şi progres. 1 08
Ca şi Ellen White, Blackaby şi Blackaby consideră că o gândire
reflexivă şi o plănuire pline de succes depind în mai mare măsură
de viziunea lui Dumnezeu decât de imitarea strategiilor de succes
ale altora�!09
Charles Swindoll scrie că "viziunea este adusă la existenţă de
credinţă, este susţinută de speranţă, este însufleţită de imagina
ţie şi este consolidată de entuziasm. " lIo Ford propune trei între
bări ca parte a procesului de dezvoltare a viziunii şi de elaborare
a planificării: ( 1 ) Este aceasta viziunea lui Dumnezeu? (2) Este
aceasta metoda lui Dumnezeu? (3) Este acesta momentul ales de
Dumnezeu?!!! Ellen White propune procese similare pentru elabo
rarea planificării şi pentru dezvoltarea viziunii.1 I2
Blackaby şi King susţin că liderul are credinţa că Dumnezeu îi
va da putere şi îl va înzestra să facă tot ceea ce îi cere El, chiar
dacă acea însărcinare depăşeşte interesele sale de până atunci,
talentele cunoscute şi experienţa anterioară.1I3 Deşi Ellen White
spune că " orice chemare [din partea lui Dumnezeu] este o împuter
nicire " , ! 14 se pare că ea este de acord în mai mare măsură cu instruc
torul de tineret Jim Slevcove, care scria: " Este util să îi punem pe
1 05 Mărturii, voI. 3, p. 1 98 (în orig.).

1(16 Blackaby şi King, p. 1 76.
107 VUlţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii), p. 668 (în OTig.).
108 BeII, p. 1 69.
1 \J9 Christian Leadership, p. 37; Blackaby şi Blackaby, p. 59.
0
11 Charles Swindoll, Quest for Character, p. 98.
III
Ford, p . 94.
1 1 2 Th is Day With God, p. 27.
\ 1 3 Blackaby şi King, p. 72-77.

1 14 Parabolele Domnului Hristos, p. 333 (în orig.).
oameni la lucru în domeniul în care au aptitudini. " 1 15 Dick şi

Miller, 1 16 1a fel ca şi Greenleaf, 1 17 îi încurajează totodată pe oameni
să descopere rolul în care îşi pot întrebuinţa cel mai bine aptitudi
nile, la fel ca şi Collins,1 I8 care susţine că liderul ar trebui să des
copere unde are potenţial să activeze cel mai bine şi ce este genetic
proiectat să devină.
Blackaby şi Kingl l9 susţin cu fermitate că Dumnezeu cere întot
deauna din partea liderului să se adapteze la circumstanţe, relaţii,
mentalităţi, angajamente, acţiuni sau convingeri diferite. McNeal
adoptă o abordare neobişnuită a planificării personale pe termen
lung şi susţine abandonarea destinului carierei în mâinile lui Dumne
zeu,120 în contrast cu cea mai mare parte a literaturii de specialitate,
care insistă ca liderul să îşi imagineze cum va arăta peste zece ani
sau peste o anumită perioadă mai lungă de timp. Cu toate că Ellen
White afirmă: " Succesul în orice domeniu presupune un obiectiv
clar " ,121 ea mai afirmă şi: " Consacră-te lui Dumnezeu dimineaţa . . .
Rugăciunea ta să fie: 'O, Doamne, ia-mă cu totul în stăpânire. Aşez
toate planurile mele la picioarele Tale.' . . . Consacră-I [lui Dumne
zeu] toate planurile tale, pentru ca ele să fie aduse la îndeplinire sau
abandonate, după cum va indica providenţa Sa." 122
În ceea ce priveşte dezvoltarea viziunii, Ellen White a scris
că " suntem cu totul lipsiţi de orizont în planurile noastre. Avem
nevoie de o gândire mai cuprinzătoare." 123 Collins atenţionează
că obiectivele mari, provocatoare şi îndrăzneţe (Big Hairy Auda
cious Goals, B-HAGS) nu ar trebui stabilite ca un act de bravadă,
ci ar trebui gândite foarte bine. El îi încurajează pe lideri să nu se
mulţumească să facă lucrurile " bine " , ci să aspire la excelenţă, dacă
I lS Jim Slevcove, " Managing Your Ministry" , Youthworker, ian./feb. 2004, p. 14.
I Ib
Dick şi Miller.
1 17
Greenleaf.
I I' Collins.
1 19 Blackaby şi King.
1 20
McNeal.
121
Educaţie, p. 262 (în orig.).
1 22 Calea către Hristos, p. 70 (în orig.).
l2J Manuscript Releases, voI. 6, p. 329.
vor să îşi găsească împlinirea. 124 Pentru Ellen White, sentimentul

de împlinire care decurge din excelenţa în activitate se găseşte în
Coloseni 3,23: " Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru
Domnul, nu ca pentru oameni. "
Ellen White i-a îndemnat pe lideri să îşi asume responsabilitatea
şi " să îşi asume un anumit risc pentru succesul acestei solii " . 125 Ea
a deplâns " ritmul lent şi lipsit de credinţă " .126 Kotter împărtăşeşte
ideea lui Ellen White că este important să creezi un sentiment
al urgenţei pentru a realiza schimbarea.127 Amândoi încurajează
acţionarea cu rapiditate şi sunt de acord că este important să prinzi
ocaziile din mers. Greenleaf consideră " povara nehotărârii cu mult
mai mare decât beneficiul hotărârii. " 128 În opinia lui, creativitatea
presupune să rişti, să experimentezi şi să fii perseverent atunci când
dai greş, fapt oarecum contrar prudenţei, iar instituţiile înăbuşă
contribuţiile optime ale persoanelor celor mai înzestrate.
Observaţiile lui Greenleaf coincid cu cele ale lui Ellen White în
ceea ce priveşte acţionarea cu promptitudine, atunci când spune:
" Trebuie să ne opunem acelor lucruri pe care le considerăm greşite,
dar nu putem să conducem dacă adoptăm o atitudine predomi
nant negativă. Putem să conducem o instituţie sau o societate în
ansamblu numai prin acţiuni de sprijin puternice, specifice şi bine
ţintite. " 129
Contribuţia lui Ellen White

În concluzie, sfaturile lui Ellen White se aseamana In mare
măsură cu cele din literatura de specialitate actuală în ceea ce
priveşte premisa că guvernele, bisericile sau corporaţiile există pen
tru a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor. Tema marii lupte
124 Collins.
1 2.\ Scrisoare către William Peabody, Scrisoarea 27, 1 859, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
12. Ibidem.
127 Kotter.
128 Greenleaf, p. 77.
1 29 Ibidem , p. 248.
dintre Hristos şi Satana, recurentă în scrierile ei, se aseamănă pro

babil cel mai puţin cu ideile din literatura de specialitate actuală.
Tema marii lupte reprezintă elementul structural de bază din care
derivă toate sfaturile ei spirituale şi practice despre leadership.
Acest cadru al conflictului dintre Hristos şi Satana şi, în consecinţă,
nevoia ca omenirea să aleagă pe care lider îl va urma reprezintă
contribuţia unică pe care Ellen White a adus-o teoriilor despre
leadership.
CAPITOLUL III
e, vreau
să Te cun c mai bine !
Informaţiile în domeniul leadershipului abundă! Administratorii

şi liderii de corporaţii primesc prin poştă sau prin e-mail o sumede
nie de invitaţii la ateliere de leadership, la convenţii de leadership,
la reuniuni şi conferinţe despre leadership. Librăriile sunt înţesate
cu cărţi despre leadership şi despre teoriile leadershipului. Studiul
realizat de Joseph Rost cu privire la cărţile despre leadership apărute
anual indică o înmulţire exponenţială a acestora în a doua jumătate
a secolului al XX-leal şi el preconizează că această tendinţă va fi
şi mai accentuată în primii ani ai noului mileniu. Deşi multe din
tre sursele de informaţie verbală şi scrisă sunt seculare, ca de pildă
bestsellerurile lui Malcolm Gladwell, The Tipping Point şi Blink
[apărută la noi sub titlul (S)clipirea n. tr.], autori creştini, ca John
-
Maxwell şi Rick Warren, au unit cu succes sfera de acţiune creştină

cu cea seculară. Cărţile lor despre leadership s-au vândut în mili
oane de exemplare.
Ce anume satisface aşteptările liderului contemporan? De ce
liderii creştini citesc cu atâta aviditate autori ca John Maxwell şi
alţii ca el? Ce anume stă la baza interesului actual enorm pentru
teoria leadershipului?
I Joseph Rost, LeadeT!hip for the Twenty-FiT!t Centwy, p. 46.

Deşi volumul de faţă nu ne permite să analizăm în profunzime

aceste întrebări, este destul de evident faptul că liderul postmo
dern caută să aibă un sens în viaţă. Nimeni nu poate nega atracţia
atotprezentă pentru succesul temporar, însă se pare că frământare a
spirituală a oamenilor de azi indică o năzuinţă după ceva mai
profund, mai mistic, ceva care depăşeşte ţinta de a fi mai mare,
mai bun, mai bogat şi mai puternic. De aici şi înmulţirea cărţilor
despre leadership, cum ar fi: The Soul of Ministry [Sufletul sluji
rii], Spiritual Leadership [Leadershipul spiritual], Servant Leader
ship [Conducerea prin slujire], The Path [Calea], Experiencing God
[Experimentarea lui Dumnezeu], A Work of Heart [O lucrare a ini
mii] şi The CaII [Chemarea] .
Poate un vizionar din secolul al XIX-lea să mai răspundă la
strigătul sufletesc al liderului postmodern după un sens în viată?
În acest capitol vom examina valorile fundamentale ale lui El i en
White. Pentru ea, liderul adevărat trebuie să fie stăpânit de Duhul
Sfânt şi să răspundă harului lui Dumnezeu în viaţa lui/ei. Ea cre
dea lăsat că inima omului nu va cunoaşte niciodată fericirea sau
adevăratul sens în viaţă până când " nu va fi supusă modelării de
către Duhul lui Dumnezeu. " 2 Vom descoperi că Ellen White nu a
considerat mantaua de lider ca pe un fel de ungere mistică a aces
tuia cu darul superiorităţii sau al infailibilităţii. Dimpotrivă, ea a
declarat: " Calea spre a deveni mare si nobil este aceea de a fi ca
Isus - curat, sfânt şi fără pată. " 3 În opi � ia ei, nevoia cea mai mare a
liderului este aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a fi condus
de Duhul Său.
În continuare, vom analiza câteva sfaturi ale lui Ellen White
cu privire la rolul Duhului Sfânt în viaţa liderului, la importanţa
timpului petrecut împreună cu Dumnezeu în studiul Scripturii,
la formarea caracterului şi la importanţa rugăciunii. De aseme
nea, vom arunca o privire scurtă asupra experienţei lui Ellen White
cu Dumnezeu. Prin rugăciunile ei scrise şi rostite, am ajuns să în
ţeleg foarte bine amploarea relaţiei ei cu Dumnezeu. Asemăna-
"
" Our BaUle With Evil , Review and Herald, 25 august 1896.
-' Christian Leadership, p. 48.
Doamne, vreau să Te cunosc mai bine! 39
rea cu Isus şi transformarea după chipul Său reprezentau scopul

momentelor ei devoţionale şi, în aceeaşi măsură, lucrarea ei de o
viaţă.
Nevoia liderului de Duhul Sfânt

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul primeşte
putere de la Duhul Sfânt. " Duhul Sfânt le este dat numai acelora
care nădăjduiesc cu umilinţă în Dumnezeu, care sunt atenţi la
călăuzi rea şi la harul Său. Puterea lui Dumnezeu aşteaptă să fie
cerută şi primită. Această binecuvântare făgăduită, dacă este cerută
prin credinţă, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. " 4
" Duhul Sfânt este eficienţa şi puterea tuturor slujitorilor lui
Dumnezeu. "5
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul primeşte spi
ritul d,e lucru în echipă de la Duhul Sfânt. " Domnul, în înţelepciunea
Sa, a lăsat ca, prin intermediul relaţiei strânse care ar trebui să
existe între credinciosi, crestin să fie unit cu crestin si' comunitate
cu comunitate. Î n fel � l acest a, instrumentele om � nest, i vor fi făcute
în stare să conlucreze cu cele dumnezeieşti. Fiecare persoană va
fi supusă Duhului Sfânt şi toţi credincioşii se vor uni într-un efort
organizat şi bine direcţionat pentru a duce în lume vestea bună a
harului lui Dumnezeu. " 6
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul aude glasul lui
Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfânt. " Oare nu sunt astăzi mulţi
oameni, chiar şi în rândul liderilor religioşi, care îşi împietresc inima
faţă de Duhul Sfânt, fapt pentru care le este imposibil să recunoască
glasul lui Dumnezeu? Nu resping ei Cuvântul lui Dumnezeu ca să-şi
păstreze tradiţiile? " 7
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, umilinţa
este o condiţie necesară pentru a primi binecuvântarea Duhului Sfânt.
4 Viaţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii) , p. 672 (în orig.).
; Manuscrisul 1 1 7, 1 902, Los Angeles, California, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
• Faptele apostolilor, p. 164 (în orig. �
7 Viaţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii) , p. 213 (în orig.).
" Când Hristos rămâne în sufletele lucrătorilor, când orice urmă de

egoism dispare, când între ei nu mai există rivalitate şi nici luptă pen
tru supremaţie, când sunt uniţi, când se sfinţesc, astfel încât dragos
tea reciprocă să se vadă şi să se simtă, atunci este tot atât de sigur
că harul Duhului Sfânt se va revărsa asupra lor după cum este sigur
că nu va trece nicio iotă sau o frântură de iotă din făgăduinta ' lui
Î
Dumnezeu. nsă, atunci când lucrătorii discreditează activitatea alto
ra pentru a-şi arăta superioritatea, ei dovedesc că propria lor lucrare
nu poartă semnătura necesară. Dumnezeu nu îi poate binecuvânta. "8
Principiul de leadership al lui Ellen White: Chemarea liderului
este confirmată de Duhul Sfânt. " Oamenii se amăgesc, crezând că Î i
slujesc lui Dumnezeu, când, de fapt, îşi slujesc lor înşişi şi fac din
interesul cauzei şi lucrării lui Dumnezeu o chestiune secundară.
Inimile lor nu sunt consacrate. Domnul nu găseşte nicio plăcere în
slujirea adusă de aceste persoane. Din când în când, pe măsură ce
cauza adevărului a progresat, El a desemnat, prin providenţa Sa,
oameni care să ocupe anumite poziţii la Battle Creek. Aceştia ar fi
putut ocupa poziţii importante dacă s-ar fi consacrat lui Dumnezeu
şi dacă şi-ar fi dedicat energia lucrării Sale. Aceşti oameni aleşi
de Dumnezeu aveau nevoie tocmai de disciplina pe care le-ar fi
impus-o devotamentul faţă de lucrarea Sa. Ei ar fi fost onoraţi prin
venirea lor în legătură cu Dumnezeu şi prin primirea Duhului Său
Sfânt în vederea calificării lor pentru responsabilităţile pe care
au fost chemaţi să le poarte. Ei nu pot dobândi o experienţă şi o
cunoaştere profundă a voinţei divine dacă nu ocupă posturile în
care să poarte poveri şi responsabilităţi. " 9
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul este chemat
de Duhul Sfânt indiferent de sexul lui. " Ceea ce-i pregăteşte pe lu
crători, atât bărbaţi, cât şi femei, să devină pastori ai turmei lui
Dumnezeu este faptul că sunt secondaţi de Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu. " 10
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul este che

mat de Duhul Sfânt indiferent de studiile şi de experienţa lui. " Ori-
, Evenimentele ultimelor zile, p. 1 90 (în orig.).
, Mărturii, voI. 3, p. 468, 469 (în orig.).
\O Mărturii, voI. 6, p. 322 (în orig.).
care ar fi reuşitele sale academice, numai cel care înţelege că este

răspunzător înaintea lui Dumnezeu şi care este condus de Duhul
Sfânt poate fi un profesor eficient sau un lucrător de succes, care
să-i câştige la Dumnezeu pe cei care ajung sub influenţa lui. Pot fi
desemnaţi în funcţia de conducători ai instituţiilor noastre oameni
care nu ţin cont de sfatul divin? Să ne ferească Dumnezeu! Putem
să-i luăm drept călăuze sigure pe aceia care manifestă un spirit de
necredintă si care nu trăiesc adevărata evlavie, nici în cuvintele si,
, ,
nici în caracterul lor? " 11
Nevoia liderului de a studia Scriptura

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul încurajează
discuţia despre adevărurile scripturistice noi. ,,Atunci când vor creşte în
har, cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu vor primi o înţelegere
din ce în ce mai clară a Cuvântului Său. Ei vor discerne o nouă lumină
şi o nouă frumuseţe în adevărurile lui sfinte. Aşa a fost în întreaga is
torie a bisericii din toate veacurile şi aşa va fi până la sfârşit. Dar când
viaţa spirituală este în declin, există întotdeauna tendinţa de a nu
se mai face progrese în ce priveşte cunoaşterea adevărului. Oamenii
se mulţumesc cu lumina pe care au primit-o deja din Cuvântul lui
Dumnezeu şi descurajează orice dorinţă de a cerceta mai mult din
Sfintele Scripturi. Ei devin conservatori şi caută să evite dezbaterile. "12
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, Scrip

tura este superioară filozofiei. " Sunt printre noi oameni în poziţii de
răspundere care susţin că opiniile câtorva aşa-zişi filozofi orgolioşi
trebuie să fie socotite mai vrednice de încredere decât adevărul
Bibliei sau mărturiile Duhului Sfânt. O credinţă ca aceea a lui Pavel,
Petru şi Ioan este considerată învechită şi de netolerat în ziua de
astăzi. Este numită absurdă, mistică şi nevrednică de o minte inteli
gentă.
Dumnezeu mi-a arătat că aceşti oameni sunt asemenea lui
Hazael, ca un bici pentru poporul nostru. Ei îşi înalţă înţelepciunea
II Th is Day With God, p. 248.
12 Slujitorii Evangheliei, p. 297, 298 (în otig.).
mai presus de ceea ce stă scris. Această lipsă de încredere în ade

vărurile Cuvântului lui Dumnezeu, care se datorează faptului că
judecata omenească nu poate înţelege tainele lucrării Sale, se află
în orice loc, în toate clasele sociale. Ea este prezentată în majori
tatea şcolilor noastre şi este inclusă în lecţiile de la grădiniţă. Mii
de oameni care mărturisesc a fi creştini dau ascultare spiritelor
mincinoase. Spiritul întunericului înveşmântat în haina religiei vă
va înfrunta pretutindeni. " 13
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul nu pennite
spiritului elitist să genereze prejudecăţi faţă de adevăr. " Cei care lasă
ca prejudecata să le împiedice mintea să primească adevărul nu
pot primi iluminarea divină. Atunci când cineva prezintă un punct
de vedere din Scriptură, mulţi nu-şi pun întrebarea: 'Este această
viziune adevărată, în conformitate cu ceea ce a spus Dumnezeu?',
ci mai degrabă: 'Cine o susţine?' şi, dacă nu vine din partea unei
persoane cu care simpatizează, nu îl acceptă. Sunt atât de mulţu
miţi cu ideile lor, încât nu vor să cerceteze dovezile Scripturii cu do
rinţa de a învăţa, ci refuză să fie interesaţi, şi asta numai din cauza
prejudecăţilor lor.
De multe ori, Domnul lucrează acolo unde ne aşteptăm cel mai
puţin; El ne surprinde descoperindu-Şi puterea prin instrumentele
alese de El şi trecând pe lângă oameni prin care ne-am fi aşteptat să
fie transmisă lumina. Dumnezeu vrea să primim adevărul datorită
valorii lui - pentru că este adevăr. " 14
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, Biblia
este propriul ei interpret. " Biblia nu trebuie interpretată în aşa fel
încât să se potrivească cu ideile oamenilor, indiferent cât de mult
timp au susţinut ei că aceste idei ar fi adevărate. Nu trebuie să
acceptăm ideile comentatorilor ca şi cum ar fi glasul lui Dumnezeu;
ei sunt oameni muritori şi supuşi greşelii ca şi noi. Dumnezeu ne-a
dăruit şi nouă, la fel ca şi lor, capacitatea de a judeca. Noi ar trebui
să considerăm că Biblia este propriul ei interpret. " 15
13 Mărturii , voI. 5, p. 79 (în orig.).

14 Slujitorii Evangheliei, p. 1 25 , 1 26 (în orig., ediţia 1892).
15 Ibidem, p. 1 26.
Nevoia liderului de a-şi dezvolta caracterul

Principiul de leadership al lui Ellen White: Integritatea şi dez
voltarea caracterului liderului depind de timpul petrecut cu Dumnezeu.
" Păziţi-vă cu grijă orele de rugăciune şi de cercetare de sine. Puneţi
deoparte o perioadă în fiecare zi pentru studiul Scripturii si' pen
tru comuniune cu Dumnezeu. În felul acesta, veţi dobândi putere
spirituală, veţi creşte în harul lui Dumnezeu şi veţi fi tot mai plăcuţi
înaintea Lui. Numai EI ne poate direcţiona corect gândurile. Numai
EI ne poate da aspiraţii nobile şi numai EI ne poate modela caracte
rul după asemănarea divină. Dacă ne apropiem de EI în rugăciune
serioasă, EI ne va umple inima cu scopuri înalte şi sfinte şi cu dorinţa
profundă şi sinceră de a fi puri şi de a avea un cuget curat. " 16
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Pentru lider, atât
binecuvântările, cât şi dificultăţile sunt o chemare la dependenţă de
Dumnezeu. " Când copiii lui Dumnezeu, şi în mod deosebit aceia
care se află în poziţii de răspundere, sunt determinaţi să-şi atribuie
slava care 1 se cuvine lui Dumnezeu, atunci Satana jubilează. A
câştigat biruinţa. EI însuşi a căzut exact în acest fel. Aşa izbuteşte el
cel mai bine să-i ispitească pe alţii, spre ruina lor. Dumnezeu ne-a
dat în Cuvântul Său atât de multe lecţii despre pericolul înălţării de
sine tocmai pentru a ne pune în gardă împotriva şiretlicurilor lui.
Nu există niciun impuls al naturii noastre, nicio capacitate a minţii
sau înclinaţie a inimii care să nu aibă nevoie să fie ţinută clipă de
clipă sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Nu există nicio binecu
vântare pe care Dumnezeu o dă omului şi nicio încercare prin care
EI îi îngăduie să treacă, pe care Satana să nu poată şi să nu vrea
să le folosească pentru a ispiti, a chinui şi a nimici sufletul, dacă i
se dă chiar şi cel mai mic prilej. De aceea, oricât de mare ar fi lu
mina spirituală a cuiva, oricât s-ar bucura de harul şi de binecuvân
tarea divină, el trebuie să umble întotdeauna cu smerenie înaintea
Domnului, cerând în credinţă ca Dumnezeu să-i călăuzească fie
care gând şi să-i controleze fiecare impuls. " !7
16 "
"Lights i n the World , Review and Herald, 10 noiembrie 1910.
17 Patriarhi şi profeţi, p. 42 1 (în otig.).
Principiul de leadership al lui Ellen White: Grija faţă de cei săraci

" Sunt mulţi aceia care susţin
fi ajută pe lider să-şi dezvolte caracterul.
cu multă însufleţire că toţi oamenii ar trebui să aibă parte în mod
egal de binecuvântările materiale ale lui Dumnezeu. Dar nu acesta
a fost planul Creatorului. Diversitatea în ceea ce priveşte starea
socială este unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu intenţionea
ză să pună la încercare caracterul şi să îl dezvolte. Cu toate acestea,
El vrea ca aceia care au bunuri materiale să se considere numai
administratori ai bunurilor Sale, persoane cărora li s-au încredinţat
mijloace care să fie folosite spre binele celor suferinzi şi nevoiaşi.
Domnul Hristos a spus că pe săraci îi vom avea întotdeauna
cu noi, iar El Îşi uneşte interesele cu cele ale poporului Său în su
ferinţă. Inima Răscumpărătorului nostru simte milă faţă de cei mai
săraci şi mai nenorociţi dintre copiii Săi pământeşti. El ne spune
că ei sunt reprezentanţii Lui pe pământ. El i-a aşezat printre noi
pentru a trezi în inima noastră dragostea pe care o simte El faţă de
cei suferinzi şi oprimaţi. Mila şi bunătatea manifestate faţă de ei
sunt primite de Hristos ca fiind arătate faţă de El. Un act de cru
zime sau de neglijenţă faţă de ei este socotit ca şi cum l-ar fi fost
făcut Lui. " 18
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Poziţia înaltă în
conducerea administrativă şi presiunile extreme impun dependenţa
de Dumnezeu. " Toţi aceia care pretind că sunt evlavioşi se află
sub obligaţia cea mai sfântă de a-şi păzi sufletul şi de a exercita
stăpânire de sine chiar şi în situaţiile cele mai provocatoare. Pove
rile aşezate asupra lui Moise erau foarte mari; puţini oameni vor
fi vreodată încercaţi atât de greu ca el; şi totuşi, faptul acesta n-a
constituit o scuză pentru păcatul său. Dumnezeu a luat măsuri în
destulătoare pentru poporul Său; şi, dacă se vor baza pe puterea
Sa, credincioşii nu vor deveni niciodată victimele împrejurărilor.
Ispita cea mai puternică nu poate scuza păcatul. Oricât de mare ar
fi presiunea la care este supus sufletul, păcatul este propria noastră
faptă. Nici pământul şi nici iadul nu au puterea de a constrânge pe
cineva să facă rău. Satana ne atacă în punctele noastre slabe, dar
l' Patriarhi şi profeţi, p. 555, 536 (în orig.).
nu trebuie să ne lăsăm înfrânţi. Oricât de sever sau de neaşteptat ar

fi atacul lui, Dumnezeu are grijă să ne dea ajutor şi, în puterea Sa,
putem birui. " 19
,,[Liderii] nu trebuie să uite niciodată că poziţia nu va schim
ba niciodată caracterul şi nici nu-l va face pe om infailibil. Cu cât
este mai înaltă poziţia pe care o ocupă un om şi cu cât este mai
mare răspunderea pe care o are de purtat, cu atât mai întinsă va fi
influenţa pe care el o exercită şi cu atât mai mare va fi nevoia sa de
a se simţi dependent de înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu şi
de a cultiva caracterul cel mai bun şi mai sfânt. " 20
Principiul de leadership al lui Ellen White: Caracterul liderului
este dat de ascultarea şi încrederea lui în Dumnezeu, şi nu de poziţia
lui. "Aceia care ocupă astăzi poziţii de încredere ar trebui să se
străduiască să înveţe lecţia din rugăciunea lui Solomon. Cu cât este
mai înaltă poziţia pe care o ocupă un om şi cu cât este mai mare
răspunderea pe care o are de purtat, cu atât mai întinsă va fi influ
enţa pe care el o exercită şi cu atât mai mare va fi nevoia sa de a fi
dependent de Dumnezeu. El trebuie să-şi amintească întotdeauna
că, odată cu chemarea la lucrare, vine şi chemarea de a umbla cu
băgare de seamă înaintea semenilor lui. Trebuie să stea înaintea
lui Dumnezeu cu atitudinea unui învăţăcel. Poziţia nu îi conferă
omului sfinţenie de caracter. Un om devine într-adevăr mare atunci
când Î l onorează pe Dumnezeu şi când ascultă de poruncile Lui. " 21
Principiul de leadership al lui Ellen White: Conducerea lui
Dumnezeu este superioară conducerii omului. " Scriu lucrurile aces
tea pentru ca toţi să ştie că nu există niciun conflict în rândurile
adventiştilor de ziua a şaptea în ceea ce :p riveşte chestiunea con
ducerii. Domnul Dumnezeul cerului e Impăratul nostru. El e
Conducătorul în care ne putem încrede în mod sigur, deoarece El
nu face niciodată nicio greşeală. Să onorăm pe Dumnezeu şi pe Fiul
Său, prin care Dumnezeirea şi lumea comunică. " 22
19 Patriarhi şi profeţi, p. 421 (în orig.), sublinierea autorului.

2/)Mărturii, voI. 9, p. 282 (în orig.).
21
Profeţi şi regi , p . 30, 31 (în orig.).
22
Mărturii, voI. 8, p. 238 (în orig.).
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul pune înţe

lepciunea mai presus de bogătie, putere sau renume. " Dumnezeul
pe care Îl slujim nu este părti � itor. Acela care i-a dat lui Solomon
capacitatea de a judeca înţelept este gata să le dea copiilor Săi
de azi aceeaşi binecuvântare. 'Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte
înţelepciunea', declară Cuvântul Său, 's-o ceară de la Dumnezeu,
care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată'
(Iacov 1,5). Când un purtător de poveri îşi doreşte înţelepciune mai
mult decât bogătie, putere sau renume, nu va fi dezamăgit. El va
învăţa de la Mar� le Învăţător nu numai ce să facă, ci şi cum să facă,
în aşa fel încât să primească aprobarea divină. " 23
Principiul de leadership al lui Ellen White: Dezvoltarea caracte
rului liderului este mai importantă decât treburile bisericii. " Cei anga
jaţi în lucrarea lui Dumnezeu nu pot să slujească în mod satisfăcă
tor cauza Sa dacă nu folosesc cât mai bine privilegiile religioase de
care se bucură. Noi suntem ca nişte pomi sădiţi în grădina Domnului;
iar El vine la noi ca să caute roadele pe care are dreptul să le aştepte
din partea noastră. Ochii Lui sunt asupra fiecăruia dintre noi; El ne
citeşte inimile şi ne înţelege viaţa. Aceasta este o cercetare solemnă,
căci de ea depind datoria şi destinul; şi cu ce interes este ea condusă!
Fiecare dintre cei cărora li s-au încredinţat răspunderi sfinte să se
întrebe: 'Cum stau eu în faţa ochiului cercetător al lui Dumnezeu?
Este inima mea curată de orice întinare? Sau curtea templului ei
este atât de pângărită, atât de plină de vânzători şi de cumpărători,
încât Hristos nu mai are loc?' Larma afacerilor, dacă va continua,
va duce la stingerea spiritualităţii şi va lăsa sufletul fără Hristos.
Dacă trăiesc zi de zi fără o legătură vie cu Dumnezeu, chiar dacă
mărturisesc adevărul, oamenii vor ajunge să facă lucruri ciudate
şi vor lua hotărâri care nu sunt în armonie cu voia Lui. Fraţii
noştri de la conducere nu se află în siguranţă cât timp merg înainte
urmându-şi propriile impulsuri. Nu vor trage la jug împreună cu
Hristos şi, astfel, nu vor înainta în armonie cu El. Nu vor fi în stare
să vadă şi să înţeleagă nevoile cauzei lui Dumnezeu, iar Satana îi va
influenţa să ia decizii stânjenitoare şi împotrivitoare.
23 Profeţi şi regi, p. 3 1 (în orig.).
Fraţii mei, cultivaţi voi devoţiunea? Este vizibilă iubirea voastră

pentru lucrurile religioase? Trăiţi voi prin credinţă şi biruiţi lumea?
Luaţi voi parte la închinarea publică adusă lui Dumnezeu? Se aud
vocile voastre la întâlnirile de rugăciune şi la întâlnirile publice?"24
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lauda şi atragerea
atenţiei oamenilor îl pot corupe pe lider. " Mă simt constrânsă să scriu
cu toată seriozitatea despre acest subiect, fiindcă simt că suntem
în primejdie. Avem în trecut exemplul deosebit de dureros al unor
personaje care ne arată în ce pericol se află oamenii din poziţii înal
te care se lasă corupţi. Oameni cu o minte abilă, cu influenţă, nu
şi-au pus , încrederea cu totul în Dumnezeu, ci au îngăduit să fie
lăudaţi, răsfăţaţi şi elogiaţi de oamenii mari ai lumii, şi-au pierdut
echilibrul şi s-au gândit că păcatele oamenilor mari nu sunt vicii.
Au fost părăsiţi de căIăuzirea divină şi viaţa lor a alunecat rapid în
corupţie şi ruină. Şi-au pierdut complet standardul corect al onoa
rei, au pierdut cu totul distincţia dintre bine şi rău, dintre păcat şi
neprihanire. Caracterul este compus din umbre şi lumini, iar birui
toare vor fi, fără îndoială, ori unele, ori altele."25
"Aceia pe care Dumnezeu i-a aşezat în poziţii de răspundere
nu trebuie să caute niciodată să se înalţe pe ei înşişi sau să atragă
atenţia oamenilor asupra lucrării lor, ci trebuie să-I dea toată slava
lui Dumnezeu. Să nu caute să stăpânească peste moştenirea lui
Dumnezeu, căci numai cei aflaţi sub conducerea lui Satana vor face
acest lucru. " 26
Principiul de leadership al lui Ellen White: Vârsta, puterea şi
poziţia nu sunt o garanţie a sfinţeniei de caracter. " Nimeni să nu îşi
asume riscul de a se interpune între oameni şi mesajul divin. Me
sajul lui Dumnezeu va ajunge la oameni; şi dacă nu există printre
oameni niciunul care să îl transmită, chiar pietrele vor striga. Fac
un apel către fiecare pastor să Îl caute pe Domnul, să renunţe la
mândrie, să renunţe la lupta pentru supremaţie şi să îşi smerească
inima înaintea lui Dumnezeu. " 27
24 Mărturii, voI. 5, p. 423 (în oTig.).
25 "The Sin of Licentiousness " , Review ami Herald, 24 mai 1 887.
26
Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 279, 280 (în oTig.).
27
"Search the Scriptures " , Review and Herald, 26 iulie 1 892.
" Poziţia nu conferă sf�nţenie de caracter. Un om devine cu

adevărat mare atunci când Il onorează pe Dumnezeu şi când ascultă
de poruncile Lui. " 28
Nevoia liderului de rugăciune

Principiul de leadership al lui Ellen White: Dumnezeu le cere
liderilor să se roage. "Alături de toţi cei care se află în poziţii de con
ducere se află un veghetor pregătit fie să-i mustre şi să-i convingă
că fac greşeli, fie să răspundă la rugăciunile lor pentru ajutor. El
veghează pentru a vedea dacă oamenii care au privilegiul de a pur
ta responsabilităţi vor căuta înţelepciune la Dumnezeu şi dacă vor
folosi orice ocazie de a-şi desăvârşi caracterul în conformitate cu
modelul divin. Dacă se abat de la calea cea dreaptă, Dumnezeu se
îndepărtează de ei. Dacă nu se străduiesc cu seriozitate să înţeleagă
voia lui Dumnezeu cu privire la ei, El nu-i poate binecuvânta şi
susţine şi nu-i poate ajuta să progreseze. " 29
" Prin comparaţie, în valea umilinţei, unde oamenii au încrede
rea că Dumnezeu îi va învăta ' si îi va conduce la fiecare pas, există
siguranţă. Î nsă fiecare om c �re are o relaţie vie cu Dumnezeu
trebuie să se roage . . . pentru cei care se află pe culmi înalte şi
care, datorită poziţiei lor importante, se presupune că au multă
înţelepciune. Dacă aceşti oameni nu vor simţi nevoia să se bizuie
pe un braţ mai puternic decât braţul de carne, dacă nu vor depinde
numai de Dumnezeu, vor avea o imagine distorsionată asupra lu
crurilor şi vor cădea. " 30
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul primeşte
forţă pentru slujire prin rugăciune. "Asaltat zilnic de ispite şi atacat
constant de conducătorii poporului, Hristos ştia că trebuie să-Şi
întărească natura umană prin rugăciune. Ca să fie o binecuvân
tare pentru oameni, El trebuia să aibă comuniune cu Dumnezeu,
cerându-I energie, perseverenţă şi statornicie. Î n acest fel, El le-a
2lI Profeţi şi regi, p. 30, 31 (în orig.).
29 Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 279 (în orig.).
30 "
" Lessons From the Life of Solomon -, No. 13 The Perils of Prosperity , Review and
Herald, 14 decembrie 1 905.
arătat ucenicilor Săi unde se află puterea. Nimeni nu poate, dacă

nu comunică zilnic cu Dumnezeu, să dobândească puterea necesa
ră slujirii. Fiecare are privilegiul de a se preda Tatălui ceresc iubitor
cu toate încercările şi ispitele lui, cu toate durerile şi dezamăgirile
lui. Niciunul dintre cei care fac acest lucru, niciunul dintre cei care
fac din Dumnezeu confidentul lor, nu va cădea pradă vrăjmaşu
lui. " 31
" Puterea noastră stă în faptul că aducem toate greutăţile la
Marele Purtător de poveri. Dumnezeu îi onorează pe cei ce apelează
la El pentru ajutor cu încrederea că îl vor primi. "32
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul ar trebui
să se roage pentru cei pe care îi influenţează. "A sosit timpul să apu
căm braţul tăriei noastre. Rugăciunea lui David ar trebui să fie ru
găciunea pastorilor şi a laicilor: 'Este vremea ca Domnul să lucreze:
căci ei calcă Legea Ta' (Psalmi 1 19,126). 'Slujitorii lui Dumnezeu
să plângă între tindă şi altar şi să zică: «Doamne, îndură-Te de
poporul Tău ! Nu da de ocară moştenirea Ta»' (Ioel 2, 17). " 33
Principiul de leadership al lui Ellen White: Dumnezeu intetvine
în favoarea poporului Său ca răspuns la rugăciunile lor. " Dumnezeu
a lucrat întotdeauna în favoarea adevărului Său. Planurile oame
nilor răi, ale vrăjmaşilor bisericii, sunt supuse puterii Sale şi
providenţei Sale atotstăpânitoare. El poate lucra la inima oameni
lor de stat; mânia celor care urăsc adevărul Său şi pe poporul Său
poate fi îndepărtată precum apele unui râu, dacă aşa porunceşte
El. Rugăciunea mişcă braţul Celui Atotputernic. Acela care întinde
stelele în ordine pe cer şi al cărui cuvânt stăpâneşte valurile mare
lui ocean - acelasi Creator infinit va lucra în favoarea poporului
'
Său, dacă ei Î l vor chema prin credinţă. El va impune limite tuturor
forţelor întunericului până când avertizare a va fi dată lumii şi până
când toţi cei care vor lua aminte la ea vor fi gata pentru venirea
Sa. " 34
" " Lights in the World " , Review and Herald, 10 noiembrie 1 9 10.
33 " The Time of the End " , Review and Herald, 23 noiembrie 1905.
34 Ibidem .
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul se roagă pen

tru înţelepciune, nu pentru accederea la poziţii mai înalte. " Cât timp
rămâne consacrat, omul pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu discernă
mânt şi pricepere nu va manifesta dorinţa după o poziţie înaltă şi nici
nu va căuta să domine sau să stăpânească. Oamenii trebuie să poarte
răspunderi pentru că este nevoie; în loc să se lupte pentru întâietate,
conducătorul adevărat se va ruga pentru o inimă înţelegătoare, ca să
facă deosebire între bine şi rău. " 35
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, orice
dificultate este o chemare la rugăciune. " Cărarea bărbatilor care au
fost numiţi în funcţii de conducere nu este uşoară. În � ă ei trebuie
să vadă în orice dificultate o chemare la rugăciune. Nu trebuie să
� ite niciodată să consulte Marele Izvor al oricărei înţelepciuni.
Intăriţi şi luminaţi de Maestrul Lucrător, ei vor fi făcuţi capabili să
stea neclintiti în fata influentelor nesfinte si să facă deosebire între
" , ,
dreptate şi eroare, între bine şi rău. Vor aproba ceea ce Dumnezeu

aprobă şi vor lupta cu putere împotriva introducerii principiilor
greşite în lucrarea Sa. " 36
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul se roagă să
primească o minte ageră, o inimă largă şi un duh blând. " Dumnezeu
i-a dat lui Solomon înţelepciunea pe care el şi-a dorit-o mai presus
de bogăţii, onoare sau viaţă lungă. Cererea lui de a avea o minte
ageră, o inimă largă şi un duh blând i-a fost împlinită. " 37
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul se roagă pen
tru angajaţi şi le aduce la cunoştinţă acest lucru. "Când aveţi prilejul,
vorbiţi-le lucrătorilor; spuneţi-le cuvinte care să le inspire putere
şi avânt. Suntem mult prea indiferenţi în relaţiile dintre noi. Prea
adesea uităm �ă şi colegii noştri de lucrare au nevoie de putere şi de
îmbărbătare. In vremuri de deosebite greutăţi şi poveri, căutaţi să-i
asiguraţi de interesul şi sprijinul vostru. Şi, în timp ce vă străduiţi
să-i ajutaţi rugându-vă pentru ei, aduceţi-le la cunoştinţă lucrul
�cesta. Faceţi să răsune solia lui Dumnezeu pentru lucrătorii Săi:
'Intăreşte-te şi îmbărbătează-te ! ' (Iosua 1,6). " 38
35 Profeţi şi regi, p. 31 (în orig.).
36 Ibidem .
37 Ibidem.
'" Mărturii, voI. 7, p. 1 85 (în orig.).

Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Liderul se roagă în

şedinţele de comitet. " Dumnezeu ar lucra cu putere pentru poporul
Său astăzi dacă acesta s-ar aşeza pe deplin sub căIăuzirea Sa.
Credincioşii au nevoie de locuirea fără încetare a Duhului Sfânt în
ei. Dacă ar fi mai multă rugăciune la întâlnirile acelora care poartă
răspunderi, mai multă smerenie a inimii înaintea lui Dumnezeu,
am vedea dovezi mai abundente ale conducerii divine şi lucrarea
noastră ar face un progres rapid. " 39
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul posteşte şi
se roagă până când primeşte răspuns. " Nu cred că astfel de ches
tiuni40 ar .trebui să-mi fie prezentate mie. Nu cred că este lucra
rea mea aceea de a mă ocupa de astfel de lucruri până când cazul
respectiv nu îmi este descoperit cu claritate. Ar trebui să existe
fraţi în biserică care să aibă înţelepciunea să vorbească cu hotă
râre în ce priveşte acest caz. Eu nu pot înţelege aceste lucruri. Nu
cred că Domnul doreşte să iau astfel de poveri asupra mea. Dacă
nu reuşesc să-şi rezolve între ei astfel de lucruri prin rugăciune şi
post, atunci să continue să postească şi să se roage până când vor
reuşi.
Asemenea cazuri vor mai apărea. Vor mai veni, adică vor mai
fi confruntaţi cu astfel de chestiuni dificile, şi ei trebuie să înveţe
cum să le rezolve. Trebuie să capete experienţă. Trebuie să aducă
aceste lucruri înaintea Domnului şi să creadă că Domnul le va as
culta rugăciunea şi că le va da o experienţă solidă, însă nu trebuie
să vină cu ele la mine. "4 1
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, rugă
ciunea împreună cu ceilalţi are o mare prioritate la întâlnirile cu lu
crătorii. " Domnul doreşte ca lucrătorii Săi să se sfătuiască unii cu
alţii, nu să acţioneze independent. Cei care sunt numiţi ca pastori
J9 Mărturii, voI. 8, p. 238 (în orig.).

40 Ellen White a fost întrebată dacă un pastor care a avut în trecut o problemă morală, dar
care acum are succes în activitatea de evanghelizare din comunitatea locală, ar trebui
să primească înapoi legitimaţia şi să i se încredinţeze responsabilităţi ca evanghelist în
Conferinţă. Părerea mea este că sfatul ei de a ţine post şi de a ne ruga pentru problemele
dificile are o aplicaţie mai amplă decât numai la această situaţie.
41 Mănurii cu privire la componamentul sexual, adulter şi divorţ, p. 234 (în orig.).
ş i îndrumători ai poporului să se roage mult când sunt împreună.

Acest lucru le va da curaj şi va fi pentru ei un ajutor minunat,
unindu-Ie inimile şi conducându-i la unitate, pace şi putere în
acţiune. "42
Aplicarea principiilor pe care le-a predicat

Cum ne descoperă scrierile lui Ellen White faptul că prioritatea
ei era să-L cunoască pe Dumnezeu? Care era trăsătura definitorie a
vieţii ei devoţionale? Ce ne spun rugăciunile ei despre dependenţa
ei de Isus? Cât de importantă era pentru ea relaţia vie cu puterile
cereşti? A întâmpinat probleme în călătoria ei spirituală? Să căutăm
împreună răspunsurile la aceste întrebări.
De-a lungul vieţii, Ellen White a scris zeci de cărţi şi broşuri,
peste cinci mii de articole apărute în publicatii periodice si aproxi
mativ cincizeci de mii de pagini de manus�ris. Î n această activi.
tate scriitoricească prodigioasă, ea a ales cel mai adesea să îşi în
drepte atenţia spre Dumnezeu, Isus Hristos şi Duhul Sfânt. O temă
recurentă în scrierile ei şi, mai ales, în lucrările despre educaţie este
re-crearea în omul credincios a chipului lui Dumnezeu.43
Ea credea că Duhul Sfânt oferă călăuzi re şi har44 şi că Isus
acţionează prin Duhul Sfânt, în calitate de reprezentant al SăU.45
Mărturisind că Duhul Sfânt este cel mai bun dintre darurile ce
rului,46 Ellen White a scris următoarea rugăciune: " Ia, Doamne,
tot ce vrei să iei, dar nu lua de la noi Duhul Tău cel Sfânt. "47 De
asemenea, ea propunea următoarea rugăciune: "Pune Duhul Tău,
Doamne, Duhul Tău cel Sfânt în inima mea, ca să fiu sinceră în
păstrarea angajamentului pe care l-am făcut la botez. " 48
Ellen White considera că Duhul Sfânt este un agent divin care
este dispus să ofere călăuzi re concretă în problemele vieţii. În 1874,
43 Sfaturi pentru părinţ� educatori şi elevi, p. 50 (în orig.).
44 Vzaţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii) , p. 672 (în orig.).
46 Înalta noastră chemare, p. 150 (în orig.).
47 " Our Responsibility in the Present Crisis " , Review and Herald, 23 iunie 1903.
'" Manuscript Re/eases, voI. 2, p. 33.
pe când trăia în California, Ellen a simţit convingerea că trebuie să

se întoarcă la Battle Creek ca să strângă fonduri pentru anumite ne
voi ale evanghelizării din Oakland. Însă soţul ei, J ames, era bolnav
şi considera că nu poate să o lase pe Ellen să plece. O grupă mică
s-a adunat ca să caute căIăuzirea Duhului Sfânt în această dilemă.
Ellen White povesteşte că, în timp ce se rugau împreună, Duhul lui
Dumnezeu a umplut camera ca un val uriaş şi un anume frate Tay a
spus că a văzut un înger arătând dincolo de Munţii Stâncoşi. Având
asigurarea că Duhul Sfânt le-a arătat care era voia lui Dumnezeu,
James a recunoscut că trebuie să o lase pe Ellen să plece. Ea a mers
repede până acasă, şi-a făcut un mic pachet cu mâncare şi a plecat
imediat singură cu trenul până la Michigan.49
În altă ocazie, Ellen nota în jurnalul ei cu o francheţe remarcabilă:
" Înainte de întâlnire, eram deprimată şi îmi doream să nu o mai fi
programat. " 50 Avea şaizeci de ani şi climatul din zonă o deprima;
şi-a pus chiar problema să renunţe la activitatea publică. În aceas
tă perioadă de epuizare, în timp ce predica într-o dimineaţă de
Sabat, ea a simţit că Duhul Sfânt aducea cuvinte de încurajare din
Scriptură atât pentru propriul ei suflet, cât şi pentru ascultători.51
Ea a recunoscut planurile speciale pe care Dumnezeu le avea pen
tru viaţa ei şi, în pofida suferinţelor ei fizice şi emoţionale, a găsit
mângâiere şi putere spirituală în promisiunile făcute în Biblie de
Dumnezeu.52
La începutul lucrării lui Ellen White, câteva persoane din
Boston se opune au învăţăturii revenirii literale şi personale a lui
Hristos. Ellen White a găsit puterea de a se împotrivi şi de a
combate această concepţie eronată prin intermediul Scripturii.53
Ea şi-a menţinut toată viaţa obiceiul de a studia şi de a memora
"
49 " In the Regions Beyond , General Conference Bul/etin , 5 aprilie 190 1 .
5n Manuscrisul 5 , 1 893; Însemnări d i n jurnal (scrise Î n Parramatta, New South Wales,
Australia) pentru zilele de 26 ianuarie-4 februarie 1 893; Scrisori şi manuscrise
nepublicate, EGWRC-GC.
5 1 Ibidem .
52 Manuscrisul 75, 1 893 (Despre Începuturile lucrării din Australia, circa 1 893); Scrisori
şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
53 Life Sketches ofJames White and El/en G. White, p. 230.
Scriptura. Cu un an înainte de moartea ei, o asistentă îi scria fiului

lui Ellen White următoarele: " Chiar şi atunci când este extrem de
obosită, mama dumneavoastră pare să găsească o mare linişte în
făgăduinţele Cuvântului şi, adesea, când noi începem să cităm une
le texte cunoscute din Scriptură, prinde câte o frântură de verset şi
îl completează. "54
Ellen White a descoperit că implicarea personală în slujirea al
tora a ajutat-o să treaAcă prin nişte experienţe de transformare pro
fundă a caracterului. In timp ce se afla în "vacanţă " acasă la familia
Brown, în apropiere de Wellington, Noua Zeelandă, în 1893, Ellen
i-a invitat pe toţi membrii tineri ai familiei să răspundă chemării
Evangheliei. După ce tinerii şi-au mărturisit rând pe rând dra
gostea faţă de Hristos şi dispoziţia de a-L accepta ca Mântuitor per
sonal, Ellen a mărturisit că inima ei era zdrobită de dragostea lui
Dumnezeu. Au urmat apoi câteva minute de laudă şi recunoştinţă,
pe care Ellen White le-a numit " momente preţioase " .55
Ellen White îşi deschidea inima înaintea lui Dumnezeu ca înain
tea unui prieten. Dorinţa ei era să-L laude pe Isus în rugăciune şi
nu se temea să îşi mărturisească dragostea fierbinte faţă de EI.56 De
multe ori, ea alegea în mod deliberat ca, în rugăciune, să îşi con
centreze atenţia asupra lucrurilor pozitive, iar, odată, a afirmat: ,,0,
Doamne, voi culege trandafirii, crinii şi garoafele ! " 57
Ea re cunoştea care era sursa ei de înţelepciune şi cerea în mod
frecvent în rugăciune înţelepciune, căIăuzire şi discernământ:
" Luminează-mă; învaţă-mă care este adevărul. " 58
" Condu-mă, căIăuzeste-mă. " 59
" Î nvaţă-mă calea T� , ca să nu greşesc. Care este voia Ta cu
mine? Ce să fac pentru a-Ţi aduce onoare, Dumnezeul meu? " 60
55 Manuscrisul 59, 8 august 1 893, Wellington, Noua Zeelandă, Scrisori şi manuscrise
56 "The Substance of Things Hoped For " , Signs of the Times, 18 martie 1 889; " The Gift of
God " , Signs ofthe Times, 19 iunie 1 893.
"
57 " Take the Cup of Salvation , Review and Herald, 1 9 mai 1 896.
58 " Search the Scriptures " , Review and Herald, 3 aprilie 1 888.
59 Mărturii, voI. 5, p. 430, (în orig.).
60 Sermons and Ta/ks, voI. 1, p. 32.
" Nu pot să iau nicio decizie până când nu voi afla voia Ta."61
" Doamne, ce vrei să fac azi?"62
" Doamne, măreşte-mi credinţa. Ajută-mă să înţeleg Cuvântul
Tău . . . Înviorează-mă cu prezenţa Ta. Umple-mi inima cu Duhul
Tău, ca să-mi iubesc fraţii aşa cum mă iubeşte Hristos pe mine. " 63
" Ce este bine? Ce este rău? Cum să împlinesc cel mai bine
scopul pentru care am fost creată? " 64
Odată, înainte să predice în Elveţia, Ellen White a rostit urmă
toarea rugăciune: " Doamne, vorbeşte Tu inimilor ascultătorilor;
întipăreşte adevărul în sufletul lor. " 65
La adl,marea în corturi desfăşurată în Ottawa, Kansas, ea s-a ru
gat: " Dă-mi putere fizică, minte limpede şi tărie spirituală, pentru
ca, prin harul Tău, să pot fi o binecuvântare pentru oameni. " 66
De asemenea, ea se ruga pentru eficacitatea lucrării de salvare
a celor fără Hristos:
" Doamne, ce vrei să fac pentru ca în viaţa mea să se vadă vigilenţa
lui Hristos, să pot imita exemplul Său şi să pot rosti cuvinte sincere,
care să-i ajute pe oamenii care zac în întuneric şi păcat? " 67
"
" Doamne, ajută-mă să salvez acest suflet. 68
,,0, Mântuitorule, mântuieşte ceea ce ai răscumpărat cu sângele
Tău ! " 69
În 1895, pe când slujea în Australia, Ellen White era epuizată
fizic şi psihic. Neştiind dacă ar trebui să predice la adunarea în
corturi care urma să aibă loc în Melbourne, ea a luat decizia să-I
ceară lui Dumnezeu un răspuns precis: dacă Domnul avea să îi dea
putere ca să răspundă invitaţiei de a vorbi la Ashfield, în apropiere,
atunci va considera că acesta este un semn că Dumnezeu o va ajuta
să îşi împlinească şi celelalte activităţi programate pentru acea adu-
61 Manuscript Releases, voI. 1 2, p. 255 .
62 "
"The Excellency o f Soul , Review and Herald, 9 mai 1 899.
63 The Promise of the Spirit " , Review and Herald, 10 iunie 1 902.
"
... Mănurii, voI. 7, p. 45 (în orig.).
"
65 " April 5, 1 887 Visit to Tramelan, Switzerland , Review and Herald, 5 aprilie 1 887.
... "
"July 23 , 1 889 Camp-Meeting at Ottawa, Kansas , Review and Herald, 23 iulie 1 889.
67 Our Duty to Communicate Truth " , Review and Herald, 25 februarie 1 909 .
"
.. "
" Repent, and Do the First Works , Review and Herald, 26 mai 1 903.
"" Mănurii, voI. 2, p. 402 (în orig.).
nare. A simţit că Dumnezeu i-a dat într-adevăr putere deosebită

să vorbească la Ashfield şi, cu asigurarea că Dumnezeu o va întări
pentru adunarea în corturi, a plecat încrezătoare la Melbourne,
unde a reuşit să susţină mai multe cuvântări în decursul celor trei
săptămâni de adunare, care au fost urmate de o campanie de evan
ghelizare de cinci săptămâni Fo
Ellen White suferea deseori de insomnie. Î n nopţile albe, ea
găsea mângâiere în rugăciune la Dumnezeu. Pe 22 ianuarie 1903,
mărturisea în jurnalul ei: " Î i mulţumesc Tatălui meu ceresc pentru
grija Sa plină de îndurare şi bunătate. Î nalţ rugăciuni către Domnul
în timpul nopţii. El va asculta rugăciunea noastră în care ne măr
turisim dorinţa fierbinte de a primi mai multă putere ca să facem
voia Sa. Mă rog cu toată seriozitatea în ceasurile nopţii când nu pot
să dorm, ca să văd mai clar misiunea pe care o am de a le prezenta
oamenilor adevărul în calitate de sol al lui Dumnezeu şi ca, dacă
m-am îndepărtat în vreun fel de voinţa şi de calea Sa, să înţeleg
acest lucru, să mă pocăiesc si să fiu iertată. " ? !
Î n aceeaşi zi, a consem � at mai departe în jurnal suferinţele ei
fizice şi rugăciunile ca Dumnezeu să o vindece şi, în acelaşi timp,
cererea ca El să îi dea discernământ în lucrare: " Î I voi căuta pe
Domnul cu toată seriozitatea ca să-mi păstreze vederea. De câţiva
ani am probleme cu ochiul stâng, însă nu ştiu ce altceva aş putea să
fac decât să vin înaintea Marelui Medic. Zi şi noapte vin la El cu
cererea de a primi binecuvântarea specială a vederii şi a auzului şi
de a mi se îndepărta durerea din inimă. Am nevoie de o percepţie
spirituală fină, ca să ştiu când să vorbesc şi când să mă abţin să ros
tesc cuvinte de mustrare pentru relele care pun în primejdie sufle
tele membrilor bisericii. Pastorii şi poporul trebuie să vegheze şi să
se roage fără încetare. " 72
7"Scrisoare către J . E. White, Armadale, Melbourne, Australia, 18 octombrie 1 895;

Scrisoarea 1 14, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
" Manuscris 1 7 1 , 1 903; Însemnări din jurnal pentru zilele 3-3 1 ianuarie 1 903; Scrisori şi
manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
72 Ibidem .
----
Se pare că, în timpul rugăciunilor din timpul nopţii, ea obişnuia

să facă ceea ce a amintit odată într-o predică ţinută în Copenhaga,
Danemarca, pe 1 1 octombrie 1886: " Doamne, am dus aceste poveri
atât timp cât am putut, dar acum le aşez pe umerii Purtătorului de
poveri. "73
Într-o altă rugăciune în care aminteşte de suferinţele fizice, ea
scria: " Isus, Piatra mea încercată, la Tine vin clipă de clipă. În
prezenţa Ta, sunt înălţată deasupra durerii. Când inima mea este
copie sită,
' du-mă pe Stânca mai înaltă decât mine. " 74
În nopţile fără somn, ea striga adesea la Dumnezeu ca El să-i
salveze pe aceia din poporul Său care se luptau să obţină biruinţa
în Hristos: ,,0, Doamne, pregăteşte-Ţi poporul până nu va fi pen
tru totdeauna prea târziu ! " 75 ,,0, Doamne, unge ochii poporului
Tău, ca să facă distincţie între păcat şi sfinţenie, între întinare şi
neprihănire şi ca, în final, să fie biruitor. " 76
De asemenea, Ellen White scria si rostea în mod frecvent rugă
ciuni pentru iertare şi curăţire de p ăcat. În 1892, ea a scris urmă
toarea rugăciune: " Iartă-mi păcatul. Pun mâna mea în mâna Ta ca
să mă ajuţi; dă-mi iertarea Ta, altfel pier. Fă ca Soarele Neprihănirii
să lumineze în ungherele minţii şi inimii mele, ca să-i învăţ pe cei
greşiţi căile Tale şi ca păcătoşii să vină la Tine. " 77
Ellen White a luat parte la o adunare de redeşteptare puternică,
ce s-a ţinut la Paris, Maine, în luna septembrie a anului 1849. A
doua zi de dimineaţă, a plecat la mama ei în Gorham, Maine. Aici a
aflat că mama ei avea un picior umflat şi infectat de la un cui ruginit
în care călcase. Niciun tratament nu reuşea să-i vindece piciorul
sau să îi aline durerea. Ellen White a simţit îndemnul de a îngenun
chea la picioarele mamei ei şi de a-I cere Domnului să o atingă cu
puterea Lui vindecătoare. Iată cum ne relatează ea ce s-a întâmplat
mai departe: " Duhul Domnului era peste mine şi am îndemnat-o în
73 ,,An lmmortal Name " ( Predică ţinută în Copenhaga, Danemarca, pe 1 1 octombrie

1 886), Signs of the Times, 2 martie 1 888.
74 " Recount God's Dealings " , Review ami Herald, 19 martie 1 895 .
7S " The Work in Oakland and San Francisco " , Review and Herald, 13 decembrie 1906.
76 Mănurii, voI. 5, p. 603 (în orig.).
77 "
" Need of Dependence on God , Review and Herald, 1 1 octombrie 1 892.
Numele Domnului să se ridice şi să umble. Puterea Lui era prezentă

în cameră şi strigăte de laudă s-au înălţat către Dumnezeu. Mama
s-a ridicat si a mers prin cameră, spunând că umflătura dispăruse
şi că nu mai avea dureri deloc. În acea zi, a călătorit şaizeci de kilo
metri până la Topsham, ca să participe acolo la o conferinţă, şi nu a
mai avut nicio problemă cu piciorul. " 78
Momentele devoţionale pe care le petrecea cu Dumnezeu pentru
a-L cunoaşte mai mult erau preţioase pentru Ellen White. Pe 1 mar
tie 1907, ea scria: " Port povara unei mari responsabilităţi şi de-abia
îndrăznesc să vorbesc despre povara aceasta care îmi apasă sufletul,
întrucât niciuna dintre cunoştinţele mele nu are cum să îmi înţeleagă
chinul sufletesc. Simt că sunt singură, fiindcă nimeni nu mă poate
înţelege.
Dar de ce mi-aş dori ca ei să mă înţeleagă? Isus este Prietenul
meu; El, şi numai El, mă poate ajuta. El mi-a fost un ajutor con
tinuu în cele mai mari nevoi, iar acum pot avea încredere în Isus
Hristos şi îmi pot prinde sufletul neputincios de EL . . " 79 " Isus este
Prietenul meu " este o afirmaţie care rezumă cu exactitate experienţa
devoţională a lui Ellen White.
Cunoasterea din experientă a lui Dumnezeu era ideea funda
mentală � filozofiei ei despr� leadership. În gândirea ei, leader
shipul era strâns legat de prezenţa înviorătoare a Duhului Sfânt, de
încrederea în Dumnezeu care respinge atacurile secularizării, ale
mentalităţii de consum, ale iubirii de putere sau ale dorinţei după
prestigiu şi recunoaştere. Ea mărturisea că acum cunoaştem în chip
întunecos, ca într-o oglindă, însă speranţa ei dintotdeauna a fost
Parousia: " . . . dar atunci, vom vedea faţă în faţă " .
'" Schiţe din viaţa mea, p. 261 (în orig., ediţia din 1880).
'" Arthur L. White, Ellen G. White, voI. 6, p. 1 22.
CAPITOLUL IV
Totuşi, cine este şeful?
Există oare vreun om a cărui sensibilitate să nu fi fost nesocotită

de un Jef, de un profesor sau de un preşedinte de Conferinţă auto
ritar? In continuare, vom analiza sfaturile pe care Ellen White le dă
liderilor cu privire la întrebuinţarea corectă sau incorectă a autorităţii
sau puterii care le-a fost conferită în virtutea funcţiei de conducere
pe care o deţin. Concepţia ei despre leadership se cristalizează în
cadrul de referinţă scripturistic descris în Filipeni 2,5-8: " Să aveţi
în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea
chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie
deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Î nsuşi şi a luat
un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost
găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi
încă moarte de cruce. "
După cum Hristos a ales să renunţe la poziţia Sa înaltă şi slăvită
şi să vină pe pământ în chip de rob, tot la fel liderii creştini pot alege
să renunţe la căutarea puterii, a prestigiului şi a privilegiilor date
de poziţia lor, ca să le slujească în mod umil acelora pentru care a
murit Hristos.
Î n lucrarea sa extrem de importantă, intitulată SelVanf Leadership
[Conducerea prin slujire], Robert K. Greenleaf defineşte liderul
slujitor drept persoana la care dorinţa naturală de a sluji apare
în mod intuitiv. El sugerează că e posibil ca această înclinaţie să
fi supravieţuit procesului naturalist. ! Greenleaf porneşte de la o

mentalitate modernă, care reflectă mai bine etica protestantă a
raţionalismului şi raţiunii decât concepţia lui mistică, specifică
quakerilor. Fiind primul autor care a scris despre conducerea prin
slujire, Greenleaf nu ezită să folosească în scrierile lui citate din
învăţăturile lui Isus. Însă nu menţionează moartea înlocuitoare a
lui Hristos ca exemplu suprem de conducere prin slujire; de altfel,
el nu face nicio referire la ispăşire, nici măcar la influenţa ei morală
pozitivă.
Spre deosebire de el, lui Ellen White nu-i este teamă să pătrundă
pe tărâmul tainei întrupării. Ea susţine că jertfa lui Hristos pe cru
ce este fundamentul faptelor altruiste ale creştinului. Blackaby se
apropie mai mult de Ellen White când declară: " Conducerea prin
slujire decurge din dragostea liderilor pentru cei pe care îi conduc " 2
şi, mai mult chiar, se pare că el recunoaşte care este sursa acestei
dragoste prin cuvintele: " Nu există în toată literatura un exemplu
mai clar de conducere prin slujire decât acela dat de Hristos în
seara în care a fost răstignit. " 3
Teoriile despre leadership construite pe teoria haosului - un
rezultat al interacţiunii dintre fizica cuantică, evoluţie şi sistemele
de business - descriu o " atracţie stranie " , o viziune nebuloasă care
îi uneşte cumva pe indivizi în vederea realizării unui scop comun.
Din contră, Ellen White este categorică în ceea ce priveşte viziunea
distinctivă care îl uneşte pe lider de echipa lui/ei. Produsul finit,
"
" premiul pentru care se luptă creştinii, este sfinţirea în viaţa aceas
ta şi veşnici a împreună cu Dumnezeu în viaţa viitoare. Unui lider
condus de Duhul Sfânt care si-a însusit această viziune i-ar fi im
posibil să abuzeze de putere î� mod d � liberat. Î nsă, dat fiind faptul
că " inima este nespus de înşelătoare " (vezi Ieremia 17,9) şi că nu
ne recunoaştem întotdeauna slăbiciunile, Ellen White avertizează
în mod repetat cu privire la abuzul de putere.
I Greenleaf, Servant Leadership, p. 36.
2 Blackaby şi King, p. 165.

3 Blackaby şi Blackaby, p. 1 64.
Totuşi, cine este şeful ? 61
În capitolul acesta, vom compara stilul de conducere al lui

Moise cu modelul de conducere al lui Aaron şi vom extrage prin
cipii din scrierile lui Ellen White pe baza a ceea ce Steven Covey
şi alţi autori din literatura de specialitate actuală numesc " autori
tate moraIă " .4 Covey probabil nu doreşte să precizeze în cărţile lui
care este fundamentul acestei autorităţi morale, însă Ellen White
nu ezită să o facă. Pentru ea, Scriptura este vocea lui Dumnezeu, iar
vocea, adică poruncile, lui Dumnezeu stabileşte moralitatea. Auto
ritatea morală a lui Dumnezeu îl constrânge pe liderul creştin să ia
"
" poziţie neclintită pentru adevăr, chiar dacă s-ar prăbuşi cerurile 5
şi să facă acest lucru punând accentul pe răscumpărarea prin
Hristos.
Conducerea prin sluj ire

Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, Isus este
model lprincipal.6 " Sufletul tău nu este sfinţit pentru lucrare. Tu nu
u
iei povara lucrării asupra ta. Ai ales o parte mai uşoară decât cea
destinată slujitorului lui Hristos. El nu a ţinut numaidecât la viaţa
Lui, ca şi cum i-ar fi fost scumpă. Nu Şi-a plăcut Sieşi, ci a trăit pen
tru binele altora. S-a dezbrăcat pe Sine Î nsuşi şi a luat chip de rob.
Nu este de ajuns să fii în stare să prezinţi argumentele poziţiei
noastre în faţa oamenilor. Slujitorul lui Hristos trebuie să aibă o
iubire nepieritoare pentru oameni, un spirit de sacrificiu de sine. El
ar trebui să fie dispus să-şi dea viaţa, dacă va fi necesar, în lucrarea
de salvare a semenilor lui, pentru care Hristos a murit." ?
La primirea calităţii de membru al bisericii, fiecare persoană îşi
ia angajamentul că va merge pe urmele lui Hristos, că va lua jugul
lui Hristos şi va învăţa de la El, care este blând şi smerit cu inima.
4 Steven R. Covey, prefaţă la Greenleaf, Servant Leadership, p. 5 .

5 Educaţie, p. 57 (în orig.).
b Pentru scopul acestei lucrări, am considerat, pornind de la sfaturile adresate de Ellen
White liderilor, că definiţia dată de Ellen White lide1Ului-slujitor este următoarea: " Cel
care urmează modelul lui Hristos de leadership prin sacrificiu de sine şi cu scopul
răscumpărării " . Definiţia aceasta a stat la baza selectării citatelor din această secţiune.
7 Mărturii, voI. 2, p. 1 5 1 (în orig.).
Făcând aşa, "veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul
Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară " (Matei 1 1 ,29.30).
" Cei care poartă jugul lui Hristos se vor apropia unii de alţii. V Of
cultiva înţelegerea şi îndelunga răbdare şi, într-o întrecere sfântă,
se vor strădui să le arate altora mila, bunătatea şi dragostea de care
ei înşişi au atât de mare nevoie. Cel slab şi lipsit de experienţă, cu
toate că este slab, poate fi îmbărbătat de cei care au mai multă
speranţă şi o experienţă mai matură. Deşi este cel mai neînsem
nat dintre toţi, el este o piatră care trebuie să strălucească în zi
dire. Este un membru indispensabil al trupului organizat, una cu
Hristos, capul viu, şi, prin Hristos, se identifică cu toate virtuţile
caracterului Lui, astfel încât Mântuitorului să nu-I fie ruşine să-I
numească frate. " 8
� Fraţilor, păstraţi pentru voi cuvintele de critică, de condamna
re. Invăţaţi turma lui Dumnezeu să privească la Hristos, nu la omul
supus greşelii. Fiecare suflet care devine un învăţător al adevărului
trebuie să aducă în propria sa viaţă roadele sfinţeniei. Privind la
Hristos şi urmându-L, el le va arăta sufletelor aflate în responsabili
tatea lui cum arată un creştin actiy, dornic să înveţe. Lăsaţi-L pe
Dumnezeu să vă înveţe calea Sa. Intrebaţi-L zilnic care este voia
Lui, ca să o cunoasteti. El le va da sfaturi desăvârsite tuturor ace
lora care Îl caută �u � inimă sinceră. Umblaţi într�un chip vrednic
de chemarea cu care aţi fost chemaţi, Iăudându-L p e Dumnezeu
în discuţiile voastre zilnice şi în rugăciunile voastre. In felul acesta,
ţinând sus Cuvântul Vieţii, veţi determina şi alţi oameni să devină
urmaşi ai lui Hristos. " 9
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul-slujitor îmbi
nă puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu cu hărnicia şi smerenia.
" Fiecare lucrător adevărat şi onest să fie încurajat să îşi continue lu
crul, ţinând cont că fiecare va fi răsplătit după faptele lui. Urmăriţi
numai slava lui Dumnezeu. Nu refuzaţi să purtaţi responsabilităţi
pe motiv că vă simţiţi slabi şi ineficienţi. Dumnezeu vă poate da
putere şi înţelepciune dacă sunteţi consacraţi Lui şi dacă sunteţi
smeriţi. Nimeni să nu refuze să lucreze din cauza leneviei; şi nimeni
• Selected Messages, voI. 3, p. 1 6.
• Mărturii, voI. 9, p. 276 (în orig.).

să nu se grăbească, impunându-şi lucrarea atunci când aceasta nu

este dorită. " 1O
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru liderul-slujitor,
titlurile şi lauda sunt irelevante. " Mulţi au nevoie de această lecţie.
Talentul este idolatrizat prea mult, iar poziţia socială este râvnită
prea mult. Sunt prea mulţi oameni care nu vor să facă nimic dacă
nu sunt recunoscuţi ca lideri; prea mulţi vor neapărat să primească
laude, dar, altminteri, nu au niciun interes să muncească. Ceea ce
trebuie să învăţăm este credincioşia în folosirea optimă a capacită
ţilor şi ocaziilor pe care le avem şi mulţumire a cu starea pe care
ne-o încr�dinţează Cerul. " l 1
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul-slujitor re
cunoaşte adevărul indiferent de instrumentul prin care este transmis.
" Mustrarea Domnului va fi îndreptată împotriva acelora care ba
rează calea ca lumina să nu ajungă la oameni. O mare lucrare ur
mează să fie făcută, iar Dumnezeu vede că oamenii nostri
. , de la
conducere au nevoie de mai multă lumină, ca să li se poată alătura
solilor pe care El i-a trimis să împlinească lucrarea care El a hotărât
să fie făcută. Domnul a chemat soli, i-a înzestrat cu Duhul Său si
a zis: 'Strigă în gura mare, nu te opri! Î nalţă-ţi glasul ca o trâmbi ţă
şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele
ei ! ' (Isaia 58, 1 ) . Nimeni să nu-şi asume riscul de a se interpune
între popor şi solia Cerului. Această solie va fi adresată poporu
lui lui Dumnezeu şi, dacă nu va fi nicio voce omenească care să o
vestească, atunci chiar pietrele vor striga. " 12
Principiul de leadership al lui Ellen White:Pentru liderul-sluji
tor, căutarea cu umilinţă a lui Dumnezeu scoate din ecuaţie compe
tiţia pentru funcţii. " Fac apel către fiecare pastor să-L caute pe
Domnul, să lase deoparte mândria şi lupta pentru supremaţie şi
să-şi umilească inima înaintea lui Dumnezeu. Bisericile rămân
într-o stare de slăbiciune tocmai din cauza împietririi inimii şi din
cauza necredinţei celor care ar fi trebuit să aibă credinţă. " I3
10 Sfaturi pentru lucrarea Şcolii de Sabat, p . 70 (in orig.).
" Educaţie, p. 1 1 7 (în orig.).
12 Slujitorii Evangheliei, p. 304 (în orig., ediţia din 1915).
13 Ibidem .
" Cât timp rămâne consacrat, omul pe care Dumnezeu l-a înzes
trat cu discernământ şi pricepere nu va manifesta dorinţa după o
poziţie înaltă şi nici nu va căuta să domine sau să stăpânească. Oa
menii trebuie să poarte răspunderi pentru că este nevoie; în loc să se
lupte pentru întâietate, conducătorul adevărat se va ruga pentru o
inimă înţelegătoare, ca să facă deosebire între bine şi rău. " 14
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul-slujitor nu este
descurajat de prejudecăţi sau dificultăţi. " Va fi nevoie de tact şi de in
geniozitate. Va fi necesar să fim continuu în alertă pentru a întâmpi
na prejudecăţile şi a învinge greutăţile. Dacă nu vom adopta această
atitudine, vom avea nu pace, ci sabie în instituţiile noastre. Lucrătorii
vor fi aduşi continuu în contact cu alţii care duc şi ei poveri grele;
si, cu totii
, au nevoie de iluminarea divină. Ei trebuie să manifeste
spiritul neegoist şi iubitor al lui Hristos. Vor fi încercaţi. Credinţa
şi dragostea, răbdarea şi consecvenţa le vor fi puse la probă; însă
Dumnezeu este ajutorul lor. " 15
Principiul de leadership al l u i Ellen White: Liderul-slujitor nu
se făleşte cu umilinţa lui. "Am văzut că Dumnezeu doreşte să vă
îndreptaţi atenţia către voi înşivă. Cercetaţi-vă motivele. Vă înşelaţi
cu privire la voi înşivă. Aparent, aveţi umilinţă, şi acest lucru are
influenţă asupra altora şi îi face să creadă că sunteţi mult mai avan
saţi în ce priveşte viaţa creştină; însă, dacă se atinge cineva de ideile
dragi vouă, eul se înalţă pe dată şi manifestaţi un spirit îndărătnic şi
încăpăţânat. Acest lucru este o dovadă sigură că nu aveţi adevărata
umilinţă. " 16
"Am văzut că aveţp7 concepţii greşite cum că trebuie să vă chi
nuiţi corpul, lipsindu-vă de mâncare hrănitoare. Acest lucru îi
determină pe unii din biserică să considere că Dumnezeu este în
mod sigur cu voi, căci altfel nu v-aţi tăgădui pe voi înşivă şi n-aţi
14 Profeţi şi regi, p. 31 (în orig.).
15 Lucrarea misionară medicală, p. 1 64 (în orig.).
16
17 Mărturia aceasta este adresată unui cuplu care critica foarte mult conducerea de la Battle
Creek. Se pare că cei doi dădeau impresia că sunt evlavioşi şi smeriţi, însă, atunci când
cineva nu era de acord cu ei, îşi impuneau cu încăpăţânare opinia. Unii dintre membri
credeau că ei trebuie să fie foarte avansaţi în ce priveşte vieţuirea creştină, din moment ce
îşi supuneau apetitul, însă Ellen White a văzut adevărata lor stare.
face atâtea sacrificii. Dar am văzut că niciunul din aceste lucruri

nu vă face mai sfinţ� Păgânii fac toate aceste lucruri, însă nu pri
mesc nicio răsplată. In ochii lui Dumnezeu, duhul zdrobit şi smerit
înaintea Sa este de mare preţ. Am văzut că opiniile voastre cu pri
vire la aceste lucruri sunt greşite şi că îi urmăriţi mereu pe cei din
biserică, dând atenţie lucrurilor neînsemnate, când, de fapt, atenţia
voastră ar trebui să fie îndreptată spre starea propriilor voastre su
flete. Dumnezeu nu a aşezat sarcina turmei Sale asupra voastră.
Voi socotiţi că biserica a rămas în urmă, pentru că nu vede lucru
rile aşa cum le vedeţi voi şi pentru că nu urmează acelaşi curs ri
gid pe '4lre voi consideraţi că trebuie să-I urmeze. Am văzut că vă
înşelaţi atât cu privire la datoria voastră, cât şi cu privire la datoria
celorlalţi. Unii au ajuns la extreme în dietă. Au apucat pe o cale
rigidă şi au trăit într-un mod atât de sărăcăcios, încât sănătatea lor a
avut de suferit, boala a pătruns adânc în organismul lor, iar templul
lui Dumnezeu a fost sIăbit. " 18
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Liderul-slujitor este
harnic şi dispus să se sacrifice. " Tu trebuie să-ţi canalizezi eforturile
spre lucrarea lui Dumnezeu. Ai nevoie de înţelepciune şi judecată
ca să te dedici lucrării si, să-ti, coordonezi munca. Nu în comunităti,
este nevoie de lucrarea ta. Ar trebui să mergi în locuri noi şi să-ţi
îndeplineşti lucrarea. Porneşte cu dorinţa de a lucra pentru con
vertirea sufletelor la adevăr. Dacă eşti conştient de valoarea unui
suflet, cea mai mică schimbare în bine îţi va bucura inima şi te va
face să continui, chiar dacă efortul cere trudă şi oboseală. După ce
ai prezentat subiectul adevărului într-un loc, nu pleca de acolo dacă
observi o schimbare cât de mică în bine. Te aştepţi să ai seceriş fără
muncă? Te aştepţi ca Satana să le permită cu uşurinţă supuşilor lui
să treacă de partea lui Hristos? El va depune toate eforturile ca
să-i ţină legaţi cu cătuşele întunericului, sub steagul lui întunecat.
Te poţi aştepta să ai parte de biruinţe în lucrarea de câştigare de
suflete pentru Hristos fără efort serios, când ai de înfruntat şi de
luptat cu un astfel de vrăjmaş? " 19
18
Mărturii , voI. 1 , p. 205 (în orig.).
19
Ibidem, voI. 2, p. 1 5 1 (în orig.).
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul-slujitor îi spri

jină cu compasiune şi îi împutemiceşte pe toţi membrii, fără discrimi
nare. "Î n inima lucrării este nevoie de bărbaţi şi femei care să fie
taţi şi mame în Israel, cu o inimă în care să încapă mai mult decât
'eu şi ai mei'. Aceştia ar trebui să aibă inimi care să strălucească
de iubire pentru tineri, fie că sunt membri ai propriei lor familii,
fie că sunt copiii vecinilor lor. Ei sunt membri ai marii familii a lui
Dumnezeu, pentru care Hristos a dovedit un interes atât de mare,
încât a făcut orice sacrificiu posibil pentru a-i salva. Şi-a părăsit sla
va, mărirea, tronul şi veşmintele împărăteşti şi s-a făcut săra� , pen
tru ca, prin sărăcia Sa, fiii oamenilor să poată deveni bogaţi. In cele
din urmă, Şi-a dat sufletul pentru a putea salva neamul omenesc
dintr-o nenorocire fără ieşire. Acesta este exemplul bunăvoinţei
dezinteresate pe care Hristos doreşte să-I urrnăm. " 20
" De ce se organizează credincioşii într-o biserică? Fiindcă, prin
acest mijloc, Hristos le va mări capacitatea de a fi utili în lume
şi le va întări influenţa personală spre bine. Î n biserică trebuie
menţinută o disciplină care să apere drepturile tuturor şi care să
sporească simţământul de dependenţă reciprocă. Dumnezeu nu
a prevăzut niciodată ca mintea şi judecata unui singur om să fie
o forţă autoritară. El nu a prevăzut niciodată ca un singur om să
conducă, să facă planuri şi să gândească fără a lua în considerare,
cu grijă şi rugăciune, tot trupul, pentru ca toţi să acţioneze într-o
manieră sănătoasă, completă si armonioasă. " 21
"Î n providenţa specială a l � i Dumnezeu, mulţi tineri şi oameni
maturi deopotrivă au fost trimişi în sânul comunităţii din Battle
Creek pentru ca credincioşii de acolo să-i binecuvânteze cu marea
lumină pe care le-a dat-o Dumnezeu şi pentru ca, prin eforturile
lor dezinteresate, să poată avea privilegiul preţios de a-i aduce la
Hristos şi la adevăr. Hristos trimite îngeri să le slujească celor care
sunt adusi sub influenta adevărului, ca să le înmoaie inimile si să-i
facă rec�ptivi la influ� nţa adevărului Său. Î n timp ce Dum � ezeu
şi îngerii îşi fac lucrarea, cei care mărturisesc că sunt urmaşii lui
2{J Mărturii, voI. 3, p. 1 98 (în orig.).
21
Se/ected Messages, voI. 3, p. 1 6, 17.
Hristos par să fie stăpâniţi de o indiferenţă rece. Ei nu lucrează

în armonie cu Hristos şi cu îngerii sfinţi. Deşi mărturisesc că sunt
robii lui Dumnezeu, ei slujesc propriilor interese şi îşi iubesc pro
priile plăceri, în timp ce oamenii pier în jurul lor. Aceşti oameni
pot spune pe bună dreptate: 'Nimănui nu-i pasă de sufletul meu'.
Comunitatea a neglijat să folosească privilegiile şi binecuvântările
pe care le-a avut la îndemână şi, neglijându-şi datoria, a pierdut
ocaziile de aur de a câştiga suflete la Hristos. " 22
" Nu trebuie să împiedicăm mâinile slabe să facă ceva pentru
Domnul. Celor care au genunchii slabi nu trebuie să li se pună pie
dici. Dumnezeu vrea să îi încurajăm pe cei care au mâinile slabe să
se prindă şi mai tare de mâna lui Hristos şi să lucreze cu speranţă.
Fiecare ar trebui să dea o mână de ajutor celui care face ceva pen
tru Domnul. Va veni poate timpul când mâinile care au susţinut
mâinile slăbite ale altcuiva vor fi susţinute la rândul lor de cei cărora
le-au slujit. Dumnezeu a rânduit lucrurile în aşa fel, încât niciun om
să nu fIe absolut independent de semenii lui. " 23
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul-slujitor face
planuri şi se sfătuieşte cu alţii. " Oamenii pe care Domnul îi cheamă
să ocupe poziţii importante în lucrarea Lui trebuie să cultive o
dependenţă umilă de El. Ei nu trebuie să caute să acapareze prea
multă autoritate; deoarece Dumnezeu nu i-a chemat la o lucrare de
domnie, ci la o lucrare de plănuire şi de consfătuire cu colegii lor.
Fiecare lucrător în parte trebuie să se socotească răspunzător faţă
de cererile si instructiunile lui Dumnezeu. " 24
" În înde p linirea diferitelor noastre răspunderi, trebuie să depin
dem unii de alţii şi să ne ajutăm. Nimeni să nu exercite un spirit
autoritar, nici chiar preşedintele Conferinţei, deoarece poziţia nu-l
face pe om infailibil. Fiecare lucrător căruia i s-a încredinţat condu
cerea administrativă a unei Conferinte , să lucreze asa
, cum a lucrat
Hristos, purtând jugul Său şi învăţând de la El cum să fie blând şi
smerit. Spiritul unui preşedinte de Conferinţă şi comportamentul
" Mărturii, voI. 3, p. 1 98 (în orig.).

pe care îl manifestă în cuvinte şi fapte vor arăta dacă îşi dă seama de

propria slăbiciune şi dependenţă de Dumnezeu sau dacă socoteştAe
că poziţia lui influentă i-a dat o înţelepciune superioară. Dacă Il
iubeşte pe Dumnezeu şi se teme de El, dacă înţelege valoarea sufle
telor şi dacă preţuieşte fiecare ajutor primit de la un frate lucrător
trimis de Domnul, el va fi în stare să lege inimile cu iubirea pe care
Domnul Hristos a manifestat-o în timpul slujirii Sale. El va adresa
cuvinte de mângâiere celor bolnavi şi celor îndureraţi. " 25
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul-slujitor nu
domneşte niciodată. "Acum este timpul ca oamenii să-şi umilească
inimile înaintea lui Dumnezeu şi să înveţe să lucreze după voia
Lui. Aceia care au căutat să domnească peste colegii lor să se stră
duiască să afle de care duh sunt conduşi. Ar trebui să-L caute pe
Domnul cu post, rugăciune si un suflet umil.
Î n viaţa Sa de pe acest pă� âl}t, Hristos a dat un exemplu pe care
toţi îl pot urma în siguranţă. El Işi preţuieşte turma şi nu doreşte să
fie stăpânită de vreo putere care să le restrângă credincioşilor liber
tatea de a-L sluji. El nu a aşezat niciodată un om să domnească pes
te moştenirea Lui. Adevărata religie biblică va duce la stăpânire de
sine, şi nu la stăpânirea celorlalţi. Ca popor, avem nevoie de Duhul
Sfânt într-o măsură mai mare, ca să putem duce solia solemnă pe
care ne-a dat-o Dumnezeu fără înălţare de sine. " 26
" Dacă nu cultivă o atitudine autoritară, ci îsi aduce aminte întot-).
deauna că unul singur este Stăpânul, Hristos Insuşi, [liderul] poate
să-i sfătuiască pe cei care nu au experienţă, încurajându-i să vină în
ajutorul lucrării lui Dumnezeu. "27
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul-slujitor se
încrede în Dumnezeu, nu în poziţia pe care o ocupă. " Î ntrebarea pe
care fiecare ar trebui să şi-o pună cu toată smerenia este: 'Sunt eu
calificat pentru această poziţie? Am învăţat eu să judec şi să fac
dreptate aşa cum făcea Hristos?' Mântuitorul ne-a dat pe pământ
un exemplu, pentru ca noi să nu umblăm în propria noastră putere,
25 Mărturii pentnt pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 4% (în oTig.).

27 Mărturii pentnt pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 496 (în oTig.).
Totuşi, cine este şeful? 69
ci ca fiecare să se socotească, aşa cum s-a exprimat So lomon, 'un

copilaş'. " 28
" Domnul i-a unit pe toţi oamenii cu Sine prin legăturile du
ioase ale iubirii şi milei. El spune despre noi: 'Voi sunteţi împreună
lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea
lui Dumnezeu.' Trebuie să recunoaştem această relaţie. Dacă sun
tem legaţi de Hristos, vom manifesta întotdeauna, ca şi El, milă şi
îndelungă răbdare faţă de cei ce se străduiesc să-şi poarte povara cu
toate capacităţile primite de la Dumnezeu, întocmai cum şi noi ne
străduim să ne purtăm propriile poveri. "29
Abuzul de autoritate
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lidentl-slujitor nu îşi
exercită autoritatea în mod arbitrar. " Uneori, un om care a fost pus
într-o poziţie de răspundere, de lider, începe să creadă că are auto
ritate supremă şi că toţi fraţii lui sunt obligaţi să-i ceară permisiunea
înainte de a face lucrarea pe care o consideră necesară. Un aseme
nea om se află într-o situaţie periculoasă. El a pierdut din vedere
rolul pe care un adevărat lider îl are în poporul lui Dumnezeu. În loc
să fie un sfătuitor înţelept, el îşi asumă prerogativele unui conducător
intransigent; Orice manifestare a înălţării de sine şi a unei autorităţi
de acest fel Il dezonorează pe Dumnezeu. Niciun om care se bazează
pe propria putere nu trebuie să fie vreodată minte şi raţiune pen
tru un alt om pe care Domnul îl foloseşte în lucrarea Sa. Nimeni
să nu stabilească reguli şi regulamente omeneşti pentru a stăpâni
în mod arbitrar asupra colegilor lui de lucrare, care au o experienţă
personală cu privire la adevăr. " 30
"Aceia care acceptă o poziţie de răspundere în lucrarea lui
Dumnezeu ar trebui să-şi aducă întotdeauna aminte că, împreună
cu chemarea la această lucrare, Dumnezeu i-a chemat si' să umble cu
băgare de seamă înaintea Lui şi înaintea semenilor 10r. În loc să con-
2l< Mărturii, val . 9, p . 283 (în OTig.).

29 Mărturii pentrn pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 495 (în orig.).
3U Ibidem, p. 49 1 , 492 (în orig.).
sidere că este de datoria lor să ordone, să dicteze şi să poruncească,

ar trebui să-şi dea seama că ei înşişi trebuie să fie învăţăcei. Când
un lucrător aflat într-o poziţie de conducere neglijează să înveţe
această lecţie, cu cât este mai repede eliberat de responsabilităţile
lui, cu atât va fi mai bine pentru el şi pentru lucrarea lui Dumnezeu.
Poziţia nu va conferi niciodată sfinţenie şi nobleţe de caracter. Cel
care-L onorează pe Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui va fi el
însuşi onorat. " 31
"Aceste cuvinte nu autorizează pe nimeni să-şi aroge dreptul de
a le da ordine fraţilor lui, cerându-le în mod arbitrar să facă aşa
cum crede el de cuviinţă, fără a ţine cont de convingerile lor per
sonale cu privire la datorie. Pe de altă parte, nici lucrătorii aleşi ai
lui Dumnezeu nu trebuie să creadă că, la orice pas făcut, trebuie
să întrebe pe cineva din conducere dacă pot sau nu să facă o lu
crare. Deşi cooperează din toată inima cu fraţii lor în aducerea la
îndeplinire a planurilor generale care au fost făcute pentru realiza
rea lucrării, ei trebuie să-L caute fără încetare pe Dumnezeul lui
Israel pentru căIăuzire personaIă. " 32
" Dumnezeu n-a desemnat în Biserica Adventistă de Ziua a
Şaptea o autoritate regală, care să controleze întreaga organizaţie
sau care să controleze vreuna dintre ramurile lucrării. El n-a dis
pus ca povara conducerii să se sprijine numai pe câţiva oameni.
Responsabilităţile sunt distribuite unui număr mare de oameni
competenţi. " 33
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru liderul
slujitor, spiritul de dominare şi control este un semn al abuzului de
autoritate. " Dumnezeu le cere tuturor celor care au exercitat o
autoritate necuvenită să înceteze orice manifestare de domina
re asupra lucrătorilor Săi. Toţi cei cărora le-au fost încredinţate
responsabilităţi sfinte să se străduiască să-şi înţeleagă datoria
faţă de Dumnezeu şi să o aducă la îndeplinire cu credincioşie şi
umilinţă. Nimeni să nu se considere stăpân, cu putere de control
31 Mărturii, voI. 9, p. 282, 283 (în orig. ).

32 Mărturii pent1U pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 491 (în orig.).
asupra fraţilor lui. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu trebuie s ă

fie învăţate şi practicate. " 34
" Nimeni nu este potrivit să judece îndatoririle altuia. Omul este
răspunzător înaintea lui Dumnezeu şi, când nişte făpturi omeneşti
limitate şi supuse greşelii îşi asumă autoritatea de a-i conduce pe
semenii lor, ca şi cum Domnul le-ar fi încredinţat sarcina de a înălţa
sau de a umili pe cineva, întreg Cerul se umple de indignare. Au fost
stabilite nişte principii ciudate prin care nişte judecători omeneşti
exercită controlul asupra minţii şi lucrărilor altora, ca şi când aceşti
oameni limitati ar fi dumnezei. . . " 35
" Î n eXJ7erie�ţa poporului lui Dumnezeu, pe umerii bisericilor au
fost aşezate juguri pe care Dumnezeu nu le-a poruncit niciodată,
juguri care le-au înrăutăţit în mare măsură experienţa şi care L-au
ofensat pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Dacă un om poartă anu
mite responsabilităţi în biserică, aceasta nu înseamnă că i s-a dat şi
libertatea să controleze mintea şi judecata altor persoane cu care
lucrează Domnul. El vrea ca fiecare suflet aflat în slujba Lui să
înţeleagă ce fel de lucrare se aşteaptă din partea sa. " 36
" Organizaţiile, instituţiile, dacă nu sunt susţinute de puterea lui
Dumnezeu, vor lucra sub comanda lui Satana pentru a aduce oa
menii sub controlul oamenilor; iar falsitate a si înselătoria vor lua
înfăţişarea râvnei pentru adevăr şi pentru înai � tar� a Î mpărăţiei lui
Dumnezeu. " 37
" Domnul nu a pus pe niciunul dintre slujitorii Săi omeneşti sub
dictatura şi controlul unora care nu sunt altceva decât nişte muri
tori supuşi greşelii. El nu le-a încredinţat oamenilor autoritatea de
a spune: 'Tu trebuie să faci asta, iar tu să nu faci aia' . . . "38
" Nu a fost suficientă experienţa voastră din trecut în această
privinţă? Vom învăţa vreodată lecţiile pe care Dumnezeu a inten
ţionat să le învăţăm? Vom înţelege vreodată că nouă nu ne-a fost
încredintată, conducerea constiintei, oamenilor? "39
,
" Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 492 (în orig.).

35 Ibidem , p. 493, 494 (în orig.).
3b " Two Kinds of Service " , Review and Herald, 18 martie 1 909.
3 9 Ibidem, p. 295 (în orig.).

" Î n niciuna dintre instituţiile noastre să nu fie adoptat vreun

plan sau vreo metodă care să aducă mintea şi talentul oamenilor
sub controlul judecăţii omeneşti, deoarece nu aceasta este intenţia
lui Dumnezeu. El este Cel care le-a dat oamenilor talente; ele Îi
aparţin numai Lui şi cea mai mare dezonoare care Îi poate fi adusă
lui Dumnezeu este ca un slujitor omenesc limitat să supună ta
lentele altor oameni sub controlul lui absolut, chiar dacă benefici
ile obţinute astfel ar putea fi folosite în interesele lucrării. Î n acest
mod de organizare, mintea unui om este condusă de mintea altuia,
iar slujitorul omenesc este separat de Dumnezeu şi expus ispitei.
Metodele lui Satana au un singur scop - să-i facă pe oameni scla
vii oamenilor. Când se realizează acest lucru, rezultatul va fi con
fuzie, neîncredere, invidie şi suspiciuni. Un asemenea comporta
ment distruge credinţa în Dumnezeu şi în principiile care trebuie
să guverneze şi să elimine falsitate a şi orice urmă de egoism şi de
ipocrizie. " 40
" Aceşti oameni care îşi permit să judece faptele altora ar trebui
să adopte o concepţie mai largă şi să se întrebe: Dacă afirmaţiile
altora nu vor fi în armonie cu ideile noastre, va fi acesta un motiv
suficient ca noi să le declarăm erezii? Oare se cuvine ca noi, nişte
oameni neinspiraţi, să ne asumăm responsabilitatea de a ne spune
părerea şi de a interzice ca anumite materiale să fie publicate? " 41
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul nu-i exploa
tează pe alţii. " Dumnezeul cel mare, sfânt şi milos nu se va asocia
niciodată în vreo practică necinstită. El nu va aproba nici măcar o
singură urmă de nedreptate. Unii oameni au obţinut avantaje ne
cinstite de la aceia pe care îi considerau a fi sub autoritatea lor.
Ei erau decişi să îi constrângă pe ceilalţi să se supună condiţiilor
lor, pe principiul: fie conducem, fie distrugem. Până când nu se va
întreprinde o acţiune hotărâtă pentru a schimba starea de lucruri
actuală, nu va avea loc nicio schimbare în domeniul financiar. " 42
40 Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 360, 361 (în orig.).

41 Ibidem, p. 294, 295 (în orig.).
42 Ibidem , p. 360 (în orig.).
Totuş i, cine este şefu l ? 73
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, este

esenţial ca în comitete să existe oameni cu mentalităţi diferite. " Nu tre
buie să faceţi nicio alianţă cu cei necredincioşi şi nici nu trebuie să
chemaţi la o întrunire doar anumite persoane care gândesc aseme
nea vouă şi care să spună " amin " la tot ce propuneţi voi, în timp ce
pe alţii, despre care bănuiţi că nu vor fi de acord, îi excludeţi de la
luarea deciziilor. Mi-a fost arătat că acest procedeu constituie un
mare pericol. "43
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul îi tratează
pe ceilalţi cu respect. " Dumnezeu este nemulţumit atunci când slu
jitorii Săi ,se acuză, se critică şi se condamnă unii pe alţii. El le-a
încredinţat o lucrare specială, aceea de a ieşi în apărarea adevărului.
Ei sunt lucrătorii Săi; toţi ar trebui să îi respecte, iar ei ar trebui să
se respecte unii pe altii.
Î n armată, ofiţeriior li se cere să îi respecte pe colegii lor, iar
soldaţii învaţă repede lecţia aceasta. Când conducătorii poporului
angajat în bătălia creştină sunt blânzi şi răbdători, când manifestă
dragoste şi un respect deosebit faţă de colaboratorii lor, ei îi învaţă
pe alţii să se poarte la fel. "44
" Dacă nu cultivă o atitudine autoritară, ci îsi aduce aminte întot-
).
deauna că unul singur este Stăpânul, Hristos Insuşi, [liderul] poate
să-i sfătuiască pe aceia care nu au experienţă, încurajându-i să vină
în ajutorul lucrării lui Dumnezeu. " 45
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul deleagă con
trolul, responsabilitatea şi autoritatea. " Nu ar trebui să ne bizuim pe
mintea unui singur om sau pe mintea a doi sau trei oameni, ca şi
cum acestea ar fi pentru toţi sigure de urmat. Toţi să privească la
Dumnezeu, să creadă în El si să se încreadă cu totul în puterea Sa.
Î njugaţi-vă alături de Hrist � s, nu alături de oameni, deoarece oa
menii nu au nicio putere să vă păzească de cădere. "46
" Când această putere pe care Dumnezeu a pus-o în biserică
este încredinţată unui singur om şi când acesta este învestit cu au-
44 Lift Him Up, p. 255.
45 Christian Leadership, p. 28.
46 Minte, caracter, personalitate, voI. 1, p. 263 (în orig.) .
toritatea de a judeca în locul altor minţi, atunci adevărata ordine

biblică este schimbată. Atacurile lui Satana asupra minţii acestui
om vor fi extrem de subtile şi uneori copleşitoare, pentru că, prin
mintea acestuia, el socoteşte că poate să-i influenţeze pe mulţi. Po
ziţia ta cu privire la conducere este corectă dacă pui în seama celei
mai înalte autorităţi organizate din biserică ceea ce ai pus în seama
unui singur om. Dumnezeu n-a intenţionat niciodată ca lucrarea
Lui să poarte amprenta minţii şi judecăţii unui singur om. "47
" Domnul a văzut primejdia la care s-ar ajunge în urma deciziilor
autoritare şi a planurilor elaborate de mintea şi judecata unui sin
gur om şi, în Cuvântul Său inspirat, ni se porunceşte să ne supu
nem unii altora şi să le dăm altora întâietate. Când trebuie făcute
planuri care vor afecta lucrarea lui Dumnezeu, ele trebuie să fie
aduse înaintea comitetului, care este compus din oameni aleşi şi cu
experienţă; căci unitatea în eforturi este esenţială în toate aceste
acţiuni. "48
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, orga
nizarea de grupuri de interes este un abuz de putere. " Nu trebuie să
fim sub controlul unor oameni care nu se pot controla pe ei înşişi
şi care nu sunt dispuşi să fie ascultători de Dumnezeu. Nu tre
buie să fim conduşi de oameni care vor ca ceea ce spun ei să fie
lege. Dezvoltarea dorinţei de a controla este foarte pronunţată,
iar Dumnezeu a trimis avertizare după avertizare, interzicând ali
anţele şi uniunile. El ne-a avertizat să nu ne luăm obligaţia de a
împlini anumite înţelegeri, care ne vor fi prezentate de cei care se
străduiesc să controleze mişcările fraţilor lor. "49
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, compa
siunea este mai de dorit decât controlul rigid. " Trebuie să ne îngăduim
unii pe alţii, amintindu-ne de propriile noastre căderi. Faţă de unii,
trebuie să manifestăm compasiune, exercitând o influenţă spre bine
asupra lor; pe alţii trebuie să-i facem să se teamă, ca să-i scoatem
din foc. Nu toţi pot suporta aceeaşi disciplină rigidă. Nu toţi se pot

48 Ibidem , voI. 5, p. 418 (în orig.).
49 Ibidem , voI . 8, p. 2 1 7 (în orig.).
Totu şi, cine este şeful ? 75
supune viziunii pe care altcineva o are despre datorie. Trebuie să

se ia în seamă diferitele temperamente şi mentalităţi. Dumnezeu
ştie cum să se poarte cu noi. Dar inima mea s-a îmbolnăvit când
am văzut felul în care se tratează fraţii unii pe alţii şi înclinaţia de
a prinde pe cineva cu vorba şi de a-l declara vinovat din cauza unui
cuvânt. "5 0
" Tu păreai a fi forţa dominatoare. Am văzut că impresia pe care
ai creat-o asupra minţii acelora care îşi achitau taxele de cazare a
fost nefavorabilă instituţiei. Am auzit că unii fraţi au încercat să
te înduplece, ţi-au spus că atitudinea aceasta este neînţeleaptă şi
nedreaptă, dar ai rămas tare ca stânca în susţinerea acestei atitu
dini. Ai pretins că, în felul acesta, contribui la binele instituţiei. Dar
eu am văzut că oamenii plecau de la tine cu totul nemulţumiţi. "5 1
" Domnul n u va accepta din partea nimănui o lucrare care nu
a fost împlinită cu blândeţe, dragoste şi bunătate. El nu ne-a nu
mit domnitori, ca să stăpânim peste moştenirea Sa. Să-i lăsăm şi pe
ceilalţi să fie îndrumaţi de Domnul, la fel cum şi noi dorim să fim
îndrumaţi de El. "52
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul îşi curăţă
de buruieni propria grădină a inimii. "A sosit timpul ca toţi să ne
apucăm de lucru, nu să ne oprim să măsurăm partea de vină a
celorlalţi; ci fiecare să-şi cerceteze inima, să-şi mărturisească
greşelile şi să-şi lase fraţii în grija Domnului. Fiecare va răspunde
pentru propriile greşeli; iar, în timp ce unii sunt atât de preocupaţi
să smulgă buruienile din grădina fraţilor lor, în propria lor grădină
buruienile dăunătoare prind putere. Fiecare să se străduiască
să-şi păstreze propriul suflet curat şi să cultive în cămin un spirit de
fericire, mulţumire şi răbdare şi totul va fi bine. "53
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul va con
sidera că stilul dictatorial de conducere îl împiedică să Îi dea slavă lui
Dumnezeu. " Atunci când oamenii îi învaţă pe ceilalţi să se bizuie
pe ei şi să se încreadă în ei, atunci când le dictează altora, în scris
511Minte, caracter, personalitate, voI. 2, p. 632, 633 (în orig.).
51 Selected Messages, voI. 3, p. 44 (mustrare adresată directorului unui sanatoriu - n.tr.).
52 Upward Look, p. 267.
53 Minte. caracter, personalitate, voI. 2, p. 633 (în orig.).
sau prin viu grai, ce trebuie să facă, ei îi învaţă să facă din' oamenii
muritori tăria lor, să dea slavă mai degrabă fiinţelor omeneşti decât
lui Dumnezeu. "54
" Dacă vor continua să-şi susţină propriile opinii, vor vedea că
Dumnezeu nu le va sprijini acţiunea. Oare au ajuns ei să considere
că tot ce propun este infailibil? Că nu există nicio umbră de gre
şeală în lucrările lor? Oare alţii, care dovedesc tot atât de mult că
sunt conduşi şi învăţaţi de Dumnezeu, nu pot găsi în lucrările acestor
persoane vreo manifestare a unei concepţii pe care nu o împărtăşesc
în toate privinţele şi oare nu pot să le recomande să o elimine? " 55
" Organizaţiile, instituţiile, dacă nu sunt susţinute de puterea lui
Dumnezeu, vor lucra sub comanda lui Satana pentru a aduce oa
menii sub controlul oamenilor; iar falsitate a si înselătoria vor lua
înfăţişarea râvnei pentru adevăr şi pentru înai � tar� a Î mpărăţiei lui
Dumnezeu. " 56
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, mânia şi
nerăbdarea nu sunt roadele Duhului Sfânt. " Relaţiile apropiate din
tre doi indivizi cu caractere nedesăvârşite şi deficiente se pot dovedi
a fi, în final, foarte dăunătoare pentru amândoi, întrucât Satana are
o influenţă mai mare asupra minţilor lor decât Duhul lui Isus. Ei
nu se privesc unul pe celălalt într-o lumină reală şi nepărtinitoare,
ci în lumina cea mai nefavorabilă. Dacă încercăm să corectăm răul
într-un spirit pripit şi împotrivitor, vom pricinui două rele, în loc să
corectăm unul singur. Susţinerea reciprocă este esenţială. Roadele
Duhului sunt cele care cresc în pomul creştin. " 57
Modelul lui Moise în comparaţie cu modelul

lui Aaron
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul trebuie să
primească sprijin pentru îndeplinirea responsabilităţilor suplimentare.

55 Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 295 (în oTig.).
5 6 Mărturii, voI. 7, p . 1 80, 1 8 1 (în oTig.).
57 The Upward Look , p. 59.
" Am văzut că se verifică dacă nu cumva a existat vreo greşeală în

administrarea lucrării; dacă această verificare va găsi greşeli, unii vor
profita de acest lucru şi îl vor folosi în avantajul lor cât mai mult po
sibil. Dumnezeu este nemulţumit de aceste acţiuni.
Privirea mi-a fost îndreptată în trecut, la Moise, şi am văzut unde
l-a aşezat Dumnezeu. Ocupa o poziţie de seamă. Aaron şi Maria
au cârtit împotriva lui şi au discutat împreună despre această pro
blemă. Erau invidioşi pe el şi socoteau că îşi asuma prea multe res
ponsabilităţi. Mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lor. Am
văzut că Dumnezeu este nemulţumit de cei care nu preiau povara şi
care, apoi. sunt gata să cârtească împotriva aceluia asupra căruia El
aşază o povară grea. Am văzut că, dacă alţii ar veni să preia povara
pe care el [J ames] o poartă de ani de zile şi dacă ar sacrifica totul
- viaţă, sănătate, putere, timp şi toate celelalte - pentru avansarea
acestei lucrări, mizând în întregime pe succesul acestui mesaj, atunci
Dumnezeu l-ar elibera de aceste responsabilităţi şi poveri grele. Însă,
deocamdată, Dumnezeu l-a făcut pe el agentul Său, care să îndemne
la acţiune plină de zel, şi am văzut că binecuvântarea Sa a fost pes
te fiecare mişcare importantă care a fost făcută pentru înaintarea
lucrării Sale, iar lucrarea a progresat constant şi dificultăţile au fost
depăşite una câte una. Aceasta se datorează faptului că mâna lui
Dumnezeu era peste lucrarea aceasta.
Am văzut că acelora care privesc de pe margine le este mai uşor
să se plângă şi să găsească greşeli decât să vină cu vreo sugestie care
să îndrepte lucrarea într-o direcţie mai bună. Este foarte simplu şi
comod să transmiţi îndoieli şi temeri, însă prea puţini se grăbesc să
spună ce ar trebui făcut. "58
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, criza
presupune a acţiona cu fermitate, hotărâre şi curaj neclintit. " În lip
sa lui Moise, autoritatea judecătorească îi fusese încredinţată lui
Aaron şi o mare mulţime s-a strâns în jurul cortului său cu cererea:
'Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise,
omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.' [ . . ] .
58 Scrisoare către fratele Byington, Battle Creek, Michigan, circa 1 859, Scrisoarea 28,
1 859, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC·GC.
o criză de felul acesta cerea un bărbat ferm, hotărât- şi de un

curaj neclintit; un bărbat care să pună onoarea lui Dumnezeu mai
presus de siguranţa personală şi de dorinţa de a câştiga favoarea
poporului şi chiar mai presus de propria viaţă. Dar liderul temporar
al lui Israel nu era un astfel de bărbat. Aaron s-a contrazis puţin cu
poporul, însă şovăiala şi timiditatea cu care s-a purtat în momentul
de criză nu au făcut decât să-i determine să fie şi mai hotărâţi. Tu
multul a crescut. " S9
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul nu face
niciodată compromisuri de dragul popularităţii sau al siguranţei
personale. "Aaron se temea pentru viaţa lui şi, în loc să apere cu
demnitate onoarea lui Dumnezeu, el a cedat cerinţelor mulţimii.
Prima sa acţiune a fost aceea de a porunci să se adune cerceii de
aur de la tot norodul şi să fie aduşi la el, în speranţa că mândria îi
va face să refuze un astfel de sacrificiu. Dar ei şi-au dăruit podoa
bele de bunăvoie: iar el a făcut din ei un viţel turnat, imitând astfel
zeii Egiptului. Poporul a strigat: 'Israele, iată dumnezeul tău, care
te-a scos din ţara Egiptului! ' Iar Aaron, în mod ruşinos, a îngăduit
această insultă la adresa lui Iehova. A făcut chiar mai mult. Văzând
cu câtă satisfacţie a fost primit viţelul de aur, a ridicat un altar
înaintea lui şi a anunţat: 'Mâine va fi o sărbătoare în cinstea
Domnului'. Această veste a fost anunţată cu sunet de trâmbiţă
de la ceată la ceată, în toată tabăra. 'A doua zi, s-au sculat
dis-de-dimineaţă şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire.
Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.'
Sub pretextul că ţin o 'sărbătoare în cinstea Domnului', ei s-au
dedat la îmbuibare şi petreceri desfrânate.
De câte ori se întâmplă şi în zilele noastre ca iubirea de plăceri
să se ascundă sub o 'formă de evlavie' ! O religie care le îngăduie oa
menilor ca, în timp ce iau parte la ritualul serviciului de închinare,
să se dedea la satisfacerea poftelor egoiste sau senzuale este tot
atât de plăcută mulţimilor de astăzi cum a fost şi în zilele poporului
israelit. Şi mai există încă Aaroni docili care, deşi deţin poziţii de
59 Patriarhi �i profeţi, p. 3i6 (în orig.).
autoritate în biserică, se vor supune dorintelor celor necons acrati, ,

'
încurajându-i astfel la păcat. " 60
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, grija
neegoistă faţă de ceilalţi este de maximă importanţă. "Î n timp ce
Moise mijlocea pentru Israel, timiditatea i s-a topit în preocupa
rea şi dragostea profundă faţă de aceia pentru care făcuse atât de
multe,' prin puterea lui Dumnezeu. Domnul a ascultat cererile lui
şi a împlinit rugăciunea lui neegoistă. Dumnezeu îl pusese la încer
care pe slujitorul Său; îi pusese la probă credincioşia şi iubirea pen
tru acest popor nerecunoscător şi plin de greşeli, iar Moise a trecut
această încercare în mod nobil. Preocuparea lui pentru poporul
israelit nu izvora dintr-un motiv egoist. Prosperitatea poporului ales
al lui Dumnezeu îi era mai scumpă decât onoarea personală, mai
scumpă decât privilegiul de a deveni tatăl unei naţiuni puternice. Lui
Dumnezeu I-au plăcut credincioşia, simplitatea inimii şi integritatea
lui şi i-a încredinţat, ca unui păstor credincios, marea însărcinare de
a duce poporul israelit în Ţara Făgăduinţei. " 61
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Liderul chemat să
ocupe o poziţie înaltă are o responsabilitate mai mare de a fi o persoa
nă integră. " Faptul că Aaron fusese binecuvântat şi onorat cu mult
mai mult decât întregul popor a făcut ca păcatul său să fie şi mai
odios. Aaron, 'sfântul Domnului' (Psalmi 106, 16), a fost cel care
a făcut idolul şi care a anunţat sărbătoarea. El era cel care fusese
numit portavocea lui Moise şi cu privire la care Însuşi Dumnezeu
a mărturisit: 'Ştiu că el vorbeşte uşor' (Exod 4, 14), şi totuşi el nu a
reuşit să-i împiedice pe idolatri în intenţia lor de a sfida cerul. " 62
"Acela prin care Dumnezeu a lucrat ca să aducă judecăţile
atât asupra egiptenilor, cât şi asupra zeilor lor, a ascultat, fără
să schiţeze vreun gest, proclamaţia rostită înaintea chipului tur
nat: 'Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptu
lui ! '. Chiar el îl însoţise pe Moise pe munte, unde privise slava
Domnului şi văzuse că în manifestarea slavei aceleia nu era nimic
60 Patriarhi fi profeţi, p. 3 1 7 (în orig.).

6' Ibidem, p. 3 1 9 (în orig.).
după care să se poată face un chip - şi tocmai el a fost cel care

a schimbat slava aceasta cu înfăţişarea unui viţel. El, căruia
Dumnezeu îi încredinţase conducerea poporului în lipsa lui Moise,
a fost cel care a aprobat răzvrătirea lor. 'Domnul, de asemenea, era
foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-I piardă' (Deuteronom
9,20). Dar, ca răspuns la mijlocirea arzătoare a lui Moise, viaţa i-a
fost cruţată; şi, în pocăinţă şi umilinţă pentru marele său păcat, a
fost readus în graţia lui Dumnezeu.
Dacă ar fi avut curajul de a sta de partea adevărului, indiferent
de consecinţe, Aaron ar fi putut împiedica acea apostazie. Dacă
şi-ar fi menţinut, fără să şovăie, ataşamentul faţă de Dumnezeu,
dacă ar fi arătat poporului primejdiile de la Sinai şi dacă le-ar fi
adus aminte de legământul solemn încheiat cu Dumnezeu de a as
culta de Legea Sa, răul ar fi fost curmat. Dar supunerea lui faţă de
cerinţele norodului şi încrederea calmă cu care a pornit la îndeplini
rea planurilor lor i-a încurajat să se aventureze în păcat mult mai
departe decât atunci când le venise această idee. " 63
" Nu zgârcenia şi avariţia îi determină pe slujbaşii adevăraţi să
mustre relele existente si, să ceară de la toti, lucrătorii corectitudi-
ne, economie şi lepădare de sine. A urmări interesele instituţiilor
noastre în această privinţă nu înseamnă a abdica de la demnitatea
adevărată. Cei care sunt ei înşişi credincioşi caută, în mod natural,
credinciosi, a în altii. Actiunile
,, administratorilor trebuie să fie carac-
terizate de integritate strictă, lucru care ar trebui cerut şi din partea
tuturor celor care lucrează sub coordonarea 10r. " 64
" Oamenii de principiu n-au nevoie de restricţiile impuse de la
căte şi chei; nu trebuie să fie supravegheaţi şi păziţi. Ei vor acţiona
cu onestitate şi cinste tot timpul, şi atunci când sunt singuri şi nu-i
vede nimeni, şi atunci când sunt în public. Nu-şi vor păta sufletele
deloc, oricât de mare ar fi câştigul sau avantajul personal. Ei detestă
să facă o faptă meschină. Chiar dacă nimeni nu ar afla de fapta
respectivă, ei ar şti ce au făcut şi aceasta le-ar distruge respectul de
sine. Cei care nu sunt constiinciosi
, si credinciosi, în lucrurile mici
"
63 Patriorhi şi profeţi, p. 323 (în orig.) .
.. Mărturii, voI. 4, p. 573 (în orig.).

nu se vor schimba, chiar dacă vor exista legi, restricţii şi pedepse în
această privinţă. " 65
Principiul de leadership al lui Ellen White: La un lider, vorbirea
blândă şi conduita demnă nu sunt întotdeauna trăsături divine. " La
revenirea în tabără, când Moise i-a înfruntat pe răzvrătiţi, poporul
a comparat mustrarea lui severă şi indignarea cu care a spart tablele
sfinte ale Legii cu vorbirea plăcută şi purtarea demnă a fratelui său,
şi toţi au simpatizat cu Aaron. Ca să se justifice, Aaron a încercat
să arunce asupra poporului responsabilitatea pentru slăbiciunea de
care a dat dovadă atunci când a cedat cererii lor; cu toate acestea
însă, ei e,rau plini de admiraţie pentru blândeţe a şi răbdarea lui.
Dar Dumnezeu nu vede lucrurile aşa cum le văd oamenii. Spiritul
lui docil şi dorinţa de a se face plăcut l-au împiedicat pe Aaron
să vadă enormitatea păcatului pe care îl aproba. Atitudinea lui de
susţinere a păcatului lui Israel a costat viaţa a mii de oameni. Cât
de diferit s-a comportat Moise, care, prin împlinirea cu credincioşie
a judecăţilor lui Dumnezeu, a arătat că bunăstarea lui Israel îi era
mai scumpă decât prosperitatea, onoarea sau viaţa! " 66
" Dintre toate păcatele pe care Dumnezeu le va pedepsi, nu
este niciunul mai deplorabil în faţa Sa decât păcatul acelora care îi
încurajează pe alţii să facă rău. Dumnezeu doreşte ca slujitorii Săi
să-şi dovedească credincioşia mustrând cu fidelitate nelegiuirea, ori
cât de dureros ar fi aceasta. Aceia care sunt onoraţi cu o însărci
nare divină nu trebuie să fie nişte slujitori slabi, docili şi oportunişti.
Nu trebuie să urmărească înălţarea de sine sau să ocolească datoriile
neplăcute, ci să îndeplinească lucrarea lui Dumnezeu cu credincioşie
neabătută. " 67
"Aaron era un om cu suflet bun, un om pe care Dumnezeu îl
alesese să stea alături de Moise şi să vorbească pentru el; cu alte
cuvinte, trebuia să fie port-vocea lui Moise. Dumnezeu l-ar fi putut
alege conducător pe Aaron, dar El, care cunoaşte inimile şi înţelege
caracterul, ştia că Aaron era docil şi că îi lipsea curajul moral de a
65 Mărturii, val. 4, p. 573, 574 (în orig.).

.. Patriarhi şi profeţi, p. 323 (în orig.).
67 Ibidem . p. 323, 324 (în orig.).
sta în apărarea dreptăţii în orice circumstanţe, indiferent de con

secinţe. Dorinţa lui Aaron de a se bucura de bunăvoinţa poporu
lui l-a determinat uneori să comită mari păcate. El a cedat prea
adesea înaintea rugăminţilor lor şi, prin aceasta, L-a dezonorat pe
Dumnezeu. "68

În cei şaptezeci de ani de activitate publică, Ellen White a ilustrat
deseori principiile de leadership şi autoritate pe care le susţinea. Ea a
exemplificat calităţile liderului-slujitor prin faptul că nu s-a dat înapoi
de la treburile casnice sau de la slujirea în biserica ei şi în comuni
tatea în care a trăit. Chiar şi atunci când era bolnavă sau extenuată,
predica şi participa la întâlnirile programate, cu toate că trebuia să
călătorească mult. Deşi nu-i era teamă să-şi exprime public părerea
în problemele controversate care apăreau, nu am descoperit nicio
dovadă că şi-ar fi impus vreodată opinia personală. Nu a cerut să se
facă monumente în cinstea ei şi este un fapt cunoscut că niciodată nu
şi-a arogat meritele pentru realizările ei remarcabile, ci l-a dat slava
cuvenită lui Dumnezeu.69
Î ntr-o ocazie, Ellen s-a întors acasă la New York după o serie
lungă de cuvântări susţinute în Michigan, cu speranţa că va putea să
se odihnească, însă a găsit casa plină de musafiri. Urma să înceapă
o conferinţă a primilor credincioşi adventişti şi oaspeţii au stat la
ea pe toată perioada conferinţei. Pe lângă faptul că avea mult de
lucru, trebuia să aibă grijă şi de câteva persoane din casă, care erau
bolnave. Iată cum povesteşte ea modul în care a avut grijă de cele
necesare: " Conferinţa ne-a dat atât de mult de lucru, încât eram
toată ziua ocupaţi, iar eu trebuia să fiu zi de zi în picioare ca să
am grijă de cei bolnavi, până când, seara târziu, picioarele îmi erau
pline de băşici şi îmi era imposibil să adorm pentru că eram foarte
obosită. " 70
.. Mărturii , voI. 3, p. 293, 294 (în OTig.) .
•9 A. G. Daniells, The Abiding Gift ofProphecy, p. 368.
70 Manuscript Releases, voI. 7, p. 259.
Totuşi, cine este şefu l ? 83
În 1879, Ellen White l-a însoţit pe soţul ei, James White, în ceea
ce s-a d �vedit a fi o călătorie nereuşită cu calul din Texas până în
Kansas. Intr-o scrisoare adresată nurorii ei, Mary, Ellen poves tes
te următoarele despre călătorie: " Sunt grozav de obosită . . . Mi :a
fost rău tot drumul. Am slăbit peste 5 kilograme. Nu m-am odihnit
nici eu, nici sărmana Marian, şi am muncit ca nişte roabe. Am gătit
în mai multe rânduri jumătate din noapte . . . Am ţinut cuvântări,
pentru că nimeni nu părea să aibă acest lucru pe inimă, în fiecare
Sabat la adunarea noastră în corturi si în fiecare seară de Sabat si în
, ,
fiecare duminică în oraşe şi sate. Sunt epuizată şi mă simt de parcă

aş avea o ,sută de ani. . . N-am avut timp nici măcar să îmi completez
jurnalul sau să scriu o scrisoare. Despachetează şi împachetează,
grăbeşte-te, găteşte, aşază masa şi tot aşa, în fiecare zi. " 71
După câteva săptămâni, cu ocazia adunării în corturi din
Minnesota, Ellen White, deşi era slăbită şi bolnavă, s-a adresat
auditoriului de două ori pe zi, timp de mai multe zile la rând.
Î ntr-o ·scrisoare către fiul ei Edson, ea scria că, după cum socotise,
lucrarea ei la adunarea în corturi se terminase odată cu încheierea
întâlnirii de duminică, unde predicase timp de o oră şi jumătate.
Totuşi, a doua zi de dimineaţă, fusese îndemnată să predice despre
reforma sanitară. După această predică, exact când se pregătea să
se aşeze, fratele Butler o rugase să vorbească şi despre educaţie. Ea
acceptase şi mai vorbise încă o oră. După ce se aşezase iar, fratele
Butler o rugase să continue cu un devoţional! Ea scria: " M-am ridi
cat din nou şi am vorbit încă o oră despre vremea lui Noe şi despre
vremea noastră. Vocea mea a devenit mai clară şi mai degajată.
Am făcut împreună un apel ca oamenii să iasă în faţă şi am avut o
adunare extraordinară, cea mai bună din toată seria. După aceea,
am înălţat o rugăciune din toată inima pentru cei apostaţi şi pentru
păcătoşi. Dumnezeu mi-a dat multă putere în rugăciune. Mi-am le
gat credinţa de făgăduinţele lui Dumnezeu şi nu am vrut să mă mai
despart de ele. Pacea, mângâiere a şi puterea au venit peste mine şi
m-am bucurat foarte mult în Domnul. " 72
71 Scrisoare către Mary White, Emporia, Kansas, 20 mai 1 879, Scrisoarea 20, 1 879,
Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
72 Scrisoare către Edson White, sediul campusului din Dunlap, Iowa, 1 iulie 1 879, Scrisoarea
22, 1 879, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Î ntr-un act de slujire şi dragoste, Ellen White a redus numărul

lucrărilor pe care îşi dorea foarte mult să le redacteze, din dorinţa
de a petrece o perioadă de timp împreună cu soţul ei, James, care
zăcea din cauza unei boli prelungite în ultimii ani de viaţă.73
Uneori, mai ales în ultimii ani ai vieţii lui, ea i-a adresat soţului
ei sfaturi prin care a încercat să-i înduplece stilul autoritar şi, de
multe ori, intransigent de conducere, exacerbat de atacurile cere
brale suferite în mod repetat. Odată, ea l-a prevenit: " Gândirea
şi judecata unui singur om nu trebuie să modeleze cauza lui
Dumnezeu, întrucât sentimentele personale pot ajunge să se
regăsească în diferite feluri în ea si pot face mult rău cauzei lui
Dumnezeu. " 74 Adresându-se în con'tinuare soţului ei, ea scrie: "Îţi
va fi greu să îţi încetezi activitatea de preşedinte; cu toate acestea,
trebuie să începi să te obişnuieşti cu această poziţie pentru binele
tău spiritual şi pentru binele cauzei lui Dumnezeu. " 75
Totuşi, în altă scrisoare adresată soţului ei, Ellen White mărturisea
că se lupta cu ispita de a nutri resentimente faţă de ceilalţi colegi
lucrători şi că îşi dorea să se apropie mai mult de modelul leader
shipului prin slujire dat de Isus:
Sunt atât de recunoscătoare că Domnul este bun şi îndurător,
plin de milă. El nu ne face după păcatele noastre, ci este îndelung
răbdător. El ne vede slăbiciunea. Ne cunoaşte defectele, lipsa de
credinţă şi curaj, şi totuşi ne mai îngăduie. Manifestă aceeaşi milă
divină, aceeaşi dragoste răbdătoare faţă de noi, care suntem atât
de nevrednici de favoarea Sa. Nu sunt ceea ce ar trebui, ceea ce
si-ar dori Isus de la mine. Observ că trebuie să îmi însusesc' mai
�ult din spiritul Î nvăţătorului.
Nu trebuie să îngădui ca în inima mea să apară vreun gând sau
vreun sentiment împotriva fraţilor mei, fiindcă ei s-ar putea să fie,
în ochii lui Dumnezeu, mai neprihăniţi decât mine. Nu trebuie
73 Scrisoare către copiii lui Ellen, Oakland, California, 16 octombrie 1 877, Scrisoarea 25,
1 877, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC; Scrisoare către Willie şi
Mary White, Healdsburg, California, 22 ianuarie 1 878, Scrisoarea 4d, 1 878, Scrisori şi
74 Arthur L. White, Ellen G. White, voI. 3, p. 1 36, 1 37.
75 Ibidem , p. 1 37.
să nutresc astfel de sentimente. Personal, avem lupte de dus, dar

ar trebui să îi încurajăm continuu pe fraţii noştri. Nu ar trebui să
punem în calea lor pietre de poticnire şi ar trebui să nutrim faţă de
ei cele mai alese sentimente. Satana de-abia aşteaptă să-i dărâme.
Să nu ne alăturăm planurilor lui. Au şi ei luptele şi încercările lor.
Ferească Dumnezeu să mai adăugăm încă o încercare la cele pe
care le au deja de suportat.
Acum, dragul meu soţ, nu vreau să mă simt rănită pentru că
cineva m-a jignit sau pentru că altcineva m-a insultat. Ai încredere
în fraţii tăi şi nu îi critica nici în gând, nici în scris, nici prin viu
grai. L.asă ca influenţa Duhului lui Dumnezeu să îţi îmblânzească
inima şi să ţi-o înduplece. Nu avem timp şi nici putere de risipit în
căutarea de scuze. Trebuie să ne ascundem eul personal în Isus.
0, îmi doresc să mă odihnesc mereu în Dumnezeu şi să nu mă
mai agit cu privire la probleme minore. Am mereu sentimentul că
s-ar putea ca lucrarea mea pe pământ să nu mai dureze mult şi,
atât cât va mai dura, vreau să îmi folosesc gândurile şi mintea ca
să fac tot ce pot pentru a salva sufletele pierdute din jurul meu.
Nu pot şi nu vreau să îngădui minţii mele să gândească rău despre
colegii mei lucrători şi să îi judece greşit.
Voi scrie mărturii de mustrare pentru toţi şi apoi nu voi mai
nutri resentimente faţă de ei. Voi privi la mine. Mă voi strădui ca,
prin puterea lui Isus, să îmi îndrept căile înaintea lui Dumnezeu.
Iar când voi fi ispitită să le port ranchiună sau să fiu suspicioasă
şi să le urmăresc greşelile, voi alunga repede această ispită de la
mine, fiindcă, în felul acesta, templul sufletului ar fi cu siguranţă
profanat şi defăimat de Satana. Este de datoria noastră să primim
şi să nutrim dragostea pe care o avea Isus, dragostea aceea care
nu se gândeşte la rău; atunci, influenţa noastră va fi asemenea
unui parfum plăcut mirositor . . .
Mi s-a arătat că, dacă nu ne străduim să ne curăţăm sufletul
de orice urmă de răutate şi de amărăciune, trăsăturile acestea vor
ieşi uneori la iveală fără să ne dăm seama şi vor face un mare rău
cauzei pe care o iubim . . . Mi s-a arătat că depinde în întregime de
noi dacă vom lăsa în urma noastră o influenţă care să cucerească,
să transforme şi să înalţe sau, dimpotrivă, dacă îi vom răni şi îi

vom jigni pe ceilalţi, dacă vom fi dictatoriali, autoritari şi acuza
tori, dacă ne vom înălţa şi preamări pe noi înşine şi dacă, atunci
când glasul nostru va amuţi în mormânt şi când influenţa noastră
nu se va mai resimţi, aceasta va fi o uşurare pentru cei care Îl
iubesc pe Dumnezeu şi se tem de El.
Am convingerea profundă că am greşit pentru că nu am ma
nifestat mai multă dragoste, răbdare şi milă faţă de ceilalţi. " Nu
întăriţi pe cele slabe " (Ezechiel 34,4) este mustrarea adresată
păstorilor necredinciosi. Nu trebuie să ne lăsăm condusi de sen
timente. Trebuie să u�blăm în toată umilinta mintii. D �mnul Îsi
. . .
iubeşte slujitorii care lucrează în mod neegoist pentru salvarea

sufletelor. El este dornic să le călăuzească judecata şi să îi înveţe
voinţa Sa, după cum este dornic să ne înveţe şi pe noi. Trebuie să
credem că Isus se află la cârmă. El este Căpetenia şi trebuie să
lăsăm lucrarea Sa în mâinile Sale atotputernice.
Ştiu că Dumnezeu are în via Sa oameni conştiincioşi, temători
de El, oameni care nu vor precupeţi niciun efort şi care, dacă va fi
nevoie, vor jertfi totul pentru Isus. Să îi respectăm pe fraţii noştri,
să avem încredere în sinceritatea scopurilor lor şi în motivele lor
neegoiste, la fel cum aşteptăm şi noi acest lucru din partea lor.
Ar trebui să ne purtăm cu toţi oamenii, fie ei bogaţi sau săraci,
nobili sau de rând, exact la fel cum dorim ca ei să se poarte cu noi.
Dumnezeu nu este părtinitor. Cei curaţi, cei care sunt buni şi
care fac binele, se apropie foarte mult de Isus. Ucenicul pe care
Isus îl iubea cel mai mult era Ioan, fiindcă el reflecta cel mai în
deaproape caracterul Său şi pentru că era plin de dragoste.
Bucuria sufletului lui Hristos era aceea de a le face bine oame
nilor. El a suspinat de multe ori şi a fost mâhnit. A plâns de multe
ori din cauza chinului sufletesc pe care îl simţea atunci când vedea
necredinţa şi nerecunoştinţa şi când simţea ura din partea acelora
pe care venise să îi binecuvânteze şi să îi mântuiască. . . Dragul
meu soţ, inimile noastre să înalţe cântece la adresa lui Dumnezeu.
Să nu fim nişte acuzatori ai fraţilor noştri, fiindcă aceasta este
lucrarea lui Satana. Să vorbim despre Isus şi despre dragostea
Lui neegalată. Simt în fiecare zi nevoia de a mă pocăi înaintea

lui Dumnezeu pentru împietrirea inimii mele şi pentru faptul că
viaţa mea nu s-a asemănat mai mult cu viaţa lui Hristos. Deplâng
împietrirea inimii mele şi viaţa mea, care nu a fost un exemplu
corect pentru ceilalţi. Să ne aducem pe noi înşine în armonie cu
cerul, şi atunci vom fi în armonie cu fraţii noştri şi vom trăi în pace
unii cu alţii. Haide chiar acum să răscumpărăm amândoi vremea.
Cu dragoste,
A ta Ellen76
Ellen 'White a fost atentă să nu abuzeze de autoritatea pe care

pretindea că o are în calitate de mesager al lui Dumnezeu77 prin
impunerea preferinţe lor proprii acolo unde nu exista un cuvânt
clar din partea lui Dumnezeu. Spre exemplu, deşi era neliniştită şi
tulburată de invitaţia primită din partea Departamentului pentru
Misiune Externă de a merge în Australia,78 a acceptat în cele din
urmă chemarea de a lucra peste ocean. Î n loc să îşi impună voinţa
proprie, ea a ales să se supună solicitărilor Conferinţei Generale
în situaţii în care nu primise niciun mesaj special din partea lui
Dumnezeu de a face altfel,79
Totuşi, avea simţăminte puternice de împotrivire faţă de admi
nistratorii care abuzau de autoritatea lor poruncind, dictând şi stă
pânind asupra minţii şi talentelor oamenilor, până într-acolo încât
a declarat că nu avea niciun respect pentru înţelepciunea lor sau
chiar că nu credea în caracterul lor creştin.Bo
Ellen White a manifestat de multe ori fermitate şi hotărâre
atunci când biserica trecea prin situaţii de criză. Nu am găsit nicio
dovadă că şi-ar fi compromis convingerile, pe care considera că
76 Scrisoare către James White, Oakland, California, 18 martie 1880, Scrisoarea 5, 1 880,
TI Selected Messages, voI. 1, p. 34.
79 Scrisoare către fratele şi sora (J. H.) Kellogg, North Fitzroy, Australia, 5 iulie 1 892,
Scrisoarea 1 8a, 1 892, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Sll Scrisoare către J. E. şi Emma White, " Sunnyside " , Cooranbong, New South Wales,
Australia, 5 iulie 1 896, Scrisoarea 152, 1 896, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
Dumnezeu i le întipărise în minte, de dragul popularităţii sau al

favorurilor personale, chiar dacă exprimarea acestor convingeri în
semna o posibilă rupere a unor prietenii de-o viaţă. Stilul ei de con
ducere se apropia mai mult de curajul neclintit al lui Moise decât
de caracterul şovăielnic al lui Aaron.
Aceste calităţi, pe care şi Moise le-a avut, sunt exemplificate în
corespondenţa pe care a purtaAt-o cu Uriah Smith în 1882 cu pri
vire la Colegiul Baule Creek. In opinia lui EUen White, Colegiul
BaUle Creek îşi pierduse în mare măsură scopul pentru care fu
sese întemeiat şi se transformase într-o instituţie de educaţie prea
asemănătoare cu instituţiile de învăţământ publice. Ea era îndu
rerată nu numai din cauza decăderii standardelor sociale ale cole
giului, ci şi din cauza metodei in adecvate de slujire pastorală şi, fără
îndoială, din cauza curriculumului care nu era centrat pe Biblie.
EUen White era îndeosebi indignată fiindcă profesorul G. H. BeU
fusese denigrat de părinţi, de studenţi şi de conducătorii bisericii
pentru motivul că era prea strict, prea nerăbdător şi prea intransi
gent în privinţa cerinţelor academice pe care le avea de la studenţi.
Deşi profesorul BeU fusese o vreme foarte respectat ca educator,
valul popularităţii s-a îndreptat către un profesor mai permisiv.
Au fost programate audieri, în care studentii au fost invitati să-si
prezinte nemulţumirile faţă de profesorul SeU. În opinia lu i Elle �
White, profesorul BeU era acuzat pe nedrept, aptitudinile lui peda
gogice deosebite şi anii în care a slujit cu credincioşie fiind trecute cu
vederea. Ea considera că profesorul nou-venit, pe nume McLearn,
a adus pacea în colegiu fiindcă el şi alţi profesori cu o mentalitate
similară le-au permis pur si simplu studentilor să facă ce vor.
Într-o scrisoare desch isă de aproximat iv cincizeci de pagini,81
adresată lui Uri ah Smith (pe care Ellen White l-a rugat să o pre
zinte public în comunitatea bisericii Baule Creek), EUen White îi
spunea lui Smith, redactor la Review and Herald şi multă vreme
administrator al bisericii şi prieten personal al acesteia, că are ne-
81 Scrisoarea originală nu mai există. Paginile dactilografiate sunt aproximativ echiva

lente cu cincizeci de pagini de scris obişnuit de mână, dacă ţinem seama de scrisul de
mână al lui Ellen White.
voie de o inimă convertită, de umilinţă şi de pocăinţă şi că lipsa de

susţinere faţă de profesorul Bell era nejustificată şi necreştineas
că.
Ea scria: " Nu sunt surprinsă că o astfel de stare de lucruri există
la Battle Creek, dar mă doare să aflu că tu, mult stimatul meu frate,
eşti implicat în această problemă de partea greşită, alături de aceia
despre care ştiu că nu sunt conduşi de Dumnezeu. Unele dintre
aceste persoane sunt oneste, dar se înşală. Ele sunt inspirate de
altcineva, nu de Duhul lui Dumnezeu. " 82
Ellen White considera că problema nu se rezuma numai la ce
se întâmpla la Colegiul Battle Creek. Î n continuare, ea include în
mărturia ei biserica la care mergeau mulţi dintre prietenii şi chiar
membrii familiei ei:
Î n comunitatea din Battle Creek a pătruns un spirit care nu are
nicio legătură cu Hristos. Nu este nici zel pentru adevăr, nici iubi
re pentru voia lui Dumnezeu, aşa cum este ea descoperită în Cu
vântul Său. Este un spirit al îndreptăţirii de sine. El vă determină
să înălţaţi eul personal mai presus de Isus şi să consideraţi că pro
priile voastre opinii şi idei sunt mai importante decât unitatea cu
Hristos şi unul cu celălalt. Vă spun cu părere de rău că vă lipseşte
iubirea frăţească. Sunteţi o comunitate apostată. Să cunoşti
adevărul, să pretinzi unitatea cu Hristos şi totuşi să nu aduci roa
de, să nu-ţi exerciţi continuu credinţa, aceasta împietreşte inima
în neascultare şi încredere în sine. Creşterea în har, bucuria, ca
pacitatea de a ne face utili, toate depind de unirea noastră cu
Hristos şi de măsura de credinţă pe care o exercităm în El. Acesta
este izvorul puterii noastre în lume.83 [ . . . ]
Sunteţi voi în Hristos? Nu sunteţi, dacă nu recunoaşteţi că
sunteţi nişte păcătoşi supuşi greşelii, neputincioşi şi condamnaţi.
Nu sunteţi, dacă vă înălţaţi şi vă preamăriţi pe voi înşivă. Dacă
este ceva bun în voi, atunci totul se datorează îndurării Mântu
itorului milostiv. Naşterea, reputaţia, bogăţia, talentele, virtuţile,
evlavia, filantropia voastră şi toate celelalte lucruri care vă aparţin
t!2 Mărturii , voI. 5, p. 45 (în oTig.).
8. ' Ibidem , voI. 5, p. 48 (în oTig.) .
sau care au legătură cu voi nu pot constitui acea uniune care leagă
sufletul vostru de Hristos. Relaţia voastră cu biserica sau părerea
fraţilor despre voi nu vă vor fi de niciun folos, dacă nu credeţi în
Hristos. Nu este suficient să credeţi despre El; trebuie să credeţi
în El. Trebuie să vă bizuiţi cu totul pe harul Său mântuitor.
Mulţi dintre voi, cei de la Battle Creek, trăiesc fără să se roage,
fără să se gândească la Hristos şi fără să-L înalţe înaintea celor
din jurul lor. Nu aveţi niciun cuvânt de laudă la adresa lui Hristos;
nu faceţi nimic care să-L onoreze. Mulţi dintre voi sunt cu totul
străini de Hristos, de parcă n-ar fi auzit niciodată de Numele Lui.
Nu aveţi pacea lui Hristos pentru că nu aveţi adevărata temelie
a păcii. Nu aveţi comuniune cu Dumnezeu pentru că nu sunteţi
una cu Hristos. Mântuitorul nostru spune: " Nimeni nu vine la
Tatăl decât prin Mine " . Nu sunteţi de folos cauzei lui Dumnezeu.
" "
" Dacă nu rămâneţi în Mine , spune Isus, " nu puteţi face nimic ,
nimic în ochii lui Dumnezeu, nimic din ceea ce Hristos ar putea
accepta din mâinile voastre.84 [ ] • • •
Cu toţii aveţi nevoie de puterea transformatoare a lui

Dumnezeu. Trebuie să-L căutaţi personal. De dragul mântuirii
voastre, nu mai neglijaţi deloc această lucrare. Toate necazurile
voastre au apărut ca urmare a despărţirii voastre de Dumnezeu.
Dezbinarea şi disensiunile dintre voi sunt roadele caracterului
necreştin.85
Faptul că majoritatea administratorilor Conferinţei Generale
erau membri ai comunităţii din Battle Creek nu a împiedicat-o pe
Ellen White să transmită o mărturie puternică, pe care ea credea că
Dumnezeu i-a încredinţat-o ca să combată nedreptatea ce i se făcuse
profesorului Bell, dar şi ca să cheme la pocăinţă şi convertire biserica
din sediul central al adventismului.
84 Mărturii, voI. 5 , p. 48, 49 (în orig.).

!!. , Ibidem , voI . 5, p. 51 (în orig.).
CAPITOLUL V
Care sunt me odele practice

de, împuternICIre a altora?
"
" Oferiţi-ne câteva sfaturi practice! Auzim de multe ori această
rugăminte fierbinte din partea liderilor care se străduiesc din
răsputeri să ia decizii corecte din punct de vedere etic în cultura
relativistă postmodernă. Mulţi pastori, administratori şi alţi lideri
doresc să primească îndrumări de ordin practic; probabil că toc
mai acesta este motivul popularităţii cărţilor contemporane despre
leadershipul creştin.l Cu toate că sfaturile date de Ellen White
liderilor se referă la nevoia de consacrare spirituală, ea oferă şi
foarte multe sfaturi practice.
Care este scopul acestui capitol? În capitolul acesta, îmi propun
să identific, în sfaturile pe care Ellen White le-a dat liderilor, prin
cipii legate de un domeniu care ne interesează pe toţi - relaţiile
umane. Mai întâi, vom analiza scrierile care au ca temă împuter
nicirea pentru evanghelizare şi slujire a persoanelor de orice rasă,
sex sau vârstă. Este adevărat că unii guru din domeniul leader
shipului (de exemplu Greenleaf, Campolo sau Blackaby), cu care
mulţi lideri creştini sunt familiarizaţi, promovează împuternicirea
pentru slujire, însă prea puţini promovează împuternicirea pentru
evanghelizare. Ray S. Anderson promovează împuternicirea atât a
bărbaţilor, cât şi a femeilor, în cartea sa The Soul of Ministry [Sufle-
I Laura Wibberding, e-mail personal, 23 iulie 2004.
tul slujirii], însă nu am găsit niciun teoretician renumit în domeniul

leadershipului care să discute despre împuternicirea pentru evan
ghelizare si slujire a persoanelor de orice rasă sau vârstă.
Ellen White vine să umple acest gol! În comentariile ei din The
Southem Work [Lucrarea din Sud], în care se referă la împuternicirea
oamenilor indiferent de rasă, observ o asemănare cu comentariile
lui Leslie Pollard, care crede că viaţa hristocentrică diferă de viaţa
etnocentrică şi etnorelativistă, în primul rând pentru că ea porneşte
de la premisa că orice grupare, clan, neam sau rasă este formată din
oameni păcătoşi. Noua comunitate, organizată în jurul lui Hristos,
are o cu totul altă concepţie despre ceilalţi şi despre slujirea lor.2
Potrivit concepţiei lui Ellen White, oamenii îşi găsesc identitatea
în Hristos,3 care îi împuterniceşte pe toţi pentru evanghelizare şi
slujire.4 Astfel, chiar dacă apartenenţa rasială şi etnică a fost înainte
un motiv de separare şi înstrăinare, pentru credincios, fiecare as
pect al fiinţei lui/ei, inclusiv identitatea rasială şi etnică, poate fi pus
în slujba lui Dumnezeu.5
Ellen White îşi continuă apelul puternic la împuternicire şi ati
tudine ne discriminatorie cu următoarea declaraţie: " Dumnezeu
poate să îi folosească şi îi va folosi pe aceia care nu au o educaţie
vastă căpătată în şcolile oamenilor. Îndoiala în ceea ce priveşte pu
terea Lui de a face acest lucru înseamnă necredinţă făţişă; înseamnă
limitarea omnipotenţei Aceluia la care nimic nu e imposibil. 0,
ce bine ar fi dacă nu ar exista această precauţie nedorită şi plină
de scepticism ! Ea lasă atât de multe forţe ale bisericii nefolosite;
ea blochează calea, astfel încât Duhul Sfânt nu-i mai poate folosi
pe oameni; îi împiedică să lucreze pe cei dornici şi nerăbdători
să se implice în lucrarea lui Hristos; îi descurajează să intre în lu
crare pe mulţi care ar putea deveni lucrători eficienţi împreună cu
Dumnezeu, dacă li s-ar oferi o ocazie prielnică. " 6
2 Pollard, p. 1 6 , 1 7.
4 Matei 28, 1 9.20; Faptele apostolilor, p. 1 10 (în orig.).
5 Pollard, p. 2 1 .
• Mărturii, voI. 9 , p . 259 (în orig.).
Care sunt metodele practice de împuternicire a altora ? 93
În secţiunea următoare, voi aborda o temă înrudită - sfaturile pe

care Ellen White le-a dat liderilor în ceea ce priveşte activitatea de
mentorat. S-a spus că Jack Welch, fostul director executiv al com
paniei General Electric, investea 30% din timpul lui în formarea de
lideri. Şi Ellen White a observat nevoia ca liderii în curs de formare
să interacţioneze cu liderii cu experienţă. Fără îndoială că ea ar
fi în întregime de acord cu Eddie Gibbs, care scrie: "Acolo unde
există o lipsă de instruire, există de regulă şi o carenţă în ce priveşte
lucrarea eficientă de evanghelizare. " 7 Când George Cladis declară:
" Educaţia şi instruirea noastră continuă trebuie să fie planificate
şi trebuie1 să-i includă pe toţi oamenii implicaţi în lucrare, " 8 parcă
o aud pe Ellen White spunând: " Cu o asemenea armată de tineri
lucrători, instruiţi corespunzător, cât de repede am putea duce între
gii lumi solia despre un Mântuitor răstignit, înviat şi care va reveni
în curând! " 9
După cum Biblia ne porunceşte în nenumărate locuri să avem
grijă de săraci, tot la fel şi Ellen White îi cheamă în mod repetat şi cu
fermitate pe creştini să aibă grijă de cei mai puţin privilegiaţi. Care
este poziţia activiştilor sociali din literatura de specialitate con
temporană în comparaţie cu sfaturile pe care le-a adresat ea lideri
lor în privinţa săracilor (sfaturi pe care le voi prezenta în ultima par
te a capitolului)? Care este poziţia celor care îmbină evlavia evan
ghelică şi preocuparea socială progresistă cu pasiunea lui Isaac
Watts, George Whitefield, John şi Charles Wesley, William Law,
Hannah More, John Newton sau William Wilberforce? Cu excepţia
lui Tony CampoloIO şi a scriitorului adventist Dwight Nelson,lI cei
lalţi autori nu abordează tema împuternicirii unor persoane care
să slujească nenumăratelor nevoi de a asigura dreptatea socială
pentru cei marginalizaţi.
7 Eddie Gibbs şi lan Coffey, Church Next: Quantum Changes in How We Do Ministry, p. 203.
• Cladis, p. 1 5 1 .
9 Educaţie, p. 2 7 1 (în orig.), sublinierea autorului.
10 Tony Campolo, Speaking My Mind.
11 Nelson.
Î mputernicirea oamenilor pentru evanghelizare

şi slujire
Împuternicirea oamenilor indiferent de rasă

Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, carac
terul, nu rasa, reprezintă numitorul comun al celor care fac parte din fa
milia lui Dumnezeu. " Când se converteşte, păcătosul primeşte Duhul
Sfânt, care îl transformă într-un copil al lui Dumnezeu şi îl pregăteşte
pentru societatea îngerilor şi a celor răscumpăraţi. El este împreună
mostenitor cu Hristos. Orice membru al familiei omenesti
,
, care se
predă lui Hristos, oricine aude adevărul şi ascultă de el, devine mem
bru al unei singure familii. Neînvăţaţi şi înţelepţi, bogaţi şi săraci,
păgâni şi sclavi, albi şi negri - Isus a plătit un preţ de răscumpărare
pentru toţi. Dacă au credinţă în El, sângele Lui îi curăţă. Numele
negrilor sunt scrise în cartea vieţii alături de numele albilor. Toţi
sunt una în Hristos. Naşterea, statutul, naţionalitatea sau culoarea
nu înalţă şi nu coboară pe oameni. Caracterul îl face pe om. Dacă un
amerindian, un chinez sau un african îşi predă inima lui Dumnezeu,
în ascultare şi în credinţă, Isus îl iubeşte indiferent de culoarea pielii
lui. El îl numeşte fratele lui preaiubit. " 12
Pentru lider, dragos
Principiul d e leadership a l lui Ellen White:
tea lui Hristos înlătură atât prejudecăţile moştenite, cât şi pe cele
cultivate. " Chiar dacă oamenii au prejudecăţi moştenite sau culti
vate, atunci când dragostea lui Isus le umple inima şi devin una cu
Hristos, ei vor manifesta acelaşi spirit pe care l-a manifestat şi El.
Dacă stă lângă ei un frate de culoare, nu se vor simţi ofensaţi şi nu
îl vor dispreţui. Ei călătoresc împreună spre acelaşi cer şi vor sta la
aceeaşi masă de ospăţ în Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă Isus lo
cuieşte în inima noastră, nu putem să dispreţuim un om de culoare
în inima căruia locuieşte acelaşi Mântuitor. " \ 3
12
The Southem Work, p. 12, 13.
13 Ibidem, p . 14.
"Atunci când constataţi că ideile voastre de dinainte nu sunt

susţinute de Biblie, este în interesul vostru veşnic să le schimbaţi cât
mai repede posibil; Dumnezeu ne vorbeşte prin Cuvântul Său, iar
noi trebuie să ne schimbăm părerile preconcepute şi să ne aducem
ideile în armonie cu 'Aşa zice Domnul'. " 14
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Poporul lui
Dumnezeu este alcătuit din oameni de toate felurile. " Nu aveţi permi
siunea din partea lui Dumnezeu să-i excludeţi pe oamenii de culoare
din locaşurile voastre de închinare. Trataţi-i ca pe o proprietate a
lui Hristos, ceea ce şi sunt la fel de mult ca şi voi. Ei ar trebui să fie
primiţi ca membri ai bisericii, alături de albi. Trebuie depuse toate
eforturile pentru a îndrepta răul teribil ce li s-a făcut. " 15
Liderul le oferă ce
Principiul de leadership al lui Ellen White:
lor care au fost marginalizaţi cândva oportunitatea de a conduce.
" Mulţi oameni din această rasă au trăsături nobile de caracter şi un
discernământ ascuţit. Dacă ar avea oportunitatea de a se dezvolta,
i-ar egala pe albi. " 16
" Ca popor, nu ar trebui să mai spunem prin atitudinea noastră:
'Sunt eu păzitorul fratelui meu?'. Ar trebui să ne ridicăm ca să
facem dreptate şi să iubim mila. Ar trebui să arătăm prin faptele
noastre că avem credinţa aceea pentru care trebuie să lupte sfinţii.
Ar trebui să ieşim să-i căutăm pe cei asupriţi, să-i ridicăm pe cei
căzuţi şi să le oferim ajutor celor care au nevoie de noi. Ar trebui
să ne aducem aminte că mulţi oameni de culoare înzestraţi de
Dumnezeu cu capacităţi intelectuale cu mult superioare stăpânilor
lor, care îi vedeau ca pe proprietatea lor, au fost obligaţi să îndure
tot felul de umilinţe, iar sufletul lor a gemut din cauza unei asupriri
foarte crunte şi nedrepte . . . Mulţi dintre aceştia au ocupat poziţii
de încredere şi au demonstrat că oamenii de culoare pot obţine o
educaţie şi pot progresa. " 1 7
14 "
"The Bible the Colored People's Hope , Review and Herald, 24 decembrie 1 895.
15 The Southem Work, p. 15.
16 "An Example in History" , Review and Herald, 1 7 decembrie 1 895.
17 " Am 1 My Brother's Keeper? " , Review and Herald, 21 ianuarie 1 896.
Împuternicirea oamenilor indiferent de sex

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul favorizează
oportunităţile de leadership pentru femei. " Femeile pot învăţa ce tre
buie să facă pentru a duce Evanghelia altor femei. Sunt unele fe
mei înzestrate special cu darul de a ţine prelegeri biblice, femei care
reuşesc să prezinte cu mare succes Cuvântul lui Dumnezeu în sim
plitatea lui. Ele devin o mare binecuvântare în lucrarea de evanghe
lizare a mamelor şi a fiicelor acestora. Este o lucrare sfântă, iar cele
care se implică în ea ar trebui încurajate. " 18
" Mulţi au considerat că nu contează dacă nu-şi încheie studiile
şi au acceptat un standard mai scăzut de pregătire. Iar acum, când
este nevoie de oameni capabili pentru diferite poziţii de încredere,
ei nu sunt uşor de găsit; când se caută femei cu mintea echilibrată,
cu o educaţie vastă, care să le pregătească să ocupe orice poziţie de
încredere, ele nu sunt uşor de găsit. " 19
" Există femei care ar trebui să lucreze în slujba Evangheliei.
Î n multe privinţe, ele vor face mai mult bine decât pastorii care
neglijează să viziteze turma lui Dumnezeu. " 20
" Dumnezeu are o lucrare atât pentru bărbaţi, cât şi pentru fe
mei. Ele îşi pot ocupa posturile în lucrarea Sa în această criză, iar El
va lucra prin ele. Dacă îşi cunosc bine datoria şi dacă vor lucra sub
influenţa Duhului Sfânt, ele vor da dovadă de prezenţa de spirit de
care este nevoie acum. "21
" Regret că se manifestă o asemenea îngustime a minţii şi o
asemenea lipsă a spiritului de prevedere. Lucrătorii trebuie să fie
educaţi şi pregătiţi pentru zonele în care se desfăşoară lucrarea.
Pretutindeni avem nevoie de misionari. Avem nevoie de bărbati si, ,
femei care să se consacre fără rezerve lucrării Domnului, aducând

mulţi fii şi multe fiice la Dumnezeu. "22
1 8 Daughters of Gad, p. 228.

19 PrincipiiJe fundamentale ale educaţiei creştine, p. 1 17, 1 18 (în orig.).
20 Manuscript Releases, voI. 5, p. 325, 326.
2 1 Words to Lay Members" , Review and Herald, 26 august 1 902.
"
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lidernl le oferă opor

tunităţi de predicare femeilor. " Femeile pot fi nişte instrumente ale
neprihănirii, care să realizeze o lucrare de slujire sfântă. Maria a fost
prima care a predicat despre Isus cel înviat. . . Dacă ar exista douăzeci
de femei acolo unde acum există numai una singură, femei care să
facă din această misiune sfântă [predicarea] lucrarea lor îndrăgită,
mult mai mulţi s-ar converti la adevăr. În marea lucrare de predicare
a adevărului este necesară influenta înnobilatoare si sensibilizatoare
a femeilor crestine. " 23
, ,
'
" Predică, s ora mea. Înaintea ta sunt deschise multe căi. Adre
sează-te JllU l ţimii ori de câte ori poţi . . . folosind orice mijloc prin
care aluatul să dospească toată pIămădeala. " 24
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lidernl Îl lasă pe
Duhul Sfânt să ungă pe cine doreşte. " Pentru lucrare, ar trebui să
fie aleşi bărbaţi înţelepţi şi consacraţi, care pot face o lucrare bună
pentru a ajunge la sufletul oamenilor. De asemenea, să fie alese
femei care pot prezenta adevărul într-o manieră clară, inteligentă şi
directă. Avem nevoie de lucrători care să înţeleagă nevoia ca harul
divin să lucreze profund în inimile oamenilor, iar astfel de lucrători
trebuie să fie încurajaţi să se angajeze într-o lucrare misionară se
rioasă. De multă vreme se simte nevoia de astfel de lucrători. Tre
buie să ne rugăm cât se poate de stăruitor: 'Doamne, dăruieşte-ne
puterea de a ne ajuta unii pe alţii'. Eul trebuie să fie îngropat îm
preună cu Hristos, iar noi trebuie să fim botezaţi cu Duhul Sfânt al
lui Dumnezeu. " 25
" Ceea ce-i pregăteşte pe lucrători, atât bărbaţi, cât şi femei, să
devină păstori ai turmei lui Dumnezeu este faptul că sunt secondaţi
de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. " 26
" Domnul doreste ca slujitorii Săi să ocupe un loc demn de cea
mai înaltă conside ; aţie. În mintea lui Dumnezeu, lucrarea bărbaţilor
şi a femeilor a existat înainte de crearea lumii. " 27
2.' "Address and Appeal, Setting Forth the Importance of Missionary Work (Concluded) " ,
Review and Herald, 2 ianuarie 1 879.
24 " The Excellency of the Soul " , Review and Herald, 9 mai 1 899.

Împuternicirea persoanelor indiferent de vârstă

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul îi încurajează
pe tineri să-şi asume responsabilităţi majore. " Niciodată, niciodată să
nu simţiţi nici cea mai mică urmă de îngrijorare, pentru că Domnul
ridică tineri care să ia pe umerii lor poverile mai grele şi să proclame
solia adevărului. " 28
" Când tinerii îşi predau inima lui Dumnezeu, grija voastră faţă
de ei nu ar trebui să înceteze. Oferiţi-le o anumită responsabili
tate specială. Ajutaţi-i să simtă că se aşteaptă ceva din partea lor.
Domnul îi alege pe ei pentru că sunt puternici. " 29
" Pentru ca lucrarea să înainteze în toate ramurile ei, Dumnezeu
cere vigoare, zel şi curaj tineresc. El i-a ales pe tineri să contribuie
la înaintarea cauzei Sale. Pentru a plănui cu mintea limpede şi
a înfăptui cu braţ curajos, este nevoie de energii proaspete şi in
tacte. " 30
" Cei care sunt mai în vârstă trebuie să-i înveţe pe tineri, prin sfat
şi exemplu, să împlinească aşteptările pe care societatea şi Creatorul
lor le au de la ei. Asupra acestor tineri trebuie puse responsabilităţi
importante. " 31
" Biserica să se întrebe dacă li se pot încredinţa tinerilor respon
sabilităţile importante pe care le implică înfiinţarea şi coordona
rea unei misiuni străine. Răspunsul meu este acesta: Domnul a in
tenţionat ca ei să fie instruiţi în colegiile noastre şi prin asocierea
în lucrare cu bărbaţi cu experienţă, în aşa fel încât să fie pregătiţi
pentru diferitele departamente ale acestei lucrări. Trebuie să avem
încredere în tinerii noştri. Ei ar trebui să fie pionieri în orice proiect
care presupune trudă şi sacrificiu, în timp ce slujitorii suprasolicitaţi
ai lui Hristos să le rămână sfătuitori, încurajându-i şi binecuvân
tându-i pe aceia care se străduiesc din răsputeri pentru Dumnezeu.
Providenţa i-a aşezat pe aceşti patriarhi cu experienţă în poziţii
28 The Retirement Years, 1990, p. 73.
29 Slujitorii Evangheliei, p. 279 (în orig., ediţia din 1892).

30 Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 535 (în orig.).

grele de răspundere la o vârstă tânără, când nici puterile fizice, nici

cele intelectuale nu le erau pe deplin dezvoltate. Însemnătatea sar
cinii care le-a fost acordată le-a stimulat energiile, iar implicarea lor
activă în lucrare a contribuit la dezvoltarea lor fizică şi intelectuală
deopotrivă. " 32
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul le oferă tine
rilor oportunitatea de a-şi valorifica potenţialul. " Mintea multor ti
neri este bogată în talente care nu sunt deloc folosite pentru că nu
au avut ocazia să şi le dezvolte . . . Tinerii trebuie să fie ajutaţi să se
dezvolte, trebuie să fie scoşi din rezervă, să fie stimulaţi, încurajaţi
şi îndemnaţi la acţiune. " 33
" Cu o asemenea armată de tineri lucrători, instruiţi corespun
zător, cât de repede am putea duce întregii lumi solia despre un
Mântuitor răstignit, înviat şi care va reveni în curând! " 34
" Când tinerii se convertesc, nu îi lăsaţi să lenevească; daţi-le ceva
de făcut în via Domnului. Puneţi-i la lucru, după capacităţile pe
care le au; Domnul a prevăzut câte o lucrare pentru fiecare om. " 35
" Supraveghetorii bisericii să elaboreze planuri prin care tinerii
şi tinerele să poată fi instruiţi pentru a-şi pune la lucru talanţii în
credinţaţi lor. " 36
" Pastorii şi membrii bisericii trebuie să sprijine eforturile părin
ţilor de a-i conduce pe copii pe cărări sigure. Domnul îi cheamă
pe tineri, căci El doreşte să facă din ei ajutoarele Sale, care să
îndeplinească o lucrare bună sub stindardul SăU. " 37
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul îi învaţă pe
tineri cum să îi ajute pe colegii lor să crească spiritual. " Avem astăzi o
armată de tineri care pot face mult dacă sunt direcţionaţi şi încurajaţi
în mod adecvat. Vrem ca fiii noştri să creadă adevărul. Vrem ca ei să
fie binecuvântaţi de Dumnezeu. Vrem ca ei să participe la acţiunile
32 Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 5 1 6, 5 1 7 (în oTig.).

33 Mănurii, voL 4, p. 425, 426 (în oTig.).
.... Educaţie, p. 27 1 (în oTig.).
J5 Sfaturi pentru lucrarea Şcolii de Sabat, p. 82 (în oTig.).
J6 Căminul adventist, p. 487 (în oTig.).
37 Ibidem, p. 359 (în oTig.).
1 00 ELLEN WHITE DESPRE LEADERSHIP
organizate ce unnăresc ajutarea altor tineri. Toţi aceştia să fie in

struiţi în aşa fel încât să poată prezenta adevărul în mod corect,
să dea socoteală de nădejdea care este în ei şi să Îl onoreze pe
Dumnezeu în orice ramură a lucrării pentru care calificarea lor îi
face potriviţi. "38
"Ar trebui să-i învăţăm pe tineri să-i ajute pe alţi tineri; pe
măsură ce se vor strădui să facă această lucrare, ei vor câştiga
experienţa care îi face apţi să devină lucrători consacraţi într-un
domeniu mai vast. " 39
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul transformă
instituţiile de educare a tinerilor şi copiilor în instituţii de instruire
pentru evanghelizare. " În scenele finale ale istoriei acestui pământ,
mulţi dintre aceşti copii şi tineri îi vor uimi pe oameni cu mărturia
lor despre adevăr, mărturie care va fi prezentată simplu, dar cu
entuziasm şi putere. Ei au fost învăţaţi să se teamă de Domnul,
supunându-şi inimile printr-un studiu atent şi cu rugăciune al
Bibliei. În viitorul apropiat, mulţi copii vor fi înzestraţi cu Duhul
lui Dumnezeu şi vor lua parte la proclamarea adevărului în lume,
lucrare care, în acel timp, nu va putea fi făcută de membrii mai în
vârstă ai bisericii.
Şcolile bisericii noastre sunt rânduite de Dumnezeu să-i pregă
tească pe copii pentru această mare lucrare. "4o
" Timotei era un simplu tânăr atunci când Dumnezeu l-a ales să
fie învăţător, însă principiile divine fuseseră atât de bine înrădăci
nate prin educaţia primită din fragedă copilărie, încât era pregătit
să ocupe locul de ajutor al lui Pavel. Şi, deşi era tânăr, el şi-a purtat
răspunderile cu smerenie creştină. " 41
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Liderul îi instruieşte
pe copii şi pe tineri să fie evanghelişti. " După ce tinerii îşi dăruiesc
inima lui Dumnezeu, responsabilitatea noastră pentru ei nu înce
tează. Ei trebuie să fie implicaţi în lucrarea Domnului şi ajutaţi să
38 Christian Experience ami Teachings of Ellen G. White, p. 205.
'u Căminul adventist, p. 489 (în orig.).
4 1 Faptele apostolilor, p. 203, 204 (în orig.).

înţeleagă ce aşteaptă El de la ei în vederea înaintării cauzei Sale.

Nu este suficient să le arătăm tinerilor cât de mult trebuie făcut
şi apoi să-i îndemnăm să participe. Ei trebuie să fie învăţaţi cum
să lucreze pentru Domnul. Trebuie să fie instruiţi, disciplinaţi şi
antrenaţi în ce priveşte cele mai bune metode de câştigare a sufle
telor pentru Hristos. "42
"Tu nu ar trebui să porţi povara de a conduce biserica cu ocazia
adunărilor. Mâinile mai tinere ar trebui să facă asta, nu tu ar trebui
să porţi această răspundere. Nu ar trebui să consideri că ţi se cere
să conduci singur adunările, purtând responsabilitatea în mai multe
locuri, fiindcă mintea şi puterea ta fizică nu pot face faţă acestei
sarcini. "43
" Î n bisericile noastre este nevoie de talentul unor tineri bine
organizaţi şi bine instruiţi. Ei oricum îşi vor consuma într-un fel sau
altul energiile debordante. Dacă nu sunt orientate într-o direcţie
bună, vor fi folosite într-o direcţie care le va afecta spiritualitatea
şi care se va dovedi a fi un prejudiciu pentru aceia cu care se aso
ciază. " 44
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, lucrătorii
în vârstă sunt nişte sfătuitori valoroşi. " Cei care I-au slujit Domnului
atunci când a fost greu, care au îndurat sărăcia şi au rămas cre
dincioşi atunci când prea puţini au stat de partea adevărului, tre
buie să fie onoraţi şi respectaţi. Domnul doreşte ca lucrătorii tineri
să dobândească înţelepciune, putere şi maturitate prin asocierea cu
acesti
, oameni credinciosi. , Tinerii trebuie să îsi , dea seama că sunt
foarte privilegiaţi să-i aibă pe aceşti lucrători în mijlocul lor. Tre
buie să le ofere un loc de onoare în cadrul întrunirilor lor. "45
"Î n mijlocul poporului lui Dumnezeu sunt unii care au avut
o experienţă îndelungată în lucrarea Sa, oameni care nu s-au
îndepărtat de credinţă. Oricât de mari au fost încercările prin
care au trecut, ei au rămas credinciosi. , Acesti , oameni trebuie să
fie priviţi ca nişte sfătuitori încercaţi şi aleşi. Să fie respectaţi, iar
42 Slujitorii Evangheliei, p. 210 (în oTig., ediţia din 1910).
43 The Retirement Yeal!, p. 126.
44 Slujitorii Evangheliei, p. 21 1 (în oTig., ediţia din 1910).
45 Faptek apostolilor, p. 473, 474 (în oTig.).
judecata lor să fie onorată de aceia care sunt mai tineri şi lipsiţi de
experienţă, chiar dacă se află în poziţii oficiale. "46
Relaţia cu ceilalţi
Activitatea de mentorat
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul pune suflet în
activitatea sa de mentor. " Inima educatorului să fie legată de inima
celor care se află în responsabilitatea lui. Să-şi aducă aminte că ei se
vor confrunta cu multe ispite. Noi nu ne dăm seama de trăsăturile
neplăcute de caracter pe care le-au moştenit tinerii şi nici de cât de
adesea sunt ispitiţi, ca rezultat al acestei moşteniri. "47
"Tinerii au nevoie de mai mult decât de o atenţie sporadică, de
mai mult decât de cuvinte ocazionale de încurajare. Ei au nevoie
de o muncă atentă şi sârguincioasă, îndeplinită într-un spirit de
rugăciune. Numai cel care are inima plină de iubire şi milă va fi
în stare să se apropie de tinerii care, în aparenţă, sunt neglijenţi
şi indiferenţi. Nu toţi pot fi ajutaţi în acelaşi mod. Dumnezeu îl
tratează pe fiecare în funcţie de temperamentul şi caracterul lui,
iar noi trebuie să cooperăm cu El. Adesea, cei pe lângă care tre
cem cu indiferenţă, deoarece îi judecăm după aspectul exterior,
au în interiorul lor calităţile necesare unor lucrători buni, şi toate
eforturile făcute pentru ei vor fi rodnice. Trebuie să acordăm mai
multă atenţie studierii metodelor prin care să-i abordăm pe tineri
şi trebuie să înălţăm rugăciuni mai stăruitoare pentru înţelepciunea
necesară în lucrul cu mintea oamenilor. "48
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul consideră că
formarea de ucenici presupune rugăciune şi plănuire atentă pentru impli
carea lor în lucru. "Tinerii şi tinerele ar trebui să fie educaţi să devină
lucrători în zona în care locuiesc si, în alte locuri. Toti, să-si, folosească
inima şi mintea ca să devină pricepuţi în ce priveşte lucrarea pentru
acest timp, calificându-se pentru ceea ce li se potriveşte cel mai bine.
47 Slujitorii Evangheliei, p. 2 1 1 (în OTig., ediţia din 1910).
41! Ibidem , p. 208.
Care sunt metodele practice de împuternicire a altora ? 1 03
Mulţi tineri care au primit acasă o educaţie adecvată trebuie să

fie instruiţi pentru slujire şi încurajaţi să înalţe stindardul adevărului
în locuri noi, printr-o lucrare bine plănuită şi credincioasă. Prin aso
cierea cu pastorii noştri şi cu lucrătorii cu experienţă care activează
în oraşe, ei vor obţine cea mai bună pregătire. Acţionând sub că
lăuzire divină şi fiind susţinuţi de rugăciunile colegilor lor cu mai
multă experienţă, ei pot face o lucrare bună şi bine-venită. Când îşi
unesc eforturile cu acelea ale lucrătorilor mai în vârstă, folosind cât
mai bine avântul lor tineresc, ei vor fi însoţiţi de îngerii cereşti; şi,
în calitatea lor de împreună-lucrători cu Dumnezeu, privilegiul lor
este acela de a cânta, de a se ruga şi a crede, de a lucra cu curaj şi ne
stingheriţi. Încrederea pe care le-o inspiră prezenţa trimişilor cereşti
atât lor, cât şi colegilor lor, îi va conduce la rugăciune, laudă şi la
simplitatea credinţei adevărate. "49
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul îşi instruieşte
ucenic;ii să îşi asume responsabilităţi majore. " Când Moise era foarte
împovărat, Domnul l-a ridicat prin sfatul şi ajutorul lui Ietro. Sfa
tul acestuia a fost primit, poverile care îl apăsau au fost aşezate
şi pe umerii altora şi au fost atinse două obiective: Moise a fost
despovărat şi a putut să-şi vadă de viaţa lui, iar oamenii au învăţat
să poarte responsabilităţi care să-i facă apţi să ocupe poziţii de în
credere, astfel încât Israel să nu se înveţe să depindă de un singur
om, să se încreadă într-o singură persoană şi să creadă că nimeni nu
poate face nimic pentru ei dacă nu vine de la acea persoană. Ştiu cât
îţi este de greu să renunţi la unele responsabilităţi şi să le oferi al
tora oportunitatea de a beneficia de toate avantajele şi sfaturile pe
care le deţii şi cu care îi poţi ajuta. Dacă nu faci acest lucru, ei vor fi
nevoiţi să poarte o povară apăsătoare mult timp, în lipsa învăţăturii
şi sfaturilor pe care au acum privilegiul să le primească. "so
Principiul de leadership al lui Ellen White: Mentorul bun este
răbdător şi recunoaşte potenţialul ucenicului. "Am fost instruită să le
spun acelora pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu multe talente, urmă-
49 Măl1urii, voI. 9, p. 1 1 8, 1 1 9 (în orig.).
511 Scrisoare către dr. J. H. Kellogg, Circa 1 886, Scrisoarea 64, 1 886, Scrisori şi manuscrise
toarele: Ajutaţi-i pe cei fără experienţă; nu îi descurajaţi. Luaţi-i

sub ocrotirea voastră; oferiţi-Ie sfaturi părinteşti, învăţându-i ca pe
nişte elevi la şcoală. Nu le urmăriţi greşelile, ci recunoaşteţi-le ta
lentele nedezvoltate ş} instruiţi-i să-şi folosească aceste capacităţi în
mod corespunzător. Invătati-i' cu toată răbdarea, încurajându-i să
meargă înainte şi să facă � lucrare importantă. Î n loc să îi ţineţi
ocupaţi cu lucruri de mică însemnătate, oferiţi-Ie oportunitatea de
a dobândi experienta care să îi ajute să devină lucrători demni de
încredere. Î n felul �cesta, cauza lui Dumnezeu va avea mult de
câştigat. " 51
" Dacă socotiţi că oamenii nu au toată experienţa pe care o aveţi
voi, atunci nu aşteptaţi din partea lor ceea ce Domnul aşteaptă din
partea voastră. Dacă au nevoie de îndrumări, încercaţi să îi îndru
maţi aşa cum şi voi, la rândul vostru, aţi fost îndrumaţi. Şi nu uitaţi
că nu puteţi niciodată, niciodată, să citiţi inima oamenilor. Să vă
fie teamă să desconsiderati caracterul cuiva. Inimile voastre să fie
,
sensibile la nevoile oamenilor. E posibil ca oamenii să ajungă în îm

prejurări în care să aibă nevoie nu numai de cuvinte de sprijin, ci
şi de o mână hotărâtă care să le apuce mâna întinsă. Oferiţi-Ie aju
torul pe care l-aţi primit la rândul vostru în perioade critice din par
tea unor persoane pe care Dumnezeu le-a îndemnat să vă ajute. " 52
" Cei care au fost numiţi în poziţii de răspundere ar trebui să
se simtă datori să recunoască talentele. Ei ar trebui să înveţe cum
să-i pună pe oameni la lucru şi cum să-i sfătuiască. Dacă aceştia
fac greşeli, nu ar trebui să se retragă, din considerentul că le este
mai uşor să facă lucrarea singuri decât să îi înveţe pe alţii. Ucenicii
trebuie să fie îndrumaţi cu răbdare - învăţătură peste învăţătură,
poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo. Trebuie de
puse toate eforturile, prin învăţătură şi exemplu, ca să-i învăţăm
metodele corecte. " 53
Principiul de leadership al lui Ellen White: Mentorul bun le
oferă ucenicilor oportunităţi în care să aplice toate noţiunile asociate
52 Manuscrisul 1 49, 1 902, Fresno, California, Însemnări din jurnal pentru luna octom
brie 1 902, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
cu lucrarea. " Cei numiţi în poziţii de răspundere ar trebui să încerce

cu răbdare să îi ajute pe ceilalţi să cunoască toate aspectele lucrării.
Prin aceasta vor arăta că nu doresc să fie ei cei dintâi, ci că sunt
bucuroşi să îi ajute şi pe alţii să cunoască toate detaliile şi să devină
la fel de eficienţi ca ei. Cei care îşi împlinesc cu credincioşie dato
ria în această privinţă vor fi înconjuraţi cu timpul de lucrători in
teligenţi pe care chiar ei i-au instruit. Dacă se vor ghida după nişte
concepţii înguste şi egoiste, vor rămâne aproape singuri. "54
Principiul de leadership al lui Ellen White: Mentorul evlavios
se bucură atunci când talentele ucenici/or depăşesc realizările lui.
" Dacă, în slujirea noastră, cei pe care îi învăţăm dezvoltă o capaci
tate şi o inteligenţă superioară chiar capacităţilor noastre, ar tre
bui să ne bucurăm că avem privilegiul să luăm parte la instruirea
lor. Î nsă există pericolul ca unii care deţin poziţii de răspundere în
calitate de profesori şi conducători să se poarte ca şi cum numai
ei au primit talente şi capacităţi şi numai ei trebuie să facă toată
lucrarea pentru a se asigura că a fost făcută corespunzător. Aceştia
sunt înclinaţi să găsească greşeli în toate lucrurile care nu au fost
făcute de ei. Cauza lui Dumnezeu este văduvită de mult talent din
cauză că mulţi lucrători, din dorinţa de a fi primii, sunt dornici să
conducă, dar niciodată să fie conduşi. Ei analizează cu atenţie şi
critică tot ce face altcineva, dar sunt în pericolul de a socoti că tot
ce iese din mâna lor este desăvârşit. "55
Principiul de leadership al lui Ellen White: Mentorul bun îi men
ţine pe tineri în lucrare. " Sunt nenumăraţi oameni care ar trebui să
devină misionari şi care nu ajung niciodată în câmp pentru că aceia
care se asociază cu ei în departamentele bisericii sau în colegiile
noastre nu simt povara de a lucra împreună cu ei, de a le prezenta
aşteptările pe care Dumnezeu le are ca ei să-şi folosească toate
capacităţile şi nu se roagă cu ei şi pentru ei; iar perioada favorabilă
în care ei iau decizii cu privire la planurile şi la cursul vieţii lor trece
şi, odată cu ea, dispar şi convingerile lor; alte influenţe şi tendinţe
îi atrag, iar ispita de a căuta poziţii lumeşti, care, cred ei, le vor
54 "The Training of Workers " , Review and Herald, 1 decembrie 1 904.
55 Ibidem .
aduce bani, îi atrag în valul lumii. Aceşti tineri ar fi putut fi câştigaţi

pentru lucrare dacă s-ar fi făcut planuri bine puse la punct. Dacă
bisericile din diferite locuri îşi vor face datoria, Dumnezeu se va
alătura eforturilor lor prin Duhul Său şi va aduce în lucrare oameni
credinciosi. " 56
p
Princi iul de leadership al lui Ellen White: În cazul în care uce
nicul este un egal al său, mentorul spiritual îşi păstrează sentimentul
răspunderii. " Gradul în care prietenii se vor influenţa unul pe altul
în bine sau în rău este direct proporţional cu apropierea dintre ei.
Toţi oamenii îşi fac prieteni şi îi vor influenţa şi vor fi influenţaţi, la
rândul lor, de aceştia. "57
Principiul de leadership al lui Ellen White: Mentoratul între per
soane din generaţii diferite are beneficii atât pentru mentor, cât şi pen
tru ucenic. " Cât de impresionant este să vezi că tinerii şi vârstnicii
se bizuiesc unii pe alţii, tinerii apelând la cei mai în vârstă pentru
sfaturi şi înţelepciune, iar vârstnicii apelând la cei mai tineri pentru
ajutor şi milă. Aşa ar trebui să fie. Dorinţa lui Dumnezeu este aceea
ca tinerii să aibă acele trăsături de caracter care să-i facă în stare
să se bucure de prietenia cu cei în vârstă şi să fie legaţi de cei care
se apropie de sfârşitul vieţii cu legăturile scumpe ale dragostei. "58
Grija faţă de săraci

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul, inclusiv ad
ministratorul, este chemat să le slujească celor în nevoie. " Mi-a fost
îndreptată atenţia spre trecut şi am văzut că, în mijlocul urii şi al şire
tlicurilor lui Satana, Dumnezeu i-a cruţat viaţa soţului meu, cu toate
că Satana l-a împresurat cu putere, ca să îi pună capăt vieţii cu câţiva
ani mai devreme. Domnul l-a smuls de sub puterea vrăjmaşului şi l-a
întărit să lucreze în continuare pentru EI - să umble prin credinţă, să
fie un sprijin pentru cei în nevoie, să îi încurajeze şi să îi susţină pe
slujitorii pe care i-a chemat la lucru. "59
50 Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 1 1 3, 1 1 4 (in orig.).
57 Căminul adventist, p. 455 (in orig.).
58 Conflict and Courage, p. 144.
59 Spiritual Gifts, val. 2, p. 283.
Pentru lider, Isus este

Principiul de leadership al lui Ellen White:
modelul suprem de grijă plină de sacrificiu pentru cei marginalizati.
"În inima lucrării este nevoie de bărbaţi şi femei care să fie t �ţi
şi mame în Israel, cu o inimă în care să încapă mai mult decât 'eu
şi ai mei'. Ei ar trebui să aibă inimi care să strălucească de iubire
pentru tineri, fie că aceştia sunt membri ai propriei lor familii, fie
că sunt copiii vecinilor lor. Ei sunt membri ai marii familii a lui
Dumnezeu, pentru care Hristos a dovedit un interes atât de mare,
încât a făcut orice sacrificiu posibil pentru a-i salva. Şi-a părăsit sla
va, mărirea, tronul şi veşmintele împărăteşti şi s-a făcut sărac, pen
tru ca, prin sărăcia Sa, fiii oamenilor să poată deveni bogaţi. Î n cele
din urmă, Şi-a dat sufletul pentru a putea salva neamul omenesc
dintr-o nenorocire fără ieşire. Acesta este exemplul bunăvoinţei
dezinteresate pe care Hristos doreşte să-I urmăm. " 60
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul vrednic de
laudă are neîncetat grijă de săraci. " Corneliu era un sutaş roman.
Era un om bogat şi de viţă nobilă, iar poziţia lui era una de încre
dere şi de mare cinste. Deşi prin naştere, creştere şi educaţie era
păgân, totuşi, prin legătura lui cu iudeii, ajunsese să-L cunoască pe
Dumnezeu şi I se închina cu o inimă credincioasă, dovedindu-şi sin
ceritatea credinţei prin mila pe care o avea faţă de săraci. Pentru
binefacerile lui, era cunoscut atât în împrejurimi, cât şi în locurile
depărtate, şi viaţa lui neprihănită îl făcuse să se bucure de un nume
bun atât printre evrei, cât şi printre neevrei.
Influenţa lui era o binecuvântare pentru toţi aceia cu care venea
în contact. Raportul inspirat îl descrie ca fiind 'cucernic şi temător
de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii
norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu'. " 61
Principiul d e leadership al l u i Ellen Wh ite: Liderul ştie că
Sodoma a fost nimicită din cauza neglijării celor săraci. " Profetul
Ezechiel enumeră astfel cauzele care au dus la păcatul şi nimicirea
Sodomei: 'Era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare,
ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit'.
60 Mărturii, val. 3, p. 198 (în oTig.).
61
Faptele apostolilor, p. 132. 133 (în oTig.).
Toţi cei care vor să scape de soarta Sodomei trebuie să evite felul
ei de vieţuire, care a atras judecăţile lui Dumnezeu asupra acestei
cetăţi nelegiuite. " 62
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul face din dă
ruire o prioritate. " Cerintele lui Dumnezeu trebuie să fie puse pe
primul loc. Nu facem v� ia Lui dacă Î i consacrăm ceea ce ne mai
rămâne din venitul nostru, după ce ne-am satisfăcut toate nevoile
imaginare. Î nainte să cheltuim vreo parte din venitul nostru, trebuie
să luăm şi să înfăţişăm înaintea Lui partea pe care o cere El. Î n ve
chea dispensaţiune, pe altar ardea continuu o jertfă de mulţumire,
ilustrând astfel obligaţia neîncetată a omului faţă de Dumnezeu.
Dacă ne bucurăm de succes în afacerile noastre vremelnice, acest
lucru este pentru că Dumnezeu ne binecuvântează. O parte din
venit trebuie să fie pusă deoparte pentru săraci şi o sumă mare
trebuie să fie dedicată cauzei lui Dumnezeu. Când 1 se înapoiază
lui Dumnezeu ceea ce Î i apartine, partea care rămâne va fi sfintită
şi binecuvântată pentru folos�l nostru. Î nsă, atunci când un o dt Î l
jefuieşte pe Dumnezeu, reţinând ceea ce El cere, blestemul Său va
fi asupra întregului venit. " 63
" Irosirea banilor pe lucruri de lux îi lipseşte pe cei săraci de mij
loacele necesare pentru asigurarea hranei şi a îmbrăcămintei. Ceea
ce se cheltuieşte pentru satisfacerea mândriei în îmbrăcăminte,
clădiri, mobilă şi podoabe ar putea uşura situaţia multor familii
sărmane şi suferinde. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie să lucreze
pentru cei în nevoie. " 64
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul e darnic cu
săracii şi manifestă ospitalitate pentru a-şi întări sănătatea. " Dăruirea,
care este rodul tăgăduirii de sine, este un ajutor minunat pentru
dătător. Ea ne conferă acea educaţie care ne face în stare să înţe
legem mai bine lucrarea Celui care a făcut numai bine, care i-a ali
nat pe cei în suferinţă şi a avut grijă de nevoile celor lipsiţi. " 65
., Căminul adventist, p. 138 (în orig.).

63
Ibidem, p. 139 (în orig.).
64
Ibidem , p. 370 (în orig.).
65 Ibidem .
" Unii se plâng că sănătatea lor este precară, că le-ar plăcea să

facă acest lucru dacă ar avea putere. Aceştia s-au închis atât de mult
în ei înşişi, s-au gândit atât de mult la sentimentele lor de autocom
pătimire şi au vorbit atât de mult despre suferinţele, încercările
şi necazurile lor, încât acestea au devenit 'adevărul lor prezent'.
Nu se pot gândi decât la ei înşişi, oricât de multă nevoie ar avea
ceilalţi de împreună-simţire şi ajutor. Există un remediu pentru voi,
cei care suferiţi din cauza unei sănătăţi precare. Dacă îmbraci pe
cel gol şi aduci în casa ta pe săracul care este aruncat afară şi îţi
împarţi pâine a cu cel flămând, 'atunci lumina ta va străluci ca zorile
şi vindecarea ta va încolţi repede'. Facerea de bine este un remediu
excelent pentru boală. Cei care se implică în această lucrare sunt
invitaţi să ceară ajutor de la Dumnezeu, căci El Şi-a luat angaja
mentul că le va răspunde. Sufletul lor va fi săturat atunci când va fi
secetă si ei vor fi ca o grădină bine udată, ale cărei ape nu seacă. " 66
" Îngerii aşteaptă să vadă dacă folosim ocaziile de a face bine
pe care le avem la îndemână, aşteaptă să vadă dacă îi vom binecu
vânta pe ceilalţi, pentru ca aceştia, la rândul lor, să ne poată bine
cuvânta. Domnul ne-a făcut diferiţi - pe unii săraci, pe unii bogaţi,
pe alţii necăjiţi - pentru ca toţi să aibă ocazia de a-şi forma carac
terul. Dumnezeu a rânduit să existe săraci, pentru ca noi să putem
fi încercaţi, puşi la probă, ca să scoatem la iveală ceea ce este în
inimile noastre.
Când spiritul de ospitalitate moare, inima ajunge paralizată de
egoism. " 67
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul manifestă
ospitalitate faţă de săraci şi de cei care nu au acelaşi statut socio-eco
nomic. " Relaţiile noastre sociale nu trebuie să fie guvernate de
normele impuse de tradiţiile lumeşti, ci de Duhul lui Hristos şi
de învăţăturile din Cuvântul Său. Israeliţii îi include au în toate
sărbătorile lor pe săraci, pe străini şi pe leviţi, care erau atât aju
toarele preotului la sanctuar, cât şi învăţători religioşi şi misionari.
Aceştia erau socotiţi a fi oaspeţii poporului, faţă de care oamenii
66 Căminul adventist, p. 446 (în oTig.).
trebuiau să-şi dovedească ospitalitatea în toate ocaziile de bucu

rie socială şi religioasă şi cărora trebuiau să le poarte de grijă în
suferinţă şi nevoie. Unii ca aceştia trebuie să fie bine-veniţi în casele
noastre. Cât de mult va ajuta aceasta la îmbărbătarea şi încurajarea
unei asistente medicale misionare sau a unui profesor, a unei mame
ce munceşte din greu şi este împovărată de griji, a celor slabi sau
în vârstă, atât de adesea lipsiţi de adăpost şi copleşiţi de sărăcie şi
multe descurajări!
'Când dai un prânz sau o cină', spune Hristos, 'să nu chemi pe
prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii
bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei
astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe
săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru
că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea
celor neprihăniţi.'
Aceştia sunt oaspeţi pe care nu vă va fi greu să îi primiţi. Nu va fi
nevoie să le faceţi o primire complicată sau costisitoare. Nu va fi ne
voie să vă străduiţi să-i impresionaţi. Căldura unei primiri plăcute,
un loc lângă sobă, un scaun la masă, privilegiul de a împărtăşi cu
voi binecuvântarea momentelor de rugăciune, toate acestea vor fi
pentru mulţi dintre ei o pregustare a cerului.
Mila noastră trebuie să depăşească limitele eului şi zidurile fa
miliei. Sunt atâtea ocazii preţioase pentru aceia care fac din că
minele lor o binecuvântare pentru alţii. Influenţa socială constituie
o putere minunată. O putem folosi, dacă vrem, ca pe un mijloc de
a-i ajuta pe cei din jurul nostru. " 68
" Se apropie Ziua Recunoştinţei. Va fi oare şi de această dată,
aşa cum a fost de multe ori, o zi de recunoştinţă faţă de noi înşi
ne? Sau va fi o zi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu? Ocaziile prici
nuite de Ziua Recunoştinţei pot fi transformate în momente deose
bit de favorabile, atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi, dacă vom
profita de această ocazie ca să ne amintim de săracii din mijlocul
nostru . . .
Urmează o perioadă în care principiile noastre vor fi puse la în
cercare. Să începem să ne gândim ce putem face pentru a-i ajuta pe
... Căminul adventist. p. 447. 448 (în orig.).
copiii nevoiaş i ai lui Dumnezeu. Prin noi, ei pot ajunge beneficiarii

binecuvântărilor lui Dumnezeu. Gândiţi-vă ce văduvă, ce orfan, ce
familie săracă puteţi ajuta, nu într-un mod în care să faceţi mare
paradă, ci fiţi un canal prin care bogăţiile Domnului să curgă ca o
binecuvântare către săracii Săi. " 69
" Fie ca nicio Zi a Recunoştinţei să nu mai fie sărbătorită satis
făcând apetitul sau ridicând în slăvi eul. Avem motive să intrăm în
curţile Domnului cu daruri de mulţumire pentru că ne-a păstrat
vieţile încă un an . . . Dacă trebuie să fie sărbătoare, atunci să fie
pentru cei care sunt în nevoie. " 70
" Când aveţi o sărbătoare, faceţi din ea o zi plăcută şi fericită
pentru copiii voştri; de asemenea, faceţi din ea o zi plăcută pentru
cei săraci şi necăjiţi. Nu lăsaţi să treacă ziua fără să-I aduceţi lui Isus
recunoştinţă şi daruri de mulţumire. " 71
" Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii, prin cuvânt şi exemplu, cum
să lucreze pentru cei neconvertiţi. Copiii trebuie să fie educaţi în
aşa fe i încât să simtă împreună cu bătrân ii şi cu cei necăjiţi şi să
caute să aline suferinţele celor săraci şi nenorociţi. Ei trebuie să
înveţe să fie sârguincioşi în lucrarea misionară; şi, astfel, trebuie
să li se insufle, încă din copilărie, un spirit de tăgăduire de sine şi
de sacrificiu pentru binele altora şi pentru înaintarea cauzei lui
Dumnezeu, ca să poată fi împreună lucrători cu Dumnezeu. " 72
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider,adevărata
măreţie nu decurge din poziţia sau realizările sale, ci din grija faţă de
săraci. " Prezenţa celor săraci, necăjiţi, neinstruiţi sau nenorociţi,
fie ea în cămin, între vecini sau la şcoală, nu trebuie considerată un
blestem, ci o oportunitate preţioasă pentru slujire. " 73
" Există unii care cred că a sluji nevoilor celor suferinzi le-ar
scădea din demnitate. Mulţi privesc cu indiferentă şi dispreţ la cei
care şi-au lăsat templul sufletului în ruină. Alţii îi neglijează pe
săraci dintr-un motiv diferit. Ei consideră că lucrează pentru cauza
•• Căminul adventist, p. 474, 475 (în oTig.).
72 Ibidem , p. 487 (în oTig.).
lui Hristos, căutând să realizeze ceva de valoare. Cred că fac o mare

lucrare şi că nu se pot opri să ia în seamă nevoile celor lipsiţi şi ne
căjiti. Ca presupusa lor mare lucrare să avanseze, pot ajunge uneori
chi �r să-i asuprească pe săraci. Î i pun în situaţii grele şi dificile, îi
lipsesc de drepturile ce li se cuvin sau le ignoră nevoile. Cu toate
acestea, consideră că faptele lor sunt justificate, întrucât, gândesc
ei, contribuie la înaintarea cauzei lui Hristos. " 74
" Cauza lui Hristos nu poate fi slujită prin nicio practică egoistă.
Cauza Sa este cauza celor săraci şi oprimaţi. Î n inima celor care
se declară urmaşi ai Săi trebuie să existe mila duioasă a Domnului
Hristos - o dragoste mai profundă pentru cei pe care El i-a preţuit
atât de mult, încât Şi-a dat propria viaţă pentru a-i mântui. Aceste
suflete sunt preţioase, infinit mai preţioase decât orice alt dar pe
care 1 l-am putea aduce lui Dumnezeu. A ne canaliza toată energia
în direcţia împlinirii unei lucrări aparent mari, în timp ce îi neglijăm
pe cei nevoiaşi sau îi nedreptăţim pe străini, nu constituie o slujire
pe care El să o aprobe. " 75
"Trebuie să venim în întâmpinarea necazurilor, a dificultăţilor şi
a grijilor altora. Trebuie să luăm parte la bucuriile şi la grijile tuturor,
atât ale celor de sus, cât şi ale celor de jos, atât ale celor bogaţi, cât şi
ale celor săraci. 'Fără plată aţi primit', spune Domnul Hristos, 'fără
plată să daţi' (Matei 10,8). Pretutindeni în jurul nostru sunt oameni
săraci care trec prin încercări şi care au nevoie de milă şi de ajutor.
Sunt văduve care au nevoie de înţelegere şi de sprijin. Sunt orfani pe
care urmaşii Domnului au fost îndemnaţi să-i primească la ei ca pe o
moştenire din partea lui Dumnezeu. Prea adesea, aceştia sunt trecuţi
cu vederea şi neglijaţi. Poate că sunt îmbrăcaţi în zdrenţe, lipsiţi de
� ducaţie şi par respingători din toate punctele de vedere, totuşi ei
Ii aparţin lui Dumnezeu. Au fost cumpăraţi cu un preţ şi sunt la fel
de scumpi în ochii Săi ca şi noi. Sunt membri ai marii familii a lui
Dumnezeu, iar creştinii, ca ispravnici ai Săi, sunt răspunzători pentru
ei. 'Sufletele lor', spune El, 'le voi cere din mâna voastră'. " 76
74 Parabolele Domnului Hristos, p. 382 (în orig.).

7 . Ibidem , p. 386, 38i (în orig.).
" Când le deschizi uşa celor nevoiaşi şi suferinzi ai lui Hristos,

primeşti îngeri nevăzuţi. Primeşti astfel tovărăşia fiinţelor cereşti.
Ei [îngerii] aduc o atmosferă sfântă de bucurie şi pace. Vin cu laude
pe buze şi în ceruri se aude ecoul laudelor. Fiecare faptă de milă
făcută aici jos, pe pământ, are efectul unei muzici minunate sus, în
cer. De pe tronul Său, Tatăl îi consideră pe lucrătorii neegoişti ca
fiind cea mai preţioasă comoară.
Cei de la stânga lui Hristos, cei care L-au neglijat în persoana
celor săraci şi suferinzi, nu şi-au dat seama de vinovăţia lor. Satana
i-a orbit şi ei nu au înţeles datoria pe care o aveau faţă de fraţii lor.
Au fost C\bsorbiţi de eul lor şi nu s-au îngrijit de nevoile altora.
Dumnezeu le-a dat bogăţie celor bogaţi ca să-i ajute şi să-i mân
gâie pe copiii Lui aflaţi în suferinţă, dar, prea adesea, aceştia sunt
nepăsători faţă de nevoile altora. Se cred superiori fraţilor lor să
raci. Nu se aşază în locul omului sărac. N� înţeleg ispitele şi luptele
celui sărac, iar mila piere din inima lor. In locuinţe costisitoare şi
biseriCi fastuoase, cei bogaţi se despart de săraci; mijloacele ma
teriale, pe care Dumnezeu le-a dat pentru a-i binecuvânta pe cei
nevoiaşi, sunt cheltuite pentru a hrăni mândria şi egoismul. Zilnic,
săracii sunt jefuiţi de învăţătura pe care ar trebui să o primească
despre mila fără margini a lui Dumnezeu; căci El a luat suficiente
măsuri pentru ca ei să fie ajutaţi cu cele necesare. Dar sunt nevoiţi
să simtă sărăcia care le limitează viaţa şi sunt deseori ispitiţi să
devină invidioşi şi suspicioşi. Aceia care n-au simţit povara lipsuri
lor îi tratează prea adesea pe cei săraci cu dispreţ şi îi fac să simtă
că sunt consideraţi cerşetori. " 77
" Când aţi dat doar câteva firimituri de pâine săracilor care flă
mânzesc, când le-aţi dat haine uzate ca să-i feriţi Ade gerul muşcător,
v-ati amintit voi că le dădeati Domnului măririi? In toate zilele vietii
" ,
voastre, am fost aproape de voi în persoana celor suferinzi, dar voi

nu M-ati, căutat. N-ati, vrut să fiti în tovărăsia
, ,
Mea. Nu vă cunosc. " 78
" Adevărata milostenie îi ajută pe oameni să se ajute singuri.
Dacă vine cineva la uşa noastră şi ne cere de mâncare, n-ar tre-
17 Vlllţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii) , p. 639 (în orig.).
1 14 ELLEN WHlTE DESPRE LEADERSHIP
bui să-I lăsăm să plece flămând; sărăcia lui poate fi rezultatul unei
nenorociri. Dar adevărata binefacere înseamnă mai mult decât
nişte simple daruri. Înseamnă un interes real pentru bunăstarea
celorlalţi. Ar trebui să căutăm să înţelegem nevoile celor săraci şi
deznădăjduiţi şi să le oferim lucrurile de care au nevoie cel mai
mult. A ne investi gândurile, timpul şi efortul personal înseamnă
mult mai mult decât doar a le da bani. Dar aceasta este milostenia
adevărată. " 79
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lidernl îi tratează
pe săraci cu demnitate şi curaj, nu cu un sentiment de superioritate.
" Nu putem face nimic fără curaj şi perseverenţă. Adresaţi cuvinte
de speranţă şi curaj celor săraci şi descurajaţi. Dacă este nevoie,
manifestaţi-vă în mod practic interesul de a-i ajuta atunci când
ajung la strâmtorare. Cei care au parte de multe avantaje materiale
ar trebui să-şi amintească faptul că şi ei greşesc în multe lucruri şi
că este dureros şi pentru ei atunci când li se descoperă greşelile şi
le este pus înainte un model de cum ar trebui să fie. Amintiti-vă
că bunătatea va realiza mult mai mult decât critica. În timp c� în
cercaţi să-i învăţaţi pe alţii, arătaţi-le că doriţi să atingă standardul
cel mai înalt şi că sunteţi gata să le daţi ajutor. Dacă vor da greş în
unele lucruri, nu vă grăbiţi să-i condamnaţi. " 80
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentrn lider, grija
faţă de săraci înseamnă închinare adevărată. " A deveni lucrător, a
persevera cu răbdare în facerea de bine, care cere trudă şi tăgăduire
de sine, este o lucrare măreaţă, de care Cerul se bucură. Lucrarea
făcută cu credincioşie este mai acceptabilă înaintea lui Dumnezeu
decât închinarea cea mai zeloasă şi aparent sfântă. Adevărata
închinare înseamnă a lucra împreună cu Hristos. Rugăciunile,
încurajările şi faptul că stăm de vorbă cu cei săraci sunt roade iefti
ne, deseori etalate; însă roadele care sunt arătate prin fapte bune,
prin purtarea de grijă pentru cei nevoiaşi, orfani şi văduve, sunt
adevăratele roade care cresc în mod natural într-un pom bun. " 8 1
79 Divina vindecare, p. 195 (în orig.).

"" Ibidem , p. 196 (în orig.).
SI
Mărlurii, voI. 2, p. 24 (în orig.).
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul Îi slujeşte lui

Isus în persoana celor săraci. ,,'Religia curată şi neîntinată înaintea
lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve
în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.' Roadele pe
care Hristos cere să le aducem sunt cuvintele amabile, faptele de
binefacere, de grijă afectuoasă pentru cei săraci, nevoiaşi şi sufe
rinzi. Când inimile simt împreună cu inimile împovărate de descu
rajare şi necaz, când mâna noastră se deschide pentru a le da celor
în nevoie, când cei goi sunt îmbrăcaţi, când străinul este invitat să
ia loc în salonul nostru şi în inima noastră, îngerii vin foarte aproa
pe şi o coardă vibrează în cer. Fiecare faptă de dreptate, de milă
şi de binefacere produce în cer o melodie. Tatăl, de pe tronul
Său, îi vede pe cei care fac aceste fapte de îndurare şi-i socoteşte
printre cele mai PAreţioase comori ale Lui. 'Ei vor fi ai Mei, zice
Domnul oştirilor, Imi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o
pregătesc Eu' (Maleahi 3,17). Fiecare faptă de milă faţă de cei
nevoiaşi şi suferinzi este socotită ca fiind făcută pentru Isus. Când
îi ajutăm pe cei săraci, când simţim împreună cu cei îndureraţi şi
asupriţi şi ne împrietenim cu cei orfani, ne aflăm într-o legătură mai
strânsă cu Isus.
'Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi
îngerilor lui! Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a
fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit;
am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi
venit pe la Mine.» Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când
te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau
bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?» Şi El, drept răspuns, le va
zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri
unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati
t , , ,
făcut.» Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi

vor merge în viaţa veşnică.' (Matei 25,41-46)
Aici, Isus Se identifică pe Sine cu oamenii care suferă: 'Eu am
fost cel care era flămând şi însetat. Eu am fost cel care era străin.
Eu am fost cel care era gol. Eu am fost cel care era bolnav. Eu am
fost cel care era în temniţă. Când voi vă bucuraţi de hrana de pe

mesele voastre îmbelşugate, Eu flămânzeam într-o cocioabă sau pe
stradă, nu departe de voi. Când mi-aţi închis uşa în faţă, în timp ce
camerele voastre bine mobilate erau neocupate, Eu n-aveam unde
să-Mi plec capul. Şifonierele voastre erau pline cu o sumedenie de
costume de schimb, pe care aţi risipit niş! e bani cu care i-aţi fi pu
tut ajuta pe cei nevoiaşi, în timp ce Mie Imi lipsea îmbrăcămintea
comodă. Când v-aţi bucurat de sănătate, Eu eram bolnav. Nenoro
cirea M-a aruncat în închisoare şi M-a legat în cătuşe, distrugân
du-Mi moralul, lipsindu-Mă de libertate şi de speranţă, în timp ce
voi hoinăreati liberi.' Cât de bine exprimă Isus aici unitatea din
tre El şi uce � icii Lui suferinzi ! El Îşi însuşeşte problemele lor. Se
identifică pe Sine cu cel care suferă. Ia seama, crestin egoist: ori de
câte ori îi neglijezi pe sărmanii nevoiaşi şi pe orfa� i, Îl neglijezi pe
Isus în persoana lor." 82

Ellen White simţea o mare povară ca întreita solie îngerească
să ajungă la o lume care, în viziunea ei, pierea din lipsa cunoaşterii
adevărului mântuitor. De asemenea, ea credea că toţi creştinii ar tre
bui să urmeze exemplul lui Hristos şi să le slujească celor săraci şi
marginalizaţi. Pe timpul ei, lucrătorii erau puţini şi, din câte aflăm
din experienţa ei, erau de multe ori suprasolicitaţi încercând să
slujească nevoilor nou-apărutei biserici şi să răspândească solia. În
acest context, ea a susţinut cu hotărâre ca nimeni să nu fie împiedi
cat să lucreze. Toţi trebuie să-şi găsească locul potrivit. Nimeni nu
trebuie să aibă impresia că este exclus din lucrarea lui Dumnezeu
şi nimeni nu trebuie să interzică altcuiva să-şi facă partea. În cadrul
acestei concepţii evanghelistice practice, Ellen White a vorbit despre
rolul pe <:are îl au în slujire femeile creştine, bărbaţii creştini şi copiii
creştini. In scrierile ei şi prin exemplul personal, ea i-a îndemnat pe
toţi să fie activi în ducerea Evangheliei în lume, lucrând pentru cei
care trăiesc fără Hristos şi pentru cei mai puţin privilegiaţi.
82
Mărturii , voI. 2, p. 25, 26 (în orig.).
Argumentele pe care le-a prezentat în favoarea lucrării pe care

trebuiau să o facă femeile erau de ordin practic, nu teologic. Ea nu
s-a pierdut în argumente teologice, când trebuia îndeplinită o ne
voie atât de mare.83 În viziunea ei, trupul desăvârşit al lui Hristos
este unit şi orientat spre slujire. Scriind pe această temă a abordării
nediscriminatorii, ea declara: " Căci după cum trupul este format
din mai multe părţi şi fiecare parte are funcţia ei, tot la fel şi noi,
fiind mai mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos şi depindem de
celelalte părţi ale trupului. Prin această ilustraţie frumoasă, Pavel
ne prezintă armonia pe care o va aduce Duhul lui Dumnezeu în
biserică . . , Neamurile pot deveni, prin credinţă, copii ai lui Avraam
şi părtaşi la făgăduinţele pe care Dumnezeu i le-a dat. Prin pocăinţă
şi credinţă în speranţa măreaţă a Evangheliei, toţi vor fi reuniţi în
tr-o acţiune armonioasă, pe măsură ce vor continua să asculte de
cerinţele lui Dumnezeu. " 84
Cum a ilustrat Ellen White aceste principii în viaţa ei? Cum s-a
purtat 'ea cu vecinii? Cum s-a purtat cu copiii ei? Jurnalele şi scriso
rile ei ne înfăţişează portretul unei soţii, mame şi bunici devotate,
chiar dacă nu întotdeauna imparţiale. Când lucrarea publică o che
ma departe de copii, ea le trimitea deseori scrisori. Aceste scrisori
ne vorbesc despre dragostea pe care o purta fiecăruia, despre lucru
rile interesante pe care le observa în călătorie şi despre dorinţa ca
ei să îşi formeze un caracter asemănător cu al lui Isus. Ea îi încuraja
să le slujească celorlalţi cu bucurie.
Când era acasă, Ellen White organiza reuniuni în care femeile
coseau şi împleteau ciorapi ca să-i ajute pe cei mai puţin privilegiaţi.
Avea o grădină în care cultiva leg� me şi flori şi în care îi învăţa
pe săraci cum să cultive pământul. Impărţea roadele din grădina şi
livada ei cu alţii. Adesea, călătorea pe distanţe lungi cu trăsura ca să
le ofere vecinilor ei pâine de casă sau legume din propria grădină.
Economisea bani ca să-i poată ajuta pe cei în nevoie chiar şi atunci
când propriile resurse erau insuficiente.
I!J Cindy Tutsch şi Laura Wibberding, Ellen White and the Ro/es of Women, 20 septembrie
2004 (atelier PowerPoint pregătit pentru Departamentul " M isiunea Feme i i " ,
Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea).
84 Manuscris 62, 1 903, "That They AII May Be One " , 28 noiembrie 1 902, Însemnări din
jurnal, Colecţie de scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Era ospitalieră şi primea atât de mulţi oaspeţi în casă, încât cel

puţin o dată a spus despre casa ei că este ca un " hotel " !85 Împreună
cu soţul ei, James, primea în casă orfani şi elevi, de care avea grijă
mai multe săptămâni, luni şi uneori chiar ani. De multe ori, le
plătea elevilor săraci taxa de şcolarizare.86 Se implica în proiectele
comunităţii care vizau ajutorarea săracilor şi era activă în Uniunea
Creştină pentru Temperanţă a Femeilor. Cu ocazia unei conferinţe
interconfesionale organizate de această societate, Ellen White a vor
bit fără microfon înaintea unui auditoriu fonnat din douăzeci de mii
de persoane!
În perioada conflictelor rasiale din sudul Statelor Unite, Ellen
White a scris în mod repetat sfaturi pentru continuarea acţiunii de
alfabetizare şi evanghelizare a apartenenţilor la această rasă înrobită
în condiţii nedrepte şi deseori crude. Deşi prejudecăţile multor susţi
nători ai culturii predominante din vremea aceea îi puneau piedici,
ea nu făcea discriminare pe baza rasei, a castei sau a privilegiilor.
În manuscrisul 49 din 1907, Ellen White amintea avertismentele
cu privire la ceea ce noi astăzi am numi " lucrarea în oraşe " :
Lucrarea pe care o avem de făcut este mare şi nu avem la dis
poziţie decât puţin timp. Există oraşe în Sud - Orleans, Memphis,
St. Louis - în care s-a făcut prea putin; iar în altele nu s-a intrat
deloc. În aceste locuri trebuie înălţat stindardul adevărului. Tre
buie să le ducem oamenilor adevărul cu energie si' putere . . .
Într-o ocazie, am dat următoarea îndrumare:
Trebuie să lucrăm în New Orleans. Aici trebuie depus un efort
public într-o perioadă potrivită din an. Trebuie organizate adunări
în corturi în multe locuri, iar, la finalul lor, trebuie sustinute cam
panii de evanghelizare. În felul acesta trebuie să adun ăm roadele.
Ne aflăm sub mustrarea lui Dumnezeu, fiindcă oraşele mari
care se află sub ochii nostri
, au rămas nelucrate si, neavertizate.
85 The Ellen G. White 1888 Materials, voI. 3, p. 1 264.

86 Scrisoare către sora E. Weber, " Sunnyside " , Cooranbong, New South Wales, Austra
lia, 28 septembrie 1 898, Scrisoarea 76a, 1 898, Colecţie de scrisori şi manuscrise
nepublicate, EGWRC-GC. (Acesta este un exemplu al spiritului de dărnicie pe care
Ellen White l-a manifestat faţă de studenţii neprivilegiaţi. )
Împotriva celor care sunt de mult în lucrare şi care totuşi nu au
intrat în oraşele mari este adusă o acuzaţie gravă de neglijenţă.
Nu am făcut prea multe pentru lucrarea din străinătate, dar, în
comparaţie, n-am făcut aproape nimic pentru oraşele mari din
imediata apropiere.
Acum, când trebuie să ne ocupăm din plin de lucrarea din
New Orleans, simt îndemnul să vă spun: Persoanele care cunosc
adevărul şi care înţeleg calea Domnului să intre în acest oraş şi să
lucreze cu înţelepciune şi cu frică de Domnul. Pentru lucrarea din
New Orleans să fie aleşi lucrători care au pe inimă binele acestei
cauze" care au ca ţintă slava lui Dumnezeu şi care vor face din
tăria Dumnezeului lui Israel scutul şi pavăza lor. Domnul va as
culta cUA siguranţă rugăciunile lucrătorilor Săi şi le va răspunde,
dacă ei Il vor căuta pentru sfat şi îndrumare.
Într-o predică ţinută într-o comunitate afro-americană din Nash
ville, Tennessee, Ellen White şi-a exprimat susţinerea faţă de lucra
rea fratelui Staines, un educator de culoare inovator, de la Hillcrest
School Farm. Ea le-a adus aminte ascultătorilor să nu se descurajeze
din cauza prejudecăţilor cu care se confruntă pe pământ şi să nu uite
că şi Hristos a fost dispreţuit de conducătorii evrei din vremea Sa.
Fiecare persoană, a spus ea, are un rol de îndeplinit în lucrarea de a-i
pregăti pe oameni pentru ziua Domnului.
Comentând pe această temă a abordării nediscriminatorii, ea a
spus:
Domnul are pentru oamenii de culoare un loc special în lucra
rea Sa din aceste zile din urmă şi doreşte ca albii să îi ajute cât mai
mult posibil. . .
Mă gândesc la o scenă din vremea apostolilor, consemnată în
cartea Faptele apostolilor, în care un om din rasa voastră a fost
primit în mod special de Dumnezeu. Etiopianul amintit acolo
era un om cu influenţă şi avea de îndeplinit o lucrare importantă
atunci când a auzit mesajul Evangheliei. Domnul a văzut intere
sul acestui om pentru Scriptură şi a trimis un înger la unul dintre
ucenici ca să-i spună să se ducă într-un anumit loc, unde va întâlni
pe cineva care are nevoie de ajutor . . . Inima acestui om era plină

de interes în timp ce Filip îi explica Scripturile; iar când ucenicul a
terminat, el era gata să primească lumina trimisă . . .
[Dumnezeu] ne îndeamnă să lucrăm ca să ne întărim unii pe
alţii în credinţa aceasta sfântă . . . Dumnezeu priveşte spre fiecare
suflet. El îi cheamă atât pe albi, cât şi pe oamenii de culoare să
se implice în slujirea Sa. El ne cheamă să fim împreună-lucrători
cu EL . . Vreau să vă spun că Domnul nu este părtinitor. El nu
ţine cont de culoarea pielii noastre. El ştie în ce împrejurări trăim.
Există un singur Mântuitor pentru toată omenirea. El prezintă
meritele Sale înaintea Tatălui pentru toate popoarele.87
Ea a mai scris şi înainte pe tema discriminării rasiale şi a necesităţii
eliminării barierelor dintre rase:
Într-o dimineaţă, în timpul desfăşurării C<;?nferinţei Generale de
la Battle Creek, m-am trezit foarte devreme. In timpul nopţii, mi-au
fost înfătisate
, '
niste scene si mi-au fost date niste
" , îndrumări. Mă
aflam la o întâlnire în care s-a pus în discuţie lucrarea din Sud.
Se elaborau planuri pentru lucrarea din această zonă. Mi s-a
arătat că niciunul dintre aceste planuri nu este corect. S-a pus în
discuţie problema rasială, iar cineva cu autoritate a spus hotărât:
" Planurile voastre nu sunt corecte. Ele nu poartă aprobarea lui
Dumnezeu. Nu trebuie să discutaţi despre diferenţele rasiale.
Domnul nu face această distincţie şi nu vrea ca poporul Său să
părtinească anumite rase. Distincţiile acestea vor face rău oriunde
se va ţine cont de ele . . . Când Duhul lui Dumnezeu pătrunde în
suflet şi îl transformă, problemele vor fi adaptate în funcţie de
situaţie. "
Oamenii de culoare trebuie lăsaţi să beneficieze de pe urma
conferinţelor care se ţin . . . Hotărârea ca oamenii de culoare să nu
aibă permisiunea de a participa la conferinţe alături de albi nu ar
trebui adoptată niciodată.
Vom întâmpina dificultăţi, indiferent de calea care va fi urmată.
Cât timp vor mai rămâne prejudecăţile în inimile oamenilor? S-a
87 Manuscris 1 7, 1 909, Nashville, Tennessee, "A Holy Calling " , 25 aprilie 1 909 ( Predică),
realizat puţin pentru împlinirea însărcinării date de Hristos uceni

cilor: " Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i
în Numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Si învătati-i
" , să "
păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate

zilele, până la sfârşitul veacului. " 88
Fie că era implicată în evanghelizare, în activităţi sociale sau în
reuniuni de lucru, Ellen White susţinea ideea ca biserica să includă în
activitatea ei persoane de orice sex, rasă sau vârstă. Ea scria că "ori
care ar fi naţionalitatea lor, lucrătorii noştri trebuie să fie apreciaţi,
respectaţi si preţuiţi " .89 In viziunea ei, lumea se află într-un război
'
pe care ea îl numeşte " marea luptă dintre Hristos şi Satana " .90 Do
rinţa ei era ca lumea să ştie că Dumnezeu oferă viaţa veşnică, iar
credinta ei era că fiecare om este asaltat de un vrăjmas care nu vrea
să-I la�e să afle despre acest dar sau să îl primească. Î � acest cadru,
înţelegem mai uşor insistenţa din spatele declaraţiilor ei referitoare
la includerea atât a bărbaţilor, cât şi a femeilor în lucrare, de ce era
mai preocupată de marea nevoie de lucrători decât de justificarea
rolului femeilor în lucrarea de slujire.91
În 1897, Ellen White era nemulţumită de amânarea inaugurării
şcolii de la Cooranbong, Australia. După ce s-a consultat cu câţiva
dintre prietenii ei, Ellen l-a invitat acasă la ea pe şeful de şantier.
Odată sosit, l-a întrebat de câţi oameni are nevoie ca să termine
clădirea. Când el i-a spus numărul necesar de persoane şi calificările
pe care acestea trebuiau să le aibă, Ellen White i-a zis: " Vom găsi
persoane pentru fiecare post " . Împreună cu prietenii ei, a recrutat
bărbaţi, femei şi copii care să lucreze ca voluntari.
Descriind activitatea de voluntariat, ea nota: " Surorile au dat
prima mână de vopsea pe tocurile ferestrelor. Fratele Hare a spus
că femeile au reuşit, prin hărnicia lor, să îi facă şi pe bărbaţi să
.. Manuscris 75, 1 903, " Practical Christianity " , 1 august 1 903, Scrisori şi manuscrise
89 Scrisori către fraţii Faulkhead şi Salisbury, "
" Sunnyside , Cooranbong, New South
Wales, Australia, 3 octombrie 1 898, Scrisoarea 78, 1 898, Scrisori şi manuscrise nepu
blicate, EGWRC-GC.
'Xl Acesta este şi titlul cărţii pe care Ellen White a considerat-o cea mai importantă dintre
cărţile scrise de ea.
9' Tutsch şi Wibberding.
lucreze cu sârg, ceea ce nu reuşiseră ei prin discuţii sau ordine.

Tăcerea şi sârguinţa femeilor a exercitat o influenţă pe care nu o
putea exercita nimic altceva. " 92 Scoala
' a fost inaugurată la timp!
Într-o scrisoare adresată lui E. J. Waggoner şi soţiei acestuia,
în care îi îndemna să vină amândoi în Australia, Ellen White scria:
" Când trebuie realizată o lucrare mare şi importantă, Dumnezeu
alege pentru aceasta bărbaţi şi femei, iar lucrarea are de suferit
dacă aceştia nu-şi unesc talentele într-o viziune comună. " 93 Ea se
opune a indivizilor care veneau la adunare ca " spectatori " şi l-a în
curajat pe G. A. IIwin " să numească femei şi bărbaţi înţelepţi ca
slujitori în Cuvânt şi faptă în bisericile noi. "94
Ellen White susţinea cu fermitate includerea în slujire a tuturor
persoanelor, indiferent de vârstă. Ea dorea să-i vadă pe tineri impli
caţi în evanghelizare şi slujire şi, în acelaşi timp, socotea că persoa
nele ajunse la vârsta obişnuită de pension are puteau ajuta biserica în
continuare.
În 1910, ea şi-a manifestat aprobarea ca fratele S. N. Haskell să
continue să slujească în funcţia de preşedinte al Conferinţei Califor
nia, în ciuda faptului că avea 76 ani. Se pare că ea recunoştea valoarea
echipelor pastorale sau administrative formate din soţ-soţie, echipe
foarte eficiente: " Fratele Haskell şi soţia lui, prin harul susţinător al
lui Dumnezeu, pot realiza în continuare o lucrare în poziţia pe care
au ocupat-o. "95
Ea însăşi mărturisea că are nevoie de harul lui Dumnezeu ca
să se implice în lucrarea Sa chiar şi la bătrâneţe: " Luna aceasta,
pe 26, voi împlini şaptezeci şi opt de ani - sunt prea în vârstă ca să
intru în toiul luptei, însă nu am nicio scuză. Simt în fiecare clipă
nevoia după harul lui Dumnezeu. Nu îndrăznesc să mă încred în
n Scrisoare către J. E., Emma şi W. C White, " Sunnyside " , Cooranbong, New South
Wales, Australia, 6 aprilie 1 897, Scrisoarea 1 52, 1 897, Colecţie de scrisori şi manuscrise
nepublicate, EGWRC-GC
Q3 Scrisoare către fratele şi sora (E. J.) Waggoner, Sunnyside " , Cooranbong, New South
"
Wales, Australia, 26 august 1 898, Scrisoarea 77, 1 898, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
94 Scrisoare către G. A. Irwin, " Sunnyside " , Cooranbong, New South Wales, Australia, 1 1
octombrie 1899, Scrisoarea 157, 1 899, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC
95 Scrisoare către frăţietate, SI. Helena, California, 13 ianuarie 1910, Scrisoarea 8, 1 9 1 0,
Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC Sublinierea autorului.
mine însămi. Îmi doresc să fiu permanent călăuzită de Acela care

cunoaşte toate lucrurile de care am nevoie şi [care] mi le va oferi . . .
La vârsta aceasta, am nevoie de o minte sigură şi senină, care este
rezultatul speranţei creştine, speranţă pe care o vor avea toţi cei
care îşi pun încrederea în Dumnezeu şi care rămân acolo ca nişte
copii în grija unui părinte. " 96
În timp ce se afla în Australia, Ellen White i-a scris o scrisoare
de apreciere şi încurajare unei fetiţe care dăruise un bănuţ pentru
lucrarea Bisericii Adventiste:
Draga mea surioară Elsie Wilson,
Îţi hlUlţumesc pentru darul tău preţios. Este o sumă mică, dar,
în ochii lui Dumnezeu, este mai preţioasă decât o sumă mai mare
dăruită cu părere de rău . . . Domnul priveşte cu plăcere la copilaşii
care fac sacrificii ca să-I aducă un dar . . .
Sora White apreciază ceea ce ai spus: " Nu am decât atât;
dar vreau să o ajut pe sora White " , iar Domnul este bucuros.
Dumnezeu se bucură atunci când copilaşii devin împreună-lucră
tori cu Isus, care i-a iubit, i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat. El va
binecuvânta darul pe care I l-ai adus.
Cu dragoste,
E. G. White97
Ellen White îi iubea pe tineri şi de multe ori era invitată să
ţină cuvântări în şcolile şi colegii le adventiste. Cu un an înainte de
moarte, cu ocazia unui devoţional ţinut înaintea studenţilor, ea
le-a spus: " Întotdeauna am manifestat o preocupare specială
faţă de tineri. Îi am azi în faţa mea pe aceşti tineri pe care ştiu că
Dumnezeu îi poate folosi, dacă se vor bizui pe El. Dragi copii, dacă
Îi veţi sluji cu sinceritate lui Dumnezeu, le veţi fi de ajutor tuturor
celor cu care vă împrieteniţi. Să nu vă fie ruşine să fiţi creştini.
A-L urma pe Mântuitorul este o onoare. " 98
96 Manuscris 1 78, 1 905, 2 noiembrie-20 decembrie 1 905, Însemnări din jurnal, Scrisori şi
97 Scrisoare către Elsie Wilson, "Sunnyside " , Cooranbong, New South Wales, Australia, 6
octombrie 1 899, Scrisoarea 155, 1899, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
98 " Following on to Know the Lord " , The Youth 's Instructor, 9 iunie 1 9 1 4.
Ellen White nu numai că a scris despre importanţa activităţii

de mentorat. Ea a modelat multe relaţii bune de mentorat, care
de multe ori au început atunci când lucrătorul era tânăr şi au con
tinuat pe tot parcursul vieţii lui.99 Relaţia de mentorat îndelungată
dintre Ellen White şi John Harvey Kellogg, începută în timpul
anilor de studenţie ai acestuia şi continuată de-a lungul succeselor
şi eşecurilor lui profesionale şi spirituale, a fost deseori menţionată
în lucrările ei.1oo
Ellen White i-a scris fiului ei, Willie, pe când acesta avea 20
ani, o scrisoare profundă " ca de la mentor la ucenic " , care conţine
sfaturi încă valabile: " Trebuie să-ţi dezvolţi caracterul. Iar aceasta
este o lucrare de-o viată. , Este o lucrare care necesită meditatie , si ,
gândire. Trebuie să-ţi pui la lucru judecata şi să devii harnic şi per

severent. . . Ceilalţi te pot încuraja în lucrare, însă nu pot birui ispita
în locul tău. Nu poţi fi onest şi sincer, harnic şi virtuos în locul lor şi
nici ei în locul tău. Într-un anumit sens, trebuie să faci acest lucru
singur, să duci lupta singur. Însă nu eşti singur, pentru că Isus şi
îngerii Lui îţi vin în ajutor. Totuşi prea puţini reuşesc să-şi formeze
un caracter desăvârşit, fiindcă nu îşi pun ţinte înalte. Prosperitatea
şi fericirea nu vor veni de la sine. Ele sunt rezultatul trudei, sunt un
rod îndelung cultivat. " 101
În cei şaptezeci de ani de lucrare şi de activitate scriitoricească,
Ellen White a fost ajutată de multe secretare şi menajere. Unele
dintre aceste persoane au locuit acasă la ea. Unora chiar le-a fost
mentor.
Într-o scrisoare adresată secretare lor ei, Marian Davis, Fannie
Bolton şi May Walling, Ellen White le dă sfaturi legate de stilul de
viaţă, sfaturi pe care le adaptează la nevoile fiecăreia. Ea le îndem
na să meargă la culcare la ore regulate, să se trezească devreme, să
facă exerciţii fizice în mod constant şi să îşi organizeze activitatea
cu atenţie. De asemenea, le-a încurajat pe Marian şi pe Fannie să
îşi pună deoparte timp în fiecare zi pentru preocupări intelectuale.
99 A. G. Daniells este unul dintre ucenicii de-a viaţă ai lui Ellen White.
IIXI
Richard W. Schwarz, John Harvey Kel/ogg.
101
This Day With God, p. 1 90.
Dorinţa ei era ca ele să fie îmbrăcate bine şi, în acest scop, le punea
la dispoziţie materiale, croieli şi croitorese potrivite. 1 02
Totuşi relaţia cea mai profundă de mentorat a dezvoltat-o cu

Marian Davis. În încercarea de a descrie această relaţie, de care s-au
bucurat amândouă, ea scria:
Sufletul meu este legat de tânăra care mi-a fost de ajutor în ul
timii douăzeci şi cinci de ani şi care este pe moarte. Ne-am impli
cat umăr lângă umăr în lucrare şi ne-am înţeles perfect. După ce
strângea din ziare şi din cărţi preţioasele iote şi frânturi de slove,
venea la mine şi îmi spunea: "Acum, mai lipseşte ceva. Dar eu
nu-mi pot da seama ce anume. " Mă uitam pe material şi imediat
corectam ce era greşit.
Lucram împreună tot timpul în înţelegere perfectă. Acum este
pe moarte. Şi, odată cu ea, piere şi devotamentul ei faţă de lucrare.
Ea privea această activitate cu mare seriozitate şi amândouă ne
doream foarte mult ca fiecare paragraf să fie la locul potrivit şi să
îşi îndeplinească rolul. 103
După decesul lui Marian, Ellen a scris despre durerea pierderii

acestei prietene căreia i-a fost mentor:
Marian a fost alături de mine douăzeci şi cinci de ani. Ea a
fost secretara principală care s-a ocupat de aranjarea conţinutului
cărţilor mele. A considerat întotdeauna aceste scrieri drept o lu
crare sfântă ce i-a fost încredinţată şi de multe ori îmi povestea
ce încurajare şi binecuvântare primea atunci când o îndeplinea şi
că sănătatea şi viaţa ei depinde au de îndeplinirea acestei lucrări.
Întotdeauna a socotit că lucrurile care i-au fost încredintate sunt
sfinte. Îmi va fi tare dor de ea. Când mă gândesc la pierderea
lui Marian, nu îmi vine în minte decât gândul că va trebui să las
deoparte pana si că lucrarea noastră, pe care o făceam mereu
împreună, va în�eta . . . Îmi va fi tare dor de ea. Cine îi va lua locul?
102
Scrisoare către fratele si sora Lockwood, către Marian, Fannie şi May Walling, Reno,
California, 24 mai 1 8 8 8, Scrisoarea 76, 1 888, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
1 03
Selected Messages, voI. 3, p. 93.
Am plecat joi dimineaţă. Am pornit la drum spre Fresno în

zorii zilei. M-am bucurat că pot fi singură cu gândurile mele. Zile
în şir m-am gândit ce ajutor preţios am pierdut. 104
De-a lungul vieţii, Ellen White i-a ajutat pe săracii din zonele în
care a locuit şi a avut �rijă de cei mai puţin privilegiaţi sau de cei loviţi
de nenorociri şi boli. In frumosul album cu amintiri pe care membrii
bisericii i l-au oferit în dar la plecarea ei din Australia spre Califor
nia, o persoană a scris: " Ne va fi dor de prezenţa sorei E. G. White
în satul nostru. Văduvele şi orfanii au găsit la ea ajutor. I-a adăpostit,
i-a Îmbrăcat şi i-a hrănit pe cei în nevoie, iar, acolo unde era beznă,
prezenţa ei era ca o rază de soare. " IOS
La pagina 7 din acelaşi album, care conţine amintiri din Australia,
se găseşte mesajul următor:
Cooranbong,
10 august1900,
Dragă soră White,
Prima dată v-am cunoscut într-o situaţie pe care nu o vom uita
niciodată. De câteva săptămâni, trăiam numai cu câteva rosioare
şi cu puţin lapte. Într-o seară, vizitiul a oprit În faţa casei şi ne-a
lăsat o pungă de făină, iar noi l-am Întrebat cine ne-a trimis-o.
El ne-a răspuns că sunt de la Domnul - şi chiar aşa ni s-a părut.
Săptămâna următoare ne-aţi făcut prima vizită şi ne-aţi mai adus
câteva din cele necesare. Nici nu vă închipuiţi cât de însetat era
pământul pe care au căzut acele binecuvântări! Ele au făcut pen
tru noi mai mult decât multe predici. Astfel, chiar prin faptul că
v-am cunoscut, am primit multe binecuvântări, atât materiale, cât
şi spirituale.
Irene şi C. J ames
La pagina 12 a albumului cu însemnări, H. C. Coulston a citat nu
mai Psalmi 41,1: " Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua
nenorocirii Domnul îl izbăveşte. "
104 Manuscris 1 46, 1 904, " Elmshaven " , SI. Helena, California, 9 octombrie 1 904, În
semnări din jurnal, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
105 Thomas Russell, notă scrisă de mână În albumul din Australia la pagina 1 0,
Aproximativ august 1 900. EGWE-RC.
Există multe mărturii care atestă faptul că Ellen White avea

grijă de cei săraci. Ei îi făcea plăcere să participe la licitaţii, de unde
cumpăra mobilă şi bunuri pe care să le ofere familiilor în nevoie.106 Pe
3 1 iulie 1895, ea a însemnat în jumal următoarele: Am fost la Sydney
"
să văd dacă pot găsi ceva ieftin pentru familiile sărace. Banii sunt atât
de puţini, încât de-abia ştim ce să facem şi cum să ne descurcăm ca
să răspundem cererilor care vin din diferite direcţii. Dezastrul căderii
băncilor a fost şi va mai fi încă resimţit din plin. Urmărim ocaziile în
care se oferă bunuri la jumătate de preţ şi achiziţionăm obiecte de
osebit de bune pe care să le oferim celor care nu îşi pot permite să-şi
cumpere cele necesare. De multe ori suntem descurajaţi de ceea ce
vedem. Nu am mai trecut niciodată printr-o astfel de situaţie. "
Ea a descris astfel sărăcia pe care o întâmpina şi modul în care
reacţiona în faţa ei:
În timp ce calul era înhămat, a intrat în casă sora McCann.
Mersese pe jos şapte kilometri ca să ne vadă. Am stat de vorbă
cu ea, iar ea a început să plângă, zicând că se oferă să ne ajute la
spălat sau la orice ca să câştige ceva bani. Cei doi copii mai mici
ai ei nu mai fuseseră la şcoală de două luni, pentru că nu aveau
cu ce să se încalţe. Băiatul cel mai mare este adult, dar, deşi are
un loc de muncă, primeş te numai şapte şilingi pe săptămână, iar
al doilea băiat numai şase şilingi pe săptămână. Acesta este tot
venitul lor, atunci când soţul ei nu reuşeşte să-şi găsească un loc
de muncă cu ziua. I-am pus în mână şapte şilingi - adică tot ce
aveam în portmoneu, cu excepţia unei monede de şase penny - şi
i-am dat ei. Apoi i-am dat un material nou de rochie pentru ea şi
altul pentru copii, materiale pe care le cumpărasem cu şase şilingi.
Am cumpărat mai mulţi metri de material ca să le ofer celor care
nu au cu ce să se îmbrace. Le-am mai dat orez, patru litri de lapte
şi alte alimente, iar după aceea ne-am urcat cu toţii în trăsură şi
am dus-o acasă. Era foarte recunoscătoare.
Încercăm să ajutăm cât mai mult posibil. Din cauza falimen
tului băncilor, care a adus mari necazuri, sunt mulţi nevoiaşi, însă
'06 Scrisoare către O. A Olsen, Per Ardua, Granville, New South Wales, Australia, 24 iunie
1 894, Scrisoarea 54a, 1 894, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
am făcut o tură prin împrejurimi şi i-am ajutat pe toţi cei pe care

i-am văzut că sunt în necaz. Resursele noastre sunt foarte limitate,
însă împrumut bani ca să vin în întâmpinarea nevoilor lor. 1 07
Un alt exemplu de evlavie practică este cel descris de Ellen White

în Scrisoarea 12 din 1860, adresată soţului ei, James:
Dragul meu sot,
Împreună cu George, i-am scris fratelui C. o scrisoare prin
care am încercat să-I încurajăm cât mai mult în situaţia dată. Vom
pune într-o cutie lucrurile trimise pentru săraci si le vom expedia
familiei lui. Le va prinde bine la iarnă. Îi voi s�rie lui Convis şi
familiei fratelui Byington ca să îl ajute şi cred că putem să-i trimi
tem şi noi o cutie cu câteva lucruri bune. Avem ciorapi şi şosete pe
care pot să le folosească şi de care noi nu vom avea nevoie iarna
aceasta. Le voi trimite o cuvertură de pat care ne-a fost trimisă
pentru săraci.
Ellen
După câteva zile, Ellen i-a trimis o scrisoare prietenei ei, Lucinda
Hall:
Sora Kellogg a trecut ieri pe la mine şi ne-a luat, pe mine şi pe
copil, acasă la ea, ca să petrecem ziua împreună; a fost o ocazie
plăcută. Deşi noaptea trecută m-am odihnit, mă doare spatele şi
sunt atât de slăbită, încât de-abia mă mai pot mişca. Odată, am
urcat scările în genunchi ca să strâng aceste lucruri pentru săraci.
Czechowski este destul de sărac şi îi vom trimite o cutie peste
aproape patru săptămâni. Fetiţa domnului Warren a murit subit
din cauza unei laringite difterice. Nu au avut o rochiţă în care să
o înmormânteze şi au primit una de la Mary Loughborough. Am
aflat că familia lui duce lipsă de multe lucruri. Dacă nu sunt
ajutaţi, vor suferi mult la iarnă. Dr. King este pe moarte; probabil
că nu va mai trăi decât câteva săptămâni. 1 08
1 07
Manuscris 6 1 , 1 895, Cooranbong, Australia, 1 6·3 1 iulie 1 895, însemnări din jurnal,
1 08
Manuscript Releases, voI. 8, p. 15.
În aceste situaţii şi în alte zeci de circumstanţe asemănătoare, am

descoperit dovezi că Ellen White manifesta în mod practic o grijă
veritabilă faţă de ceilalţi, în special faţă de victimele nenorocirilor,
bolilor, calamităţilor şi sărăciei.
CAPITOLUL VI
S olu ţ ionarea problemelor

s pinoase al dershipului
în lumea contemporană
Este Ellen White relevantă în secolul al XXI-lea? Sau sunt sfatu

rile ei închistate în mod iremediabil în cultura din secolul al XIX-lea?
În capitolul acesta, vom descoperi că Ellen White a scris sau a vor
bit deseori despre problemele principale cu care se confruntă lide
rii şi administratorii de azi. Printre " subiectele fierbinţi " pe care le
abordează, se numără caracteristicile unui lider creştin puternic,
disciplina la locul de muncă, atitudinea faţă de persoanele care au
greşit, dezvoltarea unei viziuni proactive, promptitudinea cu care
liderul răspunde oportunităţilor oferite de Dumnezeu şi problema
femeilor în roluri de păstori re şi leadership.
Unele dintre aceste teme sunt tratate pe larg în literatura de
specialitate contemporană, însă fără o perspectivă creştină. Totuşi,
pentru liderul creştin, nu este suficient să studieze aceste subiecte
esenţiale, cum ar fi cel despre calităţile conducătorului, dintr-o
perspectivă seculară. Henry Blackaby afirmă: " Suntem îngrijoraţi
fiindcă mulţi lideri creştini citesc cărţi seculare şi acceptă ideile pro
movate acolo fără simţ critic. O mare parte dintre teoriile seculare
despre leadership se bazează pe presupoziţii care, deşi pot părea co
recte, promovează idei contrare Scripturii.'"
1 81ackaby şi King, p. x .
Soluţionarea p roblemelor leaders hipulu i în lumea contemporană 131
Uneori , descoperim contrad icţii chiar şi între teoriile crestine
despre leadership. Spre exemplu, Blackaby afirmă că " Isus �u a
elaborat un plan şi nici nu le-a inspirat altora o viziune. El doar
căuta să împlinească voia Tatălui SăU. " 2 Pe de altă parte, renumi
ta scriitoare Laurie Beth Jones spune următoarele: " Declaratia
ta de viziune este forţa care te va susţine . . . Toate schimbările
şi invenţiile semnificative au început mai întâi cu o viziune. " 3
Ellen White susţine o a treia concepţie. Ea îi încurajează pe lideri
să-şi dezvolte o viziune, însă în acelaşi timp să aibă dispoziţia de
a-I " preda toate planurile lui Isus, pentru a fi îndeplinite sau aban
donate după cum va arăta providenţa Sa. "4 Acest " stil flexibil " de
dezvoltare a viziunii este susţinut şi de lucrarea lui Kotter.5
Să analizăm în continuare sfaturile pe care Ellen White le-a
adresat liderilor în ceea ce priveşte problemele principale cu care
ne confruntăm azi. Vom descoperi ce calităţi ale liderilor şi mana
gerilor considera Ellen White că sunt absolut esenţiale6 şi vom ve
dea cum ne ajută exemplul şi sfaturile ei să tratăm cu discernământ
opiniile contradictorii pe tema rolului femeilor în leadership.
Calităţile liderilor
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, con
vertirea la Hristos este o condiţie necesară pentru un leadership efi
cient. "Mulţi dintre cei care poartă răspunderi grele au nevoie să se
convertească. Hristos le spune şi lor la fel cum i-a spus pe vremuri
2 Ibidem, p. 24.
3 Laurie Beth Jones, The Path, p. 7 I .
4 Th e Faith 1 Live By , p. 1 25 .
Kotter, p. 72.
b Deşi de multe ori Ellen White abordează într-un mod interschimbabil ideile despre leader
ship şi management, ştergând astfel linia de demarcaţie dintre cei doi termeni, ea recu
noaşte clar darurile spirituale. Putem să socotim că definiţia pentru leadership pe care am
�edus-o din scrierile ei ar fi următoarea: Orice persoană care îi influenţează pe alţii pentru
Impărăţia lui Dumnezeu, fie prin mobilizarea şi instruirea membrilor bisericii pentru
slujire şi evanghelizare, fie prin slujirea într-un departament, cum ar fi în Departamentul
Trezorerie. Desi multe citate dintre cele selectate sunt adresate liderilor numiti în diferite
poziţii, aproap� toate aceste principii sunt valabile pentru orice creştin a că� i chemare
personală este aceea de a iniţia schimbarea şi de a inspira curaj şi avânt.
lui Nicodim: 'Trebuie să vă naste ti din nou'. 'Dacă un om nu se naste

'
din nou, nu poate vedea Împă;ăţi a lui Dumnezeu' (Ioan 3,7.3). M� lţi
sunt stăpâniţi de un duh necreştinesc. Ei n-au învăţat încă în şcoala
lui Hristos blândeţea şi umilinţa Lui şi, dacă nu se vor schimba, vor
ceda ispitelor lui Satana. An după an, ei poartă răspunderi sacre,
dar se dovedesc incapabili să facă deosebirea între sacru şi profan.
Câtă vreme vor continua oamenii acesti a să exercite o influentă
, ,
autoritară? Câtă vreme se va mai îngădui ca un cuvânt al lor să înal

ţe sau să doboare, să condamne sau să ridice? Câtă vreme vor mai
deţine o putere atât de mare, încât nimeni să nu îndrăznească să adu
că o schimbare metodelor lor? " 7
" Doar cel a cărui inimă este transformată prin harul Domnului
Hristos poate fi un lider potrivit. " 8
Principiul de leadership al lui Ellen White: Integritatea morală
a liderului se întemeiază pe Legea lui Dumnezeu. " Împăratul David,
spre încheierea domniei lui, le-a făcut o rugăminte solemnă celor
care purtau povara lucrării lui Dumnezeu în vremea lui. Adunând
la Ierusalim 'toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor, că
peteniile cetelor din slujba împăratului, căpeteniile peste mii şi
căpeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile şi turmele
împăratului şi ale fiilor săi, pe dregători, pe viteji şi pe toţi voinicii',
bătrânul împărat i-a conjurat în mod solemn 'înaintea întregului
Israel, înaintea adunării Domnului şi în faţa Dumnezeului nostru
care vă aude', zicându-Ie: 'Păziţi şi puneţi-vă la inimă toate porun
cile Domnului, Dumnezeului vostru' (1 Cronici 28, 1 .8)."9
" Cei care lucrează ca administratori şi supraveghetori ai sanato
riilor noastre nu trebuie să-şi însuşească metodele lumeşti ca prin
cipiu de lucru; căci semnul lui Dumnezeu, aşa cum se arată în Exo
dul 3 1 , 1 2- 1 7, trebuie să fie descoperit în deplina sa însemnătate.
Păzirea corespunzătoare a zilei Sabatului de către toţi cei care lu
crează în sanatoriile noastre va exercita o influenţă nemărginită
spre bine. Fiecare instituţie medicală înfiinţată de adventiştii de
9 Faptele apostolilor, p. 94 (în orig.).
Soluţionarea problemelor leadershipului În lumea contemporană 1 33
ziua a şaptea trebuie să poarte semnul lui Dumnezeu în faţa lumii

în mod vizibil, fără a masca realitatea în niciun fel. Noi trebuie să
dăm glas soliei celui de-al treilea înger, care zboară prin mijlocul
cerului cu Evanghelia veşnică pentru a o proclama lumii. Trebuie
să ţinem sus steagul pe care stă scris: 'Poruncile lui Dumnezeu şi
credinţa lui Isus'. " 10
" Dumnezeu nu poate aproba nicio instituţie, dacă aceasta nu
îi învaţă pe oameni principiile vii ale Legii Sale şi dacă acţiunile
ei nu sunt în strictă conformitate cu aceste precepte. Asupra ace
lor instituţii care nu sunt conduse după Legea Sa, El pronunţă
sentinţa: "Neacceptată, cântărită în balanţa Sanctuarului şi găsită
prea uşoară'. " l I
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, entu
ziasmul, perseverenţa şi spiritul de iniţiativă sunt calităţi importante.
" Mi-a fost arătat că Dumnezeu îi va răsplăti pe cei care poartă res
ponsabilităţi, care contribuie în mod energic la extinderea lucrării
Sale, luptând în prima linie. Dumnezeu îi alege pe aceia care sunt
dispuşi să îşi asume un anumit risc pentru lucrarea Sa. " !2
" Omul căruia nu-i place munca fizică şi care este din fire c<;.>mod
şi indolent nu va deveni niciodată un predicator de succes. Ii vor
lipsi întotdeauna tăgăduirea de sine, perseverenţa şi entuziasmul.
Nu va deveni niciodată un lucrător desăvârşit în lucrurile spirituale.
Va dovedi întotdeauna că îi place comoditatea, că nu-i place să se
implice în problemele bisericii şi va avea înclinaţia să-şi suprasoli
cite facultăţile mentale. " !3
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru
lider, imparţia
litatea, demnitatea şi judecata sănătoasă sunt calităţi importante.
" Când i-a ales pe cei şaptezeci de bătrâni care să împartă cu el res
ponsabilităţile conducerii, Moise a dovedit multă grijă în a alege
ca ajutoare oameni cu demnitate, judecată sănătoasă şi experienţă.

11 Ibidem .
12 Scrisoare către fratele John Byington, Baltle Creek, Michigan, circa 1 859, Scrisoarea 28,
1 859, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
13 Manuscris 3, 186 1 , Mărturie pentru Biserica din Miii Grove [N.Y.], circa 1861, Scrisori şi
În cuvântarea pe care a ţinut-o cu ocazia hirotonirii lor, el a subli

niat câteva dintre calităţile care îl ajută pe un om să fie conducător
înţelept în biserică. 'Să ascultaţi de fraţii voştri', a zis Moise, 'şi să
judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu
străinul. Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să
ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni,
căci Dumnezeu e Cel care face dreptate.' (Deuteronom 1, 16. 17) " 1 4
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, spiritul
organizatoric şi cel vizionar sunt calităţi importante. " Există în lume
oameni care au fost înzestraţi de Dumnezeu cu spiritul organiza
toric necesar pentru înaintarea lucrării în aceste ultime zile. Nu toţi
sunt predicatori; însă este nevoie de oameni care se pot ocupa de
administrarea instituţiilor cu profil industrial, de oameni care să
fie conducători si educatori în Conferintele noastre. Dumnezeu are
, ,
nevoie de oameni care să poată privi înainte şi să vadă ce trebuie

făcut, de oameni de afaceri credincioşi, de oameni care vor rămâne
neclintiţi ca o stâncă în apărarea principiilor, în criza actuală şi în
primejdiile viitoare care ar putea apărea." 15
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Pentru lider, acredita
rea divină şi respectul faţă de alţii sunt calităţi importante. " Nu putem
avea încredere în gândire a unora care îşi permit să batjocorească şi să
răstălmăcească lucrurile. Sfaturile şi deciziile lor nu au nicio valoare.
Înainte de a lua hotărâri menite să modeleze lucrarea lui Dumnezeu,
trebuie să aveţi acreditarea divină. " 16
" Cei care s-au angajat în lucrarea mare şi solemnă de avertizare
a lumii trebuie să aibă nu numai o experienţă personală în lucrurile
lui Dumnezeu, ci trebuie să cultive şi dragoste faţă de colegii lor şi
să se străduiască să fie una cu ei în gândire, în judecată şi în decizii.
Vrăjmaşul nostru viclean se bucură foarte mult atunci când din mij
locul nostru lipseşte această dragoste. El este sursa invidiei, a ge
loziei, a urii şi a disensiunilor şi se bucură să vadă că aceste buruieni
urâte sufocă dragostea, planta fragilă cu creştere cerească. "I ?
14
Faptele apostolilor, p. 94 (în orig.).
l' "
" The CaII to the Feast , Review and Herald, 8 mai 1 900.
16
Schiţe din viaţa mea, p. 325 (în orig.).
17 Lift Him Up, p. 225.
Soluţionarea problemelor leadershipului în lumea contemporană 1 35
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, inteligenţa,

temperamentul echilibrat, toleranţa şi o stăpânire de sine desăvârşită
sunt calităţi importante. "Acela care se află la conducerea unei lu
crări ce aparţine cauzei lui Dumnezeu trebuie să fie o persoană in
teligentă, capabilă să coordoneze cu succes activităţi ample, cu un
temperament echilibrat, răbdare creştinească şi o stăpânire de sine
desăvârşită. " 18
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, preocu
parea faţă de propria sănătate şi capacitatea de a stabili limite sunt ca
lităţi importante. Am văzut că trebuie să avem o grijă deosebită faţă
"
de sănătatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, fiindcă lucrarea noastră

nu s-a sfârşit încă Am văzut că trebuie să avem grijă de energia
. . .
noastră şi să nu ne asumăm poveri pe care alţii pot şi trebuie să le

poarte.
Am văzut că trebuie să cultivăm o mentalitate veselă, linistită si
. .
plină de speranţă, fiindcă de aceasta depinde sănătatea noastră. Am

văzut că fiecare are datoria să aibă grijă de sănătatea lui şi că trebuie
să fim atenţi cu sănătatea noastră şi să ne luăm timp pentru ea ca să
combatem, pe cât posibil, efectele supraîncărcării şi suprasolicitării
minţii. Lucrarea pe care Dumnezeu ne cere să o facem nu ne scuteşte
de grija pentru sănătatea noastră. Cu cât suntem mai sănătoşi, cu atât
mai desăvârşită va fi lucrarea noastră. " 19
"Am văzut că, atunci când ne solicităm puterile, când muncim şi
ne consumăm peste măsură, răcim şi riscăm ca bolile noastre să ia o
formă periculoasă. Nu trebuie să lăsăm sănătatea noastră în seama
lui Dumnezeu, căci El ne-a dat-o nouă în grijă. Este periculos si nu
este pe placul lui Dumnezeu să călcăm legile sănătăţii şi apoi � ă Îl
rugăm să aibă grijă de sănătatea noastră şi să ne ferească de boli
atunci când acţionăm exact contrar rugăciunilor noastre.
Am văzut că avem datoria sacră de a ne îngriji de sănătatea
noastră şi de a-i conştient iza şi pe alţii de aceasta, dar că !lu trebuie
să luăm asupra noastră povara de a le purta de grijă. Insă avem
datoria de a vorbi, de a lua poziţie împotriva necumpătării de orice
18 Lucrarea misionară medicală, p. 164 (în orig.).
19 Selected Messages, voI. 3, p. 279.
fel - necumpătare a în muncă, alimentaţie, băutură şi folosirea me

dicamentelor - şi apoi de a le îndrepta privirea spre marele medica
ment al lui Dumnezeu: apa, apa curată şi simplă folosită şi pe timp
de boală, şi când suntem sănătoşi, şi pentru curăţenie, şi pentru
pIăcere. " 2o
"Aceia care sunt învăţători şi conducători în lucrarea noastră
trebuie să ia o poziţie hotărâtă de partea Bibliei în ceea ce priveşte
reforma sanitară şi să le dea o mărturie directă celor care cred că
trăim în zilele de pe urmă ale istoriei acestui pământ. Trebuie să fie
trasată o linie de demarcaţie între cei care Îi slujesc lui Dumnezeu
şi cei care se slujesc pe ei înşişi.
Mi s-a arătat că principiile care ne-au fost date în zilele de la
început ale sotiei sunt tot atât de importante şi trebuie să fie privite
cu tot atâta conştiinciozitate şi astăzi ca şi atunci. Sunt unii care
niciodată n-au urmat lumina dată în problema dietei. Este timpul ca
această lumină să fie scoasă de sub obroc şi lăsată să răspândească
raze vii, strălucitoare.
Principiile stilului de viaţă sănătos înseamnă foarte mult pentru
noi, atât la nivel individual, cât şi ca popor. " 21
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Pentru lider, pasiu
nea pentru salvarea sufletelor este o calitate esenţială. " Dragă frate
G., mi s-a arătat că nu esti potrivit pentru îndeplinirea datoriilor
de pastor. Îţi lipsesc calităţile esenţiale. Nu ai spirit misionar. Nu
ai dispoziţia de a renunţa la comoditate şi la plăceri pentru a salva
suflete. Sunt bărbaţi, femei şi tineri de adus la Hristos, persoane
care ar primi adevărul, dacă li s-ar prezenta lumina. Chiar în zona
în care locuieşti sunt oameni dornici să asculte.
Am văzut că ai încercat să îi îndrumi pe unii; însă, tocmai atunci
când aveai nevoie de perseverenţă, curaj şi energie, ai început să te
temi şi să fii neîncrezător, te-ai descurajat şi ai renunţat la lucrare.
Te-a interesat confortul personal şi ai lăsat să se stingă o activitate
care s-ar fi putut dezvolta. Ar fi putut exista un seceriş de suflete;
însă ocazia de aur a trecut atunci din cauza lipsei tale de entuzi-
20
Selected Messages, voI. 3, p. 280.
21
asm. Am văzut că, dacă nu te îmbraci cu toată armura, dacă nu

eşti dispus să înduri greutăţile ca un bun ostaş al crucii lui Hristos,
dacă nu eşti dispus să sacrifici şi să te sacrifici ca să aduci suflete la
Hristos, ar trebui să renunţi la profesia de pastor şi să alegi o altă
ocupaţie. " 22
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul gândeşte
independent. " Adesea, Domnul lucrează acolo unde ne asteptăm
cel mai puţin. Ne surprinde prin faptul că Îşi descoperă puterea
prin slujitori aleşi de El, în timp ce trece pe lângă oamenii dinspre
care noi ne aşteptam să vină lumina. Dumnezeu doreşte să primim
adevăruI .pe temeiul meritelor lui - pentru că este adevăr.
Biblia nu trebuie interpretată în aşa fel încât să se potrivească
cu ideile oamenilor, indiferent cât de mult timp au susţinut ei că
aceste idei ar fi adevărate. Nu trebuie să acceptăm ideile comenta
torilor ca şi cum ar fi glasul lui Dumnezeu; ei sunt oameni muritori
şi supuşi greşelii ca şi noi. Dumnezeu ne-a dăruit şi nouă, la fel ca şi
lor, capacitatea de a judeca. Ar trebui să considerăm că Biblia este
propriul ei interpret. " 23
" Unii ar putea fi astăzi oameni cu o minte ageră, oameni
înţelepţi, demni de încredere, dar nu sunt aşa pentru că au fost
educaţi să urmeze planurile altora. Au îngăduit ca alţii să le spună
cu precizie ce anume să facă şi au ajuns să aibă o minte pipernicită.
Gândirea lor este îngustă şi nu pot înţelege nevoile lucrării. Nu sunt
decât nişte roboţi care trebuie să fie conduşi de gândire a altora."24
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul deleagă şi
împutemiceşte. " Să nu credeţi că numai cei care pun în aplicare ide
ile voastre sunt singurii în care se poate avea încredere. Uneori aţi
crezut că, deoarece aduc la îndeplinire voinţa voastră în cele mai
mici amănunte, ei sunt singurii pe care vă puteţi baza. Dacă cineva
şi-a exercitat propria judecată şi nu a fost de acord cu voi, v-aţi
separat de acea persoană, ca şi când nu se putea avea încredere în
ea. Nu puneţi stăpânire pe lucrare şi nu o ţineţi sub controlul vostru.
22 Mărturii, voI. 2, p. 1 50, 151 (în orig.).

2J Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 1 06 (în orig.).
------ ---_ ._---
Nu sunteţi singurii oameni pe care Dumnezeu îi va folosi. Daţi-I

Domnului posibilitatea de a folosi talentele pe care le-a încredin
ţat oamenilor, pentru ca lucrarea să se poată dezvolta. Daţi-I
Domnului ocazia de a folosi mintea oamenilor. Noi pierdem mult
urmând ideile şi planurile noastre înguste. Nu staţi în calea înaintării
lucrării. Lăsaţi-L pe Domnul să lucreze prin cine va dori. Educaţi-i
şi încurajaţi-i pe tineri să gândească şi să acţioneze, să alcătuiască
planuri, astfel încât să putem avea o mulţime de sfătuitori. " 25
" Liderii care fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuie să se
ferească de primejdia de a condamna metodele diferiţilor lucrători
care sunt conduşi de Domnul să facă o lucrare specială, pe care nu
mai puţini sunt pregătiţi să o facă. Fraţii din poziţii de răspundere să
nu se grăbească să critice acţiunile care nu sunt în perfectă armonie
cu metodele lor de lucru. Să nu-şi închipuie niciodată că orice plan
trebuie să reflecte propria lor personalitate. Să nu se teamă să se
încreadă în metodele altcuiva, deoarece, dacă nu manifestă încre
dere într-un frate lucrător care, cu umilinţă şi cu devotament, face
o lucrare deosebită în felul rânduit de Dumnezeu, ei întârzie înain
tarea lucrării Domnului.
Dumnezeu poate să îi folosească şi îi va folosi pe aceia care nu
au o educaţie vastă căpătată în şcolile oamenilor. Îndoiala în ceea
ce priveşte puterea Lui de a face acest lucru înseamnă necredinţă
făţişă; înseamnă limitarea omnipotenţei Aceluia la care nimic nu
e imposibil. 0, ce bine ar fi dacă nu ar exista această precauţie
nedorită şi plină de scepticism! Ea lasă atât de multe forţe ale bise
ricii nefolosite; ea blochează calea, astfel încât Duhul Sfânt nu-i
mai poate folosi pe oameni; îi împiedică să lucreze pe cei dornici
şi nerăbdători să se implice în lucrarea lui Hristos; îi descurajează
să intre în lucrare pe mulţi care ar putea deveni lucrători eficienţi
împreună cu Dumnezeu, dacă li s-ar oferi o ocazie prielnică. " 26
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lideml se încon
joară de oameni care gândesc diferit de el. " Mă doare inima când
văd preşedinţi de Conferinţe care îşi asumă sarcina de a-i selecta
25 Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evanghelie� p. 303 (în OTig. ).
2. Mărturii, voI. 9, p. 259 (în orig.).
pe aceia pe care cred că pot să-i formeze pentru a colabora cu ei în

lucrare. Ei aleg persoane care nu îi vor contrazice niciodată, ci vor
lucra ca nişte simpli roboţi. Niciun preşedinte nu are dreptul să facă
acest lucru. " 27
" Fraţii noştri din poziţii de răspundere au făcut unele planuri
neînţelepte şi le-au adus la îndeplinire pentru că au crezut că aces
tea sunt desăvârşi te. Ar fi avut nevoie de contribuţia altor persoane,
cu o gândire şi un caracter diferite. Ar fi trebuit să se asocieze cu
alţi oameni care puteau să vadă lucrurile dintr-un unghi cu totul
diferit. Aşa, ar fi fost ajutaţi în alcătuirea planurilor lor. " 28
Princ,piul de leadership al lui Ellen White: Liderul învaţă din
greşeli, se dezvoltă de pe urma lor şi le permite şi altora să se dezvolte
în acelaşi fel. " Frate A., ai avut putere să porţi anumite răspunderi.
Dumnezeu a aprobat eforturile tale pline de energie şi le-a binecu
vântat. Ai făcut unele greşeli; însă nu ar trebui nicidecum ca, din
pricina unor eşecuri, să-ţi desconsideri calităţile şi să-ţi pierzi încre
derea 'în tăria pe care o poţi găsi în Dumnezeu. Nu ai fost pregătit
şi dispus să-ţi asumi răspunderi. Eşti din fire înclinat să le eviţi şi
să alegi o poziţie mai uşoară, să scrii şi să-ţi foloseşti mintea acolo
unde nu sunt interese deosebite, vitale. Greşeşti când aştepţi ca
soţul meu să-ţi spună ce să faci. Aceasta nu este lucrarea pe care i-a
dat-o Dumnezeu soţului meu. Ar trebui să cauţi singur să vezi ce
trebuie făcut şi să iei pe umerii tăi poverile neplăcute. Dumnezeu te
va binecuvânta dacă vei face aşa. Trebuie să porţi poverile lucrării
lui Dumnezeu după cum îţi dictează propria judecată. Dar trebuie
să fii atent ca judecata ta să nu fie influenţată de opiniile altora.
Dacă se dovedeşte că ai făcut greşeli, ai privilegiul să transformi
aceste eşecuri în victorii, evitând să procedezi la fel pe viitor. Dacă
ţi se spune ce să faci, nu vei câştiga niciodată experienţa necesară
pentru o poziţie importantă.
Acelaşi lucru este valabil pentru toţi cei care ocupă diverse
poziţii de încredere în diferitele departamente de la Battle Creek.
Ei nu trebuie să fie măguliţi, cocoloşiţi şi ajutaţi la orice pas; pentru
27 Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p, 304 (în orig.) .
28 Ibidem.
că nu aşa se formează oamenii pentru poziţii importante. Obsta

colele sunt cele care îi fac puternici. Nu sprijinul, ci dificultăţile,
conflictele, împotrivirile îi ajută să dobândească tărie morală. Prea
mult confort şi evitarea răspunderii i-au făcut slabi şi neputincioşi
pe cei care ar fi trebuit să fie oameni responsabili, cu putere morală
şi cu muşchi spirituali puternici. " 29
" Îngăduiţi-Ie şi altora să alcătuiască planuri şi, dacă dau greş în
,1 unele lucruri, nu consideraţi aceasta drept o dovadă că nu sunt ca
pabili să gândească. Fraţii nostri aflaţi în poziţiile de cea mai înaltă
răspundere au avut nevoTe de o disciplină îndelungată pentru a
învăţa cum să-şi folosească judecata. În multe privinţe, s-a dovedit
că lucrarea lor ar fi trebuit să fie mai bună. Faptul că oamenii fac
greşeli nu este un motiv pentru a-i considera nepotriviţi să poarte
răspunderi. Cei care cred că metodele lor sunt desăvârşite, fac
greşeli grave chiar şi acum, dar nu acceptă faptul că alţii ar putea fi
mai înţelepţi. Ei îşi prezintă succesul, dar îşi ascund greşelile. Prin
urmare, fiţi buni şi amabili cu fiecare persoană care se angajează cu
conştiinciozitate să lucreze pentru Domnul. " 30
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul se lasă învătat ,
de alţii. " Numai aceia care acceptă avertizările şi recomandările

vor umbla pe căi sigure. Nimeni să nu cedeze dorinţei arzătoare
de a ajunge un mare conducător sau dorinţei de a face planuri în
mod independent, atât pentru el însuşi, cât şi pentru lucrarea lui
Dumnezeu. Vrăjmaşului îi este uşor să lucreze prin aceia care, în
ciuda faptului că ei înşişi au nevoie să fie sfătuiţi la orice pas, îşi
asumă răspunderea de a se îngriji de sufletul altora fără să fi învăţat
umilinţa lui Hristos. Ei au nevoie de sfatul Aceluia care spune:
'Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi'.
Pastorii şi conducătorii noştri trebuie să înţeleagă necesitatea
de a se consulta cu fratii lor care au fost multă vreme în lucrare
şi au acumulat experie�ţă. Înclinaţia unora de a se izola şi de a se
simţi capabili să plănuiască şi să lucreze în conformitate cu propria
29 Mănurii, voI. 3, p. 495 (in orig.).

30 Mănurii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 304 (in orig.).
Soluţionarea problemelor leadershipului în lumea contemporană 141
judecată şi cu propriile preferinţe îi duce în situaţii periculoase. O

asemenea modalitate independentă de a lucra nu este corectă si
nu ar trebui să fie urmată. Pastorii şi profesorii din Conferinţel�
noastre trebuie să lucreze în unitate cu fraţii lor care au experienţă,
cerându-le sfatul şi acordând atenţie recomandărilor lor. " 31
Tratarea celor care au greşit

Principiul de leadership al lui Ellen White: Lideml este ajutat de
îngeri atunci când administrează disciplina cu o milă asemănătoare cu
cea a lui Hristos. "Îngerii veghează cu un interes profund pentru a
vedea cum se comportă oamenii cu semenii lor. Când văd pe cineva
manifestând faţă de cel care a greşit o milă asemănătoare cu cea a
lui Isus, ei vin alături de el şi îi aduc în memorie cuvinte potrivite,
ca o pâine a vieţii pentru suflet. Prin urmare, 'Dumnezeul meu să
îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în
Isus Hristos' (Filipeni 4,19). Mărturisirea voastră sinceră şi adevărată
va fi susţinută de El cu puterea vieţii viitoare. Cuvântul Domnului va
fi, pe buzele voastre, adevăr şi neprihănire. "32
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lideml le vorbeşte
întotdeauna celor care au greşit despre speranţa în Isus. " Nu-i daţi
celui care a greşit niciun prilej de descurajare. Nu acceptaţi ca în
inima voastră să pătrundă un spirit de asprime fariseică; aceasta îl
va răni pe fratele vostru. Nicio urmă de batjocură să nu se ivească
în mintea sau în inima voastră. Nicio urmă de dispreţ să nu se simtă
în vocea voastră. Dacă-i vorbiţi conduşi de propriile impulsuri, dacă
adoptaţi o atitudine de indiferenţă sau dacă arătaţi suspiciune sau
neîncredere, acestea ar putea contribui la distrugerea unui suflet.
Ca inima lui să fie mişcată, el are nevoie de un frate cu inima plină
de mila şi înţelegerea Fratelui nostru mai mare. Faceţi-l să simtă o
strângere de mână călduroasă, plină de milă, şi să audă îndemnul
rostit în şoaptă: 'Să ne rugăm'. Dumnezeu vă va dărui amânduro
ra o experienţă frumoasă. Rugăciunea ne uneşte unii cu alţii şi cu
31 Ibidem, p. 501, 502 (în orig.).
" Parabolele Domnului Hristos, p. 149 (în orig.).
Dumnezeu. Rugăciunea Îl aduce pe Domnul Isus de partea noastră

şi conferă sufletului dezorientat şi ajuns la epuizare o putere nouă
pentru a birui lumea, firea pământească şi pe diavol. Rugăciunea
îndepărtează atacurile lui Satana. "33
" Niciunui om nu i-a fost încredinţată lucrarea de a fi domni
tor peste semenii lui. Fiecare trebuie să-şi îndeplinească propria
răspundere. El le poate adresa tovarăşilor lui de lucru cuvinte de
încurajare, credinţă şi speranţă, îi poate ajuta să-şi poarte poverile,
recomandându-le metode de lucru mai bune, dar, în niciun caz, nu
trebuie să-i descurajeze şi să-i facă mai slabi, ca nu cumva vrăjmaşul
să câştige vreun avantaj asupra minţii lor, avantaj care, după un
timp, se va întoarce împotriva lui însuşi. " 34
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul care îi corec
tează pe alţii cu mânie şi nerăbdare ar trebui să fie eliberat din funcţie.
" Creştinul este o persoană asemenea lui Hristos şi consideră, toc
mai pentru motivul că poartă răspunderi grele, că ar fi o înjosire
pentru el să fie asupritor în vreun fel. Dacă nu au stăpânire de sine,
cei din conducere se coboară sub nivelul slujitorului. Dumnezeu
se aşteaptă ca ispravnicul pe care îl onorează să Îl reprezinte pe
Stăpân. Dacă nu poate manifesta răbdarea, bunătatea, dragostea
îndelung răbdătoare, onestitatea şi tăgăduirea de sine manifestate
de Hristos, dacă uită că este doar un slujitor şi se înalţă pe sine, ar
fi bine ca oamenii să-I destituie. " 35
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul va conside
ra că uneori este neapărat necesar să facă obsenJaţii şi să protesteze.
" Când sunt în biserică oameni care iubesc bogăţiile mai mult decât
neprihănirea şi care sunt gata să profite de semenii lor prin acţiuni
incorecte, noi să nu protestăm? Iar când oamenii care ocupă poziţia
de lideri sau educatori lucrează sub puterea ideilor şi sofismelor
spiritiste, noi să tăcem, de teamă să nu le ştirbim influenţa, în vreme
ce oamenii sunt înşelaţi? Satana va profita de orice avantaj posibil
ca să-i determine pe oameni să ajungă în negură şi în nedumerire

J4 Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 495 (în orig.).
Soluţioltarea problemelor leadershipului În lumea contemporană 1 43
cu privire la lucrarea bisericii, cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu

şi cu privire la cuvintele de avertizare pe care El le-a dat prin
mărturiile Duhului Său, ca să-Şi ocrotească mica turmă de viclenia
vrăjmaşului. " 36
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul nu zdrobeste
trestia frântă.37 " Parabola păstorului celui bun ilustrează respon � a
bilitatea fiecărui pastor şi a fiecărui creştin care a acceptat slujba
de educator al copiilor şi tinerilor. Oaia rătăcită de staul nu este
căutată cu cuvinte aspre şi cu o nuia, ci cu apeluri dezarmante de
întoarcere. Cele nouăzeci şi nouă de oi care nu s-au rătăcit nu au
nevoie d� mila şi dragostea plină de compasiune ale păstorului. Dar
păstorul caută oaia şi mieii care i-au produs cea mai mare nelinişte
şi care au făcut obiectul preocupării lui celei mai adânci. El lasă
restul turmei şi depune toate eforturile ca să o găsească pe cea
pierdută. " 38
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul este preo
cupat în mod real de sentimentele celor care au greşit. " Manifestaţi
un spirit milos şi duios faţă de cei care au greşit. Apropiaţi-vă de
inimi. " 39
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul nu foloseşte
sarcasmul atunci când îi abordează pe cei care au avut realizări nesa
tisfăcătoare. " Când acuzaţi cu sarcasm amar lucrurile pe care vreţi să
le condamnaţi în predicile voastre, uneori îi ofensaţi pe ascultători,
iar ei nu vă vor mai asculta în continuare. Când vorbiţi, evitaţi cu
atenţie orice asprime care i-ar putea jigni pe cei pe care doriţi să-i
salvaţi din greşeli, pentru că va fi dificil să biruiţi simţămintele de
împotrivire pe care le stârniţi în felul acesta. " 40
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul îi tratează
pe cei care au greşit cu o atitudine de recunoaştere deplină a faptu
lui că Hristos a murit pentru ei. " Să nu uităm că lucrăm cu suflete
pe care Hristos le-a răscumpărat pentru Sine cu un preţ infinit de
37 Isaia 42,3.
38 Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 1 98 (în orig.).
40 Ibidem .
mare. 0, spuneţi-le celor care au greşit: 'Dumnezeu te iubeşte, El

a murit pentru tine'. Plângeţi împreună cu ei, rugaţi-vă împreună
cu ei. Vărsaţi lacrimi pentru ei, dar nu vă mâniaţi pe ei. Ei sunt
o proprietate răscumpărată de Hristos. Fiecare să se străduiască
să aibă un caracter care să dovedească dragoste în toate faptele
sale. [ . . . ] Acordaţi-le iubire acelora care au cel mai mult nevoie de
ea. Cei mai nenorociţi, cei care au cel mai neplăcut temperament
au nevoie de dragostea, bunătatea şi compasiunea noastră. Cei
care ne pun răbdarea la încercare au nevoie de cea mai multă dra
goste. Noi trecem prin lume o singură dată; orice lucru bun pe care
putem să-I facem, trebuie să-I facem cu cea mai mare seriozitate,
în mod neobosit, cu acelaşi spirit manifestat de Hristos în lucrarea
Sa. El nici nu cădea de oboseală, nici nu se descuraja. Firile aspre,
încăpăţânate, ursuze au cea mai mare nevoie de ajutor. Cum pot fi
ajutate? Numai prin manifestarea în relaţiile cu ei a dragostei pe
care a arătat-o Hristos faţă de omenirea decăzută. Trataţi-i, dacă
vreţi, aşa cum merită. Ce ar fi dacă Hristos ne-ar fi tratat la fel? El,
care nu merita aşa ceva, a fost tratat cum meritam noi să fim trataţi.
Totuşi suntem trataţi de Hristos cu harul şi dragostea pe care nu
noi le meritam, ci El. Purtaţi-vă cu unele persoane aşa cum credeţi
că merită şi le veţi tăia orice nădejde, vă veţi anula influenţa şi veţi
ruina un suflet. Se merită? Nu, nu, de o sută de ori nu! Sprijiniţi
aceste suflete, care au nevoie de tot ajutorul posibil, cu o inimă
iubitoare, plină de milă şi de dragoste creştină, şi în felul acesta veţi
salva un suflet de la moarte şi veţi acoperi o sumedenie de păcate.
Nu ar fi mai bine să procedăm cu iubire? " 41
Principiul d e leadership a l lui Ellen White: Liderul se poartă cu
cei care au greşit aşa cum ar vrea să se poarte ceilalţi cu el atunci când
greşeşte. ,,'Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru
nu vă va ierta greşelile voastre' (Matei 6,15). Am văzut că, dacă
Dumnezeu ar fi la fel de intransigent ca şi noi şi dacă ar proceda cu
noi aşa cum procedăm noi unii cu alţii, cu toţii am cădea într-o stare
de disperare totaIă. "42
41 Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 280-282 (în orig.).
So luţionarea probleme/or leadershipului În lumea contemporană 1 45
" Să ne aducem aminte că nu avem de-a face cu niste oameni ide

ali, ci cu nişte oameni obişnuiţi, pe care Dumnezeu i � a ales, oameni
ca şi noi, care cad în aceleaşi greşeli în care căde m şi noi, oameni cu
aceleaşi ambiţii şi cu aceleaşi nedesăvârşiri. Nimeni nu a fost numit
stăpân, ca să domnească peste mintea şi conştiinţa unui semen. Să
fim foarte atenţi la modul în care ne purtăm cu moştenirea pe care
Dumnezeu a răscumpărat-o prin jertfă. " 43
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul lucrează în
mod răbdător, blând şi stăruitor cu cei care au greşit. " În lucrarea cu
cei care au greşit, unii dintre fraţii noştri au fost prea severi, prea
tăiosi, în @bservatii.
, Si când unii s-au hotărât să refuze sfatul lor si
, ,
să se despartă, ei au spus: 'Ei bine, dacă vor să plece, atunci să ple

ce'. Câtă vreme compasiunea, îndelunga răbdare şi blândeţea lui
Isus nu au fost manifestate de cei ce mărturiseau a fi urmaşii Lui,
eşuarea credinţei acestor suflete sărmane, supuse greşelii şi fără
experienţă, sub loviturile lui Satana era sigură. Oricât de mari ar fi
relele şi păcatele celor care au greşit, fraţii noştri trebuie să înveţe
să manifeste nu numai blândeţe a Marelui Păstor, ci şi nepieritoarea
Lui purtare de grijă şi iubire pentru sărmanele oi rătăcite. Pastorii
noştri se ostenesc să ţină prelegeri săptămână de săptămână şi se
bucură atunci când câteva suflete îmbrăţişează adevărul; totuşi fraţi
cu o gândire pripită şi dură pot distruge în cinci minute lucrarea
pastorilor prin cultivarea unor simţăminte care îi fac să rostească
cuvinte de felul acesta: 'Ei bine, dacă vor să ne părăsească, atunci
să plece' . "44
" Nu este lucrarea unui slujitor al Evangheliei aceea de a domni
peste moştenirea lui Dumnezeu, ci, cu smerenie, blândeţe şi înde
lungă răbdare, să îndemne, să mustre şi să dojenească cu toată
blândeţea şi învăţătura. "45
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul trebuie să
îi înfru nte uneori pe cei care au greşit. " Temându-se că Timotei, cu
firea lui blândă şi supusă, ar putea ajunge să evite o parte esenţială
" Mănurii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 495 (în orig.).

44 Mănurii, voI. 2, p. 18, 1 9 (în orig.).
4 5 Ibidem , voI. 3, p. 229 (în orig.).

a lucrării sale, Pavel l-a îndemnat să fie credincios în ·ce priveşte

dezaprobarea păcatului şi chiar să-i mustre cu asprime pe cei care
erau vinovaţi de păcate grave. Totuşi el trebuia să îndeplinească
această lucrare cu 'toată blândeţea şi învăţătura'. Timotei trebuia
să manifeste răbdarea şi dragostea lui Hristos, explicându-şi şi
susţinându-şi mustrările cu adevărurile Cuvântului.
A urî şi a mustra păcatul şi, în acelaşi timp, a arăta milă şi duioşie
faţă de cel păcătos este o realizare dificilă. Cu cât vom stărui mai
mult în eforturile noastre de a atinge sfinţirea inimii şi a vieţii, cu
atât mai sensibili vom fi în ce priveşte sesizarea păcatului şi cu atât
mai hotărât îl vom dezaproba. Trebuie să ne ferim de o severitate
excesivă faţă de cei care greşesc, dar, totodată, trebuie să fim atenţi
să nu pierdem din vedere caracterul extrem de rău al păcatului.
Faţă de cei care au greşit trebuie să arătăm o răbdare şi o dragoste
ca ale Domnului Hristos, dar, în acelaşi timp, trebuie să ne ferim de
pericolul de a fi atât de toleranţi cu greşelile lor, încât să considere
că nu merită nicio mustrare şi să o respingă, tratând-o ca pe ceva
necuvenit şi nedrept. " 46
" Această expresie ['taie şi ciopârţeşte'] este folosită adesea pen
tru a ilustra faptele şi cuvintele persoanelor care îi mustră pe cei care
au greşit sau despre care ei presupun că greşesc. Ea li se potriveşte
celor a căror datorie nu este aceea de a-şi mustra fraţii, dar care
sunt gata să se angajeze într-o asemenea lucrare în mod pripit şi
cu totul lipsit de orice urmă de milă. Ea nu li se potriveşte celor
care au o datorie specială de a mustra relele existente în biserică.
Aceştia poartă povara lucrării şi se simt constrânş i, din iubire faţă
de sufletele preţioase, să procedeze cu credincioşie. "47
Principiul de leadership al lui Ellen White: O dragoste ca aceea
a lui Hristos îl constrânge pe lider să corecteze păcatul şi greşeala ma
nifestând, în acelaşi timp, grijă şi compasiune. " Martorul Credincios
declară că, atunci când socoteşti că eşti într-adevăr prosper, te afli
în cea mai mare nevoie. Nu este suficient ca pastorii să prezinte
subiecte teoretice; ei ar trebui să prezinte şi subiecte practice. Tre-
46 Slujitorii Evangheliei, p. 30, 31 (în orig.).
47 Mărturii, voI. 1 , p. 612 (în orig.).
buie să studieze lecţiile practice pe care Hristos le-a dat ucenicilor

Săi şi să le aplice cu exactitate la propriile suflete şi la poporul pe
care îl conduc. Vom presupune că Hristos este lipsit de dragoste
faţă de poporul Său din cauză că dă această mărturie mustrătoare?
0, nu! Cel care a murit pentru răscumpărarea omului din moarte
iubeşte cu o iubire divină, şi pe aceia pe care îi iubeşte, îi mustră.
'Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care îi iubesc.' Î nsă mulţi
nu vor primi solia pe care Cerul, în îndurarea Sa, le-o trimite. Ei
nu pot suporta să li se vorbească despre faptul că îşi neglijează da
toria şi nici despre greşelile, egoismul, mândria şi dragostea lor de
lume." 48 ,
" Eu te-am avertizat cu privire la spiritul tău de critică şi am să
te avertizez din nou cu privire la aceeaşi greşeală. Uneori, Hristos
a mustrat cu severitate şi, în unele cazuri, poate că este necesar să
facem şi noi la fel; dar trebuie să ţinem seama că, în timp ce Hristos
cunoştea cu exactitate situaţia celor pe care îi mustra - câtă mus
trare puteau să suporte şi ce era necesar pentru ca ei să-şi îndrepte
calea cea rea - El ştia şi cum să aibă milă de cei care au greşit, cum
să-i mângâie pe cei nenorociţi şi cum să-i încurajeze pe cei slabi. El
ştia exact cum să păzească sufletele de descurajare şi să le inspire
speranţă, căci cunoştea motivele exacte şi încercările specifice ale
fiecărui suflet. Nu putea face nicio greşeală.
Dar noi putem judeca greşit motivele; ne putem lăsa înşelaţi de
aparenţe; putem crede că facem bine că mustrăm greşeala şi putem
exagera, putem critica prea sever şi putem răni persoana pe care am
vrut să o vindecăm; sau putem manifesta milă în mod neînţelept şi
putem contracara, în neştiinţa noastră, reproşul venit în mod meri
tat şi la timp. Judecata noastră poate fi greşită, dar Isus a fost prea
înţelept pentru a greşi. El i-a mustrat cu milă şi i-a iubit cu iubire
divină pe cei pe care i-a mustrat. "49
" Este mare nevoie ca blândeţea şi mila lui Hristos să fie manifes
tate oricând şi oriunde - nu acea milă oarbă care acoperă păcatul şi
care face de ruşine cauza lui Dumnezeu prin faptul că aprobă
'" Mănurii, voI. 3, p. 257, 258 (în orig.).
49 Ibidem , voI. 4, p. 66 (în orig.).
relele, ci acea iubire care este principiul călăuzi tor al vieţii, care
se revarsă în mod natural asupra celorlalţi prin fapte bune; să ne
aducem aminte că Hristos a spus: 'Ori de câte ori aţi făcut aceste
lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi
le-aţi făcut'. " so
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul urmează
sfatul din Mate� capitolul 18. " Din modul în care Domnul Hris
tos proceda cu cei care greşiseră, putem învăţa lecţii utile, care se
aplică în mod egal şi acestei lucrări de mărturisire. El ne cere să
mergem la cel care a căzut în ispită şi să lucrăm singuri cu el. Dacă
nu este posibil să-I ajutăm din cauza întunericului din mintea sa şi
a despărţirii de Dumnezeu, trebuie să încercăm din nou, luând cu
noi alţi doi sau trei fraţi. Dacă greşeala nu este corectată, atunci
şi numai atunci trebuie să-I spunem bisericii. Este cu mult mai
bine ca greşelile să fie corectate şi ca relele să fie vindecate fără
a mai aduce problema înaintea întregii biserici. Comunitatea nu
trebuie să fie locul în care să se destăinuie toate plângerile sau
mărturisirile. " 51
Capacitatea de viziune şi planificare proactivă

Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, rugăciu
nea şi, uneori, postul sunt esenţiale pentru ca planurile să fie căIăuzite
de Duhul Sfânt. " Convocând o adunare a credincioşilor, apostolii au
fost îndrumaţi de Duhul Sfânt să facă un plan pentru o mai bună
organizare a tuturor membrilor bisericii care puteau să slujească. A
sosit timpul, au spus apostolii, când conducătorii spirituali care au
avut în grijă supravegherea bisericii să fie eliberaţi de sarcina de a
distribui ajutoare la săraci şi de alte poveri asemănătoare, pentru ca
astfel să poată îndeplini nestingheriţi lucrarea de predicare a Evan
gheliei. 'De aceea, fraţilor', au zis ei, 'alegeţi dintre voi şapte bărbaţi
vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom
pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi
SO M
ănurii, voI. 4, p. 224, 225 (în orig.).
;1 Ibidem, voI. 5, p. 646 (în orig.).
Soluţiona rea problem elor leadershipului în lumea contemporană 1 49
în propovăduirea Cuvântului.' Sfatul acesta a fost ascultat si, prin
rugăciune şi punerea mâinilor, şapte bărbaţi aleşi au fost p�şi de
oparte în mod solemn pentru slujba de diaconi. " 52
" Dacă doresc să aibă succes în îndeplinirea răspu nderilor încre
dinţate, conducătorii unei Conferinţe trebuie să se roage, să aibă
credintă, să se încreadă în Dumnezeu si să se lase condusi de Dum-
, "
nezeu pentru a fi folosiţi ca slujitori ai Lui care să păstreze bisericile

Conferinţei în bună rânduială. Aceasta este partea lor de lucru în
via pe care au fost chemaţi să o îngrijească. Î n lucrarea lui Dumne
zeu este nevoie de mult mai multă răspundere personală, de mult
mai multă gândire şi plănuire, de mult mai mult efort intelectual
pus la lucru pentru Domnul. Î n felul acesta, capacitatea intelectuală
a lucrătorilor se va mări şi aceştia vor avea o percepţie mai bună de
spre ce şi cum trebuie să facă. Fraţilor, va trebui să luptaţi cu multe
dificultăţi, să purtaţi poveri, să daţi sfaturi, să alcătuiţi planuri şi să
le îndepliniţi, căutându-L fără încetare pe Dumnezeu pentru aju
tor. Rugaţi-vă şi lucraţi, lucraţi şi rugaţi-vă, învăţaţi de la Domnul
Isus ca nişte elevi în şcoala Sa.
Domnul ne-a făgăduit: 'Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţe
lepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă
şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. ' Intenţia lui Dumnezeu este ca
toţi aceia care poartă răspunderi să se adune adesea pentru a se
sfătui unii cu alţii şi pentru a se ruga stăruitor, cerând înţelepciunea
pe care doar El este capabil să o ofere. Uniţi-vă în rugăciune şi
spuneţi-I lui Dumnezeu dificultăţile voastre. Vorbiţi mai puţin;
mult timp preţios se pierde în conversaţii care nu aduc nicio lumină.
Fraţii să se unească în rugăciune şi post pentru a cere înţelepciunea
pe care Dumnezeu a făgăduit să le-o dea fără reţinere." 53
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lideml îi implică şi
pe alţii în planificare şi în dezvoltarea unei viziuni. " Când alcătuim
planuri pentru înaintarea lucrării, gândirea noastră trebuie să fie
împletită cu gândirea altora.
52 Faptele apostolilor, p. 89 (în orig.).

;] Mărturii penfnl pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 498, 499 (în orig.).
Să cultivăm un spirit de încredere în înţelepciunea fraţilor noştri.

Să fim dispuşi să primim sfaturi şi avertizări din partea colegilor
noştri de lucru. Pentru că lucrăm în slujba lui Dumnezeu, fiecare
trebuie să înţeleagă că este doar o parte dintr-un întreg. Să cerem
înţelepciune de la Dumnezeu şi să învăţăm ce înseamnă să avem
un spirit de aşteptare şi veghere, iar, atunci când suntem obosiţi şi
descurajaţi, să-I cerem ajutorul Mântuitorului nostru.
Este o greşeală să ne separăm de cei care nu sunt de acord cu
ideile noastre. Această atitudine nu le va inspira fraţilor noştri în
credere în judecata noastră. Suntem datori să ne sfătuim cu fraţii
noştri şi să dăm atenţie recomandărilor lor. Să le cerem sfatul, iar,
atunci când ni-l oferă, să nu-l respingem, ca şi când ei ar fi vrăjmaşii
noştri. Dacă nu ne umilim inima înaintea lui Dumnezeu, nu vom
cunoaşte voia Sa.
Să ne hotărâm să fim în armonie cu fraţii noştri. Aceasta este o
datorie pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu. Faptul că le respec
tăm sfatul îi va face pe fraţii noştri bucuroşi, iar pe noi ne va face
puternici, prin influenţa pe care o vom avea. Pe de altă parte, dacă
simţim că nu avem nevoie de sfaturile fraţilor noştri, nici noi nu
vom putea să le fim folositori în calitate de sfătuitori.
Fiecărei biserici aş dori să-i adresez solia că omul nu trebuie
să se înalţe pe sine, încrezându-se în propria judecată. Umilinţa
şi blândeţea îi vor determina pe oameni să dorească să fie sfătuiţi
la fiecare pas. Domnul spune: 'Luaţi jugul Meu asupra voastră
şi învăţaţi de la Mine.' Este privilegiul nostru să fim învăţaţi de
Domnul Isus. Totuşi oamenii încrezători în sine, care consideră
că ei sunt cei îndreptăţiţi să-i sfătuiască pe alţii, în loc să dorească
să fie sfătuiţi de fraţii lor cu experienţă, vor ajunge să asculte voci
străine, care îi vor duce departe de lucrarea lui Dumnezeu.
În lumea noastră sunt atât îngerii lui Dumnezeu, cât şi îngerii
lui Satana. Mi-a fost îngăduit să văd că anumite persoane sunt în
clinate să se lase conduse de trăsăturile rele ale propriului caracter.
Dacă aceşti oameni vor refuza să ia jugul alături de cei care au avut
o experienţă îndelungată în lucrare, încrederea în sine îi va orbi şi
nu vor mai fi capabili să discearnă între adevăr şi minciună. Este un
Soluţionarea problemelor leadership ului în lumea contemporană 1 51
pericol ca asemenea oameni să fie lăsaţi să ocupe poziţii de condu
cere, din care să-şi urmeze judecata şi planurile proprii."54
" Mostenirea
, Domnului este alcătuită din vase mari si mici , însă ,
fiecare are de îndeplinit o lucrare distinctă. Nu trebuie să ne bi

zuim pe gândirea unui singur om sau pe gândirea a doi sau trei
oameni, ca şi cum ea ar fi sigură de urmat pentru toată lumea. Toţi
să privească la Dumnezeu, să aibă încredere în El şi să creadă pe
deplin în puterea Sa. Purtaţi jugul împreună cu Hristos, nu cu oa
menii, fiindcă oamenii nu au putere să vă ferească de cădere. "55
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul elaborea
ză planuNi pentru a remedia discriminarea sistematică. " Priveşte, o,
Doamne, la acest popor sărman şi oprimat, care a fost dispreţuit
şi maltratat de poporul alb! Suflă în sufletele lor suflarea de viaţă
spirituală . . . Dă-le Duhul Tău cel Sfânt celor care se duc să lucreze
ca soli pentru acest popor. Nu lua Duhul Tău cel Sfânt de la noi în
consfătuirile noastre şi ajută-ne să facem planuri şi să concepem
mijloace prin care adevărul să fie răspândit şi printre ei. " 56
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, plă
nuirea eficientă presupune dezvoltarea unei viziuni ample. " Regret
faptul că se manifestă o asemenea îngustime a minţii şi o asemenea
lipsă a spiritului de prevedere. "57
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul ar trebui ca,
uneori, să îi delege pe cei cu mai puţină experienţă să facă planuri şi să
dezvolte o viziune. " Ucenicii lui Isus au ajuns la un moment critic în
experienţa lor. Sub înţeleapta conducere a apostolilor, care lucrau
uniţi în puterea Duhului Sfânt, lucrarea încredinţată solilor Evan
gheliei creştea foarte repede. Biserica se mărea mereu, şi această
creştere a membrilor ei a adus poveri mult mai grele asupra celor
care aveau grija ei. Niciun om şi nici chiar o grupă de oameni n-ar
fi putut purta de unii singuri aceste sarcini fără să primejduiască
prosperitatea viitoare a bisericii. Era necesară o redistribuire a res
ponsabilităţilor care fuseseră îndeplinite cu credincioşie doar de un
S4 Ibidem , p. 500, 501 (în orig.).
55 1888 Materials, val. 4, p. 1 620.
S6 "Am 1 My 8rother's Keeper? " , Review and Herald, 21 ianuarie 1896.
S7 Mărturii penml pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 301 (în orig.) .
------ ------ ------- ---- -- - -
număr restrâns de oameni, în primele zile ale bisericii. Acum, apos

tolii trebuiau să facă un pas important în ce priveşte desăvârşirea
organizării în biserică, prin punerea asupra altora a unor sarcini pe
care ei le purtaseră atâta vreme. " 58
" Solemne sunt responsabilităţile care le revi I} celor chemaţi să
fie lideri în biserica lui Dumnezeu de pe pământ. In zilele teocraţiei,
când Moise se străduia să poarte singur poveri atât de grele, încât
în curând l-ar fi zdrobit sub greutatea lor, el a fost sfătuit de Ietro
să facă planuri pentru o distribuire înţeleaptă a responsabilităţii.
'Fii tâlmaciul poporului înaintea lui �umnezeu', l-a sfătuit Ietro, 'şi
du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Invaţă-i poruncile şi legile; şi
arată-le calea pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă.' Mai
departe, Ietro i-a dat sfatul să aleagă bărbaţi 'drept căpetenii peste
o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii
peste zece'. Aceştia trebuiau să fie 'oameni destoinici, temători de
Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei'. Ei aveau 'să
judece poporul în tot timpul', eliberându-l în felul acesta pe Moise
de responsabilitatea copleşitoare de a se ocupa de multe probleme
mărunte, pe care ajutoarele lui consacrate le puteau rezolva cu
înţelepciune.
Timpul şi puterea acelora care, prin providenţa lui Dumnezeu,
au fost puşi în poziţii de conducere şi răspundere în biserică ar tre
bui să fie folosite în rezolvarea unor problemele mai grele, care
cer o înţelepciune deosebită şi o inimă largă. Nu este planul lui
Dumnezeu ca asemenea bărbaţi să fie chemaţi să rezolve proble
me mărunte, pentru care alţii sunt destul de destoinici: 'Să aducă
înaintea ta toate pricinile însemnate', i-a propus Ietro lui Moise,
'iar pricinile cele mai mici să le judece ei înşişi. In felul acesta, îţi vei
uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine. Dacă vei face
lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face
faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui'. " 59
" Cred că v-am prezentat deja acest subiect de multe ori, dar nu
văd nicio schimbare în modul vostru de a lucra. Fiecare om aflat
58 Faptele apostolilor, p. 88, 89 (în orig.).
59 Ibidem , p. 92, 93 (în orig.).
în poziţii de răspundere trebuie să le încredinţeze şi altora sarcini.
Puneţi-i pe alţii să îndeplinească lucrări care vor cere din partea
lor să alcătuiască planuri şi să îşi folosească judecata. Nu-i învăţaţi
să depindă de judecata voastră. Tinerii trebuie să fie educaţi să
gândească. Fraţii mei, să nu credeţi nicio clipă că părerile voastre
sunt desăvârşite, că toţi cei ce se află în relaţie cu voi trebuie să fie
umbrele voastre, să repete cuvintele şi ideile voastre şi să execute
planurile voastre. " 60
Principiul de leadership al lui Ellen White: Lideml primeşte
îndmmări precise de la Duhul Sfânt prin persoane anume învestite
în cadml unei biserici organizate. "Î mprejurările legate de punerea
deoparte a lui Pavel şi a lui Barnaba, prin Duhul Sfânt, pentru o
anumită ramură a lucrării arată clar că Domnul lucrează prin per
soane anume învestite în cadrul bisericii Sale. Cu ani în urmă, când
i-a fost descoperit pentru prima dată, de către Mântuitorul Însuşi,
planul divin cu privire la el, Pavel a fost imediat pus în legătură
cu m e mbrii noii biserici organizate în Damasc. Mai mult chiar,
biserica din locul acela nu a fost lăsată multă vreme în întuneric
cu privire la experienţa personală a fariseului convertit. Iar acum,
când însărcinarea divină dată în vremea aceea avea să fie dusă la
îndeplinire mai complet, Duhul Sfânt, dând din nou mărturie că
Pavel era un vas ales pentru ducerea Evangheliei la neevrei, a pus
asupra bisericii lucrarea de a-l consacra pe el şi pe tovarăşul lui
de lucru. Pe când conducătorii bisericii din Antiohia 'slujeau
Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: «Puneţi-Mi deoparte pe
Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat>}.'
Dumnezeu a lăsat ca biserica Sa de pe pământ să fie un canal de
lumină, prin care El să aducă la cunoştinţă planurile şi voinţa Sa. El
nu-i dă unuia dintre servii Săi o experienţă independentă şi contra
ră experienţei bisericii înseşi. Nici nu-i dă unui om o cunoaştere a
voinţei Sale pentru întreaga biserică, în timp ce biserica - trupul
�
lui Hristos - este lăsată în întuneric. In providenţa Lui, El îi pune
pe slujitorii Săi în strânsă legătură cu biserica Sa, pentru ca ei să
se încreadă mai puţin în ei înşişi şi să aibă o încredere mai mare în
6(, Mărturii pentrn pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 302, 303 (în orig.).
ceilalţi, pe care El îi călăuzeşte pentru a face să înainteze lucrarea

Sa. " 61
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Liderul îşi dezvoltă
deprinderea de a plănui eficient prin exerciţiu. " Dumnezeu este con
ducătorul poporului Său. Pe cei care îşi vor preda mintea Lui, El îi
va învăţa să-şi pună creierul la lucru. Pe măsură ce îşi vor exercita
aptitudinea administrativă, eficienţa lor va spori. " 62
" Oamenii merg la biserică, ascultă predica, dau zecime a, aduc
daruri şi nu mai fac aproape nimic altceva. De ce? Pentru că pastorii
nu le prezintă planurile lor, nu le solicită sfatul şi îndrumările atunci
când fac planuri şi nu le cer ajutorul la executarea planurilor la a
căror elaborare au contribuit şi ei.
În bisericile noastre nu trebuie să existe societăţi secrete. 'Voi
toţi sunteţi fraţi.' Lucrarea pastorului este şi lucrarea membrului
laic. Inimile trebuie să fie unite. Să înainteze cu toţii odată, umăr
lângă umăr. Oare nu va fi fiecare urmaş adevărat al lui Hristos gata
să primească învăţăturile Sale? Oare nu ar trebui să aibă toţi oportu
nitatea de a învăţa metodele lui Hristos în mod practic? " 63
Principiul de leadership al lui Ellen White:Pentru lider, timpul
sfârşitului necesită o plănuire mai înţeleaptă decât înainte. " Pe mă
sură ce ne apropiem de criza finală, în loc să considerăm că este
mai puţină nevoie de ordine şi armonie în acţiune, ar trebui să fim
şi mai sistematici decât până acum. Toată lucrarea noastră ar trebui
să fie condusă după planuri bine definite. " 64
" Primesc acum lumină de la Domnul că, în vremea aceasta, ar
trebui să existe o conducere mai înţeleaptă decât a fost în orice altă
perioadă a istoriei noastre." 65
Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul recunoaşte
că fiecare zonă geografică are provocările ei şi că nu ar trebui să fie
administrată de la distanţă. " Fiţi siguri că Dumnezeu nu le-a încre-
61 Faptele apostolilor, p. 1 62, 1 63 (în orig.) .

•2 Minte, caracter, personalitate, voI. 1, p. 263 (în orig. ).
6.1 "
"The Duty of the Minister and of the People , Review and Herald, 9 iulie 1 895.
64 Selected Messages, voI. 3, p. 26.
65 Scrisoare către E. J. Waggoner, George's Terrace, Melboume, Australia, 27 decembrie
1 892, Scrisoarea 27a, 1 892, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
So lu ţionarea probleme lor le adershipulu i În lumea contemporană 1 55
dinţat acelora care sunt departe de zonele de lucru din străinătate
sarcina de a-i critica pe cei care se află în tara
' în care se desfăsoară
'
lucrarea. Cei care nu sunt acolo nu ştiu n imic despre nevoile exis
tente şi, dacă nu pot spune nimic care să-i ajute pe cei care sunt la
faţa locului, atunci să nu-i împiedice, ci să-şi arate înţelepciunea
prin elocvenţa tăcerii şi să se ocupe de lucrarea care le este la
îndemână. Protestez împotriva zelului pe care îl manifestă, zel care
nu este pe măsura cunoaşterii, atunci când îşi expun părerile cu
privire la lucrarea din străinătate. " 66
" Cei aflaţi în poziţii de răspundere ar trebui să aibă încredere
în oamenii care au o anumită înţelegere, o anumită abilitate de a
judeca şi de a prevedea lucrurile şi ar trebui să-i considere capabili
de a aduce la îndeplinire lucrările care le-au fost încredinţate. Prin
faptul că au trasat direcţiile şi au stabilit că lucrătorii trebuie să
le respecte, fraţii noştri conducători au făcut o mare greşeală, iar
rezultatul a fost ineficienţa şi lipsa unui spirit de răspundere din
partea lucrătorilor, deoarece aceştia i-au lăsat pe alţii să alcătuiască
planurile, iar ei nu şi-au asumat nicio responsabilitate. În ce situaţie
s-ar afla instituţiile noastre, dacă aceia care şi-au asumat această
responsabilitate ar ieşi din rândul nostru sau ar muri !
Conducătorii ar trebui să le încredinţeze altora responsabilităţi
şi să le îngăduie să gândească, să facă planuri şi să le pună în apli
care, astfel încât să poată câştiga experienţă. Când este necesar,
daţi-le sfaturi, dar nu-i îndepărtaţi din lucrare doar pentru că voi
credeţi că fac greşeli. Dacă se va ajunge ca ideile şi planurile unui
singur om să fie respectate fără nicio discuţie, Dumnezeu să aibă
milă de lucrarea Sa! El nu ar fi onorat dacă ar exista o asemenea
stare de lucruri. Toţi lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea de a-şi
exercita propria judecată şi propriul discernământ. Dumnezeu le-a
dăruit oamenilor talente pe care doreşte ca aceştia să le folosească.
Le-a dăruit minţi şi aşteaptă ca ei să gândească şi să facă singuri
planuri, nu să aştepte ca alţii să gândească pentru ei." 67
66 Mănurii pentrn pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 201 (în orig.).

" Rânduiala ca toţi banii să fie distribuiţi prin intermediul celor

de la Battle Creek şi să se afle sub controlul numărului restrâns de
oameni de acolo este o metodă greşită de administrare. Mult prea
multe responsabilităţi sunt încredinţate doar câtorva persoane, iar
unele dintre aceste persoane nu-L aleg pe Dumnezeu ca sfătuitor.
Ce ştiu aceşti oameni despre nevoile lucrării în ţările străine? De
unde ştiu ei cum să decidă în privinţa chestiunilor care le sunt adre
sate pentru a li se cere sfatul? " 68
" In fiecare ţară, ar trebui să fie numită câte o persoană care să
răspundă de interesele generale ale lucrării. Această persoană nu
e nevoie să fie predicator si nu trebuie să fie om politic. Trebuie să
fie o persoană lipsită de egoism, să Î l iubească pe Dumnezeu, să Î l
onoreze şi să se teamă de El. Î ntregul său timp trebuie să fie dedicat
lucrării. Să facă planuri neegoiste şi în temere de Dumnezeu. Acest
om să fie persoana care răspunde de lucrare la nivelul ţării respec
tive şi să se afle în legătură cu un comitet alcătuit din cei mai buni
oameni, ca să se poată sfătui împreună şi să poarte de grijă lucrării
din ţara lor. Asemenea administratori ar trebui să existe şi în dife
ritele state ale Americii. " 69
Promptitudinea
Principiul de leadership al lui Ellen White: Acţiunea promptă
şi hotărâtă a liderului aduce succes. " Hărnicia în datoria încredinţată
de Dumnezeu este o parte importantă a religiei adevărate. Oamenii
ar trebui să considere că împrejurările sunt instrumente divine cu aju
torul cărora ei trebuie să împlinească voia lui Dumnezeu. Acţiunea
promptă şi hotărâtă la timpul potrivit va aduce biruinţe glorioase,
în timp ce amânarea şi neglijenţa vor avea ca urmare nereuşita şi
dezonoarea la adresa lui Dumnezeu. Dacă liderii cauzei adevărului
nu manifestă zel, dacă sunt indiferenţi şi fără ţintă, biserica va
fi neglijentă, delăsătoare şi iubitoare de plăceri, însă, dacă ei sunt
cuprinşi de dorinţa sfântă de a-I sluji numai şi numai lui Dumnezeu,
atunci poporul va fi unit, plin de nădejde şi de entuziasm. " 7o
"" Mărturii pentrn pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 321 (în orig.).
'9 Ibidem , p. 321, 322 (în orig.).
7() Profeţi şi regi, p. 676 (în orig.).
Soluţionarea proble melor leadersh ipului În lumea contemporană 1 57
Principiul de leadership al lui Ellen Wh ite: Liderul îndrăz
neste
şi riscă! " Poziţia [administrativă] pe care o ocupă sotul meu �u
este de invidiat. Ea necesită cea mai mare atenţie, grij ă şi mu ncă
intelectuală. Necesită exercitarea unei judecăţi şi înţelepciuni să
nătoase. Necesită tăgăduire de sine, o inimă devotată si o vointă
puternică pentru a face ca lucrurile să avanseze. În ac�astă po�i
ţie importantă, Dumnezeu are nevoie de un bărbat care să îndrăz
nească şi să-şi asume un anumit risc, care să înainteze hotărât de
partea adevărului, indiferent de consecinţe, care să lupte împotriva
obstacolelor şi să nu şovăie, chiar dacă i-ar fi în joc viaţa. " 71
Principiul d e leadership al l u i Ellen White: Liderul prinde mo
mentul sau îşi dă demisia. " Am văzut că ai încercat să îi îndrumi pe
unii; însă, tocmai atunci când aveai nevoie de perseverenţă, curaj şi
energie, ai început să te temi şi să fii neîncrezător, te-ai descurajat
şi ai renunţat la lucrare. Te-a interesat confortul personal şi ai lăsat
să se stingă o activitate care s-ar fi putut dezvolta. Ar fi putut exista
un seceriş de suflete; însă ocazia de aur a trecut atunci din cauza
lipsei tale de entuziasm. Am văzut că, dacă nu te îmbraci cu toată
armura, dacă nu eşti dispus să înduri greutăţile ca un bun ostaş al
crucii lui Hristos, dacă nu eşti dispus să sacrifici şi să te sacrifici ca
să aduci suflete la Hristos, ar trebui să renunţi la profesia de pastor
şi să alegi o altă ocupaţie.
Sufletul tău nu este sfinţit pentru lucrare. Nu iei povara lucrării
asupra ta. Tu ai ales o parte mai uşoară decât cea rânduită pentru
slujitorul lui Hristos. El nu a ţinut numaidecât la viaţa Lui, ca şi
cum I-ar fi fost scumpă. Nu Şi-a plăcut Sieşi, ci a trăit pentru binele
altora. S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob. Nu este
de-ajuns să fii în stare să prezinţi în faţa oamenilor argumentele
poziţiei noastre. Slujitorul lui Hristos trebuie să aibă o iubire nepie
ritoare pentru oameni, un spirit de sacrificiu de sine. El ar trebui să
fie dispus să-şi dea viaţa, dacă va fi necesar, în lucrarea de salvare a
semenilor lui, pentru care Hristos a murit. " 72
7! Mărturii, voI. 1, p. 320 (în orig.).

72 Ibidem, voI. 2, p. 1 50, 151 (în orig. ).
Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, " uşor"

"
şi " încet sunt două trăsături negative. " Frate A., eşti prea încet. Ar
trebui să cultivi tocmai calităţile opuse. Cauza lui Dumnezeu Cere
bărbaţi care să înţeleagă rapid lucrurile şi care, la momentul potri
vit, să acţioneze instantaneu şi cu putere. Dacă zăboveşti pentru
a măsura fiecare dificultate şi pentru a cântări fiecare încurcătură
de care te loveşti, vei realiza foarte puţine. Vei avea de întâmpi
nat dificultăţi şi obstacole la fiecare cotitură şi trebuie să fii ferm
hotărât să le biruie şti, altminteri vei fi biruit de ele. " 73
" Fratele meu, trebuie să cultivi promptitudinea. Scapă de felul
tău ezitant de a fi. Eşti încet şi neglijezi să te apuci de o lucrare şi s-o
duci la bun sfârşit. Trebuie să renunţi la această manieră îngustă de
lucru, fiindcă este greşită. Când neîncrederea îţi cuprinde sufletul,
lucrarea ta este atât de ezitantă, de oscilantă şi de descumpănitoare,
încât nu reuşeşti să realizezi nimic nici tu însuţi şi nici pe alţii nu
îi laşi să facă ceva. Preocuparea ta se manifestă numai atât cât să
vezi dificultătile si' să stârnesti îndoielile, dar nu ai nici dorinta, nici
curajul să învingi dificultăţil � sau să risipeşti îndoielile. Î n ase � enea
momente, trebuie să te predai lui Dumnezeu. Ai nevoie de tărie
de caracter, de mai puţină încăpăţânare şi îndărătnicie. Această
încetineală, această tărăgănare a acţiunii este unul dintre cele mai
mari defecte ale caracterului tău şi te împiedică să fii util. " 74
Principiul de leadership al lui Ellen White: Amânarea înde
lungată din partea liderului îi oboseşte pe îngeri. " Uneori, căi şi ţeluri
diferite, moduri diverse de operare în lucrarea lui Dumnezeu atârnă
aproape la fel de greu în balanţa minţii; dar tocmai în acest punct
este necesar cel mai fin discernământ. Şi, dacă se doreşte atingerea
unui ţel, atunci trebuie să prindem clipa de aur. Cea mai mică în
clinare a balanţei ar trebui observată şi ar trebui să se hotărască
imediat soluţia problemei. Amânările lungi îi obosesc pe îngeri.
Uneori este chiar mai scuzabil să iei o hotărâre greşită decât să te
afli continuu într-o stare de şovăire, să eziţi când într-o direcţie,
când într-alta. Dintr-o astfel de nehotărâre şi îndoială rezultă mai
74 Ibidem. p. 498. 499 (în orig.).
Soluţionarea problemelor leadersh ipulu i În lumea contemporană 1 59
multă încurcătură şi nefericire decât din acţiune a prea pripită une
ori.
Mi-a fost arătat că biruinţele cele mai răsunătoare şi înfrânge
riIe cele mai înfricoşătoare s-au hotărât într-un răstimp de câteva
minute. Dumnezeu cere acţiune promptă. Amânările, îndoielile,
ezitarea şi nehotărârea îi oferă adesea vrăjmaşului toate avantajele.
Fratele meu, ai nevoie să faci o reformă. Sincronizarea lucrurilor
poate spune multe în favoarea adevărului. Victoriile sunt pierdute
frecvent din cauza amânărilor. Vor apărea crize în această lucrare.
Acţiunea promptă şi hotărâtă la momentul potrivit va aduce trium
furi glorioase, în timp ce amânarea şi neglijenţa vor avea ca efect
eşecuri zdrobitoare şi o mare dezonoare adusă lui Dumnezeu. In
tervenţiile rapide în momentele critice îl dezarmează pe vrăjmaş
adeseori; acesta pleacă dezamăgit şi învins, întrucât se aşteptase să
aibă timp să facă planuri şi să îşi folosească şiretenia.
Dumnezeu doreşte ca, în lucrarea Sa din Battle Creek, să se im
plice barbaţi a căror judecată este rapidă, ale că �or minţi funcţio
nează iute ca fulgerul atunci când este necesar. In ceasuri de pri
mejdie şi de ameninţare, este absolut nevoie de cea mai mare
promptitudine. Poate că se vor lua toate măsurile pentru obţinerea
anumitor rezultate, însă, din cauza unei amânări foarte scurte, lu
crurile pot lua o cu totul altă întorsătură, iar marile obiective care
ar fi putut fi atinse sunt pierdute din cauza lipsei de prevedere
rapidă şi de acţiune promptă. Se pot realiza multe prin instruirea
minţii să biruie indolenţa. Sunt momente în care este nevoie de pre
vedere şi de o deliberare îndelungată; graba ar fi o nebunie. Dar,
chiar şi în această situaţie, s-a pierdut mult din cauza ezitării prea
îndelungate. Precauţia este necesară până la un anumit punct; însă,
în anumite ocazii, ezitarea şi diplomaţia au fost mai dezastruoase
decât eşecul datorat grabei. " 75
" Dacă oamenii din conducerea Conferinţelor noastre nu vor
primi acum solia trimisă lor de Dumnezeu şi nu vor intra în rânduri
pentru a acţiona, comunităţi le vor suferi pierderi mari. Când ve
ghetorul, care vede că vine sabia, sună clar din trâmbiţă, oamenii din
75 Mărturii, p. 497. 498 (în orig.).
rânduri vor transmite mai departe această avertizare şi astfel toţi vor
avea ocazia să fie gata pentru luptă. Dar prea adesea conducătorul
a ezitat, de parcă ar fi spus: 'Să nu ne grăbim prea tare. S-ar putea
să fie o greşeală. Trebuie să fim atenţi să nu dăm o alarmă falsă'.
Tocmai această ezitare şi nesiguranţă din partea lui strigă: 'Pace şi
linişte ! Nu vă alarmaţi, nu vă neliniştiţi! Se accentuează chestiunea
acestui amendament religios mai mult decât este necesar. Treptat,
agitaţia se va stinge.' Î n felul acesta, ei neagă de fapt mesajul trimis
de Dumnezeu, iar avertizare a care trebuia să trezească bisericile nu
mai are niciun efect. Trâmbiţa veghetorului nu sună clar şi poporul
nu se pregăteşte de luptă. Veghetorul să fie atent, ca nu cumva, prin
ezitarea şi amânarea lui, sufletele să fie lăsate să piară şi sângele lor
să fie cerut din mâna lui. " 76
"Adesea se întâmplă să apară situaţii care cer o acţiune promptă.
Uneori, ocaziile preţioase au fost pierdute din cauza întârzierii.
Cel care ar fi trebuit să acţioneze cu promptitudine a considerat
că trebuie să se consulte mai Întâi cu cineva care se afla departe şi
care nu era familiarizat cu situaţia reală. Prin faptul că s-au cerut
îndrumările unor oameni care nu erau în măsură să dea un sfat
înţelept, s-a pierdut mult timp. Toţi lucrătorii lui Dumnezeu să fie
călăuzi ti, de Cuvântul adevărului, care le arată datoria, si să urmeze
fără rezerve îndrumările lui Hristos. " 77
,
Principiul de leadership al lui Ellen White: Actiunea grăbită,

pripită şi impulsivă a lidentlui Îl dezonorează pe Du';'nezeu. " Când
cei ce se află în poziţii de răspundere se grăbesc să înfiinţeze prea
de timpuriu o nouă instituţie, acţiunile întreprinse nu numai că
sunt împotriva intereselor cauzei Domnului, ci şi împotriva in
tereselor celor care încearcă să înainteze prea repede, mânaţi
de înţelepciunea lor omenească. Dumnezeu nu Aeste proslăvit
de cei care încearcă să meargă mai repede decât Ii conduce El.
Consecinţele vor fi complicaţii, criză financiară şi suferinţă.
Domnul nu vrea ca reprezentanţii Să � să repete aceste greşeli, căci
lucrurile asemănătoare din trecut nu Ii aduc slavă. " 78
76 Mărturii, voI. 5, p. 715, 716 (în orig.).
77 Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 497, 498 (în orig.).
7. Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, p. 282 (în orig.).
Soluţionare a problemelor leadershipului în lumea contemporană 161
" Nimic să nu se facă într-o manieră dezordonată, pentru ca

proprietatea să nu sufere pierderi mari sau să se renunte la ea din
cauza discursurilor înflăcărate şi impulsive ce stârnesc ' un entuzi
asm care nu este după voia lui Dumnezeu şi pentru ca victoria, care
este esenţială, să nu se transforme în înfrângere, din pricina lipsei
de cumpătare, de prevedere corespunzătoare, de principii şi sco
puri sănătoase. Să existe o conducere înţeleaptă în această privinţă
şi toţi să acţioneze sub îndrumarea Sfetnicului înţelept şi nevăzut,
adică Dumnezeu. Elementele de origine umană se vor lupta pentru
supremaţie şi poate că lucrarea înfăptuită nu va purta aprobarea lui
Dumnez� u. Acum vreau să îi rog pe toţi să nu îşi pună prea multă
încredere şi nădejde în sfătuitorii omeneşti, ci să apeleze cu sinceri
tate la Dumnezeu, Cel care poate da un sfat înţelept. Aduceţi căile
şi voinţa voastră în supunere faţă de căile şi voinţa lui Dumnezeu . . .
Dacă unii vor acţiona pripit, dacă vor pleca de la Battle Creek
şi vor ajunge descurajaţi, vina pentru pasul lor neînţelept nu va fi
aruncată asupra lor înşişi, ci asupra celorlalţi care, după părerea
lor, i-au împins înainte. Toată tulburarea şi înfrângerea lor vor fi
puse pe seama unor persoane care nu au nicio vină. " 79
" Dorinţa noastră este ca, prin tot ce se face, Numele Domnului
să fie proslăvit şi cauza Lui să înainteze. Niciodată până acum nu a
fost atât de necesară o conducere înţeleaptă la nivel înalt. Prejude
cata omenească nu este de la Dumnezeu. Este foarte periculos să
ne lăsăm conduşi de impuls. Impulsul omenesc este un substitut
şubred, care nu poate lua locul raţiunii sfinţite. " Ro
Studiu de caz
Vom analiza acum o provocare specială a leadershipului, provo

care ce priveşte vociferările câtorva grupări minoritare din adventism
care susţin că Scriptura nu este de acord ca femeile să deţină poziţii
de pastori sau lideri şi că alegerea recentă a femeilor în unele funcţii
de conducere de la Conferinţa Generală este un semn al apostaziei.81
7. Country Living, p. 27.
80 This Day With God, p. 269.
HI
Calin Standish, " Reflectians an Eight General Canference Sessians, Part 8 " , e-mail de
grup, 15 aprilie 2006.
Cum ne ajută exemplul şi sfaturile date de Ellen White să luăm

o decizie în privinţa ocupării de către femei a funcţiilor de condu
cere în Biserica Adventistă de Ziua a Saptea, o biserică ce devine
din ce în ce mai diversificată şi mai mu iticulturală? În primul rând,
să observăm că Ellen White întruchipează ea însăşi un principiu
esenţial al leadershipului, şi anume acela că statutul cultural, bo
găţia, puterea, educaţia, sexul şi înfăţişarea fizică nu sunt factori
predictivi sau restrictivi ai chemării lui Dumnezeu la leadership.82
După aceea, vom examina acest subiect controversat din perspec
tiva fundamentului teologic al lucrării de slujire de la care porneşte
Ellen White şi a concepţiei ei despre leadershipul nediscriminato
riu. Studiul acesta de caz ne arată cum a devenit Ellen White o voce
în societate şi ne ajută să înţelegem că ea susţinea împuternicirea
egalitară şi nediscriminatorie a membrilor trupului lui Hristos.
Apelul clar al lui Ellen White este acela că Dumnezeu vrea
ca fiinţele umane create de El să lucreze la restaurarea chipului
Său în oameni.83 Ideea aceasta reprezintă firul conducător al tu
turor sfaturilor pe care le-a adresat educatorilor, administratorilor,
părinţilor, pastorilor, mentorilor şi instructorilor - pe scurt, tuturor
acelora care îi conduc şi îi influenţează pe alţii. În viziunea lui Ellen
White, restaurarea aceasta începe cu dezvoltarea caracterului:
gândirea omului este, prin harul lui Dumnezeu şi sub îndrumarea
Sa, sfinţită şi transformată într-o gândire asemănătoare cu a Lui.84
Pentru a aplica această idee în contextul actual, atunci când gân
direa oamenilor devine una cu gândirea lui Dumnezeu, liderii vor
urmări restaurarea planului din Eden cu privire la relatiile dintre
bărbat şi femeie. În plus, ei vor urmări atât să restaurez � planul lui
Dumnezeu cu privire la relaţiile dintre popoare şi etnii, cât şi să
readucă pământul, în măsura puterii omeneşti limitate, la starea lui
initială
' din Grădina Edenului.
Într-o discuţie despre starea iniţială din Eden, Joseph Coleson
spune: " Geneza 1,27 declară foarte clar că femeile şi bărbaţii sunt
gz Skip BeII, corespondenţă personală prin e-mail, 1 8 aprilie 2006.
'3 1 Corinteni 1 1 ,7; Educaţie, p. 15, 16 (în orig.).
'" Romani 1 2,2; 1 Corinteni 2, 16.
creaţi în mod egal după chipul lui Dumnezeu . . . Femeile sunt după
chipul lui Dumnezeu. Bărbaţii sunt după chipul lui Dumnezeu.
Niciunul nu se aseamănă cu Dumnezeu mai mult sau mai puţin
decât ceIălalt. " 85 Susţinând ideea lui Coleson, Phyllis Trible spune:
"
" Diferenţierea sexuală nu înseamnă subordonare. 86 Subordonarea
este invocată uneori pentru a o priva pe femeie de şansa de a par
ticipa la viaţa bisericii în domeniul care i se potriveşte cel mai bine.
Şi Ellen White a susţinut ideea egalităţii la creaţie: " Femeia tre
buie să ocupe poziţia pe care Dumnezeu i-a desemnat-o la început,
aceea de egală a soţului ei. " 87
Prin urmare, reiese clar din relatarea Genezei că bărbatul şi fe
meia au fost creaţi de Dumnezeu să fie egali, fără nicio diferenţiere
ierarhică inerentă. Cei care se opun ideii ca femeile să aibă acces la
leadership şi la lucrarea de slujire susţin însă că Dumnezeu a sub
ordonat-o pe Eva lui Adam ca o consecinţă a păcatului ei.
Când studiem subiectul acesta, trebuie să luăm în considera
re două cuvinte-cheie: păcat şi răscumpărare. Păcatul este cauza
subordonării femeii. Mary Hayter afirmă: " Bărbatul şi femeia şi-au
întrerupt relaţia cu Dumnezeu. Păcatul acesta duce la o întrerupere
a relaţiei lor cu toată creaţia, inclusiv a relaţiei dintre ei. "88
Pentru creştinii adventişti, marea speranţă, vestea cea bună, este
răscumpărarea, restaurarea în oameni a chipului lui Dumnezeu.
Acesta este un concept central, care ne ajută să înţelegem moti
vul marii lupte prezentat de Ellen White. Din moment ce, iniţial,
creaţia lui Dumnezeu includea egalitatea dintre sexe, pot deduce
din aceasta premisă că voia Sa este ca oamenii să se bucure de şanse
egale în cultura actuală. De aceea, atunci când primesc Evanghelia,
voi urmări acest ideal. În definitiv, " natura păcătoasă a omului este
cea care iniţiază şi menţine prejudecata şi inegalitatea între sexe".89
Ellen White critică exercitarea arbitrară a autorităţii de către
"5 Joseph Coleson, Ezer Cenegdo: A Power Like Him, Facing Him as Equal, p. 6.
'" Phillis Trible, God and the Rhetoric of Sexuality, p. 23.
87 Căminul adventist, p. 23 1 (în orig.) .
.. Mary Hayter, The New Eve in Christ, p. 96, 97.
•• Ibidem, p. 1 1 6.
lideri, declarând că o astfel de dominare este contrară planului lui

Dumnezeu pentru poporul Său răscumpărat.90
Din moment ce învăţătura şi practica lui Isus şi a lui Pavel erau
în mod radical egalitare, dominarea bărbatului şi subordonarea fe
meii în cadrul structurii bisericii creştine sunt postapostolice şi nu
apostolice. Mai mult decât atât, dacă bărbatul şi femeia au fost
creaţi pe deplin egali, pe deplin autonomi, dar complementari din
punct de vedere fizic, spiritual, emoţional şi intelectual, cuvintele lui
Dumnezeu din Geneza 3,16 constituie mai degrabă un anunţ, adică
sunt nişte cuvinte descriptive, nu cauzale sau prescriptive.
Feminismul fundamentat pe Biblie91 îşi propune să critice struc
turile opresive din societate şi din biserică. Sfaturile pe care Ellen
White le adresează liderilor nu se opun feminismului creştin, dacă,
prin acest feminism, înţelegem capacitatea femeilor de a fi inde
pendente, dacă împrejurările o cer, şi dezvoltarea tuturor talente
lor în conformitate cu potenţialul cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.
Aşadar, feminismul creştin pune accent pe educaţie, competenţă şi
echilibru în familie şi se opune manipulării sociale şi de clasă, ocu
pării locurilor de muncă pe criterii de sex şi accentuării exagerate a
incidente lor minore (când multe femei din structurile ecleziastice
sunt în pericolul real de abuz şi oprim are ) Militantismul feminist i-a
.
determinat pe unii să creadă că obiectivul feminismului ar fi afirma

rea superiorităţii femeilor, însă feminismul întemeiat pe Biblie îşi
propune, în primul rând, să lupte pentru egalitatea dintre oameni,
în cadrul căreia cei asupriţi şi asupritorii, vârstnicii şi tinerii, negrii
şi albii să convieţuiască într-o nouă armonie demnă de biserica Sa,
un concept pe care Ellen White îl susţine în mod repetat.92
Personal, susţin că, dacă Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
vrea să fie credincioasă chemării ei în Hristos, dacă liderii bisericii
consideră că vocea profetică a lui Ellen White are autoritate, atunci
90 Scrisoare către O. A. Olsen, Scrisoarea 55, 1 895, scrisă în Norfolk Villa, Prospect SI.,
Granville, Australia, 1 9 septembrie 1895. Arhivată la Ellen G. White Estate, Silver Spring,
Maryland.
91 Isaia 58, 1 - 1 2.
92 Faptele apostolilor, p. 600 (în orig.); Viaţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii), p. 822 (în orig.).
Soluţio narea problemelor leadershipului în lumea contempora nă 1 65
ei trebuie să înveţe şi să practice egalitatea biblică dintre bărbaţi şi

femei, aşa cum este ea susţinută de relatarea creării lumii.

Pentru Ellen White, convertirea la Hristos este cheia succe
sului în leadership, dar şi o cerinţă a vieţii veşnice. Pentru ea,
experienţa naşterii din nou reprezintă cea mai importantă trăsătură
a conducătorului. Ea a fost preocupată de spiritualitate încă de
timpuriu. S-a convertit la 1 1 ani, iar anul următor a fost botezată
şi primită ca membră a Bisericii Metodiste.93 Tânjind după o
experienţă mai profundă cu Dumnezeu, a participat, la vârsta de 13
ani, la o prelegere susţinută de William Miller în Portland, Maine.
Descriind această perioadă din viaţa ei, Ellen White scria: " Când
s-a făcut invitaţia ca membrii bisericii şi păcătoşii să vină în faţă
pentru rugăciune, am ieşit imediat, fiindcă ştiam că trebuie să se
facă o mare lucrare în dreptul meu, ca să pot intra în cer. Sufletul
meu era însetat după o mântuire deplină şi fără plată, dar nu ştiam
cum să o obtin. " 94
În cele d in urmă, mama a încurajat-o pe tânăra Ellen să îi ceară
sfatul unui pastor metodist demn de încredere, fratele Stockman,
care a ajutat-o să înţeleagă profunzimea dragostei lui Dumnezeu
p entru ea şi frumuseţea mântuirii pe care o oferă numai Hristos.9s
In felul acesta, în sufletul ei s-a născut acea dragoste pentru Isus
care avea să se aprofundeze odată cu trecerea anilor. În anul 1872,
Ellen White consemna în jurnal: " Toată fiinţa mea tânjeşte după
Domnul. Nu pot să mă mulţumesc cu raze de lumină ocazionale.
Trebuie să primesc mai mult. "96
De-a lungul vietii ei îndelungate de slujire, Ellen White s-a so
cotit datoare harul � i lui Hristos pentru îndeplinirea misiunii ei. În
anul 1 903, ea nota în jurnal: " Nu pot să mă îndoiesc niciodată de
misiunea mea, întrucât sunt părtaşă la anumite privilegii şi sunt
.3 Schiţe din viaţa mea, p. 36, 37 (în orig.).
94 Ibidem .
•5 Ibidem, p. 12 (în orig.) .
.. Manuscript Releases, val. 1 9, p. 292.
susţinută şi înviorată de conştientizarea faptului că sunt chemată

prin harul lui Hristos. De fiecare dată când prezint adevărul
înaintea oamenilor şi când le atrag atenţia la viaţa veşnică pe care,
prin Hristos, o putem căpăta, sunt la fel de binecuvântată ca şi ei
cu descoperirea cea mai îndurătoare a harului, dragostei şi puterii
lui Dumnezeu care au fost date poporului Său, prin îndreptăţire şi
împăcarea cu Dumnezeu. " 97
Ellen White exemplifică principiile leadershipului cel mai bine
în modul în care îi tratează pe cei care au greşit. De-a lungul anilor,
Ellen White a petrecut multe ore ajutându-l şi sfătuindu-1 pe John
Harvey Kellogg. I-a trimis zeci de scrisori în care l-a prevenit să nu
construiască un edificiu prea mare la Battle Creek şi l-a avertizat
împotriva concepţiei panteiste pe care era pe cale să o adopte şi
împotriva opozitiei lui fată de lucrul în echipă.
Dr. Kellogg � ezitat �ă accepte sfatul lui Ellen White. În anul
1903, a devenit evident faptul că dr. Kellogg sfida biserica prin de
ciziile pe care le lua şi mulţi se aşteptau ca Ellen White să adopte o
poziţie mai fermă şi mai decisivă împotriva lui cu ocazia Conferinţei
Generale. În schimb, Ellen White şi-a încheiat discursul ţinut du
minică, 5 aprilie, cu următoarea povestire impresionantă, în care
biograful ei98 crede că a făcut referire la dr. Kellogg:
Nu-i tăiaţi niciunui om mâinile. Odată, am citit despre un om
care era pe punctul de a se îneca si care făcea eforturi disperate
de a se urca într-o barcă din apr�piere. Însă barca era plină şi,
atunci când s-a apucat de marginea bărcii, cei dinăuntru i-au tăiat
un braţ. După aceea a reuşit să se agaţe de barcă cu celălalt braţ,
însă şi acela i-a fost tăiat. S-a agăţat apoi cu dinţii Aşi atunci celor
din barcă li s-a făcut milă de el şi l-au tras lângă ei. Insă ce bine ar
fi fost dacă l-ar fi tras în barcă înainte să-i taie braţele !
Fraţii mei, nu mutilaţi niciun om până nu faceţi ceva ca să-I
ajutaţi. Dumnezeu vrea să avem inima plină de milă.99
'" Manuscris 1 74, 16 iulie 1 903, însemnări din jurnal din timpul şederii în Healdsburg,
California, Manuscrise şi scrisori nepublicate, EGWRC-GC.
.. Arthur L. White, Ellen G. While, voI. 5, p. 254.
99 ,.The Work Before Us " . The General Conference Bullelin, 7 aprilie 1 903.
_ Soluţionare a p roble m elo r leadershipului în lumea contemporană 1 67
În cele din urmă, Ellen White a stat într-adevăr de vorbă cu dr.
Kellogg. Dar această ultimă discuţie nu a avut loc înainte ca ea să
depună toate eforturile posibile pentru a-l împăca cu biserica si cu
'
colegii lui.
Într-o altă ocazie, Ellen White a dat din nou dovadă de o atitu
dine blândă, plină de compasiune şi răbdare faţă de cei care au greşit.
Circulau mai multe plângeri legate de stilul de conducere direct şi
uneori aspru al fratelui A. T. Jones. La o întâlnire a pastorilor ţinută
la sediul Bisericii Adventiste din Fresno, California, Ellen White a
vorbit în mod deschis despre felul în care îi priveşte Dumnezeu pe cei
care greşe�c şi despre cum vrea El să ne purtăm cu ei. Este interesant
faptul că şi A. T. Jones se afla printre ascultători!
" Fraţilor, am ceva să vă spun. Voi trece direct la subiect. . . " 1 00
Ellen White a continuat cu descrierea oarecum detaliată a calită

ţilor şi a slăbiciunilor fraţilor A. T. Jones şi Corliss. Apoi a continuat
cu sfatul următor:
Când am revenit în America, am găsit printre lucrătorii din
această Conferinţă un spirit de evaluare a colegilor. Nu sunt deloc
în asentiment cu acest spirit. Nu vă condamnaţi fraţii pe motiv că
gândire a lor nu are aceeaşi direcţie cu a voastră. Este adevărat
că poate nu sunteţi de acord cu ei; însă poate că nici ei nu sunt
de acord cu voi. Şi vouă s-ar putea să vi se spună să vă încetaţi lu
crarea din cauza defectelor voastre, ca şi lor. Această evaluare nu
are nicio valoare. Dumnezeu nu evaluează în felul acesta.
Imediat după sosirea noastră în America, am participat la o
adunare în corturi la Napa. Au fost prezenţi câţiva lucrători de la
conferinţă; dar unde era fratele Corliss, un bărbat care cunoaşte
Scripturile şi un bărbat care ar trebui să fie respectat? Dumnezeu
îl respectă pe fratele Corliss. EI nu vrea să adoptăm o atitudine
lipsită de încredere şi de respect faţă de el din cauză că uneori
fratele nostru face greşeli. Fratele Corliss are lipsuri şi face greşeli,
dar nu are un caracter mai defectuos decât cei care au socotit că el
nu este demn să participe la adunarea în corturi din Napa în cali-
1 00
Manuscris 1 20, 1 902, Fresno, California, 6 octombrie 1 902, raport al unei reuniuni a
pastorilor, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
tate de vorbitor public. Aceştia au nevoie de tot atâta pocăinţă ca

şi el. Li s-ar fi putut spune foarte bine: " Cine dintre voi este fără
păcat să arunce cel dintâi cu piatra . . .
"
Nu este surprinzător că un om care a trecut prin experienţele

prin care a trecut fratele Jones la Battle Creek greşeşte uneori.
EI a trebuit să se înarmeze şi să îşi ţină armura pe el tot timpul,
înfruntând diferitele rele care încercau neîncetat să se strecoare
înăuntru. A fost atât de mult timp încordat, încât acum trebuie
să facă efortul de a se dezvăţa de multe lucruri. Trebuie să se
reconvertească. Trebuie să facă o schimbare în modul în care
prezintă principiile adevărului. Dumnezeu îl iubeşte foarte mult
pe fratele Jones, la fel cum îi iubeşte, de altfel, pe toţi sărmanii
muritori care, în anumite privinţe, nu reuşesc să atingă standardul
care le-a fost pus înainte . . .
Î i multumesc lui Dumnezeu din inimă că l-a păstrat pe fratele
Corliss p;intre noi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, frate Corliss, că
mai esti încă în viată. Desi uneori am simtit că atitudinea ta nu
, " ,
era tocmai corectă, fratele meu, nu m-ai auzit niciodată vorbind

într-o manieră care să te facă să te îndoieşti de mine, nu-i aşa?
(J. O. Corliss: Nu.) Cred că nu m-ai auzit, pentru că m-am pur
tat cu tine cu delicateţe, ca şi cum ai fi băiatul meu. Vreau ca
aceste sentimente să rămână mereu în inima mea. Ştiu că fratele
Corliss este pripit uneori şi face greşeli; însă el poate să descopere
în Hristos pe Acela care să-I păzească de cădere.
Fraţilor, să ne ferim de spiritul de critică. Cel care îşi critică
fraţii trece de partea vrăjmaşului. Satana este pârâşul fraţilor.
El îi acuză zi şi noapte pe cei care mărturisesc că-L urmează pe
Hristos. Prea adesea credem că ne-am descurca mai bine decât
cei care fac tot ce le stă în putinţă ca să direcţioneze lucrarea pe
drumul cel bun.
Când consideraţi că fratele vostru urmează o cale greşită, mer
"
� la el şi spuneţi-i cu blândeţe ce a greşit "între tine şi el singur .
eţi
Intrebati-l dacă este convins că face bine ceea ce face. Invitati-l
, ,
să faceţi schimb de experienţă. De multe ori, atunci când îl veţi

trata aşa, amândoi vă veţi bucura de lumină şi binecuvântare. Nu
rareori veţi descoperi că presupusa greşeală este de fapt o virtute.
Soluţion area problemelor leadersh ipului în lumea contemporană 1 69
Să ne deprindem să urmăm procedeul biblic de tratare a celor

care greşesc. Să ne facem partea care se cere de la noi ca răspu ns
la rugăciunea lui Hristos pentru unitatea poporului Său. Anul
care vine, să ascultăm de porunca nouă pe care le-a dat-o Hristos
ucenicilor Săi din orice veac: " Să vă iubiţi ynii pe alţii cum v-am
iubit Eu. " De dragul sufletelor noastre, să Ii slujim lui Dumnezeu
cu mai mult zel şi mai multă seriozitate decât până acum.
Fraţilor, vreţi să încetaţi să vă criticaţi unii pe alţii? Vreţi să
vă uniţi? Vreţi să luăm hotărârea de a ne uni ca să fim un tot
puternic? Vreţi să ne unim inimă cu inimă? Vreţi să căutăm să ne
stăpâmm spiritul pripit şi să învăţăm să fim smeriţi şi umili la fel ca
şi copilaşii despre care Hristos le-a spus ucenicilor Săi: " Dacă nu
vă veţi întoarce la Dumnez�u şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu
niciun chip nu veţi intra în Impărăţia cerurilor" ?
Avem privilegiul de a fi membri loiali ai familiei Domnului,
copii ai Împăratului ceresc. Ne vom purta noi ca nişte fraţi şi
surori, tratându-ne unii pe alţii cu bunătate, sensibilitate şi dra
goste? " Prin aceasta " , declară Hristos, "vor cunoaşte toţi că
sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii. " Să
nu uităm aceste cuvinte. JOI
Ellen White le-a adresat liderilor scrisori de sfătuire şi îndrep

tare în dese ocazii, însă le-a scris şi lucrătorilor care îşi administrau
greşit lucrarea, încurajându-i şi sprijinindu-i cu putere. Această în
curajare se poate observa în eforturile ei repetate de a sprijini lu
crarea pentru negrii din Sud. Plângerile împotriva lucrătorilor din
Sud se înmulţiseră la începutul secolului al XX-lea. Cu toate că a
recunoscut că s-au comis greşeli în managementul Casei de Editură
din Nashville şi în lucrarea pentru oamenii de culoare din Sud, Ellen
White a refuzat să se alăture criticii generale şi, în loc de aceasta, a
făcut un apel la sprijinirea lucrării şi a lucrătorilor copleşiţi de critici.
Ea a dat următorul sfat:
Fraţii mei, dacă v-aţi da seama ce s-a realizat în Sud, L-aţi
lăuda pe Dumnezeu şi aţi lucra cu seriozitate pentru a ajuta la
101
Manuscris 1 20, 1902, Fresno, California, 6 octombrie 1 902, raport al unei reuniuni a
pastorilor, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC·GC.
împlinirea mai măreaţă a lucrării începute. În loc să căutaţi de

fectele, aţi lăuda binele care s-a realizat. Avem nevoie de botezul
cu Duhul Sfânt. Biserica de pe pământ trebuie să devină locaşul
dragostei sfinte. Cei care au fost rânduiţi de Domnul să ocupe în
ea anumite poziţii de încredere trebuie să aducă cu ei mila şi sa
crificiul de sine manifestat de Capul bisericii.
Domnul vrea ca poporul Lui să preia lucrarea care se află cel
mai la îndemână, având în minte gândul că fiecare act de bunătate
se identifică cu bunătatea, îndurarea şi dragostea lui Dumnezeu.
Părtăsia crestină este unul dintre mijloacele prin care se formează
caracterul. fn felul acesta, egoismul este înlăturat din viată si băr
baţii şi femeile sunt atrase la Hristos, Marele Centru. În �c� st fel,
rugăciunea Sa ca urmaşii Lui să fie una, după cum El este una cu
Tatăl, primeşte răspuns.
Fraţii mei, apucaţi-vă de lucru în zonele nelucrate din Sud şi
trudiţi cu zel, neobosiţi. Resursele să nu fie absorbite de locurile
în care s-a lucrat deja, lăsând ca lucrarea din alte locuri să vină cu
planuri neîncheiate şi cu ţeluri neîmplinite. Când călătoriţi din
loc în loc şi îi auziţi pe oameni că vor să ajute zonele din Sud,
aveţi grijă să nu îi descurajaţi să îşi ofere ajutorul. Căci, în acest
mod, jefuiţi zonele nevoiaşe de acolo de locul pe care Dumnezeu
doreşte să îl ocupe. 1 02
Nu ne surprinde faptul că Ellen White a urmat procedura

înfăţişată chiar de Hristos în Matei, capitolul 18, ca model de tratare
a celor care greşesc:
Hristos ne-a spus clar cum trebuie să îi tratăm pe cei care cre
dem că ne-au greşit. " Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta,
du-te şi mustră-I între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat
pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi
inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau
trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi
dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un
păgân şi ca un vameş. "
102
Manuscris 1 67, octombrie 1 902, Însemnări din jurnal cu privire la lucrarea din Nashville,
scrise În Fresno, California, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Soluţio narea problem elor leaders hipului în lumea contemporană 1 71
Să încetăm să ne mai hrănim cu greşeli le altora, căci lucrul
acesta este mai rău decât canibalismul. Dumne zeu nu-Si poate
binecuvânta poporul până când credincioşii nu cred în Cuvântul
Său şi nu urmează metodele Lui. Este nevoie de o reform ă în bi
sericile noastre, pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să fie ferită de
limbile clevetitoare. " 103
O altă calitate de lider a lui Ellen White a fost faptul că a avut
viziunea înfiintării de scoli, spitale; sanatorii si edituri în Statele
Unite, Europa şi Austrai ia. Î n anul 1902, ea le-a �dresat adventiştilor
o scrisoare profetică minunată, în care îi îndemna să achiziţioneze
terenuri pentru a înfiinţa instituţii medicale sau de educaţie în
San Fernando şi în apropiere de San Diego şi Los Angeles. 104
După ce i-a îndemnat pe fraţii adventişti să investească urgent
în aceste terenuri, ea a scris: " Lumina trebuie să fie răspândită
mulţimilor de oameni din numeroase zone din sudul Californiei."105
Este bine cunoscută istoria iniţiativei şi promptitudinii cu care
Ellen White a înfiinţat şi, ulterior, a susţinut acreditarea a ceea ce
urma să devină Centrul Medical şi Şcoala de Medicină de la Loma
Linda, istorie bine documentată în The Story of Our Health Message
[Istoria reformei sanitare], de D. E. Robinson. Nemulţumită de
lipsa lui de promptitudine şi de opoziţia lui faţă de achiziţionarea
terenului din Loma Linda, Ellen White i-a scris fratelui Burden,
preşedintele Conferinţei California de Sud: " Nu te descuraja dacă
planurile tale sunt întârziate în vreun fel şi dacă ţi se pun piedici.
Speranţa mea este să nu mai întâlnim niciodată piedicile cu care
ne-am confruntat în trecut din cauza felului în care au fost coordo
nate unele aspecte ale lucrării din California de Sud. Am văzut că
au fost urmate principiile amânării şi am văzut că Domnul a fost
nemulţumit din această cauză. Dacă se va manifesta acelaşi spirit,
nu voi mai consimţi să păstrez tăcerea aşa cum am făcut-o până
acum. " 106 La raportul şedinţei de comitet prezentat în capela Sana-
1 03
Ibidem.
' 04 Manuscris 1 1 9, 8 octombrie 1 902, "An Appeal for the Work in Southern California " , scris
în Fresno, California, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
1115
Schiţe din viaţa mea, p. 399, 400 ( în orig.).
'116 The Paulwn Col/ection of El/en G. White Leners. p. 25 1 .
toriului din St. Helena, California, pe 22 iunie 1902, aflăm că Ellen

White a dat din nou dovadă de o viziune proactivă anticipatoare
cu privire la Sanatoriul din Sydney, Australia. Mustrându-i pe ad
ministratorii de la Sanatoriul Battle Creek pentru că nu au donat
din profitul lor instituţiei australiene, care se afla la început, Ellen
White a îndemnat ca banii să nu fie folosiţi doar la nivel local. 107
Chiar şi după ce Ellen White le-a înfăţişat viziunea în care
Dumnezeu îi arătase posibilităţile incomparabile pe care le prezen
ta înfiinţarea unei instituţii într-un anumit loc, uneori " fraţii " tot se
mişcau încet. Ca să-i scoată din starea lor de inerţie, ea le trimitea
când telegrame, când scrisori urgente, făcea vizite la faţa locului
sau, uneori, oferea un avans din propriul buzunar.
Pe 12 iunie 1906, într-o întrevedere personală care a avut loc la
St. Helena, California, George Irwin a întrebat-o pe Ellen White
dacă suma de 55.000 de dolari ar fi o investiţie prea costisitoare
în ceea ce avea să devină Sanatoriul Washington. Ellen White a
susţinut cu tărie investiţia şi în acelaşi timp a spus: " Sanatoriul
Washington ar fi trebuit să fie dat în funcţiune mai de mult! " 108
Când avea convingerea că un anumit proiect are aprobarea lui
Dumnezeu, Ellen White nu amâna deloc demararea lui. Astăzi am
putea să o considerăm o persoană energică si influentă. Ea însăsi
a afirmat odată că " întârzierile îi obosesc p � îngeri " . 109 Î n acelaş i
timp, ea a avertizat să nu se ia decizii la repezeală, neanalizate în
deajuns.
Fie că dezbătea sau exemplifica calităţile liderului, fie că îi trata
pe cei care greşeau ori coordona dezvoltarea viziunii sau elabo
rarea planurilor, fie că încuraja promptitudinea, Ellen White i-a
îndemnat permanent pe lideri, prin cuvânt şi exemplu, să nu uite că
" nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi
care este Isus Hristos " (1 Corinteni 3,1 1). Acesta a fost tot timpul
principiul ei căIăuzitor.
1 07 Manuscris 93, 22 iunie 1 902, raport al unui comitet, partea a 2-a, scris în St. Helena,
California, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
,,'" Manuscris 83, 1 2 iunie 1 906, un interviu cu privire la Sanatoriul din Washington, realizat
în St. Helena, California, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
''''' Slujitorii Evangheliei, p. 1 34 (în orig., ediţia din 1 915).
CAPITOLUL VII
A
In concluzie : €e po ţ i să faci
acolo a te afli
Ce am reuşit să descoperim? Î n acest capitol voi realiza o sinteză

a sfaturilor pe care Ellen White le-a adresat liderilor şi voi descrie
pe scurt modul în care a aplicat personal aceste sfaturi. Apoi, îmi
propun să extrag din scrierile ei voluminoase o teorie despre leader
ship şi să trag o concluzie personală în privinţa relevanţei scrierilor ei
pentru liderii din secolul al XXI-lea.
Sinteza sfaturilor pe care Ellen White le-a adresat

liderilor
Din perspectiva lui Ellen White, cea mai importantă calitate a li
derului este chemarea şi împuternicirea din partea Duhului Sfânt.
Această ungere vine ca răspuns la dispoziţia acestuia de a cere zilnic,
cu umilinţă, înnoirea şi călăuzirea Duhului Sfânt şi de a-I urma în
demnurile printr-o slujire şi o ascultare altruistă. De aceea, liderul
condus de Duhul Sfânt îşi va forma o echipă pe criterii nediscrimi
natorii şi nu va lupta pentru putere, statut sau recunoaştere. Ellen
White îi încurajează pe liderii călăuziţi de Duhul Sfânt să clădească
o relaţie cu subalternii lor pe baza scopului comun, a valorilor şi vizi
unii comune, şi să încurajeze dialogul şi diversitatea în gândire, ştiind
că aceştia sunt paşii autentici spre schimbare. Ea consideră că Isus
este Marele Model de leadership sub căIăuzirea Duhului Sfânt.
În viziunea lui Ellen White, liderii trebuie să-şi ia timp pentru stu
diul atent, continuu şi aprofundat al Scripturii, atât pentru a dobândi
o relaţie mai profundă cu Dumnezeu, cât şi pentru a găsi adevărul şi
înţelepciunea. Ea promovează o cunoaştere din ce în ce mai amplă a
Scripturii, însoţită de o dezbatere dinamică a adevărurilor noi.' Când
viaţa spirituală reală se află în declin, liderii devin conservatori şi
evită discuţiile despre ideile scripturistice noi.
Liderii integri trebuie să-şi ia timp pentru comuniune zilnică
cu Dumnezeu. Pentru Ellen White, scopul răscumpărării este res
taurarea chipului lui Dumnezeu în oameni. Acest miracol divin de
interiorizare a chipului Său poate avea loc numai dacă liderul de
pinde în întregime de Dumnezeu. În opinia ei, caracterul spiritual
al liderului se dezvoltă şi se consolidează pe măsură ce acesta se
implică activ în ajutorarea celor săraci şi marginalizaţi. Din per
spectiva ei, cu cât liderul deţine o poziţie administrativă mai înaltă,
cu atât trebuie să depindă mai mult de Dumnezeu. Niciun lider
nu-şi poate justifica păcatul invocând stresul sau orice altceva. Ea
a scris că prea multă " activitate " poate secătui caracterul şi îl poate
alunga din suflet pe Hristos. Ea consideră că ceea ce este esenţial,
pentru luarea de decizii bune şi pentru dezvoltarea caracterului,
este o relaţie vie cu Dumnezeu, nu poziţia.
Liderii aflaţi în poziţii de răspundere care nu se roagă continuu
pentru înţelepciune divină îşi vor forma o concepţie distorsionată
despre lume şi viaţă şi vor pierde binecuvântarea lui Dumnezeu,
fapt care va avea drept consecinţă eşecul personal. Puterea pen
tru slujire vine din rugăciune, după cum se poate observa în exem
plul dat de Hristos. Liderii ar trebui să se roage pentru cei pe care
îi influenţează şi să le aducă la cunoştinţă acest lucru. În vremuri
critice sau în situaţii de urgenţă, Dumnezeu aşteaptă ca ei să se
roage pentru intervenţia Sa. Totodată, ei ar trebui să se roage ca să
poată face distincţia între bine şi rău. De asemenea, Ellen White îi
sfătuieşte pe lideri ca, atunci când au şedinţe de comitet, consilii şi
1 "Î n fiecare veac are loc o nouă dezvoltare a adevărului. Dumnezeu adresează un mesaj
special pentru fiecare generaţie. Toate adevărurile vechi sunt esenţiale. Un adevăr nou
nu este mdependent de cele vechi, ci reprezintă o dezvăluire mai clară a acestuia. Numai
În măsura În care am Înţeles adevărurile vechi, le putem Înţelege pe cele noi. " (Parabolele
Domnului Hristos, p. 1 27, În OTig.)
În concluzie: Ce poţi să faci acolo unde te afli 1 75
şedinţe cu angajaţii, să nu înalţe rugăciuni superficiale, ci să se roage

pentru unitate, pentru îndrumare divină şi pentru înţelepciune de
la Duhul Sfânt. Ea recomandă postul şi rugăciunea pentru cazurile
deosebit de complicate.
Deşi nu a inventat termenul de " lider-slujitor " , Ellen White
dezbate pe larg acest concept. Ea consideră că Isus este principa
lul Model al liderului-slujitor. Liderii-slujitori îmbină puterea lui
Dumnezeu cu înţelepciunea, hărnicia şi umilinţa. Ea îi încurajează
pe lideri să fie productivi, să fructifice ocaziile prezente, însă critică
ferm lupta pentru statut sau pentru o poziţie mai înaltă. Potrivit ei,
liderul-sllijitor îi iubeste pe oameni si lucrează cu jertfire de sine si
cu compasiune ca să- i mântuiască p� ntru Împărăţia lui Dumneze� .
Ea crede că titlurile şi lauda sunt irelevante pentru adevăratul lider
slujitor şi că el/ea nu ar trebui să facă prea mult caz de umilinţa lui/ei,
ci să colaboreze cu o echipă alcătuită din membri ai bisericii aleşi pe
criterii nediscriminatorii.
Ellen White le oferă multe sfaturi liderilor care comit abuz de au
toritate. În opinia ei, nimeni nu ar trebui să se considere infailibil sau
să creadă că deţine autoritate supremă şi nici să folosească metode
de conducere dictatoriale sau arbitrare. Ea se opune cu vehemenţă
centralizării puterii şi controlului, însă, în acelaşi timp, avertizează
împotriva congregaţionalismului. Ea se opune îndeosebi oricărui tip
de practică necinstită, oricărei exploatări sau nedreptăţi. Comitetul
ar trebui să fie alcătuit în mod intenţionat din membri cu mentalităţi
diverse, şi nu din membri care să reflecte neapărat concepţiile lideru
lui. Liderii care nu tratează fiecare persoană cu respect şi demnitate
fac abuz de autoritate.
Ellen White compară modelul de conducere al lui Moise cu mo
delul lui Aaron, pentru a prezenta utilizarea pozitivă şi benefică a
autorităţii în contrast cu stilul de autoritate slab, nehotărât şi iubitor
de popularitate. Deşi respinge total stilul de conducere autoritar şi
autocratic, ea susţine că, în vremuri de criză, liderul trebuie să dea
dovadă de fermitate, de hotărâre şi de un curaj neclintit. Deosebirea
poate fi dată de motivaţia conducătorului: liderul autoritar vrea să
obţină pp tere şi control, în timp ce liderul ferm îşi doreşte în primul
rând să Il onoreze pe Dumnezeu.
Ellen White susţine cu fermitate împuternicirea nediscriminato

rie a oamenilor pentru evanghelizare şi slujire. Ea vede în simbolul
celor trei îngeri din Apocalipsa o mişcare alcătuită din persoane de
orice sex, rasă sau vârstă, organizată pentru a răspândi Evanghe
lia. Pentru ea, poporul lui Dumnezeu este alcătuit din oameni de
orice categorie şi în acest popor prejudecăţile nu ar trebui să existe.
Duhul Sfânt trebuie să fie lăsat să ungă pe cine găseşte de cuviinţă şi
nicio mână nu ar trebui împiedicată să participe la lucrare.
În opinia ei, una dintre însuşirile cele mai de dorit ale liderului
puternic şi evlavios este aptitudinea cultivată de a interrelaţiona cu
ceilalţi. Adeseori, ea vorbeşte despre nevoia de mentori răbdători,
care să-i ia sub aripa lor pe tineri şi pe alţii cu mai puţină experienţă,
să îi încurajeze şi să îi motiveze cu tact şi să le ofere oportunitatea de
a creşte prin experimentarea atât a succesului, cât şi a eşecului. Mai
mult chiar, ea afirmă că liderii au datoria de a recunoaşte şi a dez
volta potenţialul celorlalţi. Liderul adevărat se bucură atunci când
ucenicul lui îi depăşeşte realizările !
O altă calitate incontestabilă a liderului, potrivit lui Ellen White,
este grija faţă de cei săraci şi slujirea celor nevoiaşi. Atrăgând ade
seori atenţia asupra modelului de conducere al lui Isus, ea îi invită pe
lideri să se implice în lucrarea de binefacere pentru cei marginalizaţi.
Ea aminteşte chiar că ospitalitatea faţă de cei care nu au acelaşi statut
socio-economic este un mijloc prin care liderul poate să îşi mărească
puterea fizică.
În opinia lui Ellen White, convertirea la Hristos este un crite
riu esenţial pentru leadership şi management. Atât liderii, cât şi
managerii au nevoie de integritatea morală care are ca fundament
Legea lui Dumnezeu. Ea este singura care lansează apelul ca liderii
a căror activitate principală este efortul intelectual să muncească şi
fizic. (O aplicaţie a acestui principiu în contemporaneitate ar putea fi
grădinăritul sau lucrul în curte.) Managerii ar trebui să fie specialişti
în finante si în administratie; liderii trebuie să fie oamenii viziunii si
ai acţiu�ii : Printre celelalte calităţi pe care ea consideră că trebui�
să le aibă liderii, se numără şi respectul neîntrerupt faţă de ceilalţi,
toleranţa, gândirea independentă, autocontrolul şi aptitudinea de a
delega autoritatea. Ea crede că toţi liderii ar trebui să fie caracterizaţi
de pasiunea de a salva suflete pentru Hristos.
Liderii trebuie să-i trateze pe cei care gresesc cu milă crestină

oferindu-Ie speranţă şi iertare chiar şi în � şecuri. Ellen Whit�
recunoaşte că uneori este nevoie de mustrare, însă ea crede că disci
plina şi corecţia nu trebuie aplicate niciodată cu asprime, ci întot
deauna în spiritul dragostei îndelung răbdătoare a lui Hristos. Ea
pledează pentru o abordare stăruitoare, răbdătoare, blândă chiar, a
celor care fac greşeli, care iau o decizie incorectă sau care au defecte
personale. Conducătorii care manifestă dragostea lui Hristos susţin
dreptatea, corectează păcatul şi combat greşelile, dar, în acelaşi timp,
îşi păstrează atitudinea de grijă şi compasiune.
Potrivjt lui Ellen White, dezvoltarea unei viziuni şi planificar
ea proactivă trebuie să fie conduse de Duhul Sfânt. Nu trebuie să
se ia decizii până când echipa de lucru a liderului nu se angajează
în rugăciune şi, uneori, în post, pentru a se asigura că fac voia lui
Dumnezeu. Ellen White susţine cu tărie dezvoltarea unei viziuni ample,
a unei gândiri prevăzătoare si asumarea riscului după ce situatia este
evaluată. Î n acest context ai dezvoltării viziunii, ea îi îndear';m ă pe
lideri ca, uneori, să îi delege pe cei cu mai puţină experienţă să ela
boreze planuri, pentru a le oferi importanta sansă de a-si dezvolta
potenţialul de lideri. Î n plus, ea recunoaşte că fiecare zonă geografică
are propriile ei provocări şi că managementul local nu ar trebui să fie
făcut de la distanţă.
Deşi Ellen White este o susţinătoare a productivităţii şi a exem
plificat aceasta prin realizarea unei opere vaste, prin activitatea so
cială pe care a desfăşurat-o, prin numeroasele cuvântări ţinute şi
prin programul ei înţesat cu deplasări în diferite zone, ea pledează
în acelaşi timp în favoarea impunerii unor limite, atât prin exemplul
ei personal, cât şi prin sfatul oferit altora.2 Ea accentuează în mod
deosebit şi cu consecvenţă programarea timpului personal petre
cut cu Dumnezeu în rugăciune şi studiul Scripturii . Altarul familial
(rugăciune, intonarea unui imn şi studiu biblic) se ţinea permanent
2 ,,[Conducătorii şi pastorii) nu trebuie să fie încărcaţi cu atât de multe sarcini, încât să nu

mai poată acorda atenţia cuvenită bisericii din propriul cămin . . . Când faci lucrurile la
repezeală, când ai atât de multe lucruri de făcut, încât nu poţi să·ţi mai iei timp pentru
comuniunea cu Dumnezeu, cum te mai poţi aştepta să ai putere în activitate? " Manuscris
101, 2 1 iulie 1 902, " Pastorii şi profesorii să-şi ia timp să stea de vorbă cu Dumnezeu " , 1 902,
în căminul familiei White, indiferent dacă aveau musafiri sau nu.

Rugăciunile ei scrise şi însemnările din jurnal arată că a dus lupte în
călătoria ei spirituală şi că au existat ocazii când s-a întors zdrobită
la Mântuitorul ei, regretând că nu a reusit ' să reflecte chipul Său în
viaţa ei. În cuvântările şi în scrierile ei, a afirmat în mod frecvent
că îşi doreşte să cunoască şi să facă voia lui Dumnezeu. Ea îi cerea
lui Dumnezeu fără încetare să primească ungerea Duhului Său,
ca să poată fi un instrument al lui Dumnezeu pentru " salvarea oa
menilor " . Pasiunea arzătoare a vieţii ei a fost să Îl vadă pe Isus şi
să petreacă veşnicia împreună cu El. Ea aminteşte despre această
aşteptare pretutindeni în activitatea ei scriitoricească prodigioasă.
Ellen White a îndeplinit adesea sarcini mai puţin agreabile,
precum aceea de a corecta greşelile şi de a se ocupa de treburi vre
melnice şi, uneori, chiar neplăcute, dar care contribuiau la fericirea
şi bunăstarea altora. Iată cum rezumă ea acest gest de altruism:
"
" Domnul m-a susţinut. 3 Cu toate că sfaturile ei pot părea uneori
caustice, mai ales atunci când sunt scoase din context, nu am găsit
în viaţa ei nicio dovadă că şi-ar fi impus dorinţa autoritară de a
deţine puterea sau controlul. Ellen White le aminteşte celor cărora
le adresează sfaturi şi mustrări de dragostea lui Dumnezeu pentru
ei, de dorinţa Lui de a le trimite un mesaj cu scopul de a-i salva. Ea
nu a ezitat să acţioneze cu fermitate atunci când biserica a trecut
prin vremuri de criză, imitând mai cu seamă curajul şi hotărâre a lui
Moise decât stilul de conducere plin de compromisuri al lui Aaron.
Ellen White explică ce înseamnă împuternicirea nediscrimina
torie a bisericii mobilizate pentru slujire şi evanghelizare. Prin cu
vânt, în scris şi prin invitaţii personale, ea cere fiecărui membru al
bisericii să îşi atingă potenţialul. Ea îi îndeamnă pe lideri să acorde
minorităţilor, femeilor şi tinerilor şansa de a se implica în viaţa şi
activitatea mişcării adventiste. Pe când călătorea în zona de sud a
Statelor Unite, care atunci era sfâşiată de război, a contribuit la
susţinerea în acea regiune a lucrării pentru negri, oferind câte
ceva din propriile economii şi multe cuvinte de încurajare pentru
iniţiatorii acelei lucrări. S-a implicat în mod activ în acţiunile soci-
ale şi s-a alăturat adeseori mişcărilor ecumenice pentru a combate
relele sociale, cum ar fi alcoolismul. Totodată, ea punea deoparte
bani, haine şi obiecte de mobilier, pe care să le dăruiască celor care
treceau prin dificultăţi financiare, şi le oferea, în mod frecvent,
vecinilor ei mai puţin privilegiaţi roade din grădina sau livada ei.
Mulţi lideri adventişti din secolul al XIX-lea mărturisesc că Ellen
White le-a fost mentor, iar pentru unii încă din tinereţe.
Personal, consider că manifestarea cea mai semnificativă a
leadershipului ei compătimitor şi răscumpărător o reprezintă mo
dul în care îi trata pe cei care greşeau. Corespondenţa permanentă
pe care a purtat-o cu dr. J. H. Kellogg şi modul în care l-a tratat pu
blic pe A. T. Jones sunt doar două exemple grăitoare ale metodei pe
care a folosit-o pentru a încuraja şi sfătui zeci de persoane. Deşi
modul în care a procedat cu fiul ei, Edson, pare a fi o abatere nota
bilă de la obiceiul ei de a acţiona cu compasiune şi tact, chiar şi
în relaţia cu el a demonstrat deseori că îl susţine total pe băiatul
ei nonconformist, chiar si' în mijlocul defăimărilor din partea su
periorilor lui. Î n această carte, am prezentat câteva exemple ale
viziunilor ei aproape incredibile (la o analiză ulterioară) şi câteva
exemple de promptitudine în ce priveşte înfiinţarea de şcoli, sana
torii şi edituri pretutindeni în lume.
Dacă am trece pronumele la genul feminin într-una dintre scri
sorile ei, am reuşi să înţelegem impactul durabil pe care l-a avut
viaţa ei personală asupra altora: " Când [o persoană] şi-a încheiat
lucrarea pe pământ, exemplul pe care [ea] l-a dat, cuvintele de aur
pe care [ea] le-a rostit dăinuie peste timp şi de-a lungul întregii
veşnicii. Influenţa aceasta care a imitat modelul divin nu piere
niciodată. Viaţa [ei] a fost legată de Dumnezeu. " 4
Teoria despre leadership a lui Ellen White

Deşi Ellen White nu a sistematizat niciodată o teorie personală
despre leadership, scrierile ei indică faptul că elementul cel mai
4 The Upward Look, p. 55. (Citatul acesta este extras dintr·o scrisoare încurajatoare trimisă
de Ellen White lui Daniel Bourdeau, pe vremea când acesta era angajat ca pastor în
lucrarea din Europa).
important pe care trebuie să-I aibă orice lider este acceptarea şi

dezvoltarea unui simţ al responsabilităţii personale în faţa lui
Dumnezeu şi, în consecinţă, atingerea excelenţei în activitate, lu
crând " ca pentru Domnul " . În opinia ei, conducerea lui Dumnezeu
este superioară conducerii oamenilor. De aceea, privatizarea5 deci
ziilor etice nu poate avea loc atunci când Hristos domneşte în toate
aspectele vieţii liderului.
EBen White consacră o mare parte dintre scrierile ei descrie
rii lui Isus, pe care Îl consideră, fără îndoială, drept suma tuturor
calităţilor propuse în cărţile contemporane despre teoria leader
shipului. Una dintre temele scrierilor ei este reînnoirea inimii li
derului după asemănarea cu inima lui Dumnezeu. " Isus, Liderul
întrupat " , despre care Ellen White afirmă că este vrednic de a fi
imitat, a fost capabil să creeze şi să comunice o viziune captivantă,
a reuşit să schimbe subiectele de discuţie ale oamenilor obişnuiţi, a
reuşit să re ordoneze priorităţile şi ambiţiile urmaşilor Săi, a reuşit
să îi motiveze pe majoritatea membrilor grupului pe care l-a format
iniţial să renunţe la interesul personal;6 a reuşit să transforme în
întregime concepţia despre lume şi viaţă a urmaşilor Săi şi să le
inspire loialitate în aşa măsură, încât mulţi din " organizaţia " Sa au
ales mai degrabă martirajul decât abandonarea cauzei. Aşadar, nu
este surprinzător că până şi sfaturile ei practice, la fel ca şi princi
piile teoretice de leadership pe care le-a enunţat, reprezintă nişte
criterii care reies din principiile exemplificate în viaţa lui Hristos.
O altă sursă pe care am utilizat-o pentru a extrage teoria despre
leadership a lui EBen White au reprezentat-o descrierile pe care ea
le-a făcut liderilor din diferite relatări biblice. Probabil că exemplul
cel mai potrivit se găseşte în Exod, capitolul 18, unde Ietro îi spu
ne lui Moise că el este reprezentantul lui Dumnezeu înaintea po
porului. Când comentează acest pasaj în cartea Faptele apostolilor,7
EBen White susţine următoarea viziune asupra leadershipului: li-
5 Acest tennen din literatura de specialitate înseamnă că un individ ia decizii singur, fără să
consulte o echipă sau alte autorităţi exterioare. Dimpotrivă, creşti nul se află sub influenţa
lui Hristos atunci când ia decizii.
6 Ford, Transforming Leadership, p. 15.
7 Faptele apostolilor, p. 92-96 (în orig.).
În concluzie: Ce poţi să faci acolo unde te afli 181
derii sunt fiinţele umane care Î l reprezin tă pe Dumnezeu, carac
terul Său şi scopul Său înaintea celor pe care sunt chemati să îi
influenţeze. Totodată , ea citează din 1 Cronici, capitolul 28: unde
se găseşte sarcina pe care i-a încredinţat-o David noului împărat
uns, Solomon, de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.8 Prin urmare, Ellen
White crede că liderii sunt oamenii chemaţi de Dumn ezeu să Î l
cunoască şi să transmită mai departe cunoaşterea aceasta şi scopu
rile pe care le are Dumnezeu cu oamenii.
Totuşi, aproape paradoxal, Ellen White nu susţine că liderul
trebuie să îşi asume rolul de " locţiitor " al lui Dumnezeu, adop
tând stilul. retras, dictatorial, autoritar pe care unii insinuează că
l-ar avea Divinitatea. Un rezultat neaşteptat al studiului meu a fost
descoperirea unei pleiade de sfaturi ca liderii să conducă pe baza
unei relaţii între ei şi subalternii lor, relaţie care să se întemeieze
pe o viziune, un scop şi valori comune şi care să fie caracterizată
de conflicte autentice, de tranziţii bine depăşite şi de o schimbare
favorabilă.
Dat fiind faptul că literatura despre leadership, în sensul cunos
cut azi, era practic inexistentă în vremea lui Ellen White, sfaturile
ei practice nu au avut cum să fie influenţate de contemporanii ei.
Deşi unele dintre sfaturile ei despre cunoaşterea lui Dumnezeu se
aseamănă cu cele date de unii moralişti, evanghelişti şi teologi din
secolul al XIX-lea care au scris despre rugăciune, studiul Scripturii
şi dezvoltarea caracterului, sfaturile ei spirituale adresate liderilor
poartă totuşi amprenta concepţiei ei unice şi unificatoare despre
marea luptă dintre Hristos şi Satana. Ea a privit întotdeauna, din
colo de existenţa de acum, la. realităţile cereşti, iar sfaturile ei de
spre leadership reflectă flcest fapt. Într-o analiză comparativă cu
literatura de specialitate Contemporană, am descoperit că uneori ea
oglindeşte teoriile actuale despre leadership, că ocazional sfaturile
ei vin în contradicţie cu acestea şi că, în unele situaţii, principiile
ei de leadership sunt cu totul unice sau, am putea afirma fără să
greşim, că suplinesc lipsurile teoriilor actuale.
• Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 1 73 (în orig.).

În opinia mea, teoria ei despre leadership este progresivă, pen

tru că a propus o abordare nouă a unor adevăruri vechi; pentru
că susţine împuternicirea tuturor membrilor bisericii, fără discrimi
nare; si pentru că i-a acuzat de atitudine conservatoare pe cei care
refuz�u să cerceteze noile înţelegeri ale Scripturii. În plus, sfatu
rile lui Ellen White sfidează în mod repetat metaforele din era in
dustrială în care a trăit, în care cuvântul " mecanism " descria cel mai
bine organizaţia, pentru că el denota ordinea inerentă unui apa
rat si uniformitatea lui ratională, împreună cu regulile rigide im
'
pus� de un sistem rigid d e ierarhizare. În contrast cu tendinţele
culturale din vremea ei, Ellen White promovează creativitatea,
conflictul adecvat, umanizarea relaţiilor cu angajaţii şi distribuirea
sarcinilor de conducere. De asemenea, ea înalţă valorile biblice
(numite de multe ori "valori umane " în literatura de specialitate
contemporană), dintre care amintim curajul, dragostea, împuterni
cirea, încrederea, harul, umilinţa şi iertarea. Deşi s-a născut într-o
lume a individualismului radical, Ellen White pune accent pe o
mişcare bazată pe comuniune. Ea îi îndeamnă pe lideri să depă
şească cu mult curaj complexitatea tranziţiei şi a haosului,9 bizu
indu-se pe speranţa că oamenii, care sunt supuşi morţii, vor trece
dincolo de predictibilitatea fractalică a timpului, spaţiului şi ma
terieilO atunci când Hristos va interveni în istoria omenirii.
Metafora folosită pentru organizaţiile contemporane este aceea
de organism viu, care poate fi haotic, complex, creativ, impredictibil
şi plin de valori contradictorii. Niciun individ nu poate produce o
schimbare benefică şi un progres într-un organism viu în vremuri
de mari transformări. 1 1 Am descoperit că Ellen White susţine exact
acest lucru (chiar dacă foloseşte limbajul din secolul al XIX-lea) !
Liderii trebuie să considere că iau parte la efortul colectiv şi, mai
mult decât atât, trebuie să recunoască faptul că succesul lor va fi
dir� ct proporţional cu dispoziţia lor de a fi umplu ţi cu Duhul Sfânt.
In lucrarea The Case for Goliath: How America Acts as the World's
Govemment in the 2151 Century [Cazul lui Goliat: America în cali-
• Educaţie, p. 214 (în orig.).
111
2 Petru 3,4.
II http://www . selfhelpmagazine.com/articles/wf.heroic.html.
tate de stăpân al lumii în secolul al XXI-lea), Michael Mandelbaum
argum entează că sing�r � raţiune de a fi a luptei Americii pentru
.
globahzarea democraţIeI este aceea că " toate statele puternice au
o oarecare tendinţă de a exporta ceea ce consideră că au mai de
preţ"Y Dacă ar fi să extrapolăm, Ellen White consideră că leader
shipul este, în primul rând, o oportunitate pentru oamenii chemati
de Duhul Sfânt să îşiA folosească acest dar pentru înălţarea l�i
Hristos şi înaintarea Impărăţiei ce�urilor, atât a Î mpărăţiei lui
DU!lm ezeu care este " în voi " , cât şi a Impărăţiei slavei mult aştepta
te. Intrucât sfaturile ei despre leadership se încadrează întotdeauna
în concep�ia ei teologică, influenţa pe care îi îndeamnă pe lideri să
o exercite este în favoarea darului vieţii veşnice oferite de Hristos
şi în opoziţie cu tentaţiile oferite de Satana, cu ademenirile lui am
balate atrăgător, cum ar fi puterea, autorita�ea, bogăţia şi poziţia.
Probabil că paragraful de mai jos din Inalta noastră chemare
concentrează cel mai bine teoria despre leadership a lui Ellen White,
atât în Ceea ce priveşte leadershipul actual, cât şi în ceea ce priveşte
leadershipul potenţial:
Să consideraţi că fiecare clipă este de aur. Nu o pierdeţi prin
indolenţă; nu o pierdeţi cu lucruri nesăbuite; ci apucaţi comorile
mai bune. Cultivaţi gândirea şi ocupaţi-vă de dezvoltarea spiri
tuală, pregătindu-vă mintea şi neîngăduindu-i să se umple cu lu
cruri neimportante. Profitaţi de toate avantajele pe care le aveţi la
îndemână pentru a vă dezvolta intelectual. Nu vă mulţumiţi cu un
standard jos. Să nu abandonaţi dorinţa de a obţine înţelepciunea
care vine de sus, prin eforturi perseverente, prin veghere si prin
rugăciune serioasă. În felul acesta vă veţi dezvolta caract� rul şi
veţi ajunge să influenţaţi alte minţi, lucru care vă va ajuta să îi
conduceţi pe oameni pe calea neprihănirii şi a sfinţeniei. Acesta
este privilegiul vostru. 13
Nu în ultimul rând, teoria despre leadership a lui Ellen White
trebuie considerată ca fiind cuprinzătoare, fiindcă depăşeşte defi
niţiile convenţionale ale liderului. Deşi este de acord cu darurile
1 2 Michael Mandelbaum, The Case for Goliath, p. 1 70.
13 Înalta noastră chemare, p. 2 1 9 (în OTig.).
spirituale şi recunoaşte importanţa poziţiilor de răspundere în con

silii, în comitete şi în Conferinţe, definiţia pe care ea o dă leader
shipului include dreptul şi imperativul moral al fiecărui membru
al bisericii de a lua parte la activitatea de conştientizare a lumii
cu privire la realităţile veşnice, sub căIăuzirea lui Hristos şi prin
puterea Sa.14 În urma cercetării mele, am ajuns la concluzia că
Ellen White vede în lider o persoană care primeşte şi fructifică cu
adevărat oportunităţile date de Dumnezeu fiecărui creştin de a-şi
folosi influenta pentru înăltarea lui Hristos si pentru înaintarea
Împărăţiei ce �rilor, urmări� d excelenţa. Din punctul ei de vedere,
liderul este doar o persoană care mijloceşte atingerea obiectivului
de a mobiliza trupul lui Hristos, de a-l impulsiona, nefiind mai mult
sau mai puţin important decât subalternul său. În această definiţie
cuprinzătoare a leadershipului, Hristos, şi nu instituţiile formale de
educaţie, îl califică pe lider să realizeze scopurile Sale.15
Concluzie
Ellen White aduce o contributie semnificativă la descoperirea
şi înţelegerea principiilor de lead� rship. În ciuda schimbărilor ac
celerate care au loc în lume, se pare că principiile ei de leadership
nu se vor învechi niciodată, fiindcă ele au aplicabilitate universală.16
Isus Hristos a folosit societatea agrară ca fundal pentru multe din
tre parabolele Sale; cu toate acestea, principiile care se regăsesc în
ele sunt valabile chiar şi în zone cu totul diferite de cultura în care
El le-a rostit iniţial şi în ciuda schimbărilor sociale fără precedent.
Forţele economice, politice, religioase şi sociale tot mai puter
nice din ţările care au adoptat sistemul capitalist şi reţelele tot mai
numeroase de informare care realizează conexiuni între oameni la
nivel global vor fi în curând asociate cu nişte schimbări pe care ma
joritatea populaţiei lumii nu şi le-a imaginat: pierderea libertăţii in-
15 Educatie, p. 269, 270 (în orig.).
16 Î n rev{sta electronică Update, din 30 mai 2005, The Bama Group a anunţat că Ellen White,
alături de specialistul în leadership Jim ColIins, este unul dintre scriitorii care au avut cel
mai mare impact asupra pastorilor cu vârsta sub 40 de ani.
În concluzie: Ce pOţi să faci acolo unde te afli 1 85
dividuale de închinare potrivit conştiinţei fiecăruia şi pierderea pe

care o va suferi minoritatea disidentă de a cumpăra bunuri si servi
cii.!7 În acest context care se preconizează pentru viitor, sfat�rile lui
Ellen White despre cunoaşterea lui Dumnezeu şi despre ancorarea
acestei cunoaşteri în Scriptură s-ar putea dovedi mult mai relevante
decât ne-am putea imagina azi.
Popularitatea literaturii contemporane despre leadership poate
fi un indicator al dorinţei sufleteşti a omului după îndrumare şi
claritate, după căutarea împlinirii în această epocă a muncii peste
măsură şi chiar în extenuanta lucrare pentru Dumnezeu. Totuşi,
teoriile despre leadership sunt contradictorii. De altfel, W. G. Bennis
comentează că " dintre toate ramurile nebuloase şi neclare ale psi
hologiei sociale, teoria despre leadership se numără fără îndoia
lă printre primele " . !8 Mai târziu, Bennis şi Nanus au notat urmă
toarele: " Cărtile despre leadership sunt de multe ori pe atât de
nemaipomenit de inutile, pe cât sunt de pretenţioase " .!9 În contex
tul actual al teoriilor contradictorii despre leadership, principiile
de leadership ale lui Ellen White le amintesc în mod consecvent
liderilor să pună pe primul loc în viaţa lor chemarea lui Dumnezeu,
să rămână credincioşi Scripturii şi să-i ajute pe toţi membrii, fără
deosebire, să predice Evanghelia. Principiile ei ne ajută să ieşim
din labirintul Întortocheat al teoriilor contemporane despre leader
ship şi să aşezăm în centrul imaginii pe care ne-am format-o despre
leadership gândul şi voinţa lui Dumnezeu.
Cartea aceasta nu Îşi propune să evalueze utilitatea literaturii
contemporane seculare sau spirituale în domeniul leadershipului.
De aceea, acceptarea relevanţei şi aplicabilităţii principiilor lui
Ellen White la provocările leadershipului din secolul al XXI-lea
nu exclude neapărat studierea pri'.lcipiilor valoroase din literatura
de specialitate contemporană. Totuşi, principiile de leadership ale
17 Nu ne permite spaţiul să abordăm acest concept În detaliu. L-am menţionat la sfârşit doar
din cauza posibilităţii ca demersul legislativ să schimbe Într-un mod nemaiÎntâlnit cultura
şi practica din Statele Unite. Aceasta este interpretarea mea personală pe care o dau
profeţiei biblice apocaliptice, Însă această interpretare se poate dovedi importantă În ceea
ce priveşte relevanţa lui Ellen White pentru lumea contemporană.
18
W. G. Bennis, " Leadership Theory and Administrative Behavior: The Problem with
Authority" , Administrative Science Quarterly 4 ( 1 959), p. 259.
19 Bennis şi Nanus, p. 20.
lui Ellen White îi pot ajuta pe liderii de azi să facă faţă provocării
de a distinge între ideile exagerate apărute în ultima vreme în li
teratura din domeniu şi adevărurile nepieritoare care îşi au sursa în
Dumnezeu.2o
Mai mult decât atât, sfaturile despre leadership ale lui Ellen
White ar putea constitui un tip de mentorat - asemănător cu bio
grafiile personalităţilor istorice influente care au iniţiat schimbări -
pentru o mare parte din liderii adventişti, în ce priveşte unele subiecte
controversate în privinţa cărora mulţi oameni cu influenţă îşi doresc
îndrumare. Deşi, în unele cazuri, sfaturile ei par să li se potrivească
mai bine managerilor decât liderilor (de exemplu, competenţe
privind administrarea afacerilor), dat fiind faptul că sfaturile ei se
sprijină cu fermitate pe exemplul lui Hristos, putem constata că
principiile amintite în această lucrare se aplică atât liderilor (în
ceea ce priveşte împărtăşirea cu subalternii lor a viziunii, a valorilor
şi a scopului), cât şi managerilor, supraveghetorilor, oamenilor de
afaceri sau altor persoane care s-au specializat în domeniu.21
Toţi liderii, chiar şi cei mari, ajung uneori în situaţii complicate,
în care le este pusă la încercare autoritatea sau în care constată
că alternativele pe care le au la dispoziţie sunt riscante. Lumea
noastră, caracterizată de răspândirea şi circulaţia informaţiei la
nivel global, de rapiditatea comunicaţiilor, de terorism, de SIDA şi
de dezintegrarea familiei, pare a fi radical diferită de lumea în care
a trăit Ellen White. Î nsă tocmai datorită schimbărilor accelerate
care au loc în lumea noastră, sfaturile ei de a învăţa să ne păstrăm
echilibrul şi să ne punem încrederea în Dumnezeu atunci când ne
confruntăm cu diferiţi factori de stres22 sunt surprinzător de noi şi
de oportune. Mesajul distinctiv şi durabil transmis liderilor de către
Ellen White este acela de a-L înălţa pe Hristos şi taina Crucii, înde
osebi în condiţiile fluctuante din mediul social.
20 Blackaby şi Blackaby, p. 14.
21
EBen White le-a scris deseori persoanelor care au fost numite în funcţii de răspundere
administrativă în structura unei organiz,!lţii. Multe dintre principiile prezentate în această
lucrare sunt preluate din aceste sfaturi. Insă aproape întotdeauna aceste principii se aplică
şi liderilor care se află în avangarda mişcării, celor care inspiră schimbarea sau chiar celor
care menţin statu-quoul, fie că deţin anumite funcţii sau nu.
22 The Upward Look, p. 55.
Sfaturile lui Ellen White abundă, mai ales pe subiectul nevoii

liderului de a avea grijă de cei săraci, nevoiaşi şi marginalizaţi.
Totuşi, tema aceasta nu se regăseşte decât prea puţin în tratatele
adventiste despre Ellen White. Dacă liderii contemporani nu ar pu
tea găsi sfaturi de acest gen în altă parte, moştenirea nepieritoare şi
relevanţa sfaturilor lui Ellen White ar fi neîndoielnică. În mijlocul
prosperităţii nemaiîntâlnite, neglijarea celor săraci corespunde cu
sărăcia spirituală. Căutarea necontenită a împlinirii profesionale ar
putea găsi o rezolvare în aplicarea sfaturilor lui Ellen White referi
toare la ajutorarea săracilor. Prin acest sfat, Ellen White aduce un
răspuns samnificativ întrebărilor importante puse de Tolstoi: " Cu
ce să ne ocupăm şi cum să trăim? "
De asemenea, Ellen White lansează în mod repetat apelul pu
ternic de a lua decizii şi de a-i mobiliza şi împuternici pe ceilalţi
pentru lucrarea de evanghelizare în lumina revenirii iminente a
Domnului Hristos. În această privinţă, ea este cu adevărat unică.
Nu am găsit niciun alt cercetător de seamă contemporan şi niciun
alt autor consacrat din literatura de specialitate care să susţină că
a doua venire a lui Hristos reprezintă cadrul, scopul sau motivaţia
împuternicirii, procesului de leadership şi dezvoltării viziunii. Misi
unea personală şi mărturiile verbale s-au diminuat în activităţile
Bisericii Adventiste, mai ales în lucrarea cu tinerii, ducând nu nu
mai la o posibilă pierdere a misiunii, ci şi la o �istorsionare sau
chiar o desfiintare a misiunii initiale a bisericii.23 Insărcinarea dată
, ,
de Hristos în Matei 28, 19.20 nu îi exclude pe tineri şi pe femei

sau grupurile minoritare. De aceea, secţiunea din capitolul 5 de
spre împuternicirea oamenilor pentru evanghelizare şi slujire din
punctul de vedere al lui Ellen White este utilă pentru liderii actuali
ai bisericii în vederea clarificării şi revigorării misiunii nediscrimi
natorii a miscării adventiste.
În preze � t, biserica este mult mai extinsă şi mai bine organizată
decât în epoca în care a trăit Ellen White. Totuşi lucrarea misionară
şi actele de milă şi compasiune faţă de cei marginalizaţi nu s-au
înmulţit odată cu creşterea bisericii. Acum suntem mai aproape de
23 Donald Dayton, Discovering a n Evangelical Heritage, p. 1 22.
revenirea lui Isus decât atunci. Crizele din lumea noastră accen
tuează urgenţa şi relevanţa proclamării revenirii iminente a lui
Isus. În zilele de astăzi, nu este mai puţină nevoie de lucrători
pentru lumea aceasta care piere din lipsă de cunoaştere a rolului
răscumpărător al lui Hristos. Prin urmare, sfaturile lui Ellen White
ca toţi cei apţi de lucrare să se implice în răspândire a Evangheliei în
lume sunt mai semnificative ca niciodată până acum.24
În concluzie, sfaturile pe care Ellen White le-a adresat lideri
lor, atât cele pe teme spirituale, cât şi cele pe teme practice, îşi
menţin relevanţa în secolul al XXI-lea. Pentru cei care, bazându-se
pe Biblie, cred că Ellen White este o vizionară inspirată de
Dumnezeu, sfaturile ei au un mai mare impact decât în cazul celor
care nu consideră că ea are o autoritate mai mare decât toţi ceilalţi
comentatori biblici. Totuşi, chiar şi liderii din a doua categorie vor
constata că unele aspecte ale sfaturilor ei cu tematică spirituală le
vor ascuţi discernământul personal şi că sfaturile ei practice le vor
oferi îndrumări aplicabile în situaţiile tulburi şi conflictuale cu care
se confruntă la locul de muncă, în societate, în biserică şi în lume
în general. Principiile de leadership ale lui Ellen White pot avea un
impact semnificativ asupra liderului creştin de azi, inspirându-l să
acţioneze cu compătimire şi să-şi adâncească devotamentul faţă de
Isus Hristos.
Cuvintele lui Margaret J. Wheatley, din prefaţa cărţii sale, des
criu probabil cel mai bine sfaturile despre leadership ale lui Ellen
White: "Î nţeleg că sarcina aceasta nu constă în a introduce câteva
idei noi, ci în a schimba o concepţie despre lume şi viaţă. " 25 Sfa
turile pe care Ellen White le adresează liderilor ne vor ajuta să ne
schimbăm mentalitatea despre biserică sau concepţia despre slujire
şi, în acelaşi timp, ne vor ajuta să ne schimbăm priorităţile şi ne vor
da o nouă direcţie în viaţă.
24 Tutsch şi Wibberding.
25 Wheatley, p. xi.
BIBLIOGRAFIE
o listă cu scrieri le publicate ale lui Ellen G. White este disponibilă la

http ://lluwt!b2 .11u. eduJ heritageIEGWBibliographySearch .asp.
Materiale nepublicate scrise de Ellen G. White

Scrisoare către Wi lliam Peabody, circa 1 8 5 9 , Scrisoarea 2 7 , 1 8 5 9 , Scri sori
şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către fratele Byington, Battle Creek, Michigan, circa 1 8 59,

S crisoarea 2 8 , 1 8 5 9 , Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Manuscris 3 , 1 8 6 1 , Mărturie către Biserica din Miii Grove [N . Y. ] , circa

1 8 6 1 , Scri sori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către prietenii din Hanover, Battle Creek, Michigan, 1 8 februarie

1 8 6 3 , Scrisoarea 1 2 , 1 8 6 3 , Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către copiii lui E l len, Oakland, California, 1 6 octombrie 1 8 7 7,

S crisoarea 25, 1 8 77, Scrisori şi manuscrise nepubl icate, EGWRC-GC;
Scrisoare către Wi llie şi Mary White, Healdsburg, California, 2 2 ianuarie
1 8 7 8 , Scrisoarea 4d, 1 8 7 8 , Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către Mary White, Emporia, Kansas, 2 0 mai 1 8 7 9 , Scrisoarea 20,

1 8 79, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către Edson White, sediul campusului, Dunlap, Iowa, 1 iulie

1 8 79, Scrisoarea 22, 1 8 79, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către James White, Oakland, California, 1 8 martie 1 8 80, S c ri

soarea 5, 1 8 80, Scrisori şi manuscri se nepublicate, EGWRC-GC.
Scrisoare către 1. H. Kellogg, Torre Pellice, Italia, 26 apri lie 1 8 8 6 , Scrisoa

rea 7 , Scrisori şi manuscrise nepubl icate, EGWRC-GC .
Scrisoare către 1. H. Kellogg, circa 1 8 86, Scri soarea 64, 1 8 86, Scrisori şi
manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către fratele şi sora Lockwood, către Marian, Fannie şi May

Walling, Reno, Nevada, 24 mai 1 8 8 8 , Scrisoarea 76, 1 8 8 8 , Scrisori şi
Scrisoare către fratele şi sora (1. H . ) Kellogg, North Fitzroy, Australia, 5 iu
lie 1 892, Scrisoarea 1 8a, 1 892, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Manuscrisul 20, 1 892, Însemnări din j urnal scrise În Preston, Victoria,

Australia, 1 5 iulie 1 89 2 , Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Scrisoare către E . J . Waggoner, George 's Terrace, Melboume, Australia,

2 7 decembrie 1 8 92, Scrisoarea 27a, 1 892, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
Manuscrisul 5, 1 89 3 , Însemnări din j urnal scrise În Parramatta, New

South Wales, Australia, 26 ianuarie-4 februarie 1 893 , Scrisori şi manuscrise
Manuscrisul 75, 1 8 9 3 , privitor la Începutul lucrării din Australia, circa

1 89 3 , Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Manuscrisul 5 9 , 1 89 3 , Wel l ington, Noua Zeelandă, 8 august 1 89 3 , Scrisori

Manuscrisul 1 9, 1 894, despre Încuraj area noilor credincioşi, George's

Terrace, St. Kilda Road, Melbourne, Australia, 1 7 martie 1 894, Scrisori şi
Scrisoare către O . A . Olsen, Per Ardua, Granville, New S outh Wales, Austra
lia, 24 iunie 1 8 94, Scrisoarea 54a, 1 894, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
Manuscrisul 61 , 1 8 9 5 , Însemnări din j urnal scrise În Cooranbong, Australia,

1 6-3 1 iulie 1 89 5 , Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Scrisoarea O . A. Olsen, Norfolk Villa, Prospect St., Granville, Australia,

1 9 septembrie 1 89 5 , S crisoarea 5 5 , 1 89 5 , Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
Bibliografie 191
Scrisoare către J . E. Whitc, Annadale, Melboume, Australia, 1 8 octombrie
1 8 9 5 , Scrisoarea 1 1 4, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-G C .
"
Scrisoare către J . E. şi E mm a White, " Sunnyside , Cooranbong, N e w South
Wales, Australia, 5 iulie 1 896, Scrisoarea 1 5 2 , 1 8 96, Scrisori şi manuscrise
nepublicate, EGWRC : GC.
"
Manuscrisul 1 62, 1 897, " How to Conduct Sanitariums , 1 897, Scrisori şi
manuscrise nepub licate, EGWRC-GC .
"
Scrisoare către 1. E . , Emma şi W. C. White, " Sunnyside , Cooranbong,
New South Wales, Australia, 6 aprilie 1 8 97, Scri soarea 1 5 2 , 1 8 97, Scrisori şi
manuscrise nepubl icate, EGWRC-GC .
•
Manuscrisul 4 3 a, 22 martie 1 89 8 , "The Laborer Is Worthy of H i s Hire",

1 89 8 , Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
"
Scrisoare către fratele şi sora (E. 1.) Waggoner, " Sunnyside , Cooranbong,
New S outh Wales, Australia, 26 august 1 8 98, Scri soarea 77, 1 898, Scrisori şi
manuscrise nepubl icate, EGWRC-GC .
"
Scri soare către sora E. Weber, " Sunnyside , Cooranbong, New South
Wales, Australia, 28 septembrie 1 89 8 , Scrisoarea 76a, 1 8 9 8 , Scrisori şi
Manuscrisul 1 2 1 , 1 89 8 , " Example of Faithfulness " , 2 octombrie 1 8 98,

Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
"
Scrisori către fraţii Faulkhead şi Salisbury, " Sunnyside , Cooranbong,
New South Wales, Australia, 3 octombrie 1 8 98, Scrisoarea 7 8 , 1 89 8 , Scrisori
"
Manuscrisul 1 1 5 , 1 899, " Words of Exhortation to the Workers , 1 5 august
1 899, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
"
Scrisoare către Elsie Wilson, " Sunnyside , Cooranbong, New South Wales,
Australia, 6 octombrie 1 899, Scrisoarea 1 5 5 , 1 8 99, Scrisori şi manuscris e
"
Scrisoare către G . A. Irwin, " Sunnyside , Cooranbong, New South Wales,
Australia, 1 1 octombrie 1 899, Scrisoarea 1 5 7 , 1 899, S crisori şi manuscris e
nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către fratele E. E. Franke, Scrisoarea 1 90, 1 902, Scri sori şi

Manuscrisul 1 1 7 , 1 902, Los Angeles, California, Scrisori şi manuscrise

Manuscrisul 93, 1 902, raport al unui comitet, partea a 2 -a, scris în St. Helena,
California, 22 iunie 1 902, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Manuscri sul 1 0 1 , 1 902, " M inisters and Teachers to Take Time to Talk With
"
God , 2 1 iulie 1902, Scri sori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Manuscri sul 1 20, 1 902, Fresno, California, 6 octombrie 1 902, raport al

unei reuniuni a pastori lor, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
"
Manuscrisul 1 1 9, 1 902, "An Appeal for the Work in Southem California ,
Fresno, California, 8 octombrie 1 902, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC .
Manuscrisul 1 49, 1 902, însemnări din j urnal scrise în Fresno, California,

octombrie 1 902, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Manuscrisul 1 67 , 1 902, însemnări din j urnal privitoare la lucrarea din

Nashville, scrise în Fresno, California, octombrie 1 902, Scrisori şi manuscri se
nepublicate, EGWRC-GC .
Manuscrisul 1 44, 1 902, " The Results of Following Human Wisdom " ,
9 noiembrie 1 902, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
"
Manuscrisul 62, 1 903, însemnări din j urnal " That They Ali May Be One ,
2 8 noiembrie 1 902, S crisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Manuscrisul 1 7 1 , 1 90 3 , însemnări din j urnal, 3-3 1 ianuarie 1 90 3 , Scrisori

Manuscrisul 1 74, 1 90 3 , însemnări din j urnal scrise în Healdsburg, Cali

fornia, 1 6 ianuarie 1 90 3 , Scri sori şi manuscri se nepub licate, EGWRC-GC .
"
Manuscrisul 7 5 , 1 903, " Practic al Christianity , 1 august 1 903, Scrisori şi
"
Manuscrisul 9 5 , 1 904, "A Tribute to Marian Davis , circa 26 septembrie
1 904, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Bibliografie 1 93
Manuscrisu l 1 46 , 1 904, însemnări din j urnal scrise în Elmshaven" ,
"
St. Helena, California, 9 octombrie, 1 904, Scrisori şi manuscrise nepublicate,
EGWRC-GC.
Manuscrisul 1 7 8 , 1 90 5 , însemnări din j urnal, 2 noiembrie-20 decembrie

1 90 5 , Scri sori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Manuscrisul 8 3 , 1 906, un interviu cu privire la S anatoriul Washington,

realizat în St. Helena, California, 1 2 iunie 1 906, Scrisori şi manuscri se
Manuscrisul 1 54, 1 907, însemnări din j urnal, 1 ianuarie-3 0 martie 1 90 7 ,

Scri sori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-G C .
,
Manuscrisul 1 7 , 1 909, Nashville, Tennessee, " A H o ly Calling " , 2 5 aprilie
1 909, predică, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC .
Scrisoare către frăţietate, St. Helena, California, 1 3 ianuarie 1 9 1 0, Scrisoare

8, 1 9 1 0, Scri sori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Scrisoare către A. G . Daniells, St. Helena, California, 1 septembrie 1 9 1 0,

Scrisoarea 1 08 , 1 9 1 0, Scrisori şi manuscrise nepublicate, EGWRC-GC.
Lucrări suplimentare despre Ellen White

Biblical Research Institute, " Affirmations and Denials " , material disponibil
la http ://www. adventistbiblicalreasearch . org.
Daniells, A. G . , The A biding Gift of Prophecy, Pacific Press Publishing

Association, Mountain View, Calif. , 1 93 6 .
Douglass, Herbert, Mesagerul Domnului. Casa d e Editură " Viaţă şi Să

nătate " , Bucureşti , 200 8 .
Dudley, Roger L . , Update- Valuegenesis2: Pacific Union Educators, L a

Sierra, Cal i f. , prezentare PowerPoint d e către Hancock Center for Youth and
Family Mini stry, 2002 .
___ , Valuegenesis: Faith in the Balance, prefaţă şi adnotări de V. Bailey

Gillespie, La Sierra University Press, Riverside, Calif. , 1 992.
Johns, Warren H., Tim Poirier, Ron Graybill (compilatori), A Bibliography

of El/en White s Private and Office Libraries, 3 rd rev. ed. , Ellen G . White
Estate, Silver Spring, Md., aprilie 1 99 3 .
Russell, Thomas, Î nsemnări din albumul cu amintiri din Australia la pagina

1 0, circa august 1 900, EGWE-RL
Tutsch, Cindy, şi Laura Wibberding, Ellen White and the Roles of Women,
20 septembrie 2004 (atelier PowerPoint) .
White, Arthur, Ellen G. White, 6 volume, Review and Herald Publishing

Association, Hagerstown, Md. , 1 98 1 - 1 9 8 6 .
Lucrări despre leadership şi alte subiecte înrudite

Anderson, Ray S . , The Soul of Ministry: Forming Leaders for God 's
People, Westminster lohn Knox Press, LouisviIle, Ky. , 1 99 7 .
Banks, Rosa Taylor (ed.), A Woman 's Place: Seventh-day A dventist Women
in Church andSociety, Review and Herald Publishing Association, H agerstown,
Md., 1 992.
Bama Group, The, Update, 3 0 mai 2005 , buletin electronic.
BeII, Skip, A TIme to Serve: Church Leadership for the 2 1 " Century,
AdventSource, Lincoln, Neb . , 200 3 .
___ , 1 8 apri lie 2005, corespondenţă personală prin e-mail .
Bennis, W. G . , " Leadership Theory and Administrative Behavior: The

Problem with Authority " , A dministrative Science Quarterly 4 ( 1 959), 2 3 9 .
Bennis, Warren, şi Burt Nanus, Leaders: The Strategiesfor Taking Charge,

Harper and Row, New York, 1 98 5 .
Biblical Research Institute, " Affirmations and Denials " , disponibil l a http ://
www.adventistbiblicalresearch .org.
Blackaby, Henry, şi Richard B lackaby, Spiritual Leadership, Broadman

and H olman, Nashvi lle, Tenn. , 200 1 .
B lackaby, Henry T. , şi Claude V. King, Experiencing God, Broadman and

Holman, Nashville, Tenn. , 1 994.
Campolo, Tony, Is Jesus a Republican or a Democrat?, Word Publishing,

Dallas, Tex . , 1 99 5 .
____ , Speaking My Mind, Thomas Nelson, Nashville, Tenn. , 2005 .

Bibliografie 1 95
C ladis, George, Leading the Team-Based Church: How Pastors and Church
Staffs Can Grow Together into a Powerful Fellowship ofLeaders, Jossey-B ass,
S an Francisco, 1 999.
Coleson, Joseph, Ezer Cenegdo : A Power Like Him, Facing Him as Equal,
Wesleyan/Holiness Women Clergy, 1 996.
Collins, Jim, Good to Great, HarperCollins, New York, 2 00 1 .
"
Curry, Kent, şi Nita Curry, " Seven Key Characteri stics ofTeenagers Today ,
disponibil la http://www.nintyandnine.comlArchives/200302 1 7/ephemera. htm .
Darwin, Charles, On the Origin of Species, Harvard University Press,

Cambridg�, Mass . , 1 964.
___ , The Descent of Man and Selection in Relation to Sex, 2nd ed. ,
John Murray, London, 1 874.
Dayton, Donald, Discovering an Evangelical Heritage, Hendrickson

Publishers, Peabody, Mass . , 1 9 8 8 .
Dick, Dan R . , ş i Barbara MiIIer, Equippedfor Every Good Work: Building

a Gijts-Based Church, Discipleship Resources, NashviIIe, Tenn., 1 98 9 .
Ford, Leighton, Transforming Leadership: Jesus ' Way of Creating Vision,

Shaping Values and Empowering Change, InterVarsity Press, Downers Grove,
I I I . , 1 99 1 .
Foster, Richard J . , Disciplinele spirituale: Calea maturităţii creştine,

Editura Discipolul, Cluj -Napoca, 2008 .
Furr, James H . , Mike Bonem şi Jim Herrington, Leading Congregational

Change Workbook, Jossey-Bass, San Francisco, 2000 .
Gibbs, Eddie, şi lan Coffey, Church Next: Quantum Changes in How We

Do Ministry, InterVarsity Press, Downers Grove, I I I . , 2000.
Gladwell, Malcolm, The TIpping Point: How LUtle Things Can Make a Big
Difference, Little Brown and Company, Boston, Mass . , 2000 .
Greenleaf, Robert, Servant Leadership: A Journey into the Nature of

Legitimate Power and Greatness, Paulist Press, Mahwah, N. J . , 2002 .
Guiness, Os, The CaII, Word, NashviIIe, Tenn . , 1 99 8 .

Hayter, Mary, The New Eve in Christ, Eerdmans Publishing C o . , Grand

Rapids, Mich. , 1 98 7 .
Hunt, Susan, şi Peggy Hutcheson, Leadership for Women in the Church,

Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Mich . , 1 99 1 .
Jennings, Theodore W. Jr. , Good News to the Poor: John Wesley s

Evangelical Economics, Abingdon Press, Nashvi lle, Tenn . , 1 990.
Jones, Laurie Beth, The Path: Creating four Mission Statement for Work
andfor Life, Hyperion, New York, 1 996.
Kotter, John P. , Leading Change, Harvard Business School Press, Boston,

Mass . , 1 996.
Kouzes, James, şi Barry Posner, The Leadership Challenge, rev. ed.,

Jossey-Bass, San Francisco, 1 99 5 .
Lencioni, Patrick, The Five Dysfunctions of a Team , Jossey-Bass, San

Francisco, 2002 .
Mandelbaum, Michael, The Case for Goliath: How A merica A cts as the
Worlds Government in the 21s' Century, Public Affairs, New York, 2005 .
Maxwell, John c . , The 21 lrrefutable Laws of Leadership: Follow Them

and People Will Follow fou, Nelson B usiness, Nashville, Tenn . , 1 99 8 .
___ , The Maxwell Leadership Bible: Lessons in Leadership from the

Word of God, Thomas Nelson, Nashville, Tenn . , 2003 .
McNeal, Reggie, A Work of Heart: Understanding How God Shapes

Spiritual Leaders, Jossey-Bass, San Franc isco, 2000.
Nelson, Dwight, Pursuing the Passion of Jesus, Pacific Press Publishing

Association, Nampa, Idaho, 2005 .
Nouwen, Henri 1. M . , In the Name of Jesus: Reflections on Christian

Leadership, Crossroad Publishing Co., New York, 1 9 8 9 .
Pollard, Leslie N . (ed.), Embracing Diversity, Review and Herald Publi

shing Association, Hagerstown, Md., 2000.
Rost, Joseph, Leadership for the Twenty-First Century, Praeger, Westport,

Conn . , 1 99 3 .
Bibliografie 1 97
"
Scholer, Jeannette F. , " Tuming Reality Into Dreams , în Mickelse n,
Alvera
(ed.), Women, A uthority and the Bible, Intervarsity Press, Downers Grove, 11\ . ,
1 986.
Schwarz, Richard w. , John Harvey Kelogg, Review and Herald Publishing

Association, Hagerstown, Md. , 2006.
Seamands, David A., Healing for Damaged Emotions, Cook Communi

cations, Colorado Springs, Colo . , 1 9 8 1 .
S levcove, Jim, " Managing Your Mini stry" , în Youthworker, ianuarie/

februarie 2 004.
Standis q , Colin, " Reflections on Eight General Conference Sessions, Part

8", 1 5 April 2006, e-mail de grup .
Stanley, Paul D . , şi 1. Robert C linton, Connecting: The Mentoring Relation

ship You Need to Succeed in Life, NavPress, Colorado Springs, Colo . , 1 992.
Stott, John R . W. , Involvement: Being a Responsible Christian in a Non

Christian Society, voI . 1 , F leming H. Revell Company, Old Tappan, N. 1., 1 984.
Swenson, Richard A., Margin: Restoring Emotional. Physical. Financial.

and TIme Reserves to Overloaded Lives, NavPress, Colorado Springs, Colo., 1 992.
Swindol, Charles, Quest for Character, Multnomah Press, Portland, Ore . ,

1 987.
Trible, Phyllis, God and the Rhetoric ofSexuality, Augsburg Fortress Press,
Minneapolis, Minn . , 1 9 7 8 .
Vyhmeister, Nancy (ed.), Women i n Ministry: Biblical and Historical

Perspectives, Andrews University Press, Berrien Springs, Mich . , 1 99 8 .
Warren, Rick, Viaţa condusă de scopuri, Life Publishers International,

Springfield, Missouri , 2003 , 2004.
Wheatley, Margaret 1 . , Leadership and the New Science: Discovering

Order in a Chaotic World, Berrett-Koelher Pub lishers , San Francisco, 1 99 9 .
"
White, James, " The G i ft s - Their abj ect , Review and Herald, 2 8 februarie
1 856.
Wibberding, Laura, 2 3 iulie 2004, corespondenţă personală prin e-mail.
____ , 30 noiembrie 2005 , corespondenţă personală prin e-mail.

Ellen White Despre Leadership (Cindy Tutsch)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ellen White Despre Leadership (Cindy Tutsch)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ELLEN

CINDY TUTSCH, DMIN

rII- c... ......'"

Guidance for those who influence others

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Traducere: Loredana Sîrbu

Totodată apreciez sfaturile oferite de Caleb VinCross cu privire la

Nu pot să nu îmi exprim recunoştinţa faţă de prietenul meu, pas­

BIBLIOGRAFIE .......... . .........................................................

Ellen White ştie ! Ea înţelege inima unui lider, ea înţelege dorin­

de cărţi despre leadership de care dispunem azi, mai putem afirma

incluşi atât părinţii sau oamenii politici, educatorii sau adolescenţii,

Lucrarea lui ·llen White si ,

Dacă eşti creştin, eşti lider! O parte din responsabilitatea care

De-a lungul îndelungatei sale vieţi de scriitoare şi lider creştin,

I Ioan 16, 1 4; Romani 2,14; Isaia 8,20.

Gradul de autoritate a lui Ellen White

marea în înţelegere a învăţături i Scripturii şi în aplicarea acestor

în Hristos. Mai târziu, ea avea să explice că acest eveniment a avut o

l' Schiţe din viaţa mea, p. 36, 37 (în orig.).

" Faptele apostolilor, p. 9 (în orig.).

al bisericii, fiecare creştin să lucreze pentru salvarea celor "pentru

Sunt Ellen ---

Autorii consacraţi de cărţi de specialitate şi teoreticienii universi­

ajută să înţelegem cum este definită noţiunea de leadership în soci­

2 Leighton Ford, Transforming Leadership.

Î ntr-un cuvânt adresat conducerii unei şcoli, ea scria: " Conducătorii

Cauzele acestei abundenţe sunt numeroase, iar printre ele se pot

9 Rick Warren, Viaţa condusă de scopuri.

În dezbaterea dintre James Furr, Mike Bonem şi Jim Herrington14

1 7 VUlţa lui Iisus (Hristos, Lumina lumii), p. 671 (în orig.).

'" Margaret J. Wheatley, Leadership and the New Science.

si de dezvoltare a caracteru lui (chiar dacă se poate spune că lecţiile

23 George Cladis, Leading the Team-Based Church.

Dintre autorii contemporani care tratează despre unul sau mai

31! Mărturi� voI. 8, p. 238 (în orig.).

mai importantă decât treburile bisericii.42 Hagberg43 admite că

Corectitudinea politică sau integritatea ca motivaţie?

shipului prin slujire şi la domeniul economic. Ambii autori critică

... Blackaby şi Blackaby.

mind-o O denaturare a chemării. Asemenea lui Tony Campolo,48

să nu se înveţe să depindă de un singur om şi să se încreadă într-un

Ellen White şi resursele umane

Posner,57 care afirmă că liderul nu ar trebui să le spună oameni­

57 James Kouzes şi Barry Posner, The Leadership Challenge.

tate; în lumea naturalistă a lui Charles DaIWin64 nu există egalitate.

'" Charles Darwin, On the Origin of Species.

67 Evanghelizare, p. 472 (în orig.).

egalitatea dintre bărbaţi şi femei înaintea lui Dumnezeu. Într-una

nu trebuie să fie descurajat, nicio voce nu trebuie să fie adusă la tăcere;

Întâlnim zeci de afirmaţii de acest gen: "Tinerii şi tinerele ar trebui

care cel cu mai multă experienţă îl îndrumă pe cel cu mai puţină

75 Mărturii, voI. 9, p. 1 18 (în orig.).

Când vorbeşte despre mentoratul între egali (peer mentoring),

în poziţii de condu �ere şi autoritate îl determină pe 'blândul Isus,

aceasta: 'Dumnezeu este de partea celor săraci şi asupriţi şi este îm­

Care sunt cele mai importante calităţi

rădăcinile în relaţia continuă şi strânsă cu Isus, Cuvântul întrupat . . .

K' Nouwen, p. 45.

'3 Selected Messages, cartea 3.

ţilor prezentate în cărţile despre teoria leadershipului. Ford crede

mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos par să fie stăpâniţi de o

1 05 Mărturii, voI. 3, p. 1 98 (în orig.).

Nu pot să nu îmi exprim recunoştinţa faţă de prietenul meu, pas

Ellen White ştie ! Ea înţelege inima unui lider, ea înţelege dorin

Autorii consacraţi de cărţi de specialitate şi teoreticienii universi

ajută să înţelegem cum este definită noţiunea de leadership în soci

Posner,57 care afirmă că liderul nu ar trebui să le spună oameni

aceasta: 'Dumnezeu este de partea celor săraci şi asupriţi şi este îm

dintre Hristos şi Satana, recurentă în scrierile ei, se aseamănă pro

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul este che

Principiul de leadership al lui Ellen White: Pentru lider, Scrip

mai presus de ceea ce stă scris. Această lipsă de încredere în ade

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul pune înţe

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul se roagă pen

Principiul de leadership al lui Ellen White: Liderul-slujitor îi spri