PREDICA

Noi suntem ocupați,avem o groază de treburi, nu putem veni mereu la rugăciune, ne

strângem tot mai rar căci astea sunt timpurile.

Greșit! Dacă ceva te împiedică să te pocăiești, și venirea la strângere asta înseamnă, acel
ceva a devenit mai important ca Dumnezeu pentru tine, acela a devenit idol.

De ce strângerea înseamnă să te pocăiești?

Trebuie să te rogi singur, trebuie să te rogi cu familia, dar Domnul a lăsat această poruncă,
să vă adunați pentru rugăciune, părtășie, frângerea pâinii, studierea Bibliei. Vezi Fapte2/42

Părtășia îți dă putere. Nu sunt frații cei mai sfinți oameni, găsim greșeli și slăbiciuni. Dar
faptul că dăm mâna,ne vedem laolaltă, ne îmbărbătează. Chiar și faptul că putem învăța din
greșelile celor de lângă noi este un sprijin. Nu trebuie să ne judecăm, are cine să ne judece.
Să recunoaștem, uneori ne vedem singuri, zicem …dacă nu era Domnul,făceam și eu… așa s-
a văzut Ilie „Doamne,doar eu am rămas” și părtășia ne arată…uite frații tăi, și ei trec prin
încercări. Chiar și milă dacă ți se face de un frate sau o soră, te rogi pentru el și asta
înseamnă un pas pe calea pocăinței, adică,mai aproape de Domnul. Până la urmă asta
înseamnă să mergi pe drumul pocăinței, mai aproape de Domnul. Ce facem împreună
putem face și singuri,chiar trebuie, dar când ne strângem avem un har mai mare. Toți am
simțit asta, unu are un cuvânt, altul un cântec, unul o descoperire. Și creștem, fraților,așa
creștem. Apoi cina. Dacă nu iei cina înseamnă că trăiești într-un păcat,sau mai multe.
Atunci…du-te și bea și mănâncă… vine Domnul, tu rămâi în păcatul tău, toată alergarea ți-a
fost în zadar. Dacă nu iei cina de nu știu cât timp, cercetează-te…mai ești în credință? Și
dacă ești căzut, cât ai să stai așa?Ajunge! Hai să ne ridicăm în picioare! Că sună goarna în
seara asta când eu m-am certat cu nevasta și rămân aici. Merită?Oare cât de important să
fii fost motivul, de îmi risc mântuirea? Nu cumva nu există nici un motiv atât de grozav cât
să mă coboare în iad? Necazuri,griji,copii neascultători,pierderi de case, de bani,de suflete…
Hai să fim egoiști, să ne iubim mai mult pe noi și sufletele noastre. E un secret aici: mă
iubesc pe mine și nu las ca nimic să mă despartă de Dumnezeu. Prin aceasta îi fac cinste
Domnului. Eu fiind curat, Dumnezeu se laudă cu mine,mărturia mea aduce oameni la
biserică, rugăciunea mea cu îndrăzneală înaintea Domnului aduce binecuvântarea copilului
meu, a soției mele și în final câștigă toată lumea. Altfel,eu mă cert, întristez pe Dumnezeu,
mărturia mea e praf, mă rog dar ceva din mine șoptește…cum să îți asculte rugăciunea?nu
știi ce-ai zis?...rezultatul e pierdere. Poate părea,da , dar am rezolvat problema aceea! Și
diavolul ți-a văzut slăbiciunea și apare peste un ceas altă problemă și te întreb: mai ești tu
ascultător de Domnul sau ești un fiu al mâniei, un certăreț, un judecător…un om firesc… un
creștin căzut.
Și e acel ceva care ne scapă. Noi suntem o priveliște pentru cei din jur. Adesea nu ne pasă
ori uităm. Să trimită Dumnezeu pe altul,eu nu sunt vrednic. Dar Dumnezeu pe tine vrea să
te trimită într-un loc. Și ai idee cum se întâlnesc oamenii…când vrei să chemi pe cineva la
adunare,la Hristos… nu ai auzit… lasă că știu eu, am văzut eu pe unul care zicea că e pocăit
să vezi ce bea,înjura,mințea…mai știu eu ce făcea?

Ce poate face un om? Un singur om.

UN om poate să ajungă un popor.

Când Dumnezeu a ales Israelul, nu era un popor. Israel înseamnă cel ce luptă cu Dumnezeu
și este numele pe care îngerul i l-a dat lui Iacov vezi Geneza 32/28

Israel nu avea o țară ci s-a așezat în Canaan după ce Moise i-a scos din Egipt. Doar în Egipt
au stat 400 de ani. Iar când au plecat la Iosif în Egipt, să nu moară de foame,erau 80 de
oameni. Deci cum a ale Dumnezeu Israelul? A ales un om. Numele lui a fost Avram. Numele
lui a fost schimbat în Avraam, adică tatăl multor neamuri vezi Geneza 17/5

Ce i-a cerut Dumnezeu? I-a dat o mulțime de porunci și altele…NU!

Umblă înaintea Mea și fii fără prihană! Geneza 17/1

Și când Dumnezeu făcea aceste promisiuni Avraam avea 99 de ani și nici un copil.

Dumnezeu a creat poporul Israel tot așa cum Domnul Isus a adus la Tatăl un alt Israel,
biserica. Prin jertfa lui,Dumnezeu a creat un alt popor ,creștinii care sunt trupul Fiului
Său,adică biserica formată din pietre. Și eu și tu suntem câte o piatră în această zidire. Vezi
dar, pentru Israelul de trup Dumnezeu a găsit un om, pe Avraam dar pentru Israelul
duhovnicesc nu s-a găsit nici un om ci însăși Fiul lui Dumnezeu a coborât din cer,a luat trup
asemănător cu al nostru dar fără păcat ca să plătească în locul nostru.

Eu nu știu ce lucrare vrea Domnul să facă prin fratele sau printr-un copil al lui tot așa cum
nu știu ce lucrare vrea Domnul să facă prin omul acela care a auzit că eu sunt pocăit și trece
pe lângă mine sau aude de mine... cine?hoțul acela care fură fier vechi?care minte de
îngheață apele?care m-a păcălit? Acela de își înjură și bate nevasta? Ce femeie ar vrea să se
pocăiască dacă pe mine mă vede înjurându-mi nevasta, lovind-o?

Și poate Dumnezeu vrea să aducă prin ea un creștin plin de putere care să facă o trezire și în
România de azi!

Toți ne lăudăm cu ce a făcut Domnul, M-a ajutat,mi-a dat, a fost cu mine…

Dar Dumnezeu cu care din noi se poate lăuda? Ai văzut pe robul meu Cristi ce ascultător și
plin de evlavie este?
Și dacă ne ducem și zicem? Doamne, Doamne noi am cântat, ne-am rugat,am citit Biblia…
ce ne răspunde El? Se laudă cu noi sau zice NU VĂ CUNOSC!