Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
86
Imnul SBV „DANIEL ŞI PRIETENII SĂI”
versuri de Benoni Catană
87
Imnul SBV „DANIEL ŞI PRIETENII SĂI”
versuri de Benoni Catană
89
primejdie.”
Miercuri Copacul cel mare Daniel 4 Iacov 4:6 Colaj cu frunze Colaj – Copacul Quilling – Copac
„Dumnezeu stă împotriva naturale cel mare
Diagramă activităţi
Joi Cuvintele Daniel 5 Psalmi 29:2 pp Desen pe pahar Pahar decorat cu Pahar 3D
misterioase „Daţi Domnului slava seminţe
cuvenită Numelui Lui.”
Vineri Groapa cu lei Daniel 6 Psalmi 91:11 Păpuşă pentru Machetă – Groapa Origami - Leu
„Căci El va porunci deget cu lei
îngerilor Săi să te
păzească în toate căile
tale.”
90
91
92
Jocuri de rezervă
Nume încrucişate
Este un joc de cunoaştere, prin care copiii îşi învăţă
reciproc numele.
Sunt necesare foi de matematică şi pixuri.
Fiecare scrie cu litere de tipar propriul nume în
mijlocul foii (în pătrăţele).
La „start”, trebuie să caute persoana care poate face
să coincidă o literă a numelui său cu una a prenumelui
celuilalt; odată întâlnită, aceasta va trebui să scrie propriul
nume pe foaia celuilalt, şi invers. Fiecare va trebui, astfel,
să încrucişeze propriul nume cu acela al celorlalţi.
Se continuă până când toţi au adunat numele tuturor (dacă sunt mai puţini copii) sau se alocă un
anumit timp în care să se adune cât mai multe nume (în acest caz, câştigă cel care are cele mai multe
nume pe foaie).
Sugestie: copiilor mai mici, ar fi bine să li se explice bine, la început, cum funcţionează un
cuvânt încrucişat, sau să fie însoţiţi de un instructor care să-i ajute la scris.
Ritm şi atenţie
Varianta cu nume. Jucătorii stau aşezaţi pe scaune, în cerc. Conducătorul jocului (un instructor)
rămâne în picioare, în mijloc.
La început vor trebui să bată un ritm: de două ori bat din palme, de două ori bat genunchii şi tot
aşa. În timp ce se bate ritmul, conducătorul jocului indică o persoană. Aceasta trebuie să-şi spună
numele şi apoi să cheme pe cineva din cerc (o altă persoană indicată de conducătorul jocului). De
exemplu: „Ionel, Ionel, cheamă Alex!”. Alex, repede, va răspunde: „Alex, Alex, cheamă Maria” şi tot
aşa. Cine greşeşte (nu răspunde la apel, greşeşte ritmul, nu ştie numele cuiva pentru a-l apela etc.) iese
afară din joc. Conducătorul jocului trebuie să aibă grijă să indice toate persoanele.
Varianta cu numere. Jucătorii stau aşezaţi pe scaune, în cerc. Fiecare jucător primeşte câte un
număr. Copilul cu numărul 1 va începe jocul prin a striga propriul număr şi un alt număr la întâmplare,
cum ar fi, „unu-patru”. Apoi, copilul cu numărul 4 îşi strigă propriul număr urmat de un alt număr la
întâmplare, cum ar fi, „patru-nouă”.
Lăsaţi-i aşa câteva runde, apoi se adaugă un ritm: copiii bat de două ori din palme, apoi lovesc
de două ori palmele de genunchi. Copilul cu numărul 1 începe spunând de două ori numărul lui, pe
bătăile din palme, după care spune de două ori alt număr, la întâmplare, pe ritmul bătăilor pe genunchi.
De exemplu „unu-unu, patru-patru”. Jocul devine dificil, deoarece în timp ce bat din palme, copiii
trebuie să se concentreze pe numere. Scopul este de a vedea cât de multe runde pot juca fără să
amestece numerele şi bătăile din palme. Iese din joc cine greşeşte.
Capcana distractivă
Copiii se vor ţine de mâini formând două cercuri, unul mai mare şi altul mai mic, în interiorul
celuilalt. Când începe jocul, cercurile încep să se rotească în direcţii opuse. La comanda conducătorului
de joc, cercurile se opresc în loc. Copiii din cercul mic ridică mâinile în sus, iar cei din cercul mare intră
şi ies din cerc, în voia lor.
Luându-i prin surprindere, conducătorul comandă: „Mâinile jos!”, comandă la care copiii din
cercul mic lasă mâinile în jos şi cei din cercul mare, prinşi în acest cerc, sunt capturaţi. Ei se alătură
celor din cercul mic şi jocul continuă. Câştigă ultimii doi jucători care au rămas fără să fie prinşi.
Variantă: când în cercul exterior rămân puţini jucători, ei formează cercul mic şi jocul se reia.
93
Desenul imaginar
Materiale necesare: foi de hârtie, pixuri.
Participanţii sunt împărţiţi în două echipe, care vor forma două şiruri (la un număr mai mare de
jucători, se vor forma mai multe şiruri).
Ultimului membru din fiecare echipă i se şopteşte un cuvânt (cuvântul să difere de la o echipă la
alta), pe care el trebuie să-l reprezinte imaginar pe spatele celui din faţa sa. Acesta, la rândul lui, va
desena pe spatele celui dinaintea lui ceea ce el a înţeles. În acest mod, mesajul va fi transmis până la
primul din şir, care va realiza desenul pe hârtie.
Câştigă echipa care face un desen cât mai apropiat de cuvântul şoptit/desenat pe spate.
Poştaşul
Este un joc potrivit pentru copiii mici, care vor învăţa să stea cât mai cuminţi.
Se alege un copil care va fi postaşul. El va primi plicul şi va sta mai departe de restul grupului de
copii, în faţa unei uşi imaginare reprezentate de un cearşaf sau o pătură (sau chiar va ieşi din sală, dar
atenţie: trebuie să se audă dialogul prin uşă). Înainte să se întoarcă între copii, va bate la „uşă”. Între el şi
copii va avea loc un dialog:
Poştaşul: „Cioc, cioc, cioc!”
Copiii: „Cine e?”.
Poştaşul răspunde: „Postaşul”;
Copiii: „Ce ne aduce?”;
Poştaşul: „O scrisoare!”;
Copiii: „Pentru cine?”;
Poştaşul: „Pentru copilul cel mai cuminte!”;
Copiii: „Intră!”…
Poştaşul va „intra” şi va începe să se uite prin sală la
copii, pentru a alege un alt postaş. Îl va alege pe copilul care stă cel mai cuminte, dându-i plicul. Noul poştaş
iese afară şi jocul se reia.
Iepuraşii jucăuşi
Toţi copiii sunt „iepuraşi”, sărind şi ţopăind prin spaţiul de joacă, cu mâinile la cap ca şi cum ar
avea urechi mari. Când animatorul (conducătorul de joc) strigă: „Vine vânătorul!”, copiii trebuie să se
oprească în poziţia în care erau şi să stea nemişcaţi până când animatorul strigă: „Vânătorul a plecat!”.
Atunci pot să înceapă să sară din nou.
Timpul în care ar trebui să stea nemişcaţi ar trebui să fie de 5-10 secunde. Copii care se leagănă
sau cad în acest timp, sunt eliminaţi din joc. Jocul continuă până când rămâne 1 singur jucător
neeliminat; acela este declarat câştigător.
„Eu”
Jucătorii stau aşezaţi într-un cerc, pe scaune sau pe jos.
Pe rând vor trebui să spună „Eu”, fără să râdă. Dacă cineva greşeşte şi scapă un zâmbet, va primi
un cuvânt de la vecinul din dreapta lui (sau de la conducătorul de joc). Acest cuvânt va trebui să-l spună
de acum înainte de fiecare dată când spune „Eu”. De exemplu, primeşte cuvântul „Morcov”. Va trebui
ca de fiecare dată când îi vine rândul, să spună „Eu, Morcov”. Şi tot aşa. Ceilalţi nu trebuie să râdă.
Dacă se mai găseşte cineva să râdă, primeşte şi el un cuvânt.
Putem să decidem de la început câte cuvinte acceptăm să se adauge la „Eu”, iar persoana care
adună numărul, să fie eliminată.
Atenţie: dacă nu un instructor, ci copiii aleg cuvintele cuvinte pentru vecinii lor, trebuie să li se
explice de la început, foarte clar, că trebuie să aleagă cuvinte „de râs” dar nu jignitoare.
94
95
__________________________________________________________
(Nume)
Pentru participarea la Şcoala Biblică de Vacanţă
Biserica ______________________________
__________________ _____________________
(Data) (Pastor)
__________________________________________________________
(Nume)
Pentru participarea la Şcoala Biblică de Vacanţă
Biserica ______________________________
__________________ _____________________
(Data) (Pastor)
96
_________________________________________________________
(Nume)
Biserica ______________________________
__________________ _____________________
(Data) (Pastor)
_________________________________________________________
(Nume)
Biserica ______________________________
__________________ _____________________
(Data) (Pastor)
97