Cu Dumnezeu în fiecare zi

- Devotionalele saptamanale -
,
,
,

Acest fișier este proprietatea www.cristiboariu.com și este destinat strict celor

care s-au abonat la devoționalul săptămânal. Vă rugăm să nu îl trimiteți mai
departe fără acordul scris al Pastorului Cristi Boariu.

„Cristi Boariu Ministries” este o misiune destinată evanghelizării prin mesaje

text, audio și video. Se autosusține din vânzarea materialelor
creștine, de aceea vom fi recunoscători dacă veți spune și altora despre
resursele care v-au consolidat spiritual prin acest site. Vă mulțumim anticipat!

www.cristiboariu.com
 1 Aprilie

Sfințire, rodire și apoi slujire

„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți
trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu;
aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”
Romani 12:1

Oamenii sunt impresionați de daruri, Dumnezeu caută mai întâi roada. În

odaia de sus, mai întâi, și apoi putem merge până la capătul pământului.
Trăire cu fapta și apoi vom fi crezuți în ceea ce spunem cu vorba.

Dragoste înainte de prorocie. Înfrânarea poftelor înainte de a cânta solo în

față. Sfințenie înainte de a face minuni, că altfel te faci de minune. Golire de
fire și apoi umplere cu Duhul. Pe genunchi și doar apoi în picioare. Aprofund-
area Cuvântului, trăirea Lui și apoi predicarea Lui. Experiențe personale și
apoi experiențele altora.

Dacă aceasta va fi ordinea, atunci programele se vor transforma în servicii

divine. Cincizecimea nu va fi o amintire, ci o realitate. Iar casa Domnului va fi
într-adevăr o casă de rugăciune. Oamenii sunt impresionați de daruri,
Dumnezeu caută mai întâi roada. În odaia de sus, mai întâi, și apoi putem
merge până la capătul pământului. Trăire cu fapta și apoi vom fi crezuți în
ceea ce spunem cu vorba.
 8 Aprilie

Atenție la Valea Ono!

„Nu pusesem încă ușile porților când Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, și
ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că zidisem zidul și că n-a mai rămas nicio
spărtură. Atunci, Sanbalat și Gheşem au trimis să-mi spună: «Vino și să ne
întâlnim în satele din valea Ono.» Își puseseră de gând să-mi facă rău.”
Neemia 6:1,2

Terminase Neemia cu ziditul. Gata cu praful și cu mistria. Mai erau de pus

ușile porților, de finisat pe ici-colo și de făcut curat. Neemia și cu ai săi dădus-
eră la mistrie în timp ce Sanbalat și Tobia își dădeau cu părerea. Cei care
încurcă lucrul nu se pot bucura de realizările altora. Invidia nu le dă pace.
Dacă nu a fost ideea lor, dacă nu au fost ei în centru, nu se pot bucura de
zidurile altora.

De patru ori l-au chemat pe Neemia să meargă la întâlnire cu ei, să lase pe

alții să pună ușile, să lase pe alții la finisări. Doar atât vrea Diavolul: lucru
făcut pe jumătate. Întâlniri cu cei care descurajează, cu cei care ucid vise.

Îmi place răspunsul lui Neemia:

„Le-am trimis soli cu următorul răspuns: «Am o mare lucrare de făcut și nu

pot să mă cobor; cât timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.»”
Neemia 6:3

Și-a înțeles lucrarea. Și-a înțeles chemarea. Știa că nu va putea spune la

inaugurare: „Adu-ți aminte de mine, Dumnezeu!” dacă merge la întâlniri cu
cei din Valea Ono: cu băgătorii de vină, cu cei care țin scorul și cu cei care
bagă bețe în roate. Nu! El trebuia să fie lângă cei care se implică și să dea
exemplu personal!

Nu știu care e lucrarea pe care o faci. Nu știu dacă ți-ai identificat chemarea.
Ce pot să-ți spun este că Sanbalat și Tobia există și astăzi. Ei nu sunt doar
niște persoane, ci pot reprezenta orice lucru care te oprește din a continua
ceea ce ți-a dat Dumnezeu să faci!

Chemarea lor sună foarte frumos. Ei nu au o problemă cu tine, ci cu lucrarea

pe care ți-a dat-o Dumnezeu să o faci.

Ei vor să te coboare în vale, Dumnezeu vrea să te ducă pe munte la El.

Ei vor să te facă să renunți. Să pleci din teren în tribună și să fii din tabăra lor.
Ai grijă, pentru că pe ei nu Dumnezeu îi trimite!

„Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea.”

Neemia 6:12

Am văzut regresul spiritual al multora din cei care și-au bătut joc de alții care
se implicau. Care toată ziua râdeau și puneau porecle altora. Care mereu
aveau ce să bage de vină. Care și-au făcut vile în Valea Ono, dar care nu au
loc asigurat în Cer.

Ignoră-i! Concentrează-te pe lucrarea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu.

Cu smerenie, curaj și supunere față de liderii Domnului, continuă să dai la
mistrie, la betonieră, să torni apă pe mâinile lui Ilie sau să faci orice altceva e
nevoie.

Atenție la Valea Ono! Nu e niciun peisaj mirific acolo, ci doar antecamera

iadului. Iar când El închide ușa, rămân doar cei care L-au ascultat în totali-
tate. Nu știu care e lucrarea pe care o faci. Nu știu dacă ți-ai identificat che-
marea. Ce pot să-ți spun este că Sanbalat și Tobia există și astăzi. Ei nu sunt
doar niște persoane, ci pot reprezenta orice lucru care te oprește din a conti-
nua ceea ce ți-a dat Dumnezeu să faci!
 16 Aprilie

Pășunea de dincoace de Iordan

sau cea din Canaan?
„Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite şi au văzut că ţara
lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite. Apoi au adăugat:
«Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpânirea
robilor tăi şi să nu ne treci peste Iordan.»”
Numeri 32:1,5

Scopul pentru care i-a scos Dumnezeu pe evrei din Egipt a fost să-i ducă în
țara Canaan. Erau toți aproape de graniță când fiii lui Ruben și Gad au venit
cu o cerință ciudată: au cerut să rămână în afara țării, iar motivul principal a
fost faptul că pășunea era bună pentru vite. Nu au așteptat să treacă Iordan-
ul, să vadă cum e pășunea în Canaan, să vadă cum sunt promisiunile lui
Dumnezeu acolo.

Viața noastră este presărată cu alegeri. Oare care este factorul principal când
trebuie să luăm o decizie? Vitele? Mașina? Casa? Pășunea? Materialul?

Oh, în câte căsătorii am văzut că cel mai mult contează ceea ce se vede:
culoarea de la mașină, culoarea ochilor, valoarea vilei, însă pentru mulți con-
tează mai puțin valorile interioare: bunătatea, frica de Domnul, dragostea
agape, caracterul ales…

A plecat Naomi în Moab, pentru că era o criză materială enormă atunci în

Israel. Știți ce spune ea la întoarcere?

„La plecare eram în belşug...”

Rut 1:21

Și atunci întreb: oare de ce a mai plecat? Înseamnă că belșugul la care ea se

referă aici nu este cel material. Era un alt belșug pe care îl avea: familia, dar
pe care o pierduse între timp în Moab. De ce? Pentru că, spiritual vorbind,
Moabul are prețul lui.

Dragilor, să cerem multă călăuzire lui Dumnezeu ca factorul principal după

care alegem în viață să nu fie materialul. Să nu cumva să ratăm trecerea
Iordanului în Canaanul ceresc din cauza pășunilor trecătoare.

Nu este păcat să avem; noi ne folosim de aceste lucruri materiale, dar trebuie
să avem grijă să nu ne legăm inima de ele.

Dacă pășunea lumii acesteia e mai importantă decât pășunea verde din Psal-
mul 23, s-ar putea ca, din punct de vedere material, să fii pe plus, dar, spiritu-
al, cu siguranță vei fi pe minus...

Lot, când a ales, s-a uitat spre Sodoma și Gomora:

„Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului

era bine udată în întregime.”
Geneza 13:10

Și-a întins inițial corturile până la Sodoma. Nu spune: până în Sodoma.

Adică, probabil, a spus: „rămân lângă”. „Rămân aproape, dar nu intru acolo”.
Însă într-o zi a intrat, iar apoi, toată viața a fost un chin. (2 Petru 2:8)

Dacă am grajdul plin de „vite” și copiii mei ajung să iubească Sodoma și

Gomora, ce am câștigat? Dacă am conturile pline și rugăciuni fără lacrimi în
ele, mai sunt eu în clocot? Sodoma și Gomora nu ne oferă nimic gratuit.
Dacă nu am 30 de minute pe zi timp de citit din Biblie din cauză că „vitele” și
„pășunea” îmi ocupă tot timpul, atunci ce am câștigat?

Avraam a ales muntele, nu trifoiul și nici lucerna. A ales cu inima legată de

Dumnezeu și cu ochii ațintiți spre Cer. Pe munte nu e atât de multă verdeață
pentru vite, dar aerul este mai 52 curat. Rugăciunile sunt mai sincere, iar
prezența lui Dumnezeu mai aproape.

Trebuie să muncim. E absolut necesar să fim harnici și să ne îngrijim de fami-

liile noastre, să lucrăm cinstit ca să putem ajuta și pe alții care au nevoie
acută de ajutorul nostru. Dar să nu uităm: dacă nu trecem Iordanul din cauză
că ne legăm prea mult de vite și pășuni, pierdem totul.

Canaanul nostru este Cerul lui Dumnezeu. Valorile noastre sunt eterne. Nu
vreau să las ca munca să mă facă să pierd „timpul din odăiță”. Nu vreau să
las ca banul să ia locul bucuriei mântuirii. Nu vreau să las ca ceea ce este
trecător să înghită eternul.

Nu e mare lucru să ieși din Egipt, ci adevărata valoare e să ajungi în Canaan.

Să ne pregătim!

Se vede Canaanul în zare.

 23 Aprilie

Strigătele Regelui: „Mi-e sete!”

„După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit,
ca să împlinească Scriptura, a zis: «Mi-e sete.»”
Ioan 19:28

Buze crăpate. Gura uscată. Trupul sleit de puteri. Arșița zilei. 6 ore pe cruce.
Istoria confirmă că cel mai mare chin prin care un răstignit putea să treacă
era setea.

A fost Isus om ca și noi. A îndurat foamea (Matei 4:2), a trecut prin perioade
de sete (Ioan 4:7), a simțit oboseala (Ioan 4:6), a avut nevoie de somn
(Marcu 4:38). A plâns la mormântul lui Lazăr și S-a mâniat pe schimbătorii de
bani din Templu. Stările umane nu L-au ocolit, iar printre strigătele divine de
pe cruce este și strigătul uman al omului însetat.

Când treci prin boală, necaz, respingere, nevoi trupești sau nevoi materiale
să nu uiți că și El a trecut pe acolo. Te poate înțelege pe deplin și îți poate
veni în ajutor.

Pe de altă parte, strigătul Regelui de pe cruce făcea referire și la setea

omului care e apăsat de vina păcatului și care tânjește după o eliberare com-
pletă. Păcatul pustiește și usucă sufletul uman, iar Isus, care purta povara
păcatelor noastre, ne-a arătat cât de profund ar trebui să strige cel apăsat de
vină după eliberarea pe care doar Apa Vieții o poate da.

A spus în predica de pe munte:

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Matei 5:6

Păcatul nu satură. Păcatul tot timpul cere mai mult până îți ia sufletul. Doar
umblarea cu Isus în sfințenie poate potoli setea din noi. Acolo, pe cruce, Isus
ne-a reamintit ce predicase. Setea după neprihănire nu e o opțiune, ci o
necesitate.

Însetat, pe cruce, ne-a dat Apa Vieții tuturor. Dezbrăcat de soldații care au
tras la sorți cămașa Lui, ne-a îmbrăcat pe fiecare cu haina neprihănirii. Cu
coroana de spini pe cap, Regele ne-a făcut rost de cununi care se vor împărți
la finalul maratonului vieții pentru toți cei care au trăit o viață nouă.

Și tu strigi: „Mi-e sete!” Uneori fără să îți dai seama. Deși ești înconjurat de
mulți prieteni, ești tot singur. Deși ai o mulțime de feluri de mâncare, foamea
spirituală deseori nu ți-e împlinită. Avem sute de feluri de apă și de sucuri, și
totuși, sufletul însetat...

Nu înnăbuși acest strigăt! Spune-i lui Isus: „Doamne, mi-e sete după Apa
Vieții! Mi-e sete după o trezire în viața mea și a familiei mele! Mi-e sete după
o viață sfântă, liberă de păcat!”

Iar Cel care înțelege setea ta, va răspunde. El nu-ți va da oțet și fiere, ci
împlinirea după care tânjești.

Și apoi vei spune ca poetul Traian Dorz:

„Unde-i Domnul meu, o, unde-i,

inima mea-L cată,
după El cu dor aşteaptă
viaţa mea-nsetată –
arde, cheamă şi aşteaptă viaţa mea-nsetată.

I-am văzut odată Chipul

alb ca de ninsoare
şi de-atuncea nu-mi mai pare
albă nici o floare –
nu-mi mai pare-n lumea-ntreagă albă nici o floare.

Blând I-am auzit odată

Vocea Lui duioasă
şi de-atuncea nu-i cântare s-o mai simt frumoasă –
nu-i cântare-n lumea-ntreagă
s-o mai simt frumoasă.

Legănatu-m-au odată
dorurile Sale
şi de-atuncea nu-i pe lume
nici o pernă moale –
nu-i în lumea asta-ntreagă nici o pernă moale.

Însetat, băui odată

Apa Lui cerească
şi de-atuncea nu-s izvoare
să mă răcorească –
nu-s izvoare-n lumea-ntreagă să mă răcorească.

Mi-a sfinţit odată faţa

dulcea-I sărutare,
dorul după El de-atuncea
creşte tot mai mare –
fără margini, fără moarte, creşte tot mai mare.

Şi mă-ntreb: de n-ar fi-n lume

Dragostea-I curată,
cui i-aş mai fi dat eu oare
inima mea toată?
N-ar fi nimeni să mai aibă inima mea toată!”
 29 Aprilie

Schimbarea începe când

îți recunoști slăbiciunile
„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş.
Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel:
«Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi,
nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori
pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.» Vameşul stătea
departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept
şi zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»”
Luca 18:10-13

Atunci când te întâlnești cu Dumnezeu ai doar două opțiuni: cu deosebită

satisfacție și mândrie să Îi spui Lui punctele tale bune sau cu deosebită
smerenie și căință să Îi spui stările tale păcătoase.

Atunci când mergi la doctor pentru că te doare capul nu îi spui: „Domnule

doctor, am o inimă superbă, un ficat care funcționează bine și picioare sprin-
tene.” Nu ai cum să primești tratament pentru durere de cap câtă vreme vor-
bești despre mădularele tale sănătoase din corp.

Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult observi nevoia de
schimbare. Starea ta de păcat și sfințenia Lui îți vor provoca, dacă vii cu
smerenie și sinceritate, o reală căință și o adâncă dorință de schimbare.

Iar când există smerenie și căință, există și harul iertării.

„Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă

socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă
va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”
Luca 18:14

Schimbarea începe atunci când îți recunoști slăbiciunile. Schimbarea începe

atunci când vii în prezența lui Dumnezeu cu oglinda, nu cu binoclul. Când
privești prin binoclu întotdeauna vezi „mărit” tot ce fac alții. Când privești în
oglindă te vezi pe tine și îți vezi păcatele tale.

Să nu facem însă, următoarea greșeală: dacă vedem în oglindă cămașa

murdară, să schimbăm oglinda... Soluția e schimbarea cămășii, nu a oglinzii.

Smerenia acceptă schimbarea. Smeritul recunoaște starea în care este, arată

cu degetul spre el însuși, ca și tâlharul de pe cruce, și spune:

„Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”

Luca 5:8

Când te vezi atât de păcătos și nevrednic încât Îi ceri lui Dumnezeu să plece
de la tine, se întâmplă o minune: El vine mai aproape, iar când vine mai
aproape, vine cu iertare, har și mântuire.
 6 Mai

Un nume bun
„Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor,
şi ziua morţii, decât ziua naşterii.”
Eclesiastul 7:1

Un nume bun înseamnă o mărturie bună. Înseamnă a fi de încredere, a avea

cuvânt, a fi om de caracter.

O persoană care are un nume bun lasă în urma sa numai lucruri de calitate.
Îți dorești să mai fii în preajma ei pentru că ai de la cine învăța.

Un nume bun se câștigă în ani de zile și se poate pierde în câteva minute.

Cel mai scump parfum realizat vreodată, Shumukh, a fost lansat în Dubai și a
costat 1,29 milioane de dolari. În prezent, există doar o singură sticlă din
această ediție limitată, iar valoarea acesteia va continua să crească în timp.

Biblia spune că un nume bun prețuiește chiar mai mult decât Shumukh,
pentru că ceea ce nu se poate cumpăra cu bani, caracterul, valorează mai
mult decât toți banii din lume. Un nume bun răspândește un miros mai frumos
și mai puternic decât orice parfum.

Doar la o persoană cu un nume bun, finalul valorează mai mult decât începu-
tul.

Pe cel care are un nume bun îl prețuiești, îl apreciezi. Atunci când termină
lucrarea, când vezi ceea ce a realizat, îți dai seama că promisiunile de la
început au fost îndeplinite.

Azi, ai o nouă oportunitate să mai adaugi valoare numelui tău bun.

Să lași în spatele tău un miros mai puternic decât Shumukh.

 14 Mai

Venituri și cheltuieli
Spunea Alexandre Dumas că „banul este un servitor bun, dar un stăpân rău”.

E posibil fie să folosim noi banul, fie să ne folosească banul pe noi.

Biblia are sfaturi deosebit de valoroase, nu doar în domeniul familial, spiritual

sau social, ci și în domeniul financiar.

Îndemnul înțeleptului Solomon este ca, înainte să ne gândim la cheltuirea

banului, să ne gândim cum să-l câștigăm. A avea un venit stabil înainte de a
face o cheltuială anume înseamnă înțelepciune.

Întâi ai grijă de venituri și apoi gândește-te la cheltuieli. Educația financiară

după modelul biblic scutește familia creștină de multe probleme.

Isus spunea:

„Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi
facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?”
Luca 14:28, 40

Dacă cheltuiești mai mult decât câștigi, atunci niciodată nu vei progresa și nu
vei ieși din probleme.

Înainte de a cumpăra ceva întreabă-te: „Am cu adevărat nevoie de acest

lucru? Îl iau pentru că îmi e de folos sau îl cumpăr doar ca să-i impresionez
pe alții? Cumpăr doar ca să îl folosesc o dată pe an sau e ceva care mă ajută
în viața de zi cu zi?”

Fii cu mare atenție la cheltuielile personale sau familiale. Fă-ți o evidență

zilnică atât a intrărilor, cât și a ieșirilor. 22% dintre familiile care se destramă o
fac din cauza problemei banilor. Cheltuielile nejustificate dublate de veniturile
insuficiente sau neconstante duc în viața de cuplu la probleme care uneori
devin ireversibile.

Copiii noștri vor învăța cum să se raporteze la bani uitându-se la noi, părinții.
86% dintre cei care economisesc recunosc că au învățat acest lucru de la
părinții lor. Deci dacă eu sunt un părinte echilibrat și econom, am șanse mari
ca și copiii mei să fie la fel. Copiii fac ce fac părinții, nu ce spun părinții...

Pune mare preț pe echilibru și în domeniul financiar! Astfel, vei fi scutit de

multe probleme care pot apărea din lipsa acestuia!
 18 Mai

Urșii și miștocarii
„De acolo s-a suit la Betel. Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit
din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: «Suie-te, pleşuvule!
Suie-te, pleşuvule!» El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat
în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure
şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii.”
2 Împărați 2:23,24

Betelul, care înseamnă „Casa Lui Dumnezeu”, un loc în care Dumnezeu

trebuia să fie bine-cunoscut, bine-venit și un loc în care să Se simtă ca
acasă, ajunsese un loc idolatru (1 Împărați 12:29).

Dumnezeu trimisese nu o dată profeți cu mesaje speciale pentru trezirea

Betelului și a întregului Israel (1 Împărați 13:4 ș.a.m.d). Tot acolo era și o
școală a prorocilor.

Pe acolo a trecut și Ilie, deci locuitorii din acel loc nu erau deloc străini nici de
Legea lui Dumnezeu, nici de mesajele de avertizare ale profeților.

Elisei era în trecere prin Betel. Era cunoscut acolo. Oamenii vorbeau peste
tot despre înălțarea lui Ilie la Cer, cât și despre faptul că Elisei avea misiunea
de a continua lucrarea lui Ilie. Deci, în niciun caz nu vorbim aici despre o
bătaie de joc la adresa unui necunoscut. Despre o greșeală sau despre o
pripire a unor copilandri în a-și bate joc de cineva fără păr pe cap.

„Na’ar” este cuvântul ebraic folosit pentru băiețași. Același cuvânt care a fost
folosit pentru Iosif când avea 17 ani (Geneza 37:2).

Ismael a fost descris ca „na‘ar” când avea peste 13 ani. Sihem, cel care a
abuzat-o pe Dina, este descris ca „na‘ar”. David este descris ca „na‘ar” când
Saul îi spune:

„Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil.”

1 Samuel 17:33

Deci nu vorbim în acest context de copii de 5 ani care strigă după un

bătrânel, ci de adolescenți care știau către cine strigă, știau de misiunea lui
Elisei și, totuși, aleg să îl batjocorească în mod direct și conștient!

Când îi spun: „Suie-te, pleşuvule!” ei de fapt nu spun altceva decât: „Dacă tot
zici că ești urmașul lui Ilie, suie-te și tu la cer, chelule, cum s-a suit profesorul
tău...”.

Chelia era privită ca un fel de rușine. Era una din consecințele leprei, dar era
considerată atunci și un semn al degradării fizice și mentale a unui om.

Prin urmare, acești tinerei nu doar au râs de un bătrân, ci efectiv au acționat

cu o intenție drăcească în a-l batjocori pe omul lui Dumnezeu și lucrarea
Duhului Sfânt care era în el! Când batjocorești vasul, automat batjocorești și
conținutul. Cu alte cuvinte, ei au spus: „Leprosule! Tu și profeția! Nu ne
temem de tine! Du-te sus! Du-te sus!”

Aceasta e metoda Diavolului de a se opune lucrării lui Dumnezeu, batjocorind

mesagerul și batjocorind Cuvântul Lui Dumnezeu! Se leagă de lucruri de
nimic din viața unui om (în acest caz, de lipsa părului) pentru a denigra toată
chemarea și lucrarea acelei persoane. Exact la fel face și astăzi!

Elisei i-a blestemat. Ce înseamnă acest lucru? Că i-a înjurat? Că le-a

răspuns la fel? Că i-a batjocorit și el? Nu! Ceea ce înseamnă e că a rostit o
judecată în dreptul lor! Le-a pus în față condamnarea, la fel cum Dumnezeu a
făcut în Deuteronom 11:26.

Avem posibilitatea să alegem. Avem posibilitatea să ignorăm binecuvântarea

și automat alegem blestemul. Repet, ceea ce Elisei a făcut a fost doar să le
arate faptul că, prin atitudinea lor conștientă și voită, ei au ales blestemul.

Atunci când nu alegem binele, ascultarea de Dumnezeu, sfințenia, nu ne

rămâne altceva decât ignoranța, moartea pentru păcat, blestemul. Fără
Dumnezeu și fără ascultare de El nu mai există protecție și nici fericire.

Care era pedeapsa Legii pentru neascultare? De cele mai multe ori, scurtar-
ea vieții. Elisei nu a chemat urșii din pădure. Urșii doar au fost modul Lui
Dumnezeu de a-i pedepsi pe acei tinerei pe loc.

Ah, e dur Dumnezeu că-i pedepsește pe loc? Ca și pe Anania și Safira?

Dreptatea Lui poate face acest lucru. E Dumnezeu și poate face tot ce vrea.
(Psalmul 115:3)

Ce am eu de învățat de aici? Faptul că Dumnezeu ne-a dat libertatea să

alegem. Ce face omul? Continuă să păcătuiască pentru că Dumnezeu nu
pedepsește întotdeauna pe loc:

„Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea

dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină
inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.”
Eclesiastul 8:11

„Vezi?”, zise cineva nu demult. „Am înjurat și nu m-a trăznit!” Și? „Am curvit!”
spuse. „Am mințit, am furat, am înșelat; și ai văzut că nu mi s-a întâmplat
nimic?” Și? Asta ar trebui să te smerească, să te facă să vii cu multe lacrimi
înaintea lui Dumnezeu.

Dacă nu ai fost pedepsit, e datorită marii lui îndurări și răbdări pe care o are
cu noi. Dar atenție! Dumnezeu are răbdare, însă nu nesfârșită răbdare!

Să fim atenți la cuvintele rostite. Ne lăudăm cu 2.000 de ani de creștinism,

dar înjurăm ca la ușa cortului. L-am pus pe Sfântul Petru în bancuri și am
ajuns să ne batem joc de preoți și pastori, de biserică și de sfințenie. Am
glumit pe seama Sfântului Duh și am luat la mișto pe cei care trăiesc după
Cuvântul lui Dumnezeu scris în Sfintele Scripturi.

Își bate joc o Românie întreagă de tinerii care merg la biserică, iar pe cei care
vin la 5 dimineața de la discotecă îi aplaudă și le spune că fac bine. Mamele
care nasc copii sunt umilite cu cuvinte grele, iar femeile care fac avorturi sunt
aplaudate... Cei care doresc educația sunt batjocoriți, iar cei care preferă
distracția sunt apreciați. Facem și noi ce au făcut copiii din Betel, dar la o
scară mult mai mare...

Grijă mare la cuvinte!

„Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină,

şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Matei 12:37

Dumnezeu nu tratează deloc cu ușurință atitudinea noastră la mesajele pe

care El ni le transmite! Apropo, știți că hula împotriva Duhului Sfânt nu se
iartă niciodată (Matei 12:31)? Această hulă nu e altceva decât necredința. Și,
dacă nu crezi că Dumnezeu îți vorbește, nu poți fi iertat niciodată de păcatele
tale... Dacă te opui mesajului Său, nu poți primi binecuvântarea Sa.

Haideți să ne pocăim, dragilor! Să ne „căim de păcatele săvârșite”, cum

spune DEX-ul limbii române. Pocăința nu e o sugestie, ci o poruncă.

„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte

acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască…”
Faptele Apostolilor 17:30

Să nu uităm că și miștocăreala și tupeul și batjocura sunt tot păcate. Să ne

oprim din a râde de oamenii care ne cheamă la apropiere de Dumnezeu...

Și atunci, în loc de pedeapsă, Dumnezeu ne va da iertare. În loc de blestem,

vom primi binecuvântarea Lui, iar în loc de iad, vom primi Raiul...
 26 Mai

Ucigașul din Texas

Salvador Ramos. Un tânăr care, în 25 Mai 2022, imediat după ce a împlinit
18 ani, a ajuns, pe toate canalele de știri naționale și internaționale. Nu
pentru o faptă bună, ci pentru că, după ce și-a rănit grav bunica, a furat o
mașină și a mers la o școală primară din Uvalde, Texas, unde a împușcat
mortal 19 copii și 2 profesori.

Fiecare efect are o cauză. Orice comportament anormal are în spate o com-
binație de factori anormali. Care sunt aceștia în cazul lui Salvador Ramos și
în cazul multor alți copii?

În primul rând, băiatul a fost încă de mic bătaia de joc a colegilor lui pentru
faptul că vorbea bâlbâit. A suferit ceea ce se numește „bullying”: un act de
violență fizică, verbală sau psihică. În școală, mulți elevi caută alți copii mai
slabi decât ei și încearcă să-i domine prin agresivitate verbală sau fizică (îi
lovesc, le scot în evidență defectele fizice, îi jignesc sau le pun diverse pore-
cle).

În al doilea rând, Ramos a avut probleme cu părinții. Înjurăturile și violența

verbală nu lipseau din casa lor. Vecinii au mărturisit că de multe ori au auzit
bătăi între băiat și mama sa. În cele din urmă, ea l-a dat afară din casă.

De asemenea, Ramos a avut probleme cu singurătatea. S-a izolat de alte

persoane, simțindu-se respins. De la această izolare până la depresie nu a
fost decât un pas. Jocurile violente pe calculator au făcut parte din mediul în
care a crezut că se regăsește, însă aceste jocuri l-au transformat și mai mult
într-o fiară sălbatică.

Ce învăț de aici ca și părinte?

Învăț că trebuie să fiu atent cu educația copilului meu. Dumnezeu ne-a

încredințat moștenirea Sa, iar fără implicarea Cuvântului Său în creșterea
copilului, mai devreme sau mai târziu, acel copil va ajunge să-și distrugă
viața. Înțeleptul Solomon ne-a avertizat cu mult timp înainte:

„…copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.”

Proverbele 29:15

Unii își distrug viața răzbunându-se pe alții, ca în cazul lui Ramos. Alții își
distrug viața căutând evadarea în vicii. Alții ajung în depresii și apoi în
sinucideri. Nimeni, însă, nu ajunge acolo dintr-o dată. Problemele din familie
sunt o moștenire pe care copilul o duce cu el peste tot! Carențele din edu-
cație sunt găuri care nu vor mai putea fi acoperite toată viața. Lipsa celor 7
ani de acasă nu va putea fi suplinită de nimic!

O educație aleasă nu poate exista fără părinți care au ca scop principal

ascultarea de Dumnezeu. Autoritatea părinților e garantată de rămânerea sub
autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Familia în care e prezent Dumnezeu se
bucură de armonie, de pace și de unitate. Iar aceste valori se transmit și în
caracterul copilului.

Mai învăț, ca și părinte, că trebuie să fiu atent la anturajul copilului. Prin

comunicare cu el e necesar să aflu despre comportamentul lui și al colegilor
atunci când nu e în prezența mea. Dacă copilul meu are un defect de vorbire,
de sănătate sau orice altceva, nu-l voi umili mai tare, ci îi voi vorbi despre
celelalte valori pe care le are, încercând să contrabalansez comportamentul
defectuos al colegilor.

Totodată, e necesar, ca și părinte, să fiu atent la modul în care copilul meu își
ocupă timpul liber. E necesar și un timp de joacă zilnic, dar prioritar este
învățatul, implicarea lui la treburile casei (în funcție de vârstă) și implicarea lui
în slujirea pentru Dumnezeu (învățatul să cânte la un instrument muzical îi va
lua o mare parte din timp și îl va ține ocupat cu o îndeletnicire importantă prin
care el se va dezvolta).

Combinația de factori pentru Ramos a fost letală: eșec școlar, eșec social,
eșec familial și fascinația pentru jocurile care promovează violența. Dacă
acești factori ar fi fost pozitivi, viețile a 21 de persoane ar fi fost salvate.

Ramos ar fi avut un viitor strălucit și poate ar fi influențat și pe alții în bine…

Poate că America se va trezi. Poate că România se va trezi. Poate că fami-

liile se vor trezi. Să înțeleagă că atunci când scoți Biblia din școli, doar armele
îți mai rămân. Atunci când Dumnezeu nu e implicat în educația copilului,
Diavolul se implică de la sine. Atunci când părinții sunt preocupați mai mult de
bani decât de copii, vor plânge toată viața.

Să ne ținem copiii mai aproape. Să le vorbim de Estera și de Moise. De Rut

și de Daniel. Să fim noi, ca părinți, modele pentru ei. Să îi îndrumăm spre
Dumnezeu. Să le punem Biblia în mână când învață să citească, nu telefonul.

Să mergem noi ca părinți la Biserică și să-i ducem și pe ei cu noi. Să-i

implicăm în fapte bune. Să petrecem timp cu ei. Copiii sunt singura moștenire
pe care o ducem cu noi în veșnicie…

Merită să investim în ei pentru că această investiție e pe durată infinită.

 3 Iunie

Sacrificiul de azi
„Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg.
Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt.
Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva,
după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”
1 Corinteni 9:26,27

Atât în Biblie, cât și în viața de zi cu zi, întâlnim două moduri principale de

sacrificiu: cel pentru viața de aici și cel pentru viața de dincolo. Ambele au la
bază principiul următor: sacrifică ceva drag azi pentru un mai bine mâine.

De asemenea, sacrificiul de azi poate avea ca scop binele personal sau

binele aproapelui meu.

Viața fără sacrificiu naște mediocritatea. Adică rutina, rugina și apoi ruina.

Dacă vrei să devii bețivanul satului, nu trebuie să faci niciun sacrificiu. Dacă
vrei să devii însă un medic de succes, va trebui să sacrifici ieșirile cu prietenii
și serile petrecute la film.

Provocarea generației noastre este aceea de a nu merge cu valul. Cu cei

care nu mai fac niciun efort, ci se mulțumesc cu falimentul, cu tinerețea
ratată, cu familia destrămată.

Va trebui să învățăm că doar ce se naște din durere, din efort, din luptă con-
tinuă și muncă asiduă are ca țintă cununa de mai târziu.

Fii un luptător! Sacrifică azi ceea ce-ți place pentru un mai bine pe care-l vei
avea mai târziu.

Valabil atât pe plan material, cât și pe plan spiritual.

 10 Iunie

Ridică, nu doborî!
Felul în care îi tratăm pe cei de lângă noi reflectă caracterul nostru.

Atunci când are loc un accident, poți să fii doar un curios. Să îți dai cu păre-
rea că cel accidentat nu purta centură sau că circula cu viteză prea mare.

Sau poți să fii un reporter. Un reporter care exagerează. Care, dacă ți-ai rupt
mâna, va spune că ești în comă. De ce? Pentru că titlurile pompoase atrag
clickurile. Exagerările se vând bine pe piața curioșilor.

Poți să fii, de asemenea, un polițist. Să împarți amenzi sau să vezi dacă au

fost urme de frânare.

Însă cel mai de dorit e să fii medic. Ați văzut medic care stă pe telefon în timp
ce persoana rănită își dă duhul? Sau care își dă cu părerea că rănitul nu
purta centură? Oh, câtă nevoie avem de medici spirituali! De oameni care să
știe să facă o resuscitare, să știe să ia în brațe pe cel căzut, cum a făcut
Pavel cu Eutih.

Curioși și reporteri avem destui. Polițiști? La fiecare pas. Să te ferească

Dumnezeu să cazi pe mâna lor în ziua cea grea...

Creștinul firesc zdrobește pe cel căzut. Cel duhovnicesc îl ridică.

Tu să fii un om care ridică! Un om care se apleacă! Fii ca și Samariteanul

către cel căzut între tâlhari.

Iar cel care se apleacă va fi într-o zi răsplătit. De cine?

De Dumnezeu care contabilizează toate eforturile medicilor spirituali.

 15 Iunie

Calități necesare în căsătorie:

HĂRNICIA
„Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit:
«Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.»”
2 Tesaloniceni 3:10

Aveam 7 ani când am învățat să mulg vaca. Pe la 9 ani am cosit prima dată
lucerna, iar când aveam cam 12 ani, deja făceam cu fratele meu cu rândul la
bucătărie, la spălat de vase. Mă întrebam atunci supărat: „De ce? De ce
părinții nu ne lasă să ne jucăm toată ziua? De ce trezitul de dimineață, pentru
școală, și apoi munca de zi cu zi sunt necesare?”

Azi, înțeleg. Mai deunăzi am ajuns la 5 dimineața acasă dintr-o slujire. După
câteva ore de odihnă, am intrat cu soția și cu primii 4 copii la lucru în solarul
din curte. Nu pentru că nu ne-am permite să cumpărăm un kg de roșii din
piață, ci pentru că am înțeles că, dacă ți-e greu când ești mic, îți va fi ușor
când vei fi mare.

Pregătirea pentru căsătorie nu se face la altar, cu 10 minute înainte de

rugăciunea pentru miri… Hărnicia nu se cultivă cu telefonul în mână toată
ziua. Calitatea aceasta, care pe zi ce trece devine tot mai rară, se formează
de când copilul e mic, de către niște părinți responsabili. E bine să știe copilul
de mic să dea cu sapa, dar și să umble cu mapa. Să fie învățat și cu buretele
de spălat vase, și cu studiile pentru licență. Și cu mopul de spălat pe jos, și
cu scrisul la calculator.

Mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că m-a binecuvântat cu o soție

harnică. Crescută într-o familie cu 12 copii, a învățat, la rândul ei, ce
înseamnă hărnicia. A învățat să lege vrejurile de roșii, dar și să studieze 5 ani
de facultate. Să ducă vaca la păscut, iar, în același timp, să fie la zi cu desig-
nul de interior.

În Biblie nu găsim ceva pozitiv despre LENE. Dimpotrivă! Scriptura ne aver-

tizează că lenea e ca un buldozer care distruge casa:

„Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda, și când

se lenevesc mâinile, plouă în casă.”
Eclesiastul 10:18

Hărnicia, însă, e o comoară:

„Leneșul nu-și frige vânatul, dar comoara de preț a unui om este munca.”
Proverbele 12:27

Femeia care poate fi lăudată la porți cu faptele ei este femeia harnică:

„Ea face rost de lână și de in și lucrează cu mâini harnice.”

Proverbele 31:13

Oh, câte familii am întâlnit unde o femeie harnică a dat de un bărbat leneș!
Sau invers... Unde copiii sunt dezorientați. Unde cel harnic trebuie să facă și
partea „puturosului”… Oh, ce greu e în acele familii! Oh, câte suspine sunt
acolo unde doar unul trage la „carul” familiei…

Nu e suficient să fim harnici. Trebuie să facem și muncă de calitate. Că am

văzut mulți harnici care și-au bătut joc de muncă. Au terminat repede, dar au
lucrat prost. Au uitat ce spune apostolul Pavel:

„Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul,

nu ca pentru oameni…”
Coloseni 3:23

Hărnicia merge bine la pachet cu CALITATEA și cu INTEGRITATEA. Un om

care muncește din greu, face calitate, iar ceea ce promite și duce la bun
sfârșit e de mare valoare. Oh, ce casă binecuvântată are un astfel de om! Ce
copii deosebiți pot crește astfel de părinți, care să ducă mai departe valorile
acestea fără de care nicio familie nu rezistă…

Deosebită valoare e să ai un partener care știe ce înseamnă munca. Acea

persoană va fi atentă cu cheltuirea banilor pentru că știe cum se fac acei
bani. Cine muncește din greu, cheltuiește cu greu. Cine câștigă ușor banul, îl
va cheltui repede. Rebeca a scos zeci de găleți de apă pentru cămilele lui
Eleazar. Nu a făcut febră musculară și nu a trebuit să stea în pat 2 săptămâni
ca să-și revină, deoarece era obișnuită cu munca. Dacă Isaac nu își lua o
astfel de fată, tot ce a strâns împreună cu Avraam s-ar fi „dus pe apa Sâm-
betei”…

Fiți atenți, dragilor! Deschideți-vă bine ochii! Întrebați-vă viitorul partener ce

știe să facă… Dacă e la școală încă, întrebați-l ce a muncit în vacanțele de
vară? Dacă a terminat școala de câțiva ani, întrebați-l unde a lucrat până
acum și ce a făcut cu banii câștigați? Dacă un patron te întreabă despre CV
și nu riscă să te angajeze dacă ești un pierde-vară, cu atât mai mult pentru o
relație de căsătorie trebuie să te intereseze ce știe să presteze viitorul parten-
er.

Dacă lucrează la „buzunarul lui tata și-al lui mama”, cum scria un băiat pe
Facebook la profil, la „locul de muncă”, fugiți repede de el! Dacă ea a fost
crescută în puf, toată ziua la saloane de bronzat, menajată de o mamă care a
făcut totul prin casă ca „domnișoara” să aibă timp de manichiură și pedichiură
și de ieșiri în fiecare zi cu prietenele, fugiți! Nu o veți schimba!

„Ce este strâmb nu se poate îndrepta

și ce lipsește nu poate fi trecut la număr.”
Eclesiastul 1:15

Știu MULTE cazuri unde mizeria domnea în camera „domnișoarelor”, dar

când acestea ieșeau în oraș, genele false și parfumurile de marcă nu lipseau!
Băieții care erau atrași de imaginea falsă construită de aceste leneșe habar
nu aveau ce dezordine era în spatele lor! Am stat de vorbă nu o dată cu
tinere care au făcut curat în casele multor „doamne” din străinătate și mi-au
spus îngrozite că imaginea din public ale acelor femei nu e deloc cea de
acasă!

Ne spuneau bătrânii că, în trecut, când mergeai la pețit la cineva, în unele

zone din țară, se cerea un pahar cu apă ca să vezi cât de curat era acel
pahar. Nu o dată era deschis dulapul de haine prin surprindere ca să vezi
dacă caracterul bate cu imaginea. Și vă mirați că acele familii rezistau pentru
toată viața, iar multe de azi nu rezistă nici după luna de miere?

Am întâlnit cu groază familii unde el, om harnic, câștigă mii de euro pe lună,
iar ea stă toată ziua prin oraș la cumpărături. Femei pe care cu glas dulceag
le auzi mereu: „iubi, iubi”, dar care, în 3 zile de „shopping”, își lasă bărbatul
cu portmoneul gol. Dacă ai dat de o așa „pițipoancă”, atunci ai avut ocazia să
vezi ce „dulce” e drumul vieții. Grepfrut stors până la ultima picătură.

Știați că sunt oameni care după 10 ore de muncă se simt bine? Și, în același
timp, sunt oameni care numai când se gândesc că trebuie să se apuce de
treabă îi ia durerea de cap? Au „rău de mare”, deși trăiesc toată ziua pe
uscat…

A primi copii de la Dumnezeu este o mare binecuvântare. Dar a-i primi și a-i
crește necesită hărnicie.

Să te trezești mai devreme decât copiii e un sacrificiu care se face zeci de ani
după căsătorie. Curățenie, călcat, teme și alte activități în care cei doi part-
eneri se ajută reciproc vor avea rod doar dacă există hărnicie. Fie că ești fată
sau băiat, nu uita că schimbatul scutecului are mare legătură cu „I love you”.

Închei spunând că dacă ești un „nimeni” înainte de căsătorie, cu siguranță vei

deveni „cineva” după căsătorie. „Cineva” să ducă gunoiul. „Cineva” să aspire.
„Cineva” să…

Încearcă să fii un „cineva” și înainte de ziua nunții. „Cineva” care să ajute la

treabă prin casă. „Cineva” care să gătească… „Cineva” care să repare broas-
ca de la ușă. „Cineva” care să…

Oare câți își doresc să fie un așa „cineva”?

Deschideți-vă bine ochii, dragi tineri, care doriți să vă căsătoriți! Studiați bine
Proverbe 31! Căminul fericit al iubirii are acest diamant de mare preț numit:
hărnicia.
 24 Iunie

Măsura
„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere,
de dragoste și de chibzuință.”
2 Timotei 1:7

Într-o ședință aprinsă de parlament, Nicolae Iorga, cu un aer vădit de superi-

oritate, l-a întrebat pe I.C. Brătianu, pe atunci prim-ministru al României: „Ce
poate să învețe un istoric de la un inginer?”. Iar Brătianu a răspuns sec și
apăsat: „Măsura, domnule profesor, măsura!”

Avem nevoie de măsură în fiecare domeniu al vieții. Lipsa ei va duce la

abuzuri care, mai târziu, vor duce la colaps în acel domeniu. Omul care nu
are un echilibru bine stabilit în tot ceea ce face, mai devreme sau mai târziu,
se va distruge și-i va afecta negativ și pe cei de lângă el.

Avem nevoie de măsură în vorbire. Prea ușor ne dăm cu părerea despre

cineva fără să fi băut măcar un ceai cu persoana respectivă. Prea repede ne
arătăm că știm totul, că suntem stăpâni pe portretul oricărei persoane, iar mai
târziu, cu regrete, ne dăm seama că am exprimat o imagine deformată.
Măsura în vorbire este caracteristică omului stăpân pe el. A omului care se
poate controla. Care are sânge rece. Care nu poate fi iritat ușor. Vorbele
noastre arată măsura caracterului nostru. Doar ce e în interior poate da pe
afară…

„Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește.”

Proverbele 29:11

Avem nevoie de echilibru și în muncă. Creșa nu va suplini neimplicarea ta în

familie. Școala duminicală cu un desen despre David și Goliat, o dată pe
săptămână, nu va rezolva neimplicarea ta în educația copilului tău, o neimpli-
care cauzată de prea multă implicare în lucrurile materiale. Dacă muncim
12-14 ore pe zi ca să facem mulți bani, iar apoi dăm acei bani pe tratamente
la spital pentru bolile cauzate de stres, ce am rezolvat? Dacă partenerul
nostru suferă din cauza lăcomiei noastre, oare putem suplini cu bani ceea ce
s-a distrus prin lipsa măsurii? Avem nevoie de măsură în îmbrăcăminte. Omul
echilibrat și în acest domeniu pune preț pe modestie, nu pe senzualitate. Pe
interior mai mult decât pe exterior. Înălțimea valorilor noastre se vede și în
felul în care ne îmbrăcăm. Oamenii care dau mii de euro pe haine și prea
puțini bani pe o carte folositoare nu arată deloc chibzuință și măsură.
Investiția în imagine, în detrimentul investiției în caracter, arată o lipsă mare
de înțelepciune.

Avem nevoie de măsură și în felul în care ne hrănim. O dietă neechilibrată îți

va produce boli de care, mai târziu, vei încerca din răsputeri să scapi, însă
șansele de succes vor fi mici. „Cuțitul măsurii” să nu ne lipsească niciodată:

„Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:

pune-ți un cuțit în gât, dacă ești prea lacom. Nu pofti mâncărurile
lui alese, căci sunt o hrană înșelătoare!”
Proverbele 23:1-3

Dacă mereu te ridici cu greu de la masă, te vei așeza cu ușurință pe scaunul

medicului nu peste multă vreme. „Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să
mâncăm” sunt vorbe care ar trebui să ne readucă aminte de… măsură.

Toate își au timpul lor. E nevoie de măsură în fiecare zi. Nu încerca să le

aglomerezi pe toate într-un singur moment. Nu te chinui să ai într-o
săptămână ceea ce alții au dobândit în 20 de ani! Lucrurile frumoase care nu
sunt făcute la vremea lor devin neplăcute. Lipsa măsurii în viața noastră ne
va face dizgrațioși și demni de arătat cu degetul ca și exemple negative.

Echilibrul și autocontrolul sunt valori deosebite. Chibzuința este caracteristica

omului înțelept, pe când lipsa ei este lipită de nebuni:

„Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință,

dar nebunul își dă la iveală nebunia.”
Proverbele 13:16

Pe lista din Galateni 5, ca ultimă valoare despre care este scris, dar nu cea
mai puțin importantă roadă a Duhului Sfânt, este autocontrolul.

Ce putem practica de azi mai intens în viața de zi cu zi?

Măsura, dragilor, măsura!

 2 Iulie

Valoarea vorbirii de bine

„Ionatan a vorbit bine de David tatălui său, Saul...”
1 Samuel 19:4

Ionatan, cel care avea tronul asigurat din punct de vedere al liniei de succesi-
une, a vorbit de bine pe David lui Saul, deși ar fi avut toate motivele să-i
găsească greșeli și să-i dea motive noi lui Saul să continue lupta împotriva lui
David. Ar fi avut motive de invidie pe David pentru că vedea clar cum
Dumnezeu îi pregătește urcarea la tron, dar, totuși, l-a vorbit de bine. Ce
caracter! Ce nume bun!

Mai putea să tacă și să nu spună nimic, nici de rău, nici de bine. Ca și Absa-
lom:

„Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon;

dar a început să-l urască...”
2 Samuel 13:22,10

Niciun muritor nu poate vedea ce e în inima noastră, dar, prin cuvintele pe

care le spunem, își va da seama ce e înăuntru.

Nu-i suficient să ne hotărâm să nu mai vorbim de rău. Trebuie să ne hotărâm

să vorbim de bine.

Omul bun vorbește de bine. Omul rău vorbește de rău. Frustrarea, invidia,
patima și mulți alți viruși spirituali îl fac pe omul rău să vorbească de rău. El
însă uită că atunci când aruncă cu noroi, mâinile îi rămân murdare.

Astăzi avem ocazia să vorbim de bine pe cineva. Mâine la fel.

Iar într-o zi acest lucru va deveni un obicei care va spune mai multe despre
tine decât o pot face toți prietenii tăi.
 10 Iulie

Senzorii spirituali
„Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri
fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi
ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”
Isaia 58:11

Când eram la grădiniță, jucam un joc interesant: unul dintre copii era legat la
ochi, iar altul ascundea o jucărie prezentată anterior. După ce toată grupa a
văzut unde este ascunsă jucăria, se dădea start jocului. Copilul legat la ochi
începea să caute jucăria. Când acesta se apropia tot mai mult de locul în
care era ascunsă jucăria, ceilalți copii strigau „foc, foc, foc”. Când acesta se
depărta de obiect, copiii strigau „apă, apă, apă”. Jocul continua până când
jucăria era găsită, iar apoi se relua cu un alt copil.

Acest joc nu era altceva decât un joc bazat pe senzori. Senzorii însă nu erau
tehnologici, ci imaginari. Apropierea sau îndepărtarea de un anume loc îi
ofereau celui legat la ochi o modalitate de aproximare a ascunzătorii.Viața
noastră este presărată cu ascunzișuri. În unele dintre ele găsim lucruri
frumoase. În altele stau șerpi veninoși, gata să ne muște. În unele locuri spre
care senzorii ne îndreaptă găsim oaze de apă în deșertul lumii. În altele
găsim pustiuri, ca și Sahara, și ne îndepărtăm, fără să ne dăm seama, de
palmierii unde găseam umbra și bucuria unui loc răcoros pentru sufletul
nostru.

Tehnologia a inventat senzorii de mișcare. Senzorii de ploaie. Senzorii de

distanță. Mașini care pot frâna automat când senzorul detectează un pericol
apropiat. Alarme care se pot declanșa când într-un loc, la o anumită oră, se
detectează un intrus. Acești senzori însă sunt folositori doar cât timp sunt
curați. Ei pot să nu fie defecți, dar dacă, de exemplu, noroiul s-a așternut pe
senzorul de distanță, acel senzor nu va mai putea detecta nimic altceva,
pentru că nu poate trece de obstacolul care s-a așternut pe el.

Senzorul pe care Dumnezeu l-a pus în noi de la naștere este conștiința.

Aceasta ne folosește ca un ghid în timpul trăirii noastre. Odată cu trecerea
anilor, conștiința se murdărește la toți. Dacă omul nu se întâlnește cu Isus
Hristos în mod personal, conștiința lui se va „toci” tot mai mult. Senzorul care
mai demult îi spunea că o radieră furată nu e un lucru bun, nu va mai funcțio-
na nici la un furt „cu tirul”. Senzorul care mai deunăzi se declanșa la o minci-
ună și trimitea roșeața în obraz, se va defecta în așa fel încât omul va ajunge
să mintă și să zâmbească în timp ce îți promite „marea și sarea”.

Pocăința și nașterea din nou acționează ca o resetare asupra senzorilor inte-

riori. Tot ce s-a defectat de-a lungul anilor se reînnoiește așa cum spune
Pavel:

„Cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați

de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare;
i să vă înnoiți în duhul minții voastre…”
Efeseni 4:22,23

Apoi, în urma umplerii cu Duhul lui Dumnezeu, acestor senzori spirituali li se

mai adaugă unul numit: călăuzirea.

„Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu

sunt fii ai lui Dumnezeu.”
Romani 8:14

Sub amprenta Cuvântului Divin și sub îndrumarea Duhului pus de Dumnezeu

în noi, senzorul acesta ne va ajuta să ocolim drumurile alunecoase, ascun-
zișurile cu „vipere”, prăpăstiile compromisului și multe alte locuri în care
Diavolul caută să ne nimicească.

Acești senzori reînnoiți trebuie însă păstrați curați în fiecare zi. Prin rugăci-
une, citirea Bibliei, părtășia cu cei care au și ei grijă de senzorii lor, capaci-
tatea de detectare a intrușilor crește, iar apropierea noastră de Cer se face
tot mai evidentă. Ni se declanșează alarme interioare pentru un cuvânt nepo-
trivit, pentru o glumă proastă, pentru o invidie cât de mică. Acești senzori
spirituali transformă sufletul nostru (mintea, rațiunea și voința) și dau person-
alității noastre un caracter hristic.

Samson avusese promisiuni deosebite cu privire la călătoria care-i stătea

înainte. Însă, pas cu pas, apropierea de filisteni și refuzul de a asculta de
senzorii Duhului Sfânt i-au „tocit” conștiința. A ajuns atât de departe încât,
atunci când Dalila l-a întrebat despre legat și biruit, nu s-a mai activat nimic în
conștiința lui. Era la un pas de prăpastie, iar senzorii nu mai funcționau abso-
lut deloc! În cele din urmă, a ajuns legat și prizonier la dușmani. Nu doar că
senzorii spirituali i-au fost omorâți de nevegherea lui, ci și-a pierdut și ochii,
cei mai puternici senzori fizici pe care îi avea.

„Dalila a zis lui Samson: «Spune-mi, te rog, de unde-ți vine

puterea ta cea mare și cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.»”
Judecătorii 16:6

Tu cum stai cu senzorii spirituali? Te mai mustră Duhul Sfânt pentru „vulpile
mici care strică viile în floare”? Mai simți regrete că ai vorbit, deși trebuia să
taci? Ți se mai aprinde o alarmă când ochii îți fug într-un loc unde nu ar trebui
să privești?

Grijă mare la senzori! Mașina frumoasă, dar fără frâne, ajunge în prăpastie…
Casa scumpă, dar fără alarmă, ajunge prădată de hoți. Iar sufletul omului fără
călăuzirea Duhului Sfânt ajunge pentru veci în iazul de foc.

Cere-I lui Dumnezeu azi o reînnoire a minții. A cugetului. A vorbirii. Apropierea

de El și intervenția Lui Divină vor reseta simțurile pe care Dumnezeu le-a pus
în tine. Apa Cuvântului va îndepărta noroiul depus pe senzori și îi va face din
nou funcționali.

Iar atunci când alții vor merge spre rău, tu vei merge spre bine. Când alții vor
alege blestemul, tu vei alege binecuvântarea. Când alții vor alege moartea, tu
vei auzi dintr-o dată ceva ce nu ai mai auzit din copilărie: „Foc, foc, foc!”.
 12 Iulie

Înțelegi tu ce citești?
„Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia.
El i-a zis: «Înțelegi tu ce citești?»”
Faptele apostolilor 8:30

Sunt peste 130 de milioane de cărți unice în lume. Dacă ținem cont că media
de vârstă a unei persoane e de 79 de ani, ca acea persoană să citească
toate cărțile care există azi ar trebui să citească 1,8 milioane în fiecare an.
Desigur că acest lucru e imposibil.

Totuși, citim. Mai des sau mai rar ne „cad” în mână cărți pe care le răsfoim în
grabă sau pe care le citim cu atenție. Informația transmisă de aceste cărți
ajunge în mintea noastră și influențează imaginația noastră, creativitatea
noastră și chiar deciziile vieții de zi cu zi. E nevoie să fim selectivi și în acest
domeniu?

E nevoie să filtrăm ce anume cumpărăm și ce nu? Ce anume citim pe dis-

pozitivele electronice sau în cărțile tipărite? Cu siguranță! Cititul ne influ-
ențează. Valorile noastre se pot schimba din cauza cititului. Perspectiva
noastră asupra vieții poate fi influențată enorm de ceea ce citim.

Famenul etiopian citea din cartea profetului Isaia, una din cele 66 de cărți ale
Bibliei. Deși nu înțelegea nimic, a continuat să citească. Sufletul lui tânjea
după o împlinire pe care funcția, banii și averea nu i-au putut-o aduce. Faptul
că a citit ceea ce trebuia i-a schimbat viața.

Biblia e cartea pe care, prin harul lui Dumnezeu, o avem tipărită. Prima
traducere completă în limba română a Bibliei a fost făcută în 1688. Secole la
rând oamenii nu au putut citi Biblia în limba maternă! Mergeau la biserică și
ascultau citirea ei în slavonă și latină și nu înțelegeau mai nimic.

Ce binecuvântați suntem să avem Biblia pe internet, pe telefon, în bibliotecă.

Prin citirea Ei o putem avea și în inimă.

În județul Hunedoara, anul acesta (n.r. 2022), a trecut în veșnicie un frate la

72 de ani. Până la 45 de ani citise Biblia doar de două ori. La 45 de ani, în
urma unei boli grave, ia decizii noi de apropiere de Dumnezeu, iar de la 45 de
ani până la 72 a citit Biblia de 157 de ori.

În SUA, în California, mama unui prieten, o soră care este la pensie și are
peste 70 de ani, citise Biblia de 137 de ori în momentul când eu îl vizitasem
pe fiul ei (n.r. 2021). Încă o dovadă deosebită că cine Îl iubește pe
Dumnezeu, iubește și Cuvântul Său. Prin rugăciune, noi vorbim cu
Dumnezeu, iar prin citirea Bibliei, El ne vorbește nouă.

Oh, câte alternative are Diavolul de a ne îndepărta de Scriptură! Observ cu

durere persoane care citesc science-fiction, romane de dragoste, polițiste
ș.a.m.d. fără să știe că acele romane sunt scrise sub influența unor duhuri
demonice care au influențe negative asupra celor ce le citesc. Dacă infor-
mația căreia îi permitem să-și facă loc în mintea noastră nu e curată și verita-
bilă ne va afecta mintea și trăirile și ne va face să ieșim de sub protecția lui
Dumnezeu. Cunosc personal tineri care s-au îndepărtat de Dumnezeu după
ce au citit filozofie și psihologie.

Ce bine e să păstrăm doar Cuvântul Scripturii ca fundament al literaturii pe

care o răsfoim. El, Cuvântul Divin, este baza pentru toate alegerile vieții.
Dacă citești Biblia, vei fi binecuvântat cu discernământ spiritual și înțelepci-
une cerească la fiecare pas al vieții și te vei putea feri de păcat:

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”

Psalmul 119:11

Biblia mai întâi se citește. Apoi se studiază. După aceea se meditează. În

cele din urmă e de dorit să o și memorăm. Când mintea noastră e ocupată de
Cuvântul lui Dumnezeu, șoaptele Diavolului nu mai au loc să intre.

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe,

să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire.”
2 Timotei 3:16

Citind Scriptura, vom fi învățați. Vom fi atenționați și îndreptați. Vom deveni

mai înțelepți și vom fi pregătiți pentru lucrările pe care Dumnezeu vrea să le
facă prin noi și cu noi:

„Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit

și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
2 Timotei 3:17

Desigur, poți liniștit să parcurgi și alte cărți creștine. Dar, numai după ce ai
parcurs cel puțin o dată Biblia. Ca să poți să selectezi cărțile scrise de
oameni care umblă cu Dumnezeu în fiecare zi. Care trăiesc ceea ce scriu.
Care au o relație cu Dumnezeu și scriu sub inspirația Duhului Sfânt.

Înțelegi tu ce citești? Selectezi tu ce citești? Ai acces doar la informație sau și

la revelație?

Să citim! Dar să citim doar ceea ce e valoros! E prea scurtă viața ca să ne

ocupăm de restul…
 24 Iulie

Nemulțumirea, mândria
și răzvrătirea
În Numeri 16, Biblia vorbește despre Core, Datan, Abiram și încă 250 de
persoane care s-au răsculat împotriva lui Moise. Erau nemulțumiți că, în sluji-
re, poziția lor era prea jos, iar a lui Moise și Aaron era prea sus.

Moise încearcă să-i facă să conștientizeze că Domnul alege locul fiecărei

persoane în slujire, însă ei nu se lasă convinși.

„Moise a zis lui Core: «Ascultați dar, copiii lui Levi! Prea puțin lucru
este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales
din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El,
a să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului și să vă înfățișați
înaintea adunării ca să-i slujiți? V-a lăsat să vă apropiați de El,
pe tine și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția!»”
Numeri 16:8-10

Diavolul e atât de șiret; pe cei care nu slujesc îi ține ocupați cu ținerea scoru-
lui, cu bârfa, cu neimplicarea și cu aruncatul cu pietre către cei care slujesc.
Pe cei care slujesc însă îi ispitește cu o poziție mai înaltă, cu nemulțumire și
cu răzvrătire.

Cum se poate observa ușor când o persoană e atacată de acest pachet de

demoni? Simplu: pe lângă faptul că vorbește bine despre el și rău despre cei
care sunt mai sus decât el, are în sine și nesupunere.

„Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab.

Dar ei au zis: «Nu ne suim.»”
Numeri 16:12

Secretul autorității tale este rămânerea sub autoritate. Fără niveluri de autori-
tate instaurate de Dumnezeu, Biserica ar fi un haos. Familia ar fi un haos.
Societatea ar fi un haos.

Roagă-te azi lui Dumnezeu cu sinceritate ca orice gând asemănător celui

avut de Core, Datan și Abiram să îl poți face rob ascultării de Hristos. Nu trata
cu ușurință astfel de atitudini grave. Ele nu apar peste noapte, pentru că
Diavolul are răbdare să semene pas cu pas nemulțumirea, răzvrătirea și
nesupunerea și, peste ani, ele să încolțească spre pierzarea celor care le
acceptă.

Să fim veghetori. Primul păcat din Univers a fost nemulțumirea, apoi a apărut
mândria și răzvrătirea în inima Diavolului. Iar de atunci el caută să-i ispiteas-
că și pe alții cu aceste prăjituri care produc diabet spiritual.

Dumnezeu nu ne va întreba la finalul vieții dacă ne-a plăcut locul în care ne-a
pus, ci dacă am slujit cu smerenie și sacrificiu acolo unde ne-a pus.

Caracterul e mai important decât confortul și rămânerea sub autoritate e mai

importantă decât slujba în sine.
 31 Iulie

Victorii pe termen lung

În viață există pericolul ca în urma unei biruințe avute într-o zi, să credem că
succesul din acea zi garantează succesul din ziua următoare. Există pericolul
de a măsura victoria pe termen scurt în loc de a o măsura pe termen lung...

Am întâlnit oameni bucuroși că ieri nu s-au uitat la pornografie. Că săptămâ-

na trecută au reușit să nu mintă, ci să spună doar adevărul. Că nu și-au
înșelat soția în ultima lună; exemplele de genul acesta pot continua la nes-
fârșit.

Provocarea pe care ți-o lansez azi este să te gândești la victorii pe termen

lung.

David l-a bătut pe Goliat într-o singură zi, dar cu Saul a avut de luptat mai
bine de 10 ani... Și a biruit!

Iosif a fost vândut de frați într-o singură zi, dar cu sine însuși, cu uitarea și cu
iertarea a avut de luptat mai bine de 10 ani.

Moise, într-o zi, a fost înfrânt de dorința de a face dreptate prin ucidere, dar
apoi, pentru următorii 80 de ani, a înțeles ce dulce e gustul blândeții… Nu
poți vedea mărul cum crește într-o singură zi, ci în câteva săptămâni.

Nu poți vedea planta semănată cum prinde rădăcină în câteva ore, ci e

nevoie de câteva zile. Și apoi de alte câteva luni pentru a vedea rodul.

Nu știu cum ți-ai măsurat victoriile până acum! Nu știu dacă le-ai măsurat în
secunde sau în luni de zile. Ce știu, cu siguranță, este că adevărata viață de
disciplină și sacrificiu, de biruință și înfrânare, se măsoară pe termen lung. Fii
o persoană cu viziune pe toată viața!

Fii o persoană care a înțeles că veșnicia se decide din această viață.

Cei care fug la maraton în fața a zeci de mii de suporteri se antrenează ani
de zile.

Cei care ridică haltere la concursurile mondiale au în spate mulți ani de luptă
zilnică.

Nu mai poți schimba ce e în trecut, dar poți influența ce va fi în viitor. Îmi

place mult viziunea lui Pavel, o viziune nu pentru o duminică pe săptămână,
nu pentru Crăciun și Paște, ci pentru o biruință pe toată viața și chiar dincolo
de ea:

„Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce
este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă,
pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Filipeni 3:13,14

Dar el continuă și spune că acest gând, această viziune, această dorință a

biruinței pe termen lung, nu e doar pentru el, ci și pentru noi:

„Gândul acesta, dar, să ne însuflețească pe toți...”

Filipeni 3:15

Așa să ne ajute Dumnezeu!

 7 August

Încercat prin ceea ce facem

cu binecuvântările primite
„Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta;
îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.”
Geneza 12:2

Doi soți aflați în călătorie în Coreea au văzut un tată și pe fiul său lucrând la
orezărie. Bătrânul ghida plugul greu în timp ce băiatul trăgea.

— Presupun că sunt foarte săraci, i-a spus bărbatul misionarului care le era
însoțitor.

— Da! Aceștia fac parte din familia Chi Nevi. Când s-a construit biserica, au
dorit mult să dăruiască ceva, însă nu aveau niciun ban. Așa că au vândut
boul și banii i-au dat pentru biserică. În primăvara aceasta ei înșiși vor trage
la plug.

— Acesta a fost cu adevărat un sacrificiu, a spus femeia după o tăcere lungă.

— Ei nu ar spune că a fost un sacrificiu, ci doar că sunt bucuroși că au avut

un bou pe care să-l vândă, le-a spus misionarul.

Pentru că Dumnezeu ne-a dat anumite binecuvântări, El are dreptul să ne

ceară socoteală de modul în care le-am folosit. Banii, pământul din grădină,
aerul, timpul, sănătatea sunt cadouri din partea Lui. Iar modul în care le-am
folosit va influența răsplata noastră veșnică.

Fă ce poți cu ceea ce ai cât timp poți! Nu aștepta să-ți pierzi sănătatea ca să

ai regrete că nu ai fost de ajutor celor bolnavi! Nu aștepta să pierzi totul finan-
ciar ca să-ți pară rău că atunci când aveai nu ai ajutat! Nu aștepta finalul vieții
ca să regreți că atunci când ai fost la mijlocul ei nu ai prețuit-o.

Când Iov a pierdut totul, a putut să spună cu bucurie:

„Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin.

Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie
nima văduvei. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta și turban. Orbului îi eram ochi și șchiopului,
picior. Celor nenorociți le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.”
Iov 29:12-16

Am slujit într-o duminică seara la o biserică mică din județul Vâlcea. La finalul
programului, o soră în cărucior m-a așteptat cu 150 de ron în mână. M-a
rugat să îi dau unei familii aflată în nevoie. Am fost foarte mișcat de gestul ei
și i-am replicat că nu pot să iau acești bani pentru alții deoarece dânsa
trebuie ajutată că e într-o stare grea. Mi-a spus: „Frate Cristi, așa cum mă
vezi am născut 7 copii. Bărbatul meu s-a căsătorit cu mine la scurt timp după
ce trenul mi-a tăiat picioarele. Am pentru ce mulțumi lui Dumnezeu. Cu atât
cât am avut de la El am dorit să-L slujesc toată viața...”

Cum vom sta lângă astfel de oameni în ziua judecății? Lângă oameni care
s-au jertfit pentru Dumnezeu în totalitate. Lângă oameni care nu își doresc
pantofi, ci doar picioare. Lângă oameni care nu-și doresc ultimul model de
mașină, ci doar să poată face un pas singuri. Și totuși nu se plâng, ci, așa
cum au putut, I-au slujit lui Dumnezeu cu binecuvântările primite.

Ai motive să te plângi? Ai motive să nu fii o binecuvântare pentru alții?

Vă las ca meditație pentru astăzi versurile Licuței Pântia, o mamă care de

peste 25 de ani crește un copil cu probleme mari de sănătate... O mamă care
împarte lumea în doua prin versurile ei. Tu de care parte ești?

„Unii vor iubire, alții vor putere,

Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare și mașină nouă,
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă.

Unii să audă, alții să vorbească,

Unii doar o clipă Cerul să privească.
Unii o moșie mare și bogată,
Unii-ar vrea o mamă, alții-ar vrea un tată.

Unii haine scumpe și pantofi mai mulți,

Alții vor picioare și-ar umbla desculți.
Unii vor un munte, alții vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare.

Unii vor avere, faimă, bogății,

Alții sănătate pentru-ai lor copii;
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alții doar să uite ceea ce-au iubit...

Pelerini prin lume între nu și da,

Fiecare suflet are rana sa!
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârșit!

Luptă pentru tine, ușurează-ți chinul,

Iar de nu se poate, să-ți accepți destinul;
Fii cu gânduri bune și să crezi mereu:
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!”
 10 August

Cum va fi finalul?
„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui
Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul
felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Evrei 13:7

Nu-i așa că istoria lui Noe nu îți dă emoții când știi deja care a fost finalul?

E atât de ușor să citești viața lui Iosif din închisoare când cunoști deja faptul
că a ajuns prim-ministru al Egiptului.

Poți reciti fără să te îngrijorezi despre pierderile lui Iov când știi că la final a
fost binecuvântat dublu.

Istoria lui David înaintând către Goliat cu o praștie în mână parcă e mai ușor
de parcurs după ce știi deja finalul…

E mult mai simplu să povestești copiilor tăi despre Daniel în groapa cu lei
când știi deja că nu l-au mâncat leii.

E foarte frumos să citești despre cei trei tineri aruncați în cuptor când deja știi
că Dumnezeu a trimis pe Îngerul Său să regleze temperatura cuptorului.

Ghetsimani și Calvar parcă nu mai sună atât de trist când știi că a urmat ziua
învierii.

Toți aceștia și mulți alți eroi ai lui Dumnezeu nu știau finalul… Au avut o cred-
ință deosebit de puternică în Dumnezeu și au mers înainte înțelegând că tot
ceea ce face Dumnezeu este bine.

Poți să pășești mai departe chiar dacă nu știi finalul? Fără să vezi, fără să
știi, fără să poți atinge vizibil linia de sosire?

Singur nu poți. Doar prin credință.

Merită să treci prin orice când știi că finalul va fi frumos.

Cel care a orchestrat piesa vieții tale va avea grijă ca ultimele note să
încununeze concertul.

Cel care te-a chemat să urci pe munte lângă El sunt sigur că ți-a pregătit un
peisaj la care să poți privi o veșnicie fără să te plictisești.

Cel care te-a trecut prin valea umbrei morții deseori în această viață sunt
sigur că va pregăti un final care să nu mai conțină nicio lacrimă dincolo.

Îmi doresc ca rugăciunea poetului Traian Dorz să te ajute să continui chiar

dacă nu știi finalul…

„Eu nu știu, Doamne, unde încă

Îmi vei mai duce pașii mei,
Dar știu că Tu-mi vei fi oriunde
Lumină sfântă pentru ei.

Eu nu știu, Doamne, ce ispite

Vor mai veni în calea mea,
Dar știu că-n Tine biruință
Și ocrotire voi avea.

Eu nu știu, Doamne, de câți prieteni

Mai pot fi încă părăsit,
Dar știu că Tu vei fi cu mine
Însoțitor nedespărțit.

Eu nu știu, Doamne, câte lacrimi

Au să mai plângă ochii mei,
Dar știu că Tu vei fi-alinare
Și mângâiere pentru ei.

Eu nu știu, Doamne, câte jertfe

Mai trebuie s-aduc din greu,
Dar știu că Tu-mi vei da putere
Să-mi sui deplin calvarul meu.

Eu nu știu, Doamne, câte răni

Voi mai primi de la ai mei,
Dar știu că Tu-mi vei da răbdare
Și rugăciune pentru ei.

Eu nu-mi știu, Doamne, viitorul,

Dar știu că el e-n mâna Ta;
Ajută-mi să nu uit aceasta
Ca liniștit să-Ți pot urma.”
 21 August

Isus, Apa Vieții

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul
lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!»,
tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”
Ioan 4:10

La fântâna lui Iacov, Isus S-a întâlnit cu o femeie samariteancă. Ceasul al

șaselea evreiesc corespundea cu ora 12 la amiază, după ceasul nostru. Cei
mai mulți oameni veneau la fântână dimineața sau seara pentru a evita obo-
seala de a transporta apa când era deosebit de cald. Samariteanca a ales
ceasul amiezii ca să evite întâlnirea cu alte persoane din sat de care îi era
rușine pentru că, după cum ea însăși mărturisea, trăise cu 5 bărbați până în
acea zi…

Uneori Isus ne dă întâlnire când nu ne mai dorim întâlnire cu nimeni. Când

rușinați de faptele noastre dorim să evităm întrebări suplimentare și curi-
ozitățile celor din jur.

În timp ce ea își scoate apă din fântână, Isus îi spune despre o Apă mult mai
bună. Despre o Apă Vie. Despre o Oază pentru sufletul pustiit de păcat.
Despre un Izvor care nu seacă niciodată. Despre nevoia fundamentală a
noastră: Isus.

Ea știa despre un Isus în teorie:

„«Știu», I-a zis femeia, «că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos);
când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.»”
Ioan 4:25

dar nu știa de surpriza din acel moment:

„Isus i-a zis: «Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.»”
Ioan 4:26

Tu ai avut ocazia întâlnirii cu Isus, Apa Vieții?

Când are loc această întâlnire, toate celelalte lucruri trec pe plan secund:

„Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor.”
Ioan 4:28

Isus face dintr-o femeie cu un trecut dubios, o femeie vrednică de crezare.

Isus schimbă pe cei pe care oamenii îi arată cu degetul în sens negativ și îi
transformă spre a fi dați exemplu mai târziu ca oameni cu vieți schimbate.

Atunci când te întâlnești în mod autentic cu Isus, Apa Vieții, primești o Apă
care va fi de folos și altora:

„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie,
cum zice Scriptura.”
Ioan 7:38

Să nu uiți să bei zilnic din Apa Vieții, iar apoi să fii gata să dai să bea și altor
însetați de lângă tine…
 28 August

Învață de la furnică
„Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă
la căile ei și înțelepțește-te!”
Proverbele 6:6

Ați văzut furnica stând la cerșit? Sau pe bancă, în stradă, numărând mașinile
care trec?

Ați văzut vreo furnică să poarte ochelari de soare și să-și facă toată ziua
selfi-uri în care să-și prezinte averea sau plaja la care se relaxează?

Ori de câte ori am văzut o furnică, ea era în mișcare. La muncă. Avea ceva în
spate. Era în grup cu alte furnici care lucrau.

Hărnicia e unul din giuvaierele pe care fiecare om ar trebui să le aibă. Hărni-

cia nu rămâne la vise, ci trece la treabă. La acțiune. După cum spunea
cineva: „Pesimistul zice: «Nu se poate!» Optimistul spune: «Ba se poate!»
Cel harnic spune: «Am făcut!»”.

Fiecare furnică are două stomacuri: întrunul acumulează mâncare pentru

sine, iar în celălalt, pentru colonie. Și noi avem două mâini. Cu una ar trebui
să acumulăm, iar cu alta să dăm. Să muncim pentru noi ca să putem ajuta și
pe alții. Nu pe leneși, ci pe bolnavi, pe orfani sau pe văduve. Sau pe săracii
care muncesc, dar care nu pot să răzbată singuri cu nevoile pe care le au.

„Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze

cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.”
Efeseni 4:28

Marin Preda spunea ceva interesant: „O furnică nu poate răsturna un munte,

dar îl poate muta din loc încet, bucățică cu bucățică.”

La o nuntă, mirii, în timp ce numărau banii, au văzut un plic mai transparent

decât celelalte, cu un bilețel în el. Au crezut că e vreun cec pentru o mașină
sau un bilet pentru o vacanță. L-au desfăcut cu mare grijă. Au deschis biletul,
iar în el au găsit următoarele cuvinte: La muncă, dragilor!

Să fim harnici! Atât de harnici ca și cum am trăi mult… Atât de legați de cele
materiale ca și cum am muri mâine!

Închei cu ceea ce spunea John Wesley: „Fii cinstit, sfânt, harnic, frugal,
econom, obține tot ce poți, apoi dăruiește și în felul acesta nu vei derapa
niciodată. Câștigă cât poți, economisește cât poți, dăruiește cât poți.”
 4 Septembrie

„Rămân cu Dumnezeul
mamei mele!”
Robert Ingersoll a fost cunoscut nu doar ca avocat și scriitor, ci și ca un mare
orator agnostic. După una din prelegerile sale, la întoarcere spre casă, doi
studenți vorbeau unul cu altul:

— Cred că a demontat bazele creștinismului destul de bine, nu? a zis unul

din studenți.

— Nu, chiar deloc. Ingersoll nu mi-a putut explica viața mamei mele. Și până
când el va putea explica trăirea și umblarea ei cu Dumnezeu, eu rămân cu
Dumnezeul mamei mele! a răspuns celălalt.

Oratoriile sunt multe. Părerile și ideile abundă de la fel și fel de oameni care
doresc să demonteze creștinismul. Ateismul prinde o tot mai mare amploare,
iar lepădarea de credință este într-o continuă creștere. Etalarea înțelepciunii
umane a atins un prag înalt fără să știe că dincolo de acel prag e nebunie
curată:

„S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit.”

Romani 1:22

Ceea ce nu va putea demonta niciodată ateismul este umblarea omului

simplu și credincios cu Dumnezeu. Sunt mărturii pe care istoria le are ale
multor oameni care s-au încrezut în Dumnezeu și care au fost gata să moară
pe rug pentru El. De aceea Biblia, când ne vorbește de modele, ne cere să
ne uităm cu băgare de seamă nu la oamenii în care a murit credința, ci la
oamenii care au murit în credință:

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul

lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul
felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Evrei 13:7

Îmi spunea un tânăr provenit dintr-o familie cu 17 copii, vizibil marcat de

exemplul și sacrificiul mamei sale pe parcursul a 47 de ani de căsătorie:
„Frate Cristi, dacă mama mea nu ajunge în Cer, nu știu cine va mai ajunge
acolo…”

Mărturiile din jur ne influențează. Trăirea cu Dumnezeu a unui om pe care

l-am cunoscut personal nu se poate să nu ne pună pe gânduri. Filozofii vin și
pleacă. Agnosticii vor continua tot cu întrebările lor la care nu sunt nici ei
siguri de că au răspunsuri. Ceea ce contează însă cu adevărat nu este orato-
ria, ci trăirea. Nu reclama, ci produsul. Nu vorba, ci fapta…

Istoria are mulți creștini care au fost gata să moară pentru credința lor.

Nu cunosc însă niciun ateu dispus să ardă pe rug pentru ideile sale…
 8 Septembrie

„Cu mâinile goale…”

Ea a zis: „Mi-a dat aceste șase măsuri de orz, zicând:
«Să nu te întorci cu mâinile goale la soacră-ta.»”
Rut 3:17

Părinții mei și ai soției, ori de câte ori îi vizităm, au această dorință, ca oricare
alți părinți care se sacrifică pentru copii: „să nu plecați cu mâinile goale”. Un
borcan de zacuscă. O lădiță de roșii. Ceva oferit cu dragoste, din inimă, de
părinți care toată viața au dăruit. Care s-au sacrificat pentru copii. Care au
renunțat la multe în ceea ce-i privea pe dânșii ca să poată oferi din puținul lor
generației următoare.

Fugeau mereu să mai aducă ceva până porneam mașina. Un gem de caise,
că „de acesta, așa bun, nu aveți”. Un borcan de compot din cămară. Iar cu
borcanul acela au adus sufletul lor. Însă nu am înțeles acest lucru până când
nu am ajuns și noi părinți…

Ce ne cere Biblia să facem în schimbul jertfei părinților noștri?

„Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă

să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să răsplătească ostenelile
părinților, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.”
1 Timotei 5:4

Să răsplătim. Să cinstim. Să punem recunoștința la treabă.

Ridurile mamei și palmele bătătorite ale tatălui merită din plin aprecierea ta.
Ei nu așteaptă cadouri mari. Dar un gest de la copil la părinte e întotdeauna
binevenit.

Florile nu se duc la mormânt, ci în timpul vieții. Coroanele din ziua

înmormântării au miros de „prea târziu”. Cuvintele de mulțumire și gesturile
de apreciere se fac atâta timp cât părinții ne trăiesc.

Brad Meltzer spunea: „Oricât de departe am ajunge, părinții noștri sunt întot-
deauna în noi”.

Dacă nu ne-ar fi dat viață, unde eram azi? Dacă nu ne-ar fi crescut, unde am
fi ajuns? S-au uitat mereu la noi și tot ce și-au dorit a fost să fim ce nu au
putut fi ei. Să ajungem mai sus în viață. Să câștigăm un ban cu mai puțină
trudă. Să avem o mapă în mână, că sapa au avut-o ei destul…

Să nu-i vizitezi niciodată cu mâinile goale.

Mâinile goale au în spate o inimă săracă. O inimă fără afecțiune, fără

recunoștință, fără aprecieri. Și indiferent de câți bani ai, ce poziție deții sau ce
mașină conduci, când inima ți-e goală nu te vei bucura de nimic…

Să nu te întorci niciodată spre ei cu mâinile goale…

Umple-le o plasă cu bunătăți.

Și inima de cuvinte de apreciere.

Iar când nu poți să-i vizitezi față în față, formează-le numărul.

Câtă vreme la celălalt capăt răspunde mama sau tata, ești bogat…
 18 Septembrie

Bucuros cu puțin
„Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel
cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.”
Proverbele 15:15

Oamenii sunt diferiți. Atât de diferiți, încât atunci când se uită la un pahar pe
jumătate plin, unii dintre ei văd partea goală a paharului, iar alții partea plină.

Nemulțumirea se naște din pesimism. Din faptul că toată ziua te plângi că nu

poți face una sau alta sau că nu ai ce are unul sau altul.

E extrem de dăunător pentru familie, colegi și biserică să fii un om nemulțu-

mit; un om care mereu vede doar ce îi lipsește, ce nu i-a dat șeful, ce nu i-a
oferit viața îndeajuns.

Suntem chemați să fim optimiști și recunoscători. Să ne uităm la ce avem noi

și alții nu au, nicidecum la ceea ce alții au, iar noi nu.

Nu te poți bucura de o vază plină cu flori, dacă nu ai învățat să te bucuri de o

singură floare.

E atât de multă pace în căminul în care cei doi sunt oameni bucuroși. Bucu-
roși cu puțin, dar și cu mult. Bucuroși în zile cu soare, dar și în zile cu nor.

Mi s-a relatat recent cazul unei soții care atunci când soțul i-a făcut un cadou
de câteva mii de euro, aceasta i-a reproșat că e prea ieftin cadoul. Ce trist!

Câtă durere! Ce tragedie trebuie să fie în familia unde unul din parteneri
trebuie mereu să crească prețul ca să îl mulțumească pe celălalt. Câtă feri-
cire e în căminul în care te poți bucura de lucrurile mărunte, de o nouă zi de
viață, de un măr pe masă, de o felie de pâine, de un pahar cu apă.

Bucură-te chiar și cu puțin pentru că acesta nu-ți va lipsi niciodată!

Ceea ce suntem e mai important decât ceea ce avem...

 25 Septembrie

Sacrificiu, disciplină
și pregătire continuă
„Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus și niciodată nu
vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău,
pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi și le vei împlini.”
Deuteronomul 28:13

E foarte important să ai un țel spre care te îndrepți. Atât din punct de vedere
spiritual, cât și din punct de vedere familial, material sau social.

Nu e suficient însă doar țelul. E nevoie de încă TREI lucruri pentru a ajunge
la el: sacrificiu, disciplină și pregătire.

Dacă doresc să ajung olimpic la matematică, trebuie să îmi sacrific timpul de

joacă în detrimentul exercițiilor. De asemenea, trebuie să fac din această
acțiune o disciplină zilnică. Aceste două lucruri, împreună cu o pregătire
temeinică, adică o dorință de învățare continuă, mă vor ajuta să îmi îndepli-
nesc visul.

La fel este în toate celelalte domenii. Vrei mediocritate? Atunci nu trebuie să

faci nimic. E suficient să „bați mingea” pe maidan când alții se pregătesc
pentru olimpiadă.

Vrei excelență? Atunci țintește sus. Dacă ai un scop, atunci vei cunoaște pașii
care trebuie făcuți pentru a ajunge acolo.
 2 Octombrie

Cea mai mare bogăție: sfințenia

Iov a fost un om bogat. Chiar foarte bogat. Iar bogățiile pe care le-a avut sunt
prezentate de Biblie într-o ordine deosebit de importantă.

În primul rând, Biblia descrie bogăția spirituală a lui Iov:

„Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană
și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău.”
Iov 1:1

În al doilea rând, enumeră bogăția familială:

„I s-au născut șapte fii și trei fete.”

Iov 1:2

În al treilea rând, Biblia ne arată cele 11.500 de animale pe care Iov le

deținea, adică bogăția materială:

„Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci
sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori.”
Iov 1:3a

Totodată, observăm bogăția statutului social:

„...Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului.”
Iov 1:3b

Dacă nu ai fundația, bogăția spirituală, când Diavolul te va lovi în celelalte 3

bogății vei cădea la test și Îl vei părăsi pe Dumnezeu. Dacă ai fundația, chiar
dacă ți se iau toate celelalte trei bogății, tu rămâi mai departe lângă
Dumnezeu.

De ce se sinucid oamenii? De ce unii Îl părăsesc pe Dumnezeu când nu mai

intră salariul? De ce unii Îl înjură în față când copilul li se îmbolnăvește sau
moare? Pentru că sunt ancorați în bogățiile vremelnice și nu în bogăția unui
suflet nobil care te duce până în veșnicie.

Când Diavolul i-a luat lui Iov sănătatea, averea și copiii, a crezut că i-a luat
totul. A înțeles însă mai târziu că Dumnezeu era totul!

Iov L-a iubit pe Dumnezeu pentru ceea ce este El, nu pentru ceea ce oferă!
Iov a iubit fața lui Dumnezeu, nu buzunarul Său.

De aceea, chiar și cu un ciob în mână și pe o grămadă de cenușă, Iov nu și-a

pierdut speranța:

„Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu

și că Se va ridica la urmă pe pământ.”
Iov 19:25

Doamne, dă-ne cea mai mare bogăție și anume, sfințenia!

 9 Octombrie

O inimă mai aleasă

„Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit
Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi,
ca să vadă dacă ce li se spunea este așa.”
Faptele Apostolilor 17:11

La Bereea, Pavel a întâlnit o categorie de credincioși diferiți față de alți crești-

ni. Nu cu mai multă școală neapărat sau cu mai multă avere. Nu cu mai
puține încercări sau cu o viață mai ușoară. Ci a întâlnit o categorie de oameni
cu o inimă mai aleasă. „

Un caracter mai nobil”, spune o altă traducere. Mai deschiși la auzirea Cu-
vântului. Mai entuziasmați de lucrurile sfinte. Mai dornici de aprofundarea
caracterului lui Dumnezeu relevat în Scriptură.

Superficialitatea este gripa care-i contaminează pe cei mai mulți creștini în

zilele noastre. Oameni gata să stea pe telefon până noaptea târziu, dar care
devin foarte iritați dacă ai depășit cumva ora 12 duminica la amiază, la slujba
de la biserică.

Oameni superficiali în relația cu Dumnezeu și în relația cu Scriptura. Cei mai

mulți își doresc Cerul cu un verset din Biblie citit o dată pe săptămână. Ar
vrea răsplătirile lui George Müller, dar ei nu au vizitat un orfan niciodată. Și-ar
dori să aibă rodul de convertiți de peste 50.000, pe care l-a avut Adoniram
Judson, dar ei nu au spus despre Isus nimănui încă.

Ce fel de inimă ai tu? Ce fel de caracter? Dacă doctorul Luca ar mai putea
face azi o analiză la inimă, te-ar defini ca pe cei din Bereea? Inima mai
aleasă nu se mulțumește cu puțin din punct de vedere spiritual. Nu spune:
„se poate și fără mine” la rugăciunea din timpul săptămânii. Caracterul nobil
nu se laudă cu ce fac alții pentru Dumnezeu, ca și cum și-ar însuși chiar el
acele realizări.

Inima mai aleasă caută pacea. Caută unitatea. Caută părtășia. Este gata să
se cheltuie pe sine, cum face dragostea jertfitoare, doar ca să câștige Hris-
tos.

Inima aleasă are pasiune pentru cei nemântuiți. Pentru fiul risipitor plecat de
acasă care își lasă părinții cu inima frântă de durere. Caracterul nobil este
gata să sară în ajutor. Să intervină cu post și rugăciune. Să întindă o mână
acolo unde alții aruncă noroi. Să-l ridice pe cel pe care alții îl doboară.

Într-un oraș din Europa, o mamă frântă de durere a fost nevoită să meargă cu
fata bolnavă de ani de zile la câteva controale săptămânale. În acel timp
avea nevoie de cineva să stea de veghe lângă soțul ei care este la pat, cu
atac cerebral, de mai bine de 2 ani. Pe grupul bisericii s-a făcut un apel
pentru această slujbă neplătită și nevăzută de nimeni.

Știți cine s-a oferit? O femeie bolnavă de cancer.

Bolnavă fizic, dar cu o inimă aleasă… Oameni nebăgați de noi în seamă, dar
cu un caracter nobil înaintea lui Dumnezeu…

Nu e suficient să avem inimi.

Trebuie să avem inimi… alese. Să se poată scrie pe crucea de la cimitir:

„Aici odihnește o inimă aleasă!”

Parcă sună mai bine decât: „Aici odihnește robul Domnului!”, nu?
 16 Octombrie

Celebrități sau eroi?

Viorica Agarici a rămas în istorie prin gestul său de a se așeza în fața vago-
anelor care transportau evrei deportați, din Iași la Călărași. În 3 Iulie 1941, a
trecut prin Gara din Roman unul dintre „trenurile morții”, tren plin cu copii,
femei și bărbați, cu toții evrei, închiși de zile întregi în vagoane, fără apă și
mâncare.

La sosirea convoiului în Gara Roman, Viorica Agarici, aflată pe peron împre-

ună cu surorile din subordinea ei, a cerut soldaților germani să deschidă
imediat vagoanele pentru a putea acorda primul ajutor evreilor închiși și a
evacua trupurile celor care muriseră în timpul transportului. Inițial ignorată,
și-a riscat apoi viața, așezându-se în fața trenului și determinându-i pe soldați
să deschidă ușile vagoanelor, reușind, astfel, să-și îndeplinească menirea de
reprezentant al Crucii Roșii, acordând îngrijiri celor care se zbăteau între
viață și moarte.

Gestul ei eroic de înalt umanism i-a salvat pe mulți dintre cei care ar fi murit
prin asfixiere și deshidratare în calvarul lungului drum care a durat șapte zile,
prin vipia acelei veri.

Am postat ceea ce ați citit mai sus, într-o zi, pe pagina mea de Facebook.
Știți câte aprecieri a strâns postarea mea? 28.

În aceeași perioadă, o vedetă a postat o poză în care avea un ciorap intere-

sant tras pe un picior. A strâns 25.000 de like-uri.

„Nu-ți nimici-al iubirii

Avânt înflăcărat,
Nu-ți îngropa-n gunoaie
Avutul cel curat,
Nu-ți ruina puterea,
Nu-ți da tot ce-ai mai bun
Păcatului și poftei,
Și traiului nebun.

Ci dă-i vieții tale

Cel mai înalt folos,
Din anii tinereții
Urmează-L pe Hristos,
Prin El vei da vieții
Preț veșnic și-nmiit,
Prin El vei fi-ntre oameni
Un om desăvârșit.”

90 de like-uri are această poezie profundă pe pagina oficială a fratelui Traian

Dorz, pe Facebook. Iar Smiley are 10.800 de like-uri și peste 1.000 de
comentarii pentru această „poezie”: „ce rost mai au toate zilele/dacă aș putea
le-aș schimba numele/să fie doar sâmbătă, sâmbătă, sâmbătă”.

O poză a Asociației Miros De Cer, care înfățișa câțiva copii necăjiți primind cu
bucurie borcane cu miere, a strâns 252 de aprecieri. Poza unui superstar de
la noi din țară care își mângâie câinele are 41.200 de like-uri. Ați înțeles ce
vreau să spun, nu-i așa?

Ați înțeles că eroii se formează pe baza caracterului, iar vedetele și celeb-

ritățile se formează pe baza imaginii?

Tu ce apreciezi cu telefonul tău? Păcatul sau sfințenia? Mândria sau modes-

tia? Curajul sau tupeul? Starurile căzătoare sau eroii?
 19 Octombrie

O cerere neobișnuită în căsătorie

Ann Judson a rămas în istoria bisericii creștine ca fiind o misionară specială
și dedicată. Este considerată cea mai influentă femeie misionară din istoria
Americii. Decizia ei de a se căsători cu Adoniram Judson a făcut-o ca, împre-
ună cu soțul ei, să fie printre primele familii de misionari trimise de America în
alte părți ale lumii.

Vă redau scrisoarea pe care Adoniram a scris-o tatălui ei ca să îi ceară acor-

dul pentru căsătoria lor:

„Acum trebuie să vă întreb dacă puteți consimți să vă despărțiți de fiica voas-

tră la începutul primăverii viitoare, pentru a nu o mai vedea pe această lume;
dacă puteți consimți la plecarea ei și supunerea ei la greutățile și suferințele
vieții misionare; dacă puteți consimți la expunerea ei la pericolele oceanului,
la influența fatală a climei de sud a Indiei; la orice fel de nevoi și necazuri; la
degradare, insultă, persecuție și poate o moarte violentă.

Puteți să consimțiți la toate acestea de dragul Celui care a părăsit casa Lui
cerească și a murit pentru ea și pentru dumneavoastră; de dragul sufletelor
care pier, nemuritoare; de dragul Sionului și al slavei lui Dumnezeu? Puteți să
consimțiți la toate acestea în speranța de a o întâlni curând pe fiica
dumneavoastră în lumea slavei, încoronată cu cununa neprihănirii, strălucind
în aclamațiile de laudă pe care le va aduce Mântuitorului ei prin gurile
păgânilor mântuiți, prin slujba ei, din eternele vaiete și disperare?”

Tatăl ei a consimțit.

Au plecat spre India în anul 1812. Împiedicați să lucreze în India, soții Judson
au navigat în Birmania (Myanmar).

Ann a făcut o muncă de evanghelizare, a adoptat fete orfane și a educat

copii.

În 1824, a izbucnit războiul între britanici și birmani, iar Adoniram Judson a

fost arestat împreună cu alți străini.

Ann i-a salvat viața făcând lobby pe lângă oficialii guvernamentali, aducân-
du-i mâncare în închisoare și făcând presiuni pentru libertatea lui în următorii
doi ani.

După victoria britanică și eliberarea lui Adoniram, ea a murit epuizată de

persecuții și de responsabilitățile familiale și misionare care au copleșit-o în
timpul în care el a fost închis.

Ultimele ei cuvinte au fost în birmană, limba pe care a învățat-o pentru a sluji

cu dragoste și pasiune oamenilor de acolo.

Fiica lor a murit și ea după 6 luni de la moartea mamei…

Puteți compara acel creștinism cu ce trăim noi astăzi?

 30 Octombrie

Ziua în care Dumnezeu

dă ceasul înapoi
„Și care-i semnul?”, întrebă sfios Ezechia pe cel mai mare proroc de atunci,
așteptând cu speranță un Cuvânt de la Dumnezeu.

Isaia răspunse cu o fermitate deosebită în glas: „Dumnezeu va da ceasul

înapoi astăzi, pentru tine, Ezechia!”

În primul rând, ziua în care Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua în care El

ascultă lacrimile și rugăciunile tale. Acesta era bagajul lui Ezechia când moar-
tea l-a așteptat la ușă, dar a fugit degrabă când i-a văzut greutatea.

Adună-ți lacrimi și rugăciuni nenumărate! Cele care cad în batiste sau în

șervețele nu sunt aruncate la coșul de gunoi, ci adunate de Dumnezeu în
burduful Său. Și în ziua când El va răspunde rugăciunilor tale, vei vedea că
timpul va sta în loc și momentele de bucurie te vor inunda.

În al doilea rând, ziua în care Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua în care El te

face sănătos. Dumnezeu nu doar că aude rugăciunile noastre, dar le și
împlinește pe cele care sunt după voia Lui. Ce e tragic e că noi dorim mereu
sănătate fizică, dar Dumnezeu pune accent pe cea spirituală. Nu există boala
mai grea ca păcatul, dar El te poate vindeca și de aceasta. Și ți se va părea
că zbori, că doar aripi de înger îți mai lipsesc ca să urci spre locul unde doar
sfinții ajung.

De asemenea, ziua în care Dumnezeu dă ceasul înapoi e ziua în care El

adaugă ani în plus vieții tale. Lui Ezechia i-a dat 15 ani de viață în plus ca să
poate povesti tuturor minunea unei vindecări și a unei vieți prelungite. Păcat
că și-a irosit acești ani etalându-și averea celor care doreau să audă altceva
de la el.

Poate noi nu primim 15 ani în plus, dar vă asigur că atunci când Dumnezeu a
oprit timpul la Golgota în loc, când secundele se măsurau în ceasuri de
agonie pentru Cel ce a creat timpul, am primit veșnicia. De atunci putem
spune ca poetul:

„Vom trăi veşnicii de iubire,

Mii de ani, zeci de mii, mii de mii;
/:Când o clipă cu El e-o uimire
Ce va fi, ce va fi în veşnicii?:/

Oamenii dau ceasul înapoi și primul gând al lor e: „voi dormi mai mult noap-
tea aceasta!”

Dumnezeu însă, când dă ceasul înapoi, o face cu scopul ca fiecare ticăit să

ne sune în urechi a har, bunătate și îndurare. Acest lucru însă nu va ține mult
pentru că Mirele a început deja să numere orele inverse până la nunta din
CER, o nuntă la care nimeni nu se va ma uita la ceas.

Până atunci, haideți să ne reglăm ceasurile după cel al Marelui Ceasornicar.

Și ziua ni se va părea scurtă pentru cât de mult e de muncă în ogorul Evang-
heliei, iar noaptea prea lungă.

Dar vin zorile, iar de atunci încolo, nimeni nu va mai da ceasurile înapoi.
 6 Noiembrie

Educație financiară biblică: cum

să lupt cu ispitele financiare?
Există un paradox pe care l-am observat în viața multor oameni: sunt liberi
din punct de vedere fizic, dar sunt robi din punct de vedere spiritual. Știți că
sunt oameni robiți de imoralitate? De mâncare!? De jocuri de noroc!? De
„aventuri” amoroase zilnice în care își risipesc tot venitul și își distrug atât
viața, cât și familia!?

Biblia spune un adevăr deosebit de valoros:

„Cel neprihănit își întrebuințează câștigul pentru viață,

iar cel rău își întrebuințează venitul pentru păcat.”
Proverbele 10:16

Ai reușit să scapi de datorii. Să economisești. Să pui un ban deoparte. Crezi

că totul e în regulă acum?

Există această cursă care ne paște pe toți și în care au căzut mulți oameni de
îndată ce s-au ridicat financiar: întrebuințarea câștigului pentru păcat.

Băutură. Țigări. Droguri. Jocuri de noroc. Pariuri sportive. Ieșiri cu prietenii

care profită de tine și, ca sugativa peste cerneală, vor să ia tot de pe tine.

Banii sunt neutri. Ei fac ceea ce îi pui tu să facă. De aceea, e important ce

accepți în inima ta. De acolo pleacă ordinele către buzunar sau portofel.

Fiul risipitor, când a plecat de acasă, a zis: „Tată, dă-mi!”, iar când s-a întors a
spus: „Tată, fă-mă!”

El a înțeles pe propria piele că fără tată, banii se folosesc pentru destrăbălare

și duc, în cele din urmă, la faliment pe toate planurile. Nu banii primiți de la
tatăl lui au fost problema, ci caracterul său. De aceea, când se întoarce, el
cere ajutor pentru o schimbare interioară. A înțeles că nu cât ai în buzunar e
cel mai important, ci pe cine iubești cu adevărat în inimă. Când iubirea față
de Tatăl e mai mare decât pasiunea pentru material, ispitele nu te vor mai
îngenunchea. Vei sta drept în fața lor și vei spune „NU!”

Aș vrea să strig să fiu bine auzit: toți oamenii care au pus preț pe bani și au
fugit din prezența lui Dumnezeu au eșuat! Toți care au căutat buzunarul lui
Dumnezeu mai mult decât fața Lui au ajuns în vicii din care cei mai mulți nu
s-au mai ridicat niciodată…

De ce spune înțeleptul că frica de Domnul e începutul înțelepciunii?

Pentru că atunci când eu trăiesc zilnic în ascultare de Dumnezeu și respect

față de voia Lui, voi folosi lucrurile materiale spre viață, nu spre moarte,
pentru a fi de folos familiei mele și celor din jur pentru care pot fi o binecuvân-
tare.
 13 Noiembrie

Trei categorii de oameni

„Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are,
dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.”
Proverbele 16:22

Viața noastră este o învățătură continuă. Învățăm la școală, învățăm la servi-

ciu, învățăm din experiențele personale sau din experiențele altora. Uneori
învățăm zâmbind, iar alteori lăcrimând. Cursurile pe care ți le predă viața vin
întotdeauna la pachet cu examene pe măsură.

O primă categorie de oameni pe care am întâlnit-o este formată din oamenii

fericiți. Ei învață din greșelile altora și, cu entuziasm și multă înțelepciune,
încearcă să depășească obstacolele vieții, luându-și bine notițe din falimen-
tele altora. Ei văd cum poate ajunge o familie distrusă și fac exact invers ca
să nu ajungă acolo. Ei observă ce înseamnă o tinerețe ratată, fără Dumnezeu
și plină de patimi și vicii, și aleg să meargă contra curentului. Ei studiază
adânc Cuvântul lui Dumnezeu care e sursa supremă de înțelepciune și
observă care sunt principiile care duc la viață și care sunt pașii greșiți care
duc la moartea veșnică.

O a doua categorie de oameni pe care am întâlnit-o e reprezentată de

oamenii triști. Ei învață din greșelile lor. Îi doare, dar se ridică și, cu lecția
învățată, merg mai departe, încercând să nu mai repete greșeala. I-a costat
acea cădere, le-a cauzat multe dureri de cap, dar încearcă să iasă din ea
învățând din propria experiență.

O a treia categorie de oameni este cea formată din oamenii care nu învață
niciodată. Biblia îi numește nebuni. Nu pentru că ar avea deficiențe mintale,
ci pentru că, în mod voit, evită orice formă de înțelepciune. Cu sarcasm și
multe batjocuri ei lovesc în oamenii înțelepți, îi iau peste picior pe cei care au
învățat din propriile greșeli și se consideră pe ei înșiși deosebit de înțelepți.

Diferența majoră dintre nebun și înțelept este că înțeleptul tot timpul are dubii,
pe când nebunul e mereu sigur pe el. Omul smerit și înțelept recunoaște că
are mereu de învățat, pe când nebunul e deosebit de încântat că le știe pe
toate…

„Înțeleptul se teme și se abate de la rău,

dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.”
Proverbele 14:16

Fii un om înțelept! Fii gata să înveți cât mai puțin din propriile greșeli și cât
mai mult din ale altora.
 20 Noiembrie

Regele e cu noi!
„În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri
în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.”
Matei 14:24

O corabie frumoasă pleca din Sudul Africii către Olanda. Deodată s-a iscat o
furtună puternică. Valurile s-au ridicat înfricoșător, iar printre marinari s-a
instalat panica. Unii căutau soluții de scăpare, în timp ce alții făceau tot ce
puteau să țină vasul pe linia de plutire.

La un moment dat s-a deschis ușa unei cabine, iar un domn îmbrăcat elegant
a spus:

— Oameni buni, liniștiți-vă!

— Ce dorești, domnule? au răspuns ei cu aceeași teamă în inimă. Nu vezi că

ne scufundăm?

— Oameni buni, liniștiți-vă! Eu sunt stăpânul corabiei! Corabia a fost constru-

ită după porunca mea și a trecut prin furtuni mai puternice decât aceasta! De
ce vă agitați?

Pasagerii și marinarii au reacționat cu aceeași teamă și neliniște. Însă

domnul a continuat:

— Eu sunt Regele Olandei! Azi călătoriți cu Regele! Nu peste multă vreme

vom ajunge la țărm și în liniște și pace ne vom îndrepta spre casele noastre!

Aceeași poveste se întâmplă și cu cei care merg spre cer. Suntem în corabia
mântuirii, iar furtunile nu ne ocolesc. Valurile lovesc cu putere, iar norii parcă
rareori se împrăștie. Nu uitați însă ceva deosebit de important: Regele e cu
noi!

El nu ne-a promis niciodată o călătorie ușoară, dar ne-a promis că ne va

duce cu bine la malul ceresc. Din când în când însă e nevoie să mai auzim
vocea Lui care să ne asigure încă o dată că e cu noi. Că e la cârmă. Că nicio
furtună nu va opri Biserica Sa să ajungă la țărm.

Ați prefera o călătorie ușoară cu un final nefericit sau o călătorie grea cu o

ancorare în portul fericirii veșnice?
 23 Noiembrie

Cighid: lagărul de exterminare

al copiilor din România
În 12 Octombrie 2022, IICCMER a comunicat faptul că 15.000 de copii au
murit între 1967 și 1990 în căminele spital din România unde erau trimiși
copiii considerați irecuperabili (cu dizabilități grave).

Unul din aceste „lagăre” a fost căminul din Cighid. Între 1987 și 1990 acolo
au murit 160 de copii din cei 183 internați.

„În 3 paturi erau și 25 de copii. Nu stăteau culcați. Stăteau în ciump și așa

dormeau toată noaptea. În frig. Sobă nu era, lumină nu era. Șobolanii lucrau
și într-adevăr îi mâncau de vii. Erau condamnați la moarte la Cighid”, este
mărturia Elenei Toth, fostă infirmieră la Cighid.

Adevărul s-a aflat abia la 3 luni după căderea regimului comunist, când repor-
terii de la Spiegel TV au intrat în căminul groazei, au filmat și au făcut publice
acele imagini într-un documentar. Sunt imagini înfiorătoare: copii lăsați să
zacă în propriile fecale, urlete și sunetul obsesiv al paturilor ruginite ce se
loveau de zidurile reci. În timpul iernii, copiii se înghesuiau unii în alții ca să
nu moară de frig, iar dimineața asistentele îi găseau acoperiți de promoroacă.

Printre primele persoane care i-au luat în brațe pe copiii de la Cighid a fost
pastorul german Karl Heinz Pelican. „A venit cu tirul, cu medicamente. Și tot
el a făcut crucile de la cimitir și a scris pe ele numele copiilor și vârsta la care
au murit”, povestește Sîrmanca Fechete, una dintre supraviețuitoare.

România are cel mai mare număr de copii în grija statului din UE: aproape
50.000. Doar 5.000 au însă dosarele finalizate și pot fi adoptați acum. Însă
nici pentru ei nu sunt suficienți doritori, pentru că numai 3.000 de români sunt
atestați pentru adopție. Iar mai grav e faptul că, în ultimii trei ani, doar 3.530
de copii au fost adoptați în România.

Există, din păcate, și categoria de „copii greu adoptabili”. În cazul lor, au

trecut cel puțin 9 luni de când s-a stabilit că pot fi adoptați, însă responsabilii
nu au găsit familii potrivite, ori au anumite probleme de sănătate, o vârstă mai
mare sau trăsături evidente ale unei anumite etnii. Sunt puține cazurile feric-
ite în care acești copilași își găsesc părinți.

Ți s-a părut lung acest articol? Gândește-te la cât de lungă e suferința lor și
să ne întrebăm fiecare personal: ce putem face pentru ei? Dumnezeu e gata
să ajute acești orfani.

„Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână

pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și Tu vii în ajutor orfanului.”
Psalmul 10:14

Dar o face prin noi. Dacă avem urechile deschise. Și mâinile întinse.

De ce trebuie să vină pastorul Heinz Pelican din Germania cu tirul de medica-

mente?

De ce trebuie Guido Flori, un antreprenor elvețian crescut în sistemul de

protecție din Elveția, să se implice în locul nostru?

Nu cumva pentru că noi dormim somnul nepăsării?

Sîrmanca Fechete a mai spus: „Cel mai greu pentru mine e întunericul. Când
văd întuneric, urlu. Acum dorm mereu cu veioza aprinsă. Noaptea ni se
întâmplau cele mai oribile lucruri…”

Haideți să aprindem lumina și pentru ei. Lumina dragostei. Lumina implicării.

Lumina bunătății.

Eu am plâns citind despre aceste orori. Dar nu vreau să rămân doar la lac-
rimi. Nici doar la vorbe.

Vreau să fac mai mult. Fă și tu la fel…

 4 Decembrie

Ce aduce iarna spirituală

în viața credinciosului? (III)
Mai găsim un element al iernii în Biblie, și anume, fumul care iese pe horn.

E minunat să vezi cum fumul se ridică deasupra caselor în timpul iernii. Biblia
însă nu se rezumă la peisaj, ci merge la esență. Dumnezeu vrea foc, nu fum:

„De aceea vor fi ca norul de dimineață, ca roua care trece repede,

ca pleava suflată de vânt din arie, ca fumul care iese din horn.”
Osea 13:3

Oamenii care păcătuiesc întruna (Osea 13:2) și care nu iau aminte la avertis-
mentele lui Dumnezeu sunt asemănați cu fumul. Cu ceva care trece curând.
Cu o emoție la o seară de colinde. Cu o mână ridicată sus, dar cu o viață
neschimbată.

Când S-a coborât Duhul Sfânt în Faptele Apostolilor 2, s-au văzut niște limbi
ca de foc, nu țurțuri de gheață. E o diferență colosală. E ceea ce vrea
Dumnezeu de la noi: să ardem pentru El.

Există un pericol care ne paște pe fiecare: mirarea, dar nu schimbarea:

„Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri

și pe la ușile caselor și zic unul altuia, fiecare fratelui său: «Veniți dar
și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!»
Și vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu,
ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc
dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor. Iată că tu
ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu un glas frumos și iscusit
la cântare pe coarde. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.”
Ezechiel 33:30–32

Fum nu înseamnă altceva decât „Wow, ce frumoasă predică!”.

Dar ai luat decizii noi? Ai început să-ți schimbi viața? Sau ai rămas doar la
poze cu sfinți, dar fără o viață personală sfântă?

Omul care rămâne doar la auzire și nu trece la ascultare se aseamănă cu cel

care aude alarma, dar apasă pe „snooze”. Cu cel care merge la doctor,
primește rețeta, dar nu-și ia medicamentele niciodată. Cu cel care aude tele-
fonul, dar nu răspunde.

Vrei să fii foc și nu fum? Atunci ține cont de felul în care Dumnezeu numește
pe cineva fericit:

„Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.”

Ioan 13:17

Să fim flăcări ale lui Dumnezeu! Să combatem frigul nu cu frig la puterea a

doua, ci cu căldură. Să combatem ura cu dragoste, minciuna cu adevărul și
gheața cu sare.

Adă, Doamne, primăvara în sufletele ce au țurțuri de gheață pe ele! Lasă

dragostea Ta să topească gerul din inimile noastre. Apoi vor apărea mugurii
în pomii sădiți lângă izvoarele cu apă, iar soarele Tău ne va încălzi vara, ca
să avem ce culege în toamna secerișului.
 11 Decembrie

Creionul cu două radiere

În general, un creion are o radieră destinată ștergerii și un vârf ascuțit desti-
nat scrisului. În mod neobișnuit, un creion special ar avea câte o radieră în
ambele vârfuri, oferind astfel un aspect distinct față de alte creioane și
înlăturând principalul scop: scrisul.

Am observat oameni simpli în viața aceasta care nu impresionează prin ceva

anume, dar care și-au înțeles scopul pentru care trăiesc și, cu darul pe care
Dumnezeu li l-a oferit, ajung la ținta finală.

Totodată, am întâlnit oameni care au vrut să fie mai diferiți decât ceilalți, mai
speciali, mai „cool”, dar care nu au un țel în viață. Aceștia sunt dispuși să facă
orice pentru a fi aplaudați de oamenii din gașca în care se simt apreciați, sunt
gata să iasă în față cu orice poate atrage privirea, dar, dacă îi întrebi despre
rostul vieții lor, vor rămâne fără răspuns. Am observat persoane care au
succes în foarte multe domenii. Oameni care au diplome, case, bani, poziții
sociale deosebite. Aceștia au devenit mai speciali în diferite lucruri, dar mulți
dintre ei și-au pierdut scopul pentru care au fost creați.

Azi e o nouă zi în care suntem chemați de Dumnezeu să ne analizăm viața.

Mark Twain spunea: „Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în
care te-ai născut și cea în care afli de ce!”

Suntem chemați nu doar să ne naștem. Nu doar să figurăm în registrele unei

primării. Nu doar cu un buletin în portmoneu. Nu doar să respirăm. Suntem
chemați la ceva mai înalt. Suntem binecuvântați prin faptul că suntem diferiți
și putem să fim de folos unii altora și împreună să „slujim de lauda slavei
Sale”. (Efeseni 1:12)

S-ar putea să ne trezim la finalul vieții că am făcut lucruri semnificative care

au ieșit în evidență, care ne-au împlinit în anumite domenii, dar oare am făcut
ce a vrut Dumnezeu să facem?

Am fost mai deosebiți decât alții sau am fost mai utili?

Am fost doar membri într-o biserică sau am fost și mădulare în Trupul lui
Hristos?

Am fost creștini declarați doar la recensământ sau am fost și ucenici în

fiecare zi? Am trecut doar prin viață sau am trăit viața după planul Lui?

Roagă-te să înțelegi planul lui Dumnezeu pentru viața ta și reține acest lucru:
creionul cu două radiere poate fi mai special, dar nu mai util…
 12 Decembrie

4.094 de strămoși
Un calcul interesant găsit în social media mi-a atras atenția astăzi, și anume:
pentru a fi noi în viață, au existat 4.094 de strămoși care au alcătuit cel puțin
11 generații în ultimii 300 de ani.

Dacă luăm în calcul numărul de persoane, fiecare generație reprezintă:

- 2 părinți;
- 4 bunici;
- 8 străbunici;
- 16 stră, străbunici;
- 32 stră, stră, străbunici;
- 64 stră, stră, stră, străbunici;
- 128 stră, stră, stră, stră, străbunici;
- 256 stră, stră, stră, stră, stră, străbunici;
- 512 stră, stră, stră, stră, stră, străbunici;
- 1.024 stră, stră, stră, stră, stră, stră, străbunici;
- 2.048 stră, stră, stră, stră, stră, stră, stră, străbunici.

Te-ai gândit vreodată că Dumnezeu te-a creat și a organizat totul perfect ca

prin aceste generații tu să te poți naște la timpul potrivit? Oamenii din ultimii
30 de ani au îndurat suferințe. Neîmpliniri și speranțe care s-au frânt prea
devreme. Boli de care nu au putut fi tratați niciodată.

Mai gândește-te că toți acești strămoși ai tăi nu au avut parte de tehnologia

pe care tu o ai azi. De condițiile materiale de care tu te bucuri. De o viață atât
de ușoară cum ai tu.

Frigider. Congelator. Fier de călcat. Încălzire în pardoseală. Cuptor cu

microunde. Poze pe WhatsApp. Convorbiri video. Încălzire în scaune la
mașină. Aspirator. Mijloace de transport. Sandwich maker.

Aș vrea să nu iei totul de-a gata. Aș dori să Îi fii recunoscător lui Dumnezeu,
dar, în același timp, să te gândești că strămoșii tăi au muncit zeci de ani ca
progresul să ajungă la tine cum e azi.

Strămoșii tăi nici nu au visat la ceea ce tu ai azi.

Strămoșii tăi însă au luptat, au transpirat, s-au sacrificat, și-au dorit mereu o
viață mai bună, dar cei mai mulți dintre ei nu au avut-o…

Înțelegi câtă responsabilitate ai azi? Înțelegi că ești chemat să dai un rost

vieții tale?
 25 Decembrie

Ce stea te călăuzește pe tine?

„Și au întrebat: «Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?
Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.»”
Matei 2:2

Au plecat din Orient fiind călăuziți de o stea. Drum lung, cheltuieli pe măsură.
Istovire. Condiții precare. Dar și-au spus că merită orice efort ca să ajungă la
locul unde se va opri steaua.

Ea s-a oprit unde era Pruncul. Pentru că stelele adevărate după care trebuie
să te iei în viață sunt cele care te conduc la Isus. Nu la păcat, nu la Irod, nu la
sabie, ci la Domnul domnilor și Împăratul împăraților.

Fiecare avem stelele noastre. Lucruri pe care le admirăm în taină. Unele mai
bune, altele mai rele. Unele care sunt stele căzătoare și altele care sunt stele
înălțătoare. Ceea ce urmezi îți indică direcția spre Isus?

După ce s-au întâlnit cu Isus, steaua a dispărut. Pentru că în prezența Soare-

lui toate stelele pălesc. Gata cu semnele când Îl întâlnești pe Isus. Gata cu
indicatoarele. Când te întâlnești cu Isus nu mai ai nevoie să-i pui întrebări lui
Irod. Nici celor care știu Biblia, dar nu o trăiesc, cum făceau cărturarii și fari-
sei.

Dacă încă nu te-ai întâlnit cu Isus, vezi care e steaua prin care Dumnezeu tot
încearcă să-ți vorbească... Poate e o sănătate pe care nu o meriți. Poate sunt
binecuvântări venite din partea lui Dumnezeu ca să îți arate direcția în care
să privești. Poate e bunica ta care te ducea de mână la biserică atunci când
erai mic. Poate e o carte pe care ai citit-o mai demult și care îți spunea de
Isus.

Ascultă de steaua trimisă de Dumnezeu în viața ta.

Te va duce la întâlnirea cu Isus.

 1 Ianuarie

Fără scuze
Ai o nouă șansă! Un nou început! Un nou an în care poți să realizezi ceva
măreț!

Și totuși, este ceva ce te poate împiedica. Știi ce, așa-i? Scuzele.

În următoarele rânduri doresc să enumăr zece cele mai des întâlnite scuze și
câteva soluții pentru acestea.

1. „Sunt prea obosit!”

Aranjează-ți prioritățile în așa fel încât să vezi dacă ceea ce te extenuează

merită efortul.

2. „Nu am destul timp!”

Clasifică-ți treburile de peste zi (atât d.p.d.v. material, cât și d.p.d.v. spiritual)

în două categorii: urgent și important. Începe cu cele importante.

Nu uita că întotdeauna ne facem timp pentru ceea ce iubim. Prin urmare, de

cele mai multe ori, problema nu e la ceas, ci la inimă.

3. „Nu merită să mă implic!”

Nu-ți subestima implicarea. Fiecare dintre noi avem un anumit aport în lucrul
în echipă în familie, la locul de muncă și în biserică.

4. „Nu știu să fac!”

Nimeni nu s-a născut expert. Totul se învață. Problema nu e la mâini, ci la

minte.

Mâna execută ceea ce creierul comandă. Dacă creierul e dornic să învețe,

mădularele externe vor pune în practică toate cunoștințele acumulate.

Cu modestie pune întrebări! Cere lămuriri! Nu e rău să nu știi; rău e să nu

vrei să înveți.

5. „Nu sunt destul de pregătit!”

Fiecare dintre noi facem greșeli în procesul de învățare. Dar e mai bine să
greșești, muncind, decât să faci cea mai mare greșeală: să nu faci nimic. Prin
disciplină și efort continuu se câștigă experiență.

6. „Se poate și fără mine!”

Dacă se poate fără tine la ziua de muncă, se poate fără tine și la ziua de
salariu. Dacă se poate fără tine în slujire, se poate fără tine și la răsplătire.

7. „Nu mă simt destul de motivat!”

Bucură-te de pașii mărunți pe care i-ai făcut până acum.

8. „Nu am resursele necesare!”

Fii creativ! Vezi ce ai la îndemână. 6.000 de ani omenirea a mers până aici
pentru că cineva a făcut ceea ce a putut cu ceea ce a avut.

9. „Fac mai târziu!”

Tot ce amâni pe altădată s-ar putea să rămână nefăcut.

10. „Nu sunt remunerat destul!”

Remunerarea ta depinde de implicarea ta.

Vrei să câștigi mai mult la serviciu? Caută soluții, nu scuze.

Vrei să câștigi mai mult în viața veșnică?

„Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera,

iar cine seamănă mult, mult va secera.”
2 Corinteni 9:6

În acest an îți doresc să nu folosești aceste scuze. Să fii un om dedicat,

muncitor, disciplinat și plin de pasiune în lucrarea la care ești chemat, indifer-
ent pe ce plan ar fi acea lucrare.

Nu poți ajunge sus decât ajutând și pe alții să ajungă acolo. Nu poți însă
influența pe alții decât dacă devii un model pentru ei.

Anul care stă în față are multe de oferit celor care își suflecă mânecile și se
apucă de treabă, dar aproape nimic de dăruit celor care caută scuze…

Spor la treabă! Spune NU scuzelor!

 8 Ianuarie

Iubirea care întârzie

„Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Deci, când a auzit că Lazăr
este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era.”
Ioan 11:5-6

Atunci când unui prieten drag i se întâmplă ceva grav și ținem cu adevărat la
el, ne grăbim să-i sărim în ajutor, nu?

În timpul trăirii pe acest pământ, Isus a avut câteva persoane mai apropiate.
Persoane de care S-a simțit mai atașat. Printre acestea erau Marta, Maria și
Lazăr.

Când boala a venit pe neașteptate în casa lor, ele au trimis după Isus. Au
avut această siguranță că El poate rezolva și problema lor.

Toți și-au imaginat că Isus va veni îndată. Că va alerga să ajungă cât mai
repede. Până nu se agravează boala. Până când Lazăr încă mai respiră. Însă
există ceva interesant în acest text, și anume, conjuncția „deci” care
înseamnă „prin urmare”, „în consecință”. Iar versetul tradus în mod liber
spune astfel:

Ca urmare a faptului că Isus iubea pe Marta și pe Maria, când a auzit că

Lazăr e bolnav, a mai stat două zile în locul în care era…

Cum? Consecința iubirii uneori poate fi întârzierea? Poți iubi un Dumnezeu

care întârzie când Îl strigi? Care mai spune „Așteaptă!” când ești în chinuri?

Observ două motive ale întârzierii. Primul se subînțelege. Întârzierea poate fi

testul credinței. Așteptarea e testul răbdării noastre. Răspunsul care vine mai
târziu e testul credincioșiei noastre.

Dacă Mă iubiți cu adevărat, încredeți-vă în Mine. Nu întârzii doar ca să vă

pun pe jar. Nici să vă dezamăgesc. Și nici să râd de voi. Întârzii ca să vă
testez. Să văd dacă Mă iubiți cu adevărat când fac ceea ce vreau Eu și nu
ceea ce vreți voi!

Al doilea motiv al iubirii care întârzie este arătat clar de către Isus:

„Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: «Boala aceasta

nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu,
pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.»”
Ioan 11:4

Întârzii ca minunea să fie mai mare, vrea să spună Isus aici. Vindecări ați mai
văzut, dar de data aceasta am ceva mai de preț pentru voi: o înviere! Iar
această înviere are ca scop final nu uimirea voastră, ci proslăvirea Tatălui
Meu!

Rămân aceste întrebări pentru noi: putem fi credincioși chiar și atunci când
rugăciunile nu au răspunsul dorit? Putem să rămânem mai departe în dra-
goste față de Cel suveran chiar și atunci când răspunsul este: „Așteaptă!”?
Putem să rămânem legați de o dragoste care nu vine la timp întotdeauna, ci
își permite să întârzie?

Să nu uităm esențialul: chiar și atunci când nouă ni se pare că întârzie, Isus

vine la timp…
 14 Ianuarie

William Borden
„Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul
nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru
El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.”
Filipeni 3:8

În 1904, William Borden a absolvit liceul din Chicago. Datorită faptului că

părinții lui construiseră o companie profitabilă, William a primit cadou o
călătorie în jurul lumii. Trecând prin Europa, Asia și Orientul Mijlociu și
observând nevoile oamenilor, bolile lor și sărăcia lor, acesta le-a scris
părinților despre dorința sa de a deveni misionar.

Proaspăt convertit, William Borden a scris pe Biblia sa două cuvinte, cu o

mare valoare: fără rezerve.

S-a reîntors în SUA ca să-și continue studiile la Yale. Colegii mărturiseau că

întâlnirea lui William cu Dumnezeu era veritabilă, iar în viața lui se vedea o
dedicare continuă rugăciunii și sfințirii vieții. A înființat Yale Hope Mission,
misiune prin care se ocupa de văduve, orfani și oameni ai străzii, făcând tot
ce-i stătea în putință să-i câștige pentru Hristos.

După ce a graduat, William a refuzat câteva slujbe bănoase și a scris pe

spatele Bibliei încă două cuvinte: fără retrageri.

Urmează cursurile Seminarului Teologic Princeton din New Jersey, după care
se îmbarcă spre China ca să își dedice viața în totalitate lucrării misionare.
Se oprește în Egipt pentru a aprofunda limba arabă, unde se îmbolnăvește
de meningită. Într-o lună, boala se agravează, iar la 25 de ani, William
Borden moare.

Vestea face înconjurul lumii, iar mulți dau din cap și se gândesc: ce viață
risipită. Însă, spre surprinderea acestora, în Biblia lui au mai fost găsite încă
două cuvinte scrise înainte de moarte: fără regrete.

Dumnezeu să ne ajute și pe noi să trăim o viață fără rezerve, fără retrageri și

fără regrete!
 22 Ianuarie

Betel
Fugarul Iacov se oprise pentru o noapte. Oboseala își spunea cuvântul. Frica
pe care o avea gândindu-se că Esau îl va urmări nu-i părăsise încă inima.
Pernă nu avea, dar la nevoie era bună și o piatră.

Adormise cu greu neștiind ce avea să-i rezerve viitorul… Părinții nu-l mai
puteau ajuta cu nimic. Iar neamurile… cine știe cum îl vor primi?

A visat ceva ciudat. O scară spre cer. Stând în vârful scării, Dumnezeu i-a
făcut o serie de promisiuni pe care Iacov, în urma maturizării, le-a păstrat cu
tărie în anii ce au urmat.

Apoi s-a trezit cu frică și a rostit:

„Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut.”

Geneza 28:16

Înainte să plece, Iacov a uns piatra cu untdelemn și a schimbat numele cetății

din Luz în Betel. Întâmplarea din acel loc avea să îl însoțească toată viața, iar
experiența de care a avut parte era cea care urma să îi ofere puterea nece-
sară de a rămâne lângă Dumnezeu.

Uneori, în viață, nu ai nevoie de lucruri spectaculoase. În frică, în singurătate,

cu un viitor neclar la orizont e suficient să ai ce a avut Iacov: o piatră, care
simbolizează neputința umană, o scară, care simbolizează interesul lui
Dumnezeu pentru pământeni și un picur de untdelemn pus pe piatra de aduc-
ere aminte, care nu e altceva decât semnul unei decizii luate în prezența lui
Dumnezeu.

Spre cer nu există lift, ci scară. Viața e o urcare la pas spre desăvârșire. Dar
mângâierea că la capătul scării ne așteaptă Dumnezeu ne dă putere să mai
urcăm încă o treaptă.

Pietrele le vom lăsa pe pământ când vom ajunge în cer. Și casele, și mași-
nile. Și telefoanele, și hainele. În rai nu e nevoie de perne sau de pietre puse
căpătâi pentru că acolo nu se doarme niciodată.

În final, doresc să vă las ca încurajare versurile fratelui Valentin Popovici:

„Pe drumul vieții, câteodată,

Mă văd înconjurat de îngeri...
Și-atunci, în noaptea-ntunecată,
Nu simt nici crucea apăsată
Nici rana mare din înfrângeri.

Și nu știu ce să fac în pripă,

La zvonul lin de cete sfinte:
Și-n fâlfâitul de aripă
Pe-o piatră-mi cade în risipă
Ulei de-aducere aminte.

Sunt clipe mai presus de fire

Când mângâierea părintească
Mi-atinge fruntea cu iubire,
Și Domnul toarnă fericire
Din cerul sfânt, să mă-ntărească.

Aici, în Luz, e frig afară,

Cetatea-i plină de înfrângeri;
Dar o numesc Betel de-aseară,
Căci am văzut spre cer o scară
Și împrejurul meu doar îngeri.”
 29 Ianuarie

Lecții din experiențele

lui Richard Wurmbrand
„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui
Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul
felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
Evrei 13:7

Am avut harul ca, de la o vârstă fragedă, să lecturez toate cărțile fratelui

Richard. Ele sunt o comoară de învățătură și o dovadă a faptului că prigoana
nu poate înfrânge creștinul dedicat lui Dumnezeu în totalitate.

În următoarele rânduri doresc să vă prezint 5 lecții pe care le-am învățat din

cărțile și viața sa, provocându-vă să nu vă mulțumiți cu acest rezumat, ci să
parcurgeți, pe cât posibil, capodopera dânsului.

1. Importanța de a sta ferm în credință

Experiențele lui Wurmbrand ca prizonier în închisorile comuniste demon-

strează importanța de a rămâne fidel crezului biblic și de a fi înrădăcinat cu
toată ființa în credința dată sfinților odată pentru totdeauna. O astfel de cred-
ință nu va putea fi învinsă niciodată.

2. Puterea dragostei

Dragostea lui Wurmbrand pentru Dumnezeu și pentru alții, chiar și pentru

dușmanii săi, a fost o forță puternică care l-a susținut în timpul petrecut în
închisoare și i-a inspirat pe alții să-L urmeze pe Isus. Dacă ar fi înlocuit
această dragoste cu gânduri de ură sau de răzbunare, nu ar fi rezistat în cei
14 ani de tortură psihică și fizică. Dragostea va învinge întotdeauna.

3. Puterea iertării

Disponibilitatea lui Wurmbrand de a-i ierta pe cei care i-au greșit era o
dovadă a puterii transformatoare a iertării. El a văzut o luptă demonică în
călăii care-i făceau viața groaznică în fiecare zi și a înțeles că în spatele
acelei lupte e chiar Diavolul. De aceea, a iertat oamenii și a luptat, prin cred-
ință, cu duhurile din spatele lor.

4. Importanța rugăciunii

Încrederea lui Wurmbrand în rugăciune și credința sa în puterea rugăciunii au

fost importante în viața lui și l-au susținut în timpul greutăților sale. În momen-
tele de încercare, comunicarea cu Dumnezeu este esențială, deoarece este
singura modalitate prin care putem avea acces la resursele divine.

5. Nevoia de unitate

Cărțile lui Richard îndeamnă mereu credincioșii să nu se concentreze pe

diferențe, ci pe asemănări. Să fie gata să lupte pentru unitate deoarece o
armată unită nu poate fi înfrântă. De asemenea, unitatea bisericii în vremurile
grele este o forță pe care Diavolul nu o poate înfrânge. Zvonurile false, minci-
unile comuniștilor și distrugerea literaturii creștine nu au reușit să nimicească
biserica pentru că aceasta a fost unită.
 5 Februarie

Ai luat gândul captiv?

„Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva
cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”
2 Corinteni 10:5

În scrisoarea către Corinteni, Pavel ne îndeamnă la un lucru deosebit de

interesant, dacă înțelegem cu adevărat sensul acestui verset: „…să facem
orice gând rob…”

Însă, e bine să subliniem faptul că Dumitru Cornilescu a folosit cuvântul „rob”,

dar, în original, sensul este „captiv”.

„...și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu

și luăm captiv orice gând ca să asculte de Hristos.”
2 Corinteni 10:5 NTR

În greacă, cuvântul captiv menționat mai sus este aichmalótizó, care

înseamnă: prizonier de război luat cu sulița.

Acest tip de comportament militar este cel pe care urmașii lui Hristos ar trebui
să-l exercite asupra oricărui gând. Prin gândurile lor, oamenii sunt fie confor-
mați cu lumea, fie transformați în asemănarea lui Hristos.

Gândul pe care nu îl luăm prizonier de război, ne va face el prizonieri! Gândul

pe care nu îl legăm în lanțuri, ne va lega el în vicii din care nu vom scăpa
ușor.

Gândurile noastre sunt prima sursă de inspirație pentru orice vorbă pe care o
rostim sau acțiune pe care o facem. În mintea noastră se dă bătălia cea mai
importantă. Iar o dată ce gândul este acceptat și trecut de filtrele principiilor
noastre, nu va fi decât o chestiune de timp ca acesta să fie pus în practică. Ai
luat captiv gândul de răzbunare?

Ai luat în prizonierat gândul de ură sau de neiertare?

Îmi spunea cineva ieri la consiliere: de câte ori îi văd pe cei care au făcut rău
și au profitat de tatăl meu, de atâtea ori simt cum crește ura în mine, iar
această ură mă ține legat să nu înaintez deloc pe calea mântuirii.

Îți doresc biruință deplină în războiul spiritual al minții tale!

E un război care nu se câștigă ușor, dar care, odată câștigat, îți va influența
în mod benefic întreaga viață. Biruințele la nivelul minții sunt biruințe care se
răsfrâng în vorbele și în faptele noastre.

Ia captiv orice gând care nu e conform voii lui Dumnezeu!

Doar în acest fel vei putea fi liber cu adevărat…

 12 Februarie

Scuzele lui Moise

„Domnul a zis lui Moise: «Eu sunt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul
Egiptului, tot ce-ți spun.» Și Moise a răspuns înaintea Domnului: «Iată
că eu nu vorbesc ușor. Cum are să m-asculte Faraon?»”
Exodul 6:29,30

80 de ani avea Moise când Dumnezeu i s-a arătat într-un rug aprins și l-a
trimis la Faraon. S-a scuzat că are o vorbire grea și atunci, dar și mai târziu,
crezând că în felul acesta va scăpa de trimiterea specială pe care Dumnezeu
o avea în vedere pentru el. Însă Dumnezeu nu Se lasă impresionat de scu-
zele lui Moise, ci îi spune:

„Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis: «Nu-i oare acolo fratele tău
Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine înaintea ta și,
când te va vedea, se va bucura în inima lui.»”
Exodul 4:14

Nu vi se pare interesant că Dumnezeu nu îl vindecă pe Moise, ci îl pune

lângă el pe Aaraon, fratele lui cu 3 ani mai mare?

Putem învăța două lucruri deosebite astăzi din acest pasaj:

1. Nimeni nu e perfect

Unul vorbește complicat, altul citește mai greu, unul are mai multă dificultate
în explicare, altul are un mod de gândire mai lent, iar altul e mai impulsiv. Și
totuși, toți acești oameni au și calități bune! Cu toate că întâmpina dificultăți în
vorbire, Moise a fost un lider foarte bun. Aaron, deși avea abilități remarcabile
de comunicare, a fost un lider slab și foarte ușor influențabil.

2. În viață ne completăm unul pe altul

Aaron l-a completat pe Moise. A vorbit în fața lui Faraon și chiar și în fața
evreilor, chiar dacă mesajul nu era compus de el, ci era primit de Moise de la
Dumnezeu. Aaron nu se putea mândri, deși vorbea excelent, iar Moise nu se
putea vedea nici el mai folositor, din cauza cusurului în vorbire.

Atât în familie, la serviciu, cât și la biserică trebuie să fim conștienți că avem

nevoie unul de altul. Noi trebuie să lucrăm în cooperare, nu în concurență.
Curentul electric nu funcționează cu două plusuri, ci cu plus și minus. Nicio
mașină nu va porni dacă bateria pe care o are va avea ambele borne conec-
tate la plus sau ambele la minus!

Trebuie să ne acceptăm așa cum suntem creați. Ce har că suntem diferiți! Ce

minune că nu suntem clone! Ar fi o tragedie tuturor să ne placă să facem
aceleași lucruri! Felul în care Dumnezeu a planificat omul este ceva maiestu-
os! În cineva a pus creativitate. În altcineva a pus darul de a cânta. Într-o altă
persoană, talentul de a desena. Unii se simt confortabil vorbind în fața unei
audiențe mari, în timp ce alții se simt mai confortabil discutând cu un număr
mic de persoane. Unul poate construi o casă la cheie. Altul se ocupă strict de
designul interior.

Nu mai râde de defectele altuia, pentru că și tu le ai pe ale tale. În loc să râzi,

să batjocorești sau să te scuzi, mai bine învață să lucrezi în echipă. Apreci-
ază faptul că minusul tău poate lucra cu plusul altuia și plusul tău poate lucra
cu minusul altuia.

Haideți să căutăm soluții în loc de scuze! Să facem ceea ce Dumnezeu ne-a

pus să facem.

Dumnezeu nu are nevoie de oameni perfecți, ci de oameni ascultători…

 19 Februarie

Întâi pocăința mea sau a altora?

Cel mai periculos tip de fățărnicie e a acelui tip de om care are o imagine
bună, dar un caracter cu probleme. Ca să își păstreze imaginea, el se ocupă
întotdeauna de alții, în loc să-și rezolve problema caracterului său mai întâi.

Iuda, când a văzut-o pe Maria folosind un mir scump ca să ungă picioarele lui
Isus, a spus:

„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?”
Ioan 12:5

Fratele fiului risipitor, când a văzut că fratele său vine acasă, a spus:

„Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: «Iată, eu îți slujesc
ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca
și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea
cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.»”
Luca 15:29,30

Fariseul din templu, când l-a văzut pe vameș că a îndrăznit să vină la închin-
are, s-a rugat astfel:

„Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel:

«Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți,
nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.»”
Luca 18:11

Iuda L-a vândut pe Isus cu 30 de arginți. Fariseul a plecat mai departe spre
iad, crezând că pleacă spre cer și că e mult mai bun decât vameșul, iar
fratele fiului risipitor a avut și el prietenii lui care pentru el au fost mai valoroși
decât fratele care s-a întors acasă.

Înainte să arătăm cu degetul spre alții, să nu uităm că sunt alte 3 degete care
arată spre noi. Înainte să ne ocupăm de condamnarea altuia, e bine să ne
ocupăm de pocăința noastră. Înainte să scoatem paiul din ochiul aproapelui,
e bine să rezolvăm bârna din ochiul nostru, că s-ar putea ca din cauza bârnei
să nu vedem bine aproapele și, când vrem să-i scoatem paiul, s-ar putea să-i
scoatem ochiul.

Doctorul nu-i poate vindeca pe alți oameni dacă el personal zace la pat
bolnav. Judecătorul nu poate băga la pușcărie pe nimeni dacă el însuși e
condamnat pentru fapte de ocară. Cine-l va crede pe un pantofar că poate
repara încălțăminte dacă el însuși umblă desculț? Cine va avea încredere
într-un om care vinde mașini dacă el însuși umblă pe jos? Cine va chema un
constructor să-i construiască o casă dacă acel constructor locuiește într-o
colibă?

Nimeni nu va crede vorbele mele câtă vreme faptele mele nu sunt în regulă.
Oamenii vor putea fi înșelați de imaginea mea, dar caracterul meu este văzut
de Dumnezeu, iar, mai devreme sau mai târziu, va fi scos la iveală.

Omul care se pocăiește cu adevărat, indiferent cât de jos e, nu va lovi în alții.

Vameșul nu a lovit în fariseu. Maria nu a lovit în Iuda, iar fiul risipitor nu l-a
luat la bani mărunți pe fratele său să-l întrebe câți bani mai are de cheltuit.

Adevărata pocăință începe cu mine.

Doar apoi mă voi putea ocupa cu dragoste și milă de cel de lângă mine…
 24 Februarie

Telefoane sfințite?
„Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru!
Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat
în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.”
Ioel 2:13

Iată titlul unei știri de pe internet: „Un preot italian sfințește telefoanele eno-
riașilor ca să-i ferească de știrile false și să-i protejeze împotriva urii de pe
rețelele de socializare.”

Preotul Don Giorgio Mariotti din Perugia crede că, în acest mod, dispozitivele
credincioșilor „vor fi ferite de știrile false care circulă în online și protejate de
ura care domnește pe rețelele de socializare”.

Hmm, serios? Adică dacă telefonul e sfințit și vreau să intru pe un site unde
oamenii se înjură între ei, telefonul nu va intra pe acel site?

Am rămas uimit. Mirat chiar de gândirea limitată a oamenilor care încă mai
cred că telefonul e de vină atunci când accesezi o știre falsă sau o imagine
murdară. De parcă telefonul ar intra singur pe un anumit site… Am rămas
mirat că încă sunt oameni care cred ca gadgeturile trebuie sfințite și nu inimi-
le noastre.

Dragilor, nu v-ați pus întrebarea: de ce orice stat din lumea aceasta, când
judecă o crimă, trimite la închisoare criminalul și nu cuțitul folosit?

De ce hoțul este cel judecat și nu armele folosite la jefuirea unui supermar-

ket?

Chiar e atât de greu să înțelegem că orice lucru din lumea aceasta e neutru,
iar felul în care îl folosim depinde de caracterul nostru?

Uitați-vă la fiul risipitor: banii, în mâna tatălui, au fost binecuvântați. Aceeași

bani, aceeași avere, când au trecut în mâna fiului au adus eșec și faliment.
Banii au fost de vină, așa-i? Nicidecum, ci caracterul celui care a folosit banii!
Observați ce diferență formidabilă face Solomon când vorbește de cel nepri-
hănit și de cel rău în raport cu venitul lor:

„Cel neprihănit își întrebuințează câștigul pentru viață,

iar cel rău își întrebuințează venitul pentru păcat.”
Proverbele 10:16

Venitul e de vină? Salariul care intră în cont? Sau credeți că la unii în cont
intră bani sfințiți și la alții nesfințiți? Nu! Toți banii sunt la fel. Plasticul sau
hârtia nu pot fi sfinte sau păcătoase. Însă, modul în care câștigăm și folosim
banii depinde de caracterul nostru.

Doamne, trezește-ne! Să nu mai dăm vina pe altceva, ci să înțelegem că noi

trebuie să ne schimbăm, urmând ca apoi să folosim lucrurile din jurul nostru
într-un mod benefic atât pentru noi, cât și pentru cei din jur.
 5 Martie

Primăvara sufletului
„Seninătatea feței împăratului este viața și bunăvoința lui
este ca o ploaie de primăvară.”
Proverbele 16:15

Temperaturile cresc. Câte-un ghiocel își face loc cu bucurie prin zăpada care
se topește. Culorile maronii și gri sunt înlocuite de cele luminoase, iar vânturi-
le reci se fac tot mai puțin simțite.

Soarele parcă e mai curajos azi. Pomii ne vor anunța, prin florile lor, că nu
înghețul are ultimul cuvânt. Păsările călătoare, prin melodiile lor, ne vor oferi
acces gratuit la concerte de vis.

E prima zi de primăvară.

Sufletul are și el nevoie de ea.

O față zâmbitoare și o inimă plină de bunătate sunt semne că răceala și dis-
tanța s-au topit.

Nu doar ogoarele de lângă sat au nevoie de ploi de primăvară, ci și ogorul

inimii tale.

Pentru semănături cu rod bogat e esențial ca Dumnezeu, prin atenția Lui,

să-ți ofere purtarea de grijă de care ai nevoie.

Primăvara în suflet aduce creștere. Timpul petrecut cu Dumnezeu în fiecare

zi îți va aduce aproape izvorul de apă, iar rodul nu va întârzia să apară.

Primăvara aduce în suflet un nou început. Iertarea și vindecarea rănilor din

iarna vieții tale poate începe de azi, dacă îți întorci fața spre El.

Primăvara aduce în suflet mai multă lumină. Plânsul nopții va fi mai scurt, iar
diminețile cu bucurie vor fi tot mai dese. Lumina prezenței lui Dumnezeu îți va
oferi victoria de care ai nevoie.

O primăvară frumoasă îți doresc!

Cu părinți zâmbitori și plini de căldură! Cu copii care să-ți topească gheața

din suflet! Cu bunici care să te întâmpine cu brațele deschise!
 8 Martie

Puterea de influență a femeii

„Dezmierdările sunt înșelătoare și frumusețea este deșartă,
dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.”
Proverbele 31:30

Dumnezeu i-a înzestrat pe bărbați cu puterea de a conduce, iar pe femei cu

puterea de a influența. Atunci când bărbatul și femeia își înțeleg rolul, ei vor
deveni unelte excepționale în mâna lui Dumnezeu, iar efectul pe care îl vor
produce asupra celor din jur va fi remarcabil. Vă propun, în cele ce urmează,
să privim la câteva domenii în care o femeie poate să își exercite influența în
mod pozitiv sau negativ.

1. Influența în viața națiunii

În cartea Esterei observăm influența importantă a Esterei în salvarea poporu-

lui evreu. Punându-și în pericol propria viață, ea a salvat o națiune. Prin cura-
jul de a merge la împărat și de a vorbi pentru popor, Estera a dovedit că,
atunci când îți înțelegi locul și chemarea, rezultatele influenței tale vor
rămâne în istorie.

2. Influența în familie, în viața bărbatului

În 2 Împărați 4:8-11, o femeie bogată și credincioasă se adresează soțului ei

cu cerința de a face în casa lor un loc de găzduire pentru Elisei. Bărbatul este
de acord, iar odaia de sus devine o surpriză plăcută și folositoare pentru omul
lui Dumnezeu.

În 1 Împărați 21:5-7 este necesar să remarcăm, de data aceasta, o femeie

bogată, dar necredincioasă, și anume, pe Izabela, soția lui Ahab. Observând
faptul că Nabot refuză să-i vândă via soțului ei, Ahab, ea aduce martori minci-
noși, iar Nabot este ucis. Însă, bucuria dobândirii viei nu a durat prea mult,
deoarece sentința dată de Dumnezeu pentru influența ei negativă a fost dras-
tică.

3. Influența în familie, în viața copiilor

Mama fetei din casa lui Naaman a rămas o anonimă în istorie, din punct de
vedere al numelui, dar a sădit un caracter ales în fetița ei, prin care
Dumnezeu aduce soluția vindecării pentru leprosul Naaman. Atalia și-a influ-
ențat copilul în sens negativ, iar Biblia confirmă că sfaturile ei au fost nelegi-
uite:

„Ahazia avea patruzeci și doi de ani, când a ajuns împărat, și a domnit un an

la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri. El a umblat în căile
casei lui Ahab, căci mama sa îi dădea sfaturi nelegiuite.”
2 Cronici 22:2,3

4. Influența în viața slujitorilor

Ana, mama lui Samuel, a avut o influență decisivă în chemarea pe care

Dumnezeu i-a făcut-o lui Samuel. Putem învăța de la ea că mamele care
vorbesc cu Dumnezeu vor avea copii cu care Dumnezeu va vorbi! Paul Black
spunea un mare adevăr:

„Cu excepția puterii Duhului Sfânt, nu există pe pământ o altă putere mai
mare decât a unei mame care se roagă. Mamele care s-au rugat au mutat
mai mulți munți decât buldozerele.”

5. Influența în viața altor femei

Naomi a avut o mare influență asupra lui Rut. Într-un moment decisiv, Rut
avea să spună către soacra ei aceste cuvinte remarcabile:

„Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu...”
Rut 1:16

Pavel îi amintește lui Tit că surorile în vârstă pot avea o influență bună asupra
celor tinere:

„Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă,

să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să învețe pe alții ce este bine,
ca să învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii...”
Tit 2:3,4

Din păcate, exemplul Irodiadei ne arată faptul că sunt femei care decid să
aibă o influență negativă în viața altor femei. Să îți dorești să îl omori pe Ioan
Botezătorul; nu e aceasta o influență diabolică?

„Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui.
Împăratul a zis fetei: «Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.» Fata a ieșit afară
și a zis mamei sale: «Ce să cer?» Și mama sa i-a răspuns:
«Capul lui Ioan Botezătorul.»”
Marcu 6:22,24

6. Influența în căsătoriile copiilor

Mama lui Lemuel a decis, prin câteva sfaturi înțelepte, să își influențeze fiul
spre o căsă-torie binecuvântată (Proverbe 31). Aceasta îi face lui Lemuel
portretul unei femei chibzuite, înțelepte, harnice și cinstite. Experiența vieții o
învață pe o mamă serioasă ce sfaturi să dea copiilor ei pentru a-și alege
parteneri care să fie o binecuvântare!

Mă rog azi ca Dumnezeu să binecuvânteze toate femeile! Influența

dumneavoastră, stimate surori, este de necontestat. Oamenii puternici au
mame puternice în spate. Slujitorii devotați au fost formați de Dumnezeu prin
femei ca și dumneavoastră.

Să nu subestimați niciodată puterea dumneavoastră de influență! Să

rămâneți lângă Dumnezeu și lângă principiile Scripturii, ca influența pe care o
veți răspândi în jur să fie o adevărată mireasmă de la Dumnezeu și o
adevărată binecuvântare pentru cei peste care ea se va revărsa!
 19 Martie

După 53 de ani
Anul 1968. Un pluton de americani, care încă nu se cunoșteau prea bine între
ei, lupta pe frontul din Vietnam. La un moment dat, un obuz a lovit un copac,
iar de acolo, câteva resturi au ricoșat în piciorul lui Fred. În apropiere era
Dale. Plin de sânge rece și cu mult curaj a fugit spre Fred. Sângele curgea
fără oprire. Piciorul fusese sfârtecat. Cu deosebită măiestrie, Dale a aplicat
un garou și l-a scos pe Fred de pe câmpul de luptă.

— Să ne vedem cu bine acasă, Fred, a strigat Dale, înainte de a se reîn-

toarce în luptă.

Ashland, Illinois. 2021. O mașină se oprește în curtea unei ferme, după 933
de kilometri parcurși. Din ea coboară Fred. Întâi pune jos piciorul sănătos,
apoi cel cu proteza. Cu zâmbet pe față și cu lacrimi în ochi se îndreaptă spre
Dale. Urma să aibă loc o întâlnire melancolică și plină de recunoștință, după
53 de ani.

Nu au știut nimic unul de altul în acest timp. Fred se întreba dacă salvatorul
lui a reușit să scape de pe front, iar Dale se întreba dacă Fred mai trăiește.
Au depănat amintiri din război, povestindu-și acei ani plini de durere și lupte
de pe front… Doar cine a trecut prin război știe să prețuiască anii de pace…

V-ați gândit cum va fi întâlnirea din cer? Oamenii pe care i-ai hrănit, pe care
i-ai ajutat sau cărora le-ai vorbit despre Isus vor veni la tine și te vor strânge
în brațe. Ce momente unice vom trăi! Ne vom aminti de planeta Pământ ca
de un vis îndepărtat. Gata cu garourile. Gata cu pansamentele. Gata cu
zgribulitul de frig. Fără cancer. Fără medicamente. Fără dureri. Poate că azi
faci un bine și nu știi dacă merită.

Poate te întorci înapoi pe front, precum Dale, și continui lupta, iar cel pe care
l-ai ajutat nu a reușit să-ți spună nici măcar mulțumesc…

Continuă! Cineva trăiește pentru că tu ai făcut ce trebuia la momentul potrivit.

Cineva se bucură de viață pentru că tu ai întins o mână când era la limită.
Cineva laudă pe Dumnezeu pentru că banul tău a ajuns la el și i-a fost de
folos pentru o pungă de medicamente.

Continuă! Mai sunt garouri de pus. Tranșee de săpat. Răniți de pansat. Case
de ridicat. Haine de încălzit zgribuliții… Când se va termina războiul, ne vom
privi față în față și vom spune: A meritat!

Merită să depui orice efort azi pentru o întâlnire plină de bucurie dincolo…

Eroi nu sunt cei care scapă teferi din război, ci cei care au ajutat și răniții să
ajungă acasă…
 26 Martie

Cum arată jertfa care e primită?

„Când veți aduce Domnului o jertfă de mulțumire,
s-o aduceți așa ca să fie primită.”
Leviticul 19:5

Atunci când slujim, facem slujirea cu gândul că Dumnezeu o va primi. Cine

și-ar dori să ajungă în veșnicie și să afle că o mare parte din sacrificiile făcute
din dragoste pentru Dumnezeu, de fapt, nu au fost contabilizate? Când e
primită jertfa noastră? Ce spune Biblia despre aceasta?

1. Jertfa e primită când relațiile noastre cu semenii sunt corecte

„Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că
fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului,
și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul.”
Matei 5:23,24

Dumnezeu nu vrea ca, în timp ce eu cânt, cineva să plângă acasă din cauza
mea. Bucuria din cer nu trebuie să fie eclipsată de durerile provocate de mine
în inima semenului meu. Jertfa noastră este primită atunci când ne dăm toate
silințele să avem relații de pace, iertare și îngăduință cu cei din jur.

2. Jertfa e primită când e realizată fără interes personal

„Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuți de oameni.”

Matei 23:5

Like-urile oamenilor sunt trecătoare. Aprecierea lui Dumnezeu e veșnică.

După care slavă tânjești?

„Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.”
Ioan 12:43

Interesul jertfirii noastre trebuie să fie slava adusă lui Dumnezeu. Când
meșterul folosește ciocanul într-un mod benefic, nu ciocanul e lăudat, ci
meșterul. Dacă Dumnezeu ți-a pregă- tit fapta bună în care trebuie să umbli,
să nu uiți că toată slava trebuie să fie a Lui, iar a ta să fie smerenia și
recunoștința că El te-a folosit.

3. Jertfa e primită când e fără cusur

„Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an;

veți putea să luați un miel sau un ied.”
Exodul 12:5

Dumnezeu nu vrea ca pantalonii rupți în genunchi să-i dai săracului. Nici

cămașa pe care ai purtat-o doi ani de zile.

Calitatea e absolut necesară. Pentru că atunci când oferim cuiva ceva, de

fapt îi oferim lui Dumnezeu. Vrei să-I dai lucruri vechi, rupte, cârpite, lucruri
pe care tu nu le-ai folosi, Celui care ține în mână Universul?

4. Jertfa e primită când e făcută cu bucurie

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău

sau de silă, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu».”
2 Corinteni 9:7

Vă place ca cineva să vă facă un cadou și, în timp ce vi-l pregătește, să

vedeți regret pe fața lui? Sau v-ar plăcea să „vă scoată ochii” după câteva
zile de la eveniment?

Bucuria noastră trebuie să fie deplină atunci când putem fi de folos lucrării lui
Dumnezeu. Printre cele mai mari bucurii la biserică ar trebui să fie colecta
benevolă. Dăruirea din inimă, nu cu regret. Oferirea cu satisfacție, nu cu
bombănit.

Dumnezeu să ne ajute să aducem jertfe care să fie primite!

Sunt tot mai rare acestea…

 30 Martie

75 de secunde
„De aceea îți voi face astfel, Israele, și, fiindcă îți voi face astfel,
pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău, Israele!”
Amos 4:12

75 de secunde a ținut cutremurul devastator din 6 februarie 2023 care a lovit

Turcia și Siria, lăsând în urmă peste 50.000 de morți, sute de mii de răniți și
câteva milioane de oameni fără adăposturi.

În 75 de secunde se poate schimba viața unui om.

75 de secunde îl schimbă pe proprietarul unei locuințe într-un om al străzii.

75 de secunde îi schimbă pe copiii cu părinți în orfani.

75 de secunde îi schimbă pe bărbați și femei în văduvi și văduve.

75 de secunde îi schimbă pe oamenii de afaceri în oameni fără loc de muncă.

75 de secunde îi lasă pe bunici fără nepoți sau pe nepoți fără bunici.

75 de secunde. Atât e suficient ca să pierzi tot ce ai strâns într-o viață. Toate

visele se prăbușesc și toate planurile se anulează. Diplomele pe care le-ai
strâns nu mai contează, iar banii din conturi nu te mai pot ajuta cu nimic.

Șeful poate continua la serviciu și fără tine.

Lumea merge mai departe și fără tine.

Asigurările pe care ți le-ai făcut nu vin cu tine în veșnicie…

Nu-i așa că foarte repede se face târziu în viață?

Nu lăsa pe ultimele 75 de secunde din viață lucrurile legate de sufletul tău și

de locul în care îți vei petrece veșnicia! Nu poți rezolva în 75 de secunde ce
nu ai rezolvat în câteva zeci de ani.

Pregătește-te acum pentru momentul plecării.

Totul se poate schimba în 75 de secunde.