SHOW.US.THE.FATHER _ TUCSON.

AZ THURSDAY _ 63-0606
ARATA–NE PE TATAL
Dumnezeu manifestându-se

1. Să rămânem în picioare şi doar să ne plecăm capul un moment pentru un cuvânt de rugăciune. Mai întâi, primul
lucru, de sigur, este să întâlnim pe Dumnezeu. Eu mă întreb în seara acesta dacă este acolo vre-o cerere specială printre
noi, care voi aţi dori ca Dumnezeu să răspundă în seara acesta, dacă voi doar aţi lăsa să fie cunoscută prin mâna voastră
fiind ridicată înspre El. Doar amintiţi-vă în inima voastră ceea ce voi doriţi, şi cereţi Tatălui acum aşa cum noi ne rugăm.
2. Tatăl nostru din Ceruri, noi ne-am adunat în Numele Fiului Tău, Domnul Jesus. Noi ne dăm seama de sacralitatea
acestui timp. După ce este trecută, ea va fi istorie, şi noi vom da socoteală, la Ziua Judecăţii, faptul de a fi aicea în seara
acesta, şi pentru ceea ce noi facem. De aceea, Tată, noi venim la Tine cu capetele plecate, şi inimile plecate, şi cerând
mila Ta, şi că—că marele Duh Sfânt să vine asupra noastră şi să ne călăuzească la ceea ce noi ar trebui să spunem şi la
ceea ce noi ar trebui să facem.
3. Noi ne rugăm, Tată, pentru fiecare care a ridicat mâna. Tu cunoşti ceea ce este în spatele mâinii, cererea. Şi noi
aducem cererile noastre acum înaintea măreţului Tău Tron alb (ca de fildeş), unde stă aşezată Jertfa, Domnul Jesus, cu
această asigurare care El ne-a spus-o, „Dacă noi vom cere ceva Tatălui în Numele Lui, acesta va fi acordată.” Tată, noi ne
rugăm ca fiecare care ţine (sus) mâna lui să primească ceea ce au cerut în seara acesta.
4. Binecuvintează pe cei care sunt bolnavi şi suferinzi, Doamne. Fie ca Duhul Sfânt să vină în seara acesta, să se
manifeste El Însuşi, atât de real, încât oamenii să nu omită să-L vadă.
5. Noi ne rugăm, pentru acei care nu sunt mântuiţi, care nu cunosc iertarea de păcat, şi încă afară acolo umblă în
întuneric, fără speranţă, fără Dumnezeu, pierduţi. Fie ca lumina Evangheliei Fiului lui Dumnezeu, să strălucească asupra
lor în seara acesta, şi fie ca inimile lor să fie atât de flămânde încât ei să-L accepte pe El ca Mântuitorul lor. Acordă acesta
Tată. Noi cerem aceste binecuvântări în Numele Domnului Jesus, Fiul Tău şi Mântuitorul nostru. Amin.
Vă puteţi aşeza.
6. Eu întotdeauna consider un privilegiu să fiu în.... la platformă, să vorbesc oamenilor. Eu am fost atât de fericit
astăzi să aud rezultatele adunării de aseară, şi aşa cum am ascultat la benzile de seara trecută, cum Duhul Sfânt printre
noi, ce El a făcut pentru noi seara trecută. Singurul necaz pe care l-am găsit cu adunarea, este că noi nu am avut mai mult
să stăm. Doar mâine seară este încheierea acestor serii de adunări. Şi acolo sunt numia cam doi dintre Fraţii slujitori la
care am avut privilegiul să fiu prezentat, totuşi, sponzorii adunării.
7. Şi mulţi dintre voi oameni minunaţi, eu nu am întâlnit niciodată în viaţa mea, şi aş vrea desigur să am
oportunitatea să merg acasă cu voi Duminica pentru cină. Eu ştiu că voi aveţi cei mai buni bucătari din ţară. Şi astfel, noi,
mie cu siguranţă mi-ar plăcea să fac aceea.
8. Dar noi plecăm chiar imediat acum, către... mergem în lucrarea Domnului. Poate, la următoarea noastră, după ce
plecăm din Arkansas, noi vom fi sus în Alaska. Apoi, eu simt că Domnul ar putea să ne cheme peste mări chiar imediat,
din nou, înapoi în Africa.
9. Deci a fost aşa un privilegiu, şi prima dată când am fost aicea printre voi, şi văzând că aveţi o mare credinţă
responsivă, şi totuşi, slujba este nouă pentru voi. Eu ştiu că... o mică lungire a întâlnirii ar fi făcut lucruri mari. Mai întâi,
voi ştiţi, voi mergeţi câteva seri, şi voi cumva trageţi o părere despre evanghelist. Şi atunci, după un timp, atunci toată...
ceea ce noi numim temeri, sunt îndepărtate, noi luăm toată teama laoparte, şi vedem că aceea este Evanghelia, şi Cuvântul
lui Dumnezeu, şi Jesus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Şi în special, când noi avem o adunare ca acesta unde toţi oamenii de
toate credinţele sunt invitaţi, voi aveţi un grup amestecat. Totuşi, noi slujim Unui adevărat şi viu Dumnezeu, şi eu sunt
atât de bucuros pentru acesta.
10. Acum, de obicei, eu încerc să promit că vă las devreme afară, şi eu eşuez de fiecare dată. Dar acestea sunt timpuri
mici şi scurte. Uneori, acasă, eu sunt pe platformă timp de şase, opt sau zece ore. Deci, eu ştiu că voi nu puteţi suporta
acesta. Voi aveţi mult har să staţi acestă oră, oră şi jumătate. Fie ca Domnul să vă binecuvinteze acum. Şi –şi rugaţi-vă
pentru mine, în seara aceasta, aşa cum eu încerc să vorbesc dintr-un mic text aicea, şi ceva Scripturi ce eu am scris jos pe
o bucată de hârtie. La care eu aş vrea să mă refer, pentru câteva momente, şi atunci noi vom vedea ce Domnul vrea ca noi
să facem.
11. Voi ştiţi, cu adevărat, noi nu ştim doar ce El va face, pentru că fii lui Dumnezeu sunt călăuziţi de Duhul lui
Dumnezeu. Noi doar trebuie să veghem şi să ne amintim orice spune El ca noi să facem, apoi noi să o facem.
Deci nu uitaţi mâine seară, ultima seară de adunare.
12. Şi atunci, dineul Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, este Sâmbătă dimineaţa, eu cred, în această
aceeaşi încăpere. Este aceea corect? Aici în această încăpere. Şi eu cred că voi puteţi să vă luaţi bilete la birou. Sau... de la
birou. Şi noi cu siguranţă vom fi bucuroşi să vă avem. Cu voia Domnului, eu doresc să vorbesc în acea—acea dimineaţă,
imediat după ce luăm masa. Dacă voi puteţi să veniţi înăuntru şi să luaţi masa cu noi, noi am fi bucuroşi ca voi să o faceţi.
1
Dacă voi nu puteţi, ei bine, atunci veniţi înăuntru pentru Mesaj, chiar imediat după masă, şi noi vom fi bucuroşi ca voi să
fiţi aicea. Şi eu vreau într-un fel, să iau un fel evanghelistic de Mesaj pentru aceea.
13. Aceasta, eu am încercat să o limitez la rugăciune pentru bolnavi şi vindecare. Şi noi într-un mic fel... Nu cu vre-
un fel de puncte doctrinale, ci doar pentru a arăta că Jesus Christos este acelaşi, ieri, azi, şi în veci, că El nu S-a schimbat.
Şi pentru mine aceea...
Biblia, sau este Cuvânt a lui Dumnezeu, sau nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu—eu cred că orice ori este corect
ori este greşit. Tu–tu nu poţi fi la jumătate între ele. Acolo nu este un destul de bun Creştin. Voi aţi auzit acestă remarcă,
dar de fapt acolo nu este aşa ceva. Tu ori eşti un Creştin, ori nu eşti un Creştin.
Şi singurul fel cum tu poţi să fi un Creştin, este să fi născut din nou din Duhul lui Dumnezeu. Şi acesta este
singurul remediu: sub Sângele Domnului Jesus. Şi când tu mărturiseşti păcatele tale lui Dumnezeu, şi tu ai iertarea de la
Dumnezeu, atunci, tu nu mai eşti un păcătos. Acela care este născut din Dumnezeu nu mai păcătuieşte. Dacă el o face,
aceea este—este fără de voie. Închinătorul odată curăţit, nu mai are conştiinţa (dorinţa de) păcatului.
16. De exemplu, mama mea, ea doar a plecat la ceruri câteva luni mai înainte... Eu eram lângă ea când ea a plecat, şi
ea a ajuns aşa că nu putea vorbi. Eu am zis, „Mama, dacă tu poţi să mă auzi... dacă Jesus este tot atât de dulce (de drag)
pentru tine în timp ce tu mori aşa cum El a fost când tu trăiai, şi în adunări... Dacă tu nu poţi vorbi, doar clipeşte din ochi
repede şi eu voi şti că tu spui „Da””. Şi ea doar a clipit din ochii ei şi lacrimi se rostogoleau jos pe faţa ei. Şi – dar ea a
mers să întâlnească pe Domnul. Şi eu am botezat pe propria mea mamă cam acum treizeci de ani. Eu eram doar un mic
băiat predicator.
17. Acum. Acum, când ea ar fi încercat să scoată o pată afară de pe cămaşa mea când eu eram un mic băiat, cu mulţi
ani în urmă, ea obişnuia să încerce să ia un ulei de cărbune sau—sau ceva şi să ia pata afară. Şi cu adevărat, ea niciodată
nu a luat acea pată afară, ea doar a făcut-o puţin mai mare. Ea nu se arăta atât de mult într-un singur loc. Dar aceea este
cum... Aceea este tot cu ceea ce avea ea să lucreze.
18. Acum, hai să comparăm aceea cu sângele caprelor şi oilor pentru păcat. Aceea era doar... Aceea era o împăcare,
cu siguranţă, dar aceea nu făcea suficient treaba, pentru că era un sânge de animal. Şi când acea celulă se sânge este ruptă,
al celui inocent, vedeţi, viaţa mielului nu putea să vină înapoi în (sânge) omenesc, pentru că nu avea suflet. El este numai
un animal.
19. Dar când Jesus a venit şi acea celulă de Sânge a fost ruptă, Viaţa lui Dumnezeu Însuşi a venit peste noi. Şi noi
suntem fii şi fiice a lui Dumnezeu, cu natura Lui. Observaţi.
20. Acum, în zilele de acum, dacă eu iau o pată pe cămaşa mea, scumpa mea soţie, ea doar merge şi ia puţin din
acesta aicea, eu cred că ea îl numeşte „Clorox” clătitor, pune cămaşa înăuntru acolo, şi totul este dus.
21. Hai să ne gândim la doar o—un mic strop de cerneală, un micuţ strop de cerneală neagră. Acum, acea cerneală a
fost fabricată pentru ceva scop.
22. Şi este o culoare. Şi acolo nu este decât o singură culoare cu adevărat; tot restul din ele sunt scoase din aceasta; şi
acea culoare este, alb. Dar acum, acestă culoare, eu nu cunosc chimicalele din ea, , dar hai doar să spunem acesta, că ea
trebuia să aibe începutul de la creaţie, pentru că aceea este ceea ce ea este. Ea trebuie să fi fost făcută de un Creator. Un
Creator trebuie să creeze o creaţie.
23. Şi acest mic strop de cerneală, acum, el vine jos, să zicem, de exemplu, este pentru un scop. Acum, acel mic strop
de cerneală poate să scrie Ioan 3: 16, şi să-mi ierte păcatele. Sau, acel mic strop de cerneală poate să-mi semneze
condamnarea la moarte, să mă trimită la—la galere. Este pentru un scop.
24. Dar poate dacă acel mic strop de cerneală, acum, cu toată acea culoare în el, cade într-o vană cu clătitor, ce se
întâmplă cu culoarea? Acum doar gândiţi-vă, ce se întâmplă cu acela? Voi nu îl mai puteţi găsi din nou. Apa care era în
cerneală, formula H2O, este încă, este în clătitor. Apa lui îl transformă în ce? Dar hai să spunem dacă culoarea a fost
făcută la început, ea merge înapoi, poate, în ceva ca o ceaţă, sau un gaz.
25. Şi acel gaz, acum, aceasta nu este formula, acolo se întâmplă să fie cineva pe aicea care să înţeleagă acesta. Eu
doar spun acesta ca voi să puteţi şti despre ceea ce eu vorbesc.
26. Să zicem că acolo era, s-a dus înapoi în atomi, sau molecule, şi moleculele s-au întors înapoi în atomi. Şi să zicem
că molecula patru-şase-nouă plus şase-nouă-şapte, face negru. Dacă ar fi fost şase-nouă-şase, aceea ar fi fost roz, şi aşa
mai departe, şi înapoi în atomi. Ceva trebuia să determine aceea de la început, şi ceea ce ea urma să fie.
27. Dar când aceea a căzut odată în înălbitor aicea, ea merge tot drumul înapoi prin fiecare moleculă, fiecare atom,
înapoi la Creatorul ei.
28. Ei bine, aceea este ca şi cu păcatele noatre negre. O dată mărturisite în Sângele lui Jesus Chrsitos, ele sunt uitate.
Acolo nu mai este păcat, de loc. Voi sunteţi liberi de păcat, şi acolo nu este nici un păcat despre aceea. Nu este pentru că
voi—voi o meritaţi, ci din cauza harului lui Dumnezeu, că voi sunteţi. Când omul a păcătuit, el a traversat o mare
prăpastie între el şi Dumnezeu, şi, a plecat, acolo nu mai este nici o cale înapoi. Dar Dumnezeu, a fost plin de îndurare, El
—El a luat un înlocuitor. Şi mielul a fost înlocuitorul până ce a venit împlinirea timpului, când El, Dumnezeu, S-a făcut
trup ca să ia păcatele laoparte. Şi acum, acolo nu mai este nici o prăpastie, la mijloc (între ei). Dumnezeu şi omul au
2
devenit Tată şi fiu. Acolo nu mai este păcat, de loc. El a pus păcatele în marea înălbitorului uitării, şi nu mai pot nici
măcar fi amintite niciodată.
29. Acum, noi nu putem face aceea. Noi suntem oameni. Noi putem ierta, dar nu putem uita. Dar Dumnezeu este
infinit, şi El este atât de măreţ încât El poate absolut uita tot ce tu ai făcut vreodată. Gândiţi-vă la aceea. Voi niciodată nu
aţi făcut nici un păcat. Şi acolo pune un om iarăşi în Prezenţa lui Dumnezeu ca fiind Tatăl lui şi voi fiind copii Lui. Noi
suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu acum, nu noi vom fi; ci noi suntem acum fii şi fiicele lui Dumnezeu. Oh, Doamne!
Aceea face un Metodist să strige. Nu-i aşa?
30. Acum, noi suntem foarte fericiţi ca să ştim că noi avem acest mare, mare înălbitor pe care Jesus Christos ni l-a
adus nouă, Propriul Său Sânge. Noi urmează să vorbim puţin despre El acum, dându-vă o şansă ca să vă liniştiţi cumva.
31. Şi acum, haideţi să întoarcem în Scriptură, dacă voi vreţi, la Sf. Ioan, al 14-lea capitol, din Sf. Ioan. Eu vreau să
citesc doar două versuri, al 7-lea şi al 8-lea vers, Jesus vorbind acestea.
Dacă voi M-aţi fi cunoscut pe Mine, voi aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu desemenea:
şi de acum încolo voi Îl cunoaşteţi, şi L-aţi şi văzut.
Filip I-a spus: Doamne, arată-ne pe Tatăl, şi ne va fi deajuns.
32. Eu—eu voi lua subiectul: Arată-ne pe Tatăl. Eu—eu vreau să vorbesc despre acesta.
33. Şi inima omului întotdeauna a dorit să-L vadă pe Dumnezeu. Aşa cum noi am vorbit seara trecută, despre acei
Greci care au venit sus la închinare, şi ei au zis, „Domnilor, noi am vreau să-L vedem pe Jesus”. Ei au auzit despre El, şi
ei nu se puteau odihni până ce ei nu L-au văzut. Şi eu cred că acela este felul cum orice crfedincios real, adevărat, care
aude vreaodată despre Dumnezeu, acolo este ceva prin el.
34. Şi totuşi, noi Îl putem vedea. Jesus a spus aicea, „Când voi Mă vedeţi pe Mine, voi aţi văzut pe Tatăl.” Deci noi
ştim că Îl putem vedea. Acum, atâta timp cât noi ne putem gândi ca fiinţe umane, ei (oamenii) întotdeauna au dorit (au
tânjit) să-L vadă pe Dumnezeu.
35. Chiar Iov, eu cred că este cea mai veche carte din Biblie. Ea se presupune să fie. Şi ea a fost scrisă chiar mai
înainte ca Moise să scrie Geneza. Şi Iov, acel mare patriarh, şi cunoscând pe Dumnezeu, şi atunci când el a ajuns la
punctul că el a intrat în necazul lui.
36. De obicei, omul caută pe Dumnezeu când el este în necaz. Eu am auzit oameni spunând, „Eu chiar nu cred că
acolo există Dumnezeu”. Dar lasă-l să cadă şi să se rănească, sau doctorul să spună că el urmează să moară, atunci tu să-l
auzi pe el spunând, „Oh, Dumnezeule”. La fel ca şi Bob Ingersol. Voi, voi vă veţi gândi la Dumnezeu mai înainte ca voi
să vă gândiţi la mama voastră sau la oricine altcineva, pentru că este doar ceva în voi. Voi sunteţi o fiinţă omenească.
37. Acum noi aflăm că Iov a ajuns în aşa o situaţie grea, unde el era plin de bube şi probleme, şi stătea pe o grămadă
de cenuşă şi îşi scărpina bubele.
38. Eu îmi amintesc luând cartea lui Iov, la tabernacol, acum câţiva ani în urmă, şi eu am fost aproape un an cu cartea
lui Iov. Şi o Soră, a avut suficient har, că ea nu m-a rugat direct la platformă, ci mi-a scris o scrisoare. Ea a zis, „Frate
Branham, când va urma ca tu să-l iei pe Iov jos de pe acea grămadă de cenuşă?” Eu l-am avut pe el stând acolo, dar eu
încercam să construiesc, în jur, să ajung la un punct pe undeva, acel—acel punct culminant, care ar arăta oamenilor, unde
am putea noi să avem chemarea la altar. Şi atunci sute au răspuns.
39. Acum, stând în mizerie, şi el căuta să-L vadă pe Dumnezeu. El a zis, dacă eu doar aş şti unde locuiaşte El, eu aş
putea merge să bat la uşa Lui, eu—eu aş putea să Îl cunosc. Eu aş vrea să stau jos şi să vorbesc cu El”. Vedeţi, inima
omului chemând după Dumnezeu.
40. Şi cu siguranţă, dacă acolo este o dorinţă omenescă într-o inimă omenească, care este o creatură a lui Dumnezeu,
chemând după Dumnezeu, acolo trebuie să fie un Dumnezeu pe undeva, care să răspundă acelei chemări. Dar când
adâncul cheamă Adâncul, acolo trebuie să fie un răspuns la acea chemare. Mai înainte ca un adânc să fie aicea înăuntru,
chemând, acolo trebuie să fie un Adânc afară acolo, ca să răspundă la acea chemare, sau altfel, nu ar fi nici o chemare
aicea înăuntru.
41. După cum am spus adesea, mai înainte ca să fie o aripioară pe spatele unui peşte, trebuie să fie o apă, mai întâi,
pentru el ca folosească acea aripioară, sau el nu ar avea nici o aripioară. Mai înainte ca să fie un pom ca să crească pe
pământ, acolo trebuia să fie un pământ, mai întâi, sau acolo nu ar fi fost nicic un copac. Şi atât timp cât este o creaţie,
acolo este un Creator ca să creeze acea creaţie. Înţelegeţi ce vreau să spun?
42. Şi când acolo este o foame şi o sete în inima omului, pentru ceva, acolo trebuie să fie ceva ca să răspundă la
aceea, sau aceea nu ar fi acolo. Deci, în seara ceasta suntem aicea, spunând, „Arată-ne pe Tatăl, şi aceasta ne va fi
deajuns.” Şi acum, dacă acolo este un Dumnezeu, care noi ştim că este, şi chemarea în inima noastră tânjeşte să-L vedem
pe El, atunci, de ce nu Îl putem noi vedea pe El? Dacă acolo este o chemare aicea care ne spune că noi vream să-L vedem,
acolo trebuie să fie ceva motiv că noi... ceva cale ca noi să Îl vedem.

3
43. Şi acum, eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu urmează să încerc să—să vă arăt vouă, sau să vorbesc despre trei feluri
diferite, sau eu voi spune, patru feluri diferite, de a-L vedea pe Dumnezeu. Eu voi vorbi despre: Dumnezeu în universul
Lui, Dumnezeu în Cuvântul Lui, Dumnezeu în Fiul Lui, Dumnezeu în oamenii (poporul) Lui.
44. Şi mai întâi, acum, noi vom vorbi despre Dumnezeu în universul Lui. Eu nu cred că cineva care poate înţelege
cum acest univers se mişcă, cât de mare este sistemul solar, şi să fie în capacitatea lui mintală corectă, ar putea să spună
că acolo nu este Dumnezeu. Ştiţi voi că acest pământ se învârte cu peste 1500 de Km pe oră? Este 40.000 de Km de-a
roata. El se învârteşte, face o revoluţie (rotaţie) complectă, la fiecare 24 de ore, deci aceasta face ca el să se învârtă cu
peste 1500 de km pe oră înm sensul acesta. Ş iaşa cum el se învârte în jurul orbitei soarelui, eu nu ştiu câte sute de mii de
mile pe oră merge el, şi atât de perfect în timp că el nu pierde o secundă. Acolo nu este nicic un ceas, nici o maşinărie,
care poate aşeza în atât de mare perfecţiune, ca să-l ţină să nu se abată în jur, sau nici un ceas.
45. Eu am avut un ceas care mi-a fost dat în Elveţia, care ei spun că în bani Americani, ar costa 300 de dolari dacă eu
l-aş cumpăra, unul din cele mai bune ceasuri. Tutuşi, acel ceas pierde, fiecare.... un minut, la un timp, sau grăbeşte, sau—
sau ceva. El –el nu este... el nu poate fi perfect.
46. Şi totuşi, în spaţiu, această lume se învârte singură în jur. Cine o învârte şi o păstrează în acel timp perfect? Cu
siguranţă ea ar încetini puţin, dacă acolo nu este ceva care să o ţină în mişcare continuu. Şi cum o poţi tu ţine în mişcare
atât de perfect? Şi cum merge ea în jurul—jurul soarelui, în felul în care ea merge, atât de perfect? Şi iarna, vara, şi aşa
mai departe, le face atât de perfecte cum sunt? Şi acolo nu este nimeni... Şase mii de ani, nu a pierdut o secundă;
totdeauna la timp. Este atât de perfect încât ei pot să aprecieze în timp eclipse de soare şi de lună, în aşa fel, la distanţă de
20 de ani, ei pot să-ţi spună la ce oră se întâlnesc, studiind astronomia, studiind sistemul solar.
47. Cât de măreţ! Păi, eu mă gândesc, dacă o persoană ar privi sus către ceruri, tu ai putea striga la fel ca şi autorul
Suedez al cântării „Ce Mare Eşti”, Ce mare Eşti! Să vezi acele stele mici, şi poate că ele nu par a fi la mai mult de 4 inci
(10 cm) distanţă una de alta, pe cer, şi totuşi ele sunt atât de departe una de alta, cât suntem noi faţă de ele. Şi totuşi,
Dumnezeu le controlează pe toate.
48. Şi afară în Muntele Wilson, California, prin... Un astronom care era în adunarea mea, în Chattanooga, mi-a dat
permisiunea, cu acest celălat astronom, să merg acolo sus şi să privesc prin acel telescop mare. Ei au luat fotografiile,
pentru că eu am mers în timpul zilei. Şi tu poţi să vezi o sută şi douăzeci de milioane de ani în spaţiu lumină. Rupeţi aceea
jos în mile (sau în Km), şi voi veţi fugi un rând de nouă ori în jur la Tucson de câteva ori, încercând să rupeţi aceea în
mile.
49. Voi vă puteţi imagina aceea în mintea voastră: o sută şi douăzeci de milioane de ani în spaţiu de lumină, şi
dincolo de aceea sunt luni, stele, şu lumi. Şi Tatăl nostru le-a creat, pentru plăcerea Lui Proprie, şi toate lucrează doar
perfect. Oh, cât de minunat să vezi cât de mare este El, apoi cât de simplu se poate face El Însuşi manifest, atât încât tu să
nu—ca tu să nu pierzi calea.
50. Isaia 35 spune, „Nici un prost nu se pierde pe acea Cale”. Nu este nevoie de înţelepţi, de educaţi. Dacă ar fi fost
aşa, eu unul aş fi fost pierdut. Este nevoie doar de credinţă, pentru ca să crezi. Nu să încerci să o înţelegi, ci doar să o
crezi. Doar, Dumnezeu a făcut-o, şi aceea o stabileşte.
51. Acum, noi aflăm că oamenii încearcă să argumenteze că aceea nu este aşa: infideli. Aici, cu ceva timp în urmă, în
Colorado.... Oh, eu presupun că este treizeci, patruzeci de ani înainte. Acolo era un—un infidel a trecut prin ţară,
încercând să facă convertiţi la infidelitate. Şi el chiar a spus mamei lui, când ea murea.
A zis, „Ce poţi tu să-mi oferi acum?”
52. El a zis, „Mamă, zâmbeşte şi suport-o”. Şi ce fel de lucru pentru a spune la mama ta proprie.
53. El a avut o cădere nervoasă, deci el a mers către West, ca să—să ia puţină odihnă. Şi el a luat un pachet de lucruri
şi a mers înapoi în munţi. Şi într-o zi el se plimba afară...
54. Şi slujitorilor le era teamă să-l atace, ei spuneau, pentru că el era, oh, el era isteţ, înalt educat, un învăţat lustruit.
Şi ei doar l-au lăsat singur (i-au dat pace), l-au lăsat să-şi bată singur creierii.
55. Deci atunci, într-o zi, ei au zis că el a luat o plimbare şi a mers afară, şi el a început să privescă la pietre. El a
început să se întrebe, cu adevărat, de unde au venit ele? Şi primul lucru ce voi îl aflaţi, vântul a început să sufle, jos
printre pini, „Adame, unde eşti tu?”
56. Vedeţi voi, Biblia spune, „Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga.”
57. Acel infidel a căzut jos pe genunchii lui şi a devenit un dulce, Creştin iubitor, pentru că Dumnezeu, în universul
Lui, a chemat, că, ”Eu sunt Creatorul Care a făcut cerurile şi pământul.”
58. Cu ceva timp în urmă, un prieten de-al meu, Domnul Wood, el locuieşte în Jeffersonville, vecin lângă mine.
Domnul Borders aicea, unul din... managerul meu, el stă aicea în seara acesta, este bine obişnuit cu el. El trebuia să vină
la o adunare în Louisville. Şi el era un Martor a lui Jehova, şi îi era interzis chiar să participe la adunări, dar el a venit cu
soţia lui. Soţia lui aparţinea la Biserica lui Dumnezeu din Anderson.

4
59. Şi ei au văzut o fetiţă mică acolo, a fost adusă la platformă, şi cum Duhul Sfânt i-a spus fetiţei care a fost
problema ei, şi de când ea avea, întorcând la... eu am uitat numele bolii, care le tranformă în calcar sau piatră. Ea nu s-a
mişcat cam de trei ani. Şi i-a spus ei, în Numele Domnului, că ea va fi bine. Şi ziua următoare, fata fugea sus şi jos pe
scări; era la clădire în seara aceea, doar fugind pe platformă şi orice.
60. Domnul wood, fiind cam prăbuşit jos la aceasta, el—el la urmă a fost... El avea un băiat care era cu polio, piciorul
lui îl trăgea sus sub el.
61. Eu am plecat de acolo, jos la Houston, Texas, unde a fost făcută fotografia pe care o aveţi voi cu Îngerul
Domnului. Şi acea discuţie de acolo cu slujitorul Baptist care de asemenea a luat poziţie opusă, că Christos nu era
vindecătorul acuma. Şi atunci, Domnul a venit înaintea a 30.000 de oameni în acea seară, şi a pus-o, El a avut fotografie
Lui, Lumina care dă discernerea, care a arătat că aceea era adevărat.
62. Şi George J. Lacy, şeful F.B.I. – ului, a amprentelor şi documentelor luate, din California, a venit la clădirea Shell
înăuntru acolo, şi a examinat fotografia, şi a zis, „Domnule Branham, eu am fost criticul tău, şi eu am zis că aceea era
psihologie, dar,” a zis, „ochiul mecanic al acestei camere foto nu ia psihologie. Acea Lumină a lovit lentilele.” Şi aşa voi
aveţi fotografia acum. Şi una din ele este în Washington D.C., în Salonul de Artă al religiei, cu o notă sub el, „Singura
Fiinţă supranaturală care a fost vreodată fotografiată în istoria lumii.” Şi acum, atunci, dacă voi mergeţi vreodată pe acolo,
opriţi-vă şi uitaţi-vă la acea.
63. Acum, observaţi. Atunci domnul Woods, a adus pe băiatul lui la un loc, în acesta, unde noi eram în alt loc. Şi
Duhul Sfânt a chemat şi a zis, „Acolo este un băiat în spate, în clădire, pe numele de David Wood. Tatăl lui este un
contractor. Martor a lui Jehova.” Eu nu i-am văzut în viaţa mea. Ei locuiesc în altă parte, jos în Kentuky. Şi deci, El a zis,
„Aşa vorbeşte Domnul, băiatul este vindecat” Şi imediat acel băiat olog s-a ridicat pe picioarele lui, doar atât de normal
ca şi oricine. El este vecinul meu acum. Eu l-am căsătorit, cam acum trei ani cu o fată Creştină fină, şi ei au doi copii
drăguţi. Mulţi oameni de aici cunosc acesta.
64. Domnul Wood şi cu mine, pe drumul spre casă, noi am condus în munţii din Kentuky, într-un loc mic de ţară
unde eu am fost odată la o tabără Metodistă, jos acolo, la un loc numit Acton, A-c-t-o-n, doar—doar o alimentară mare, o
staţie de umplut, şi o tabără. Şi este numit Acton, Kentuky. Micul loc are un ofociu poştal, al lui propriu, în acest
magazin. Eu am avut o adunare acolo. Şi se părea pentru mine, ca un loc bun pentru vânat veveriţe, deci eu am vrut să
merg din nou jos înapoi acolo.
65. Cam doi ani după aceea, noi ne-am întors din nou, ca să mergem înapoi şi să mergem la vânătoare de veveriţe.
66. Şi—şi, desigur, voi oameni din Arizona de aici, eu presupun... Cât de mulţi cunosc ce sunt veveriţele gri de
Kentuky? Cât de mulţi aţi văzut vreoidată veveriţe gri? Oh, ei bine, din ce parte de Kentuky sunteţi voi? Deci, atunci, eu
mă simt cu adevărat acasă. Deci acolo nu este nimic mai bun de mâncat în lume. Dacă ei au ceva, eu nu am găsit.
67. Deci noi am mers într-o vacanţă de două săptămâni, ca să vânăm, şi a fost foarte uscat (secetă). Şi acei mici inşi,
oh, păi, puteau ei să se sperie! Şi noi am vânat cu puştile de 22, şi a fost aşa de uscat (secetos) că noi nu am putut vâna. Şi
domnul Woods a zis, „Frate Branham, eu—eu ştiu unde este un—un om care are vreo cinci sau şase sute de acri, şi are
dealuri şi văi acolo jos, unde apa vine jos prin golf.” A zis, „noi am putea păşi în acele funduri de golf şi nu le-am speria.”
Dar a zis, „El este un infidel.”
Eu am zis, „Ei bine, hai să îl încercăm.”
68. Deci, noi am mers de-alungul ţării şi prin păduri, şi peste dealuri, cărări mici de munte, până când am ajuns la o
casă, şi doi oameni în vârstă cu pălării mici stăteau sub un pom. Şi el a zis, „Acela de pe cealaltă parte este el.” A zis, „El
este un tip dur.” Şi deci noi ne-am oprit.
69. Eu am zis, „Mai bine te duci, dacă tu îl cunoşti. Eu mai bine stau în maşină.”
El a zis, „Bine.”
70. Deci el a ieşit şi a mers în jur. El a zis, „Ce mai faci?” Şi a zis, „Numele meu este Wood.” El a zis, „Numele meu
este Banks Wood.” El a zis, „Eu doar m-am întrebat dacă ar fi posibil dacă noi am vâna aici pentru o vreme.” A zis, „Noi
am vânat pe aici la celălat golf.” Este foarte uscat pe acolo, noi nu putem vâna.”
71. El a zis. „Eşti tu băiatul lui Jim Wood?” Acum, tatăl lui era un cititor în Martorii lui Jehova. El este unul din
cititori. A zis, „Onest, om foarte fin!”
El a zis, „Sunt fiul lui.”
72. El a zis, „Ei bine, Jim Wood este unul dintre cei mai cinstiţi oameni ce eu am întâlnit.” A zis, „Voi doar aveţi
alegerea voastră, vânaţi oriunde vreţi voi.”
73. A zis, „Mulţumesc domnule.” A zis, „Eu mi-am adus pastorul cu mine. Eu presupun că este în regulă pentru el să
meargă.”
74. Şi el a zis, „Tu nu vrei să spui că tu ai ajuns atât de josnic că tu trebuie să cari un predicator cu tine oriunde ai
merge?” Şi el a zis....

5
75. Eu m-am gândit că e mai bine să ies afară, deci eu am ieşit afară din maşină şi am păşit în jur. Eu am zis, „Ce mai
faci ?” (Bună ziua- tr)
76. El a zis, „Ce mai faci?” Şi el a zis, „Tu ştii, eu presupun că sunt un fel de tip dur împotriva voastră.”
77. Eu am zis, „Păi, fiecare om cu gândul lui.” Eu aş vrea să vânez. Şi deci el a zis atunci... A zis, „Eu presupun că tu
poţi, fiecare ins cu propriul său gând”
78. Şi el a zis, „Da”. El a zis, „Nu este nimic ce eu să am împotriva ta, decât un singur lucru.” El a zis, „Tu latri la
pomul greşit.”

79. Câţi dintre voi ştiu ce înseamnă acesta? Aceea este un câine mincinos, vedeţi voi, lătrând, pomul, „Vulpoiul
şmecher este aicea”, când de fapt el este dus. Acolo nu este nici un vulpoi sus acolo. Vedeţi?
El a zis, „Tu latri la pomul greşit.”
Eu am zis, „Ei bine, acea este o părere.”
80. Şi mama mea mi-a spus întotdeauna, ea a zis, „Tu doar lasă suficientă funie la vacă, că ea se va spânzura
singură.” Deci, eu m-am gândit că eu urmează să îi dau suficientă funie, deci eu am lăsat—l-am lăsat să continue să
vorbească mai departe.
81. El a zis, „Ei bine,” a zis, „Eu sunt în acest loc aicea... Şi acel vechi horn sus aicea este locul unde casa originală a
ars, cam acum şase ani. Tatăl meu a construit acest loc. Eu am trăit aicea, m-am plimbat peste aceste locuri acum.” A zis,
Eu am şaptezeci şi şase de ani. Şi eu nu am văzut niciodată pe Dumnezeu, nici un Înger sau altceva.” A zis, „De aceea...”
A zis, „Eu... nu există”
Eu am zis, „Păi, desigur, aceea este o părere.” Am zis.
82. El a zis, „Ei bine, eu doar cred că voi doar mergeţi în jur să vă faceţi un trai uşor.”
Eu m-am gândit, „Oh, băiete, dacă tu doar ai şti ce este aceea! Uşor?”
Şi el a zis, „Eu cred că voi toţi doar vă faceţi un trai uşor.”
83. Eu am zis, „Da domnule.” Eu am zis, „Da. Ei bine,” Am zis, „Aceea totuşi este doar o părere.”
84. Şi el a zis, „Ei bine,” a zis el, „Aceea este ceea ce eu cred despre aceea.” E la zis, „Tu doar latri la pomul greşit.”
Şi el a zis...
Eu am zis, „Ai fost tu vreodată la biserică?”
85. El a zis, „Nu.” El a zis, „Eu nu cred în a merge.” El a zis, „Acolo era un ins, o dată, care a venit aicea cam acum
vreo doi ani, din Indiana, a închiriat un loc aicea. Ei au avut o adunare la tabăra Metodistă.” A zis, „Eu am uitat numele
insului.” Şi a zis, „Dacă eu îl voi întâlni vreodată eu vreau să vorbesc cu el.”
Eu am zis, „Da?”
86. Şi Fratele Wood a început să zică... Şi eu... Vaca era la capătul funiei, deci el nu dorea să discute Aceea. Eu am
zis... Stând acolo, cu barbă pe faţa mea, cam aşa de lungă, doar mînjit cu sânge peste tot, şi fără să fi făcut vreo baie de
două săptămâni, şi ştiţi voi.
Eu am zis, „Da domnule.” Eu am zis, „Ce este despre aceea?”
87. El a zis, „Păi noi am avut o femeie bătrână care trăieşte aicea sus pe creastă, pe nume de Cumva.” Şi a zis, „Ea era
pe moarte de cancer.” A zis, „Ea, noi am avut-o afară la Louisville, la specialistul de cancer, şi ei au încercat să o opereze.
Era la stomac.” Şi a zis, „Ea era atât de rănită, prin stomacul ei şi tractul intestinal, că ei nu au putut nici măcar să o spele
cu o clismă. Şi ei doar au adus-o acasă ca să moară.” Şi a zis, „ Ea a ajuns atât de rău încât ei nu au mai putut să o pună pe
o ploscă de pat, doar ei trebuiau să folosească cearceafuri.” A zis, „Soţia şi cu mine mergeam sus, de două ori pe zi, ca să-
i schimbăm patul.” Şi a zis, „Ea era pe moarte.”
88. Şi a zis, „Predicatorul a venit aicea la Acton.” Ş ia zis, „El era acolo de două seri.” Şi a zis, „Sora ei locuieşte jos
aicea, pe un alt golf, cam 30 de mile mai jos. Ea a mers sus acolo în acea seară. Şi a zis, „Omul nu a mai fost în ţinutul
acesta niciodată.” Şi a zis, „El stătea pe platformă privind peste 1500 de oameni. Şi a zis, „O—o doamnă acolo, pe nume
de aşa şi aşa, când tu ai plecat de acasă în seara aceasta, tu ai pus o mică batistă albă în buzunar, tu ai luat-o de pe
şifonier. Şi ea are ceva broderie mică albastră într-un colţ. Tu ai o soră pe nume aşa şi aşa, care este pe moarte cu cancer.
Du-te ia acea batistă şi pune-o peste sora ta. Pentru că, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ea va trăi.”
89. Şi a zis, cam pe la 11 noaptea, eu am crezut că ei au Armata Salvării sus acolo pe deal, după zgomot aşa mare.” Şi
a zis, „Eu... m-a trezit.” A zis, „Eu am zis soţiei, „Păi, ea a murit. Şi deci mâine dimineaţă, eu voi lua căruţa mea şi o voi
scoate pe ea afară.” Singurul fel cum puteai tu ajunge acolo unde stătea ea. Tu trebuia să o aduci pe ea afară undeva de
unde putea fi luată cu maşina, cu o căruţă. A zis, „Eu doar voi aştepta până dimineaţă.” Şi a zis, „Noi vom merge să o
luăm şi să oducem afară.”
90. A zis, „Dimineaţa următoare, soţia şi cu mine, ne-am trezit devreme, ca să mergem sus acolo. Şi ce am găsit noi
când noi am mers înăuntru, ea doar mânca plăcintă cu mere la masă, cu soţul ei.” Şi a zis, „Ea este sus acolo acum. Ea nu
numai că face treaba ei, ci ea lucrează şi pentru vecinii ei.”
Eu m-am gândit, „Oh, aicea este.”
6
 Şi eu am zis, „Acum, tu nu crezi aceea!?”
91. El a zis, „Păi dacă tu nu crezi aceea, tu doar du-te sus şi vezi tu singur.” El îmi predica mie, acum.
92. „De ce,” am zis eu, „în aceste zile când noi avem atâta ştiinţă modernă, şi doctori, şi buni cum noi avem, şi tu vrei
să-mi spui mie că ceva...”
93. „Păi,” a zis, „Dacă tu nu crezi, tu doar mergi sus şi întreab-o.” A zis, Acolo este ea.” A zis, „Nu este aşa John?”
94. El a zis, „Este corect.” Celălalt om era un credincios. El a zis, „Aceea este corect. Ea este chiar acolo sus acum.
Tu poţi să mergi să o întrebi.” Acum, el predicându-mi mie acum, vedeţi voi. Deci, ei bine, aceea este în regulă.
Deci eu am zis, „Păi, ce zici tu că s-a întâmplat?”
95. A zis, „Cum doresc eu să întreb acel om, cum a ştiut el că acea femeie este sus aicea?” El nu a fost niciodată în
acest loc mai înainte. Ea murea cu cancer. Cum a ştiut el că ea murea cu cancer? Cum a ştiut el numele ei? Şi cum a ştiut
el că aceea era sora ei? Şi cum a ştiut că ea urma să fie bine când batista era pusă pe ea? „ A zis, Eu vreau să vorbesc cu el
când o să îl văd.”
Eu am zis, „Eu sper ca tu să o faci.”
96. Deci, el s-a întors. Şi era pentru cam—cam era în mijlocul lui August, şi era cu adevărat cald şi frunzele începeau
să cadă din pomi. Şi el avea un frumos pom de măr acolo, şi—şi merele erau peste tot pe jos. Şi eu am zis, „Te superi
dacă eu voi lua unul din merele acelea?”
97. El a zis, „Jachetele galbene le mănâncă.” Câţi dintre voi ştiu ce sunt jachetele galbene? Deci, a zis, „Ei le
mănâncă. Tu ai putea tot la fel.”
98. Deci eu am luat unul şi l-am frecat de acei pantaloni jegoşi, voi ştiţi, şi am luat o muşcătură. Eu am zis, „Acela
este un măr bun.”
A zis, „Oh, da. Eu l-am plantat pe acel pom acolo, acum 40 de ani.”
Am zis, „Uh, huh.”
„Acela, da domnule, eu l-am plantat acolo afară.”
Eu am zis, „Şi are roadă tot la fel în fiecare an?”
99. „Da. Noi desigur... Noi luăm câteva coşuri de mere din el, în fiecare an. Noi uscăm câteva sus pe şopru.”
Eu am zis, „Da domnule.” Am zis, „Aceea este foarte bine.”
100. Am zis, „Acum, un lucru straniu.” Eu am zis, „Tu ai observat că noi nu încă nu am avut gheaţă. Noi nu am avut o
răcire a vremii sau nimic, şi totuşi toate acele frunze cad jos din acel copac.” Eu am zis, „Mă întreb de ce este acesta?”
El a zis, „Păi, viaţa părărseşte acele—frunzele.”
Eu am zis, „Viaţa părăseşte frunza?”
El a zis, „Da.”
Am zis, „Unde merge viaţa?”
El a zis, „Jos în rădăcina pomului.”
„Oh.” Am zis, „De ce merge ea acolo?”
101. Şi el a zis, „Păi, ca să se păzească de iarnă.” A zis, „Vezi tu, se ajunge cam 20 de grade sub zero pe aici.” A zis,
„Dacă--dacă acea viaţă a fost sus în copac, acea viaţă ar muri. Ea trebuie să meargă jos în rădăcină.”
102. Eu am zis, „Oh, eu înţeleg. Uh-huh.” Ei bine, am zis, „Eu vreau să te întreb ceva.” Am zis, „Tu ştii că acel pom
nu are nici o inteligenţă, pentru că el este doar un copac, o parte din viaţa botanică.” Eu am zis, Ce fel de inteligenţă îi
spune lui, înainte să vină îngheţul, „Du-te jos acolo, chiar repede. Fugi jos în rădăcină şi ascunde-te. Dacă tu nu o faci, tu
vei muri.” Ce inteligenţă face aceea?”
„Ei bine,” a zis el, „Aceea este doar natura.”
103. Eu am zis, „Păi, eu îţi voi spune ţie. Tu ia o găleată de apă şi pune-o pe un stâlp afară acolo, în August, şi lasă-mă
să văd toată acea apă mergând jos la baza stâlpului, şi apoi venind sus iarăşi la primăvară.”
A zis, „Eu nu m-am gândit la aceea.”
104. Şi eu am zis, „Tu te gândeşte la aceea până eu merg să vânez veveriţe. Şi apoi, când eu mă întorc, dacă tu îmi spui
ce inteligenţă spune acelei seve din pom, acea viaţă, „Du-te jos în rădăcină şi ascunde-te până la primăvară, apoi vină
înapoi iarăşi.” Când tu vei găsi care este acea Inteligenţă care lucrează (conduce) acea viaţă sus şi jos, prin acel pom, la
anotimpuri, eu îţi voi spune ţie ce Inteligenţă mi-a spus mie că acea femeie urmează să fie vindecată.”
A zis, „Ţi-a spus ţie?”
Eu am zis, „Da domnule.” Am zis...
El a zis, „Doar nu eşti tu acel predicator?”
Eu am zis, „Eu sunt Fratele Branham.”
El a zis, „Poţi tu să o dovedeşti?”
Eu am zis, „Desigur.” Eu am zis, „Presupun că eu nu arăt ca acela.”
105. A zis, „Nu, eu admir aceasta.” El a zis, a zis, „Tu arăţi uman.”

7
106. Şi eu am zis, „Păi...” eu am zis, „Păi...” am zis la aceea, „Păi, „ Eu am zis, „este în regulă, domnule.”
Şi el a zis, „Eşti tu un slujitor?”
107. Am zis, „Da domnule. Acelaşi Dumnezeu care poate vorbi către pom, poate să vorbescă către om.” Şi acolo eu l-
am condus pe bătrânul ins la Christos.
108. Un an mai târziu, eu am venit înapoi. Şi el a mers să întâlnească pe Domnul. Şi soţia lui mi-a spus, a zis, „Frate
Branham, el a murit în victorie, lăudând pe Dumnezeu.”
109. Ce era aceea? El a văzut pe Dumnezeu vorbind în universul Lui. Din toate lucrurile pe care el le-a văzut, şi totuşi
chiar natura copacului declară către el că acolo era un Dumnezeu. Vedeţi? Şi el L-a găsit, şi L-a găsit pe Jesus Christos ca
Salvatorul său.
110. Oh, cum îl puteţi voi vedea pe El în răsăritul soarelui, să-L vedeţi în apusul soarelui. Oriunde te uiţi, tu poţi să-L
vezi pe Dumnezeu. Aşa cum am spus, seara trecută, „Dacă El este în interiorul vostru, voi puteţi să-L vedeţi afară acolo.”
111. Sus în Colorado, de obicei eu merg acolo sus la vânătoare. Şi un... Un alt ins şi cu mine, vânam acolo sus, şi noi
ne-am despărţit. Noi vânam cerbi, foarte sus, până când zăpada a venit şi a mânat cerbii jos. Ei erau deja în jur la linia de
conifere, pentru că ei sunt o creatură sălbatică. Şi aşa noi am luat un cal de bagaj, pentru fiecare, şi un cal înşeuat, şi am
mers acolo sus. Şi—şi domnul Jevez, proprietarul fermei, a mers înapoi dincolo de furca golfului, cam 20 de mile, şi eu
am venit pe partea acesta.
112. Şi la sfârşitul anului, în felul acela, voi ştiţi, soarele va strălucii o vreme, şi va ploua puţin; va ninge puţin, va
ploua din nou, şi apoi soarele va ieşi afară. Voi ştiţi cum este aceasta.
113. Şi o furtună a venit peste munte. Eu eram aproape de linia lemnoasă de conifere. Şi eu aveam calul meu înşeuat
legat, ceva mai jos, 10-12 mile sub mine, şi eu vânam dea-lungul, destul de uscat, şi acolo o furtună venea. Şi eu m-am
pus în spatele unei tufe, dintr-o suflere, şi unde vântul a suflat jos ceva lemne, ceva cucută. Şi deci eu stăteam în spatele
acestor pomi pănâ când--când vântul avea să treacă. Furtuna (vântul) a început să fie rece. Eu am stat acolo, cam o oră şi
jumătate, eu presupun, şi aproape am îngheţat, şi vântul sufla. Şi atunci, după un timp, s-a domolit. Şi eu cumva moţăiam,
şi am devenit aţipit puţin.
114. Deci, eu am privit în sus, şi când m-am uitat, eu stăteam privind în jur. Şi eu am văzut soarele venind, aşa cum el
asfinţea. Şi sus acolo la înălţime, unde ploaia a suflat, a lovit verdeaţa pomilor (coniferi), şi aveau gheaţă îngheţată pe ei.
Şi soarele reflecta iarăşi acea gheaţă, şi o transforma într-un curcubeu. Oh, Doamne! Eu am putut să-L văd pe Dumnezeu
acolo. Acolo era Dumnezeu, chiar acolo, în curcubeul legământului. Eu m-am gândit, „Acolo este Dumnezeu sus acolo,
pe vârful muntelui.”
115. Apoi, după un timp, eu am auzit marele cerb. El era rătăcit în furtună. Mugind după turmă. Eu—eu—eu am putut
să-L aud pe Dumnezeu în aceea. Şi bătrânul lup a început să cheme (urle) pe munţi, perechea lui i-a răspuns, jos în adânc.
Acolo era Dumnezeu în aceea. Eu întotdeauna am crezut că El locuieşte sus acolo. Acolo era El în apusul soarelui. Acolo
era El în curcubeu. Acolo era El în mugitul cerbului. Acolo era El în urletul lupilor. El este în natură, peste tot în jurul
nostru, peste tot.
116. Şi spre amuzamentul meu, doar peste drum de mine, pe un ciot, stătea o mică veveriţă de pin. El era doar chiar ca
bufniţa irlandeză, „Toată numai pene şi strofocată, şi nici urmă de bufniţă”, ştiţi voi. Şi micuţul ins, doar stătea şi sărea,
dar el este un ofiţer de poliţie (gardian) al pădurilor. Când el strigă, tot vânatul va fugi. Şi aici era el, stătea acolo,
certându-se cu mine, doar ca şi cum el urma să mă taie în bucăţi. Şi el nu era decât atât de mare. Dar el doar sărea sus şi
jos. Şi eu m-am gândit, „Nu te agita atât de tare, micuţule ins.” Şi ce îl făcea pe el să fie atât de agitat...
117. Eu—eu am devenit puţin agitat, eu însumi, când eu am început să văd toate acele lucruri. „Dumnezeule”, am zis,
„oh, ce un loc minunat în care să fi!” Eu m-am simţit ca şi Petru, sus pe Muntele Transfigurarii, „Hai să construim trei
corturi şi să stăm aicea.” Şi eu--eu am ajuns atât de plin de Slava lui Dumnezeu în sufletul meu, eu—eu mi-am pus puşca
lângă pom. Şi eu am explodat, eu presupun. Eu am fugit în jur, în jurul pomului, strigând, „Laudă lui Dumnezeu! Laudă
lui Dumnezeu!”
118. Eu a trebuit să dau drumul la ceva. Şi nu era... Singura supapă care am avut-o, eu presupun. Deci eu doar... Eu nu
ştiu dacă voi v-aţi simţit vreodată atât de bine sau nu. Dar voi o puteţi face, pentru că eu am avut această experienţă. Eu
ştiu că este corect, când tu poţi privi afară şi să-L vezi pe Dumnezeu peste tot în jurul tău.
119. Tu nu simţi nici un fum de ţigară acolo sus, şi acolo nu este bere sau chestii din acestea sus acolo, şi nici femei pe
jumătate îmbrăcate. Ele—ele sunt jos în groapa de gunoi a Diavolului.
120. Dar aceasta este aici sus este unde locuieşte Dumnezeu. Şi deci atunci, sus aicea, fugind în jur, în jur, spunând,
„Îţi mulţumesc Doamne! Eu am văzut acel curcubeu.” M-am gândit, „El trebuie că priveşte asupra...”
121. În capitolul 1 din Apocalipsa, Ioan L-a văzut pe El ca un Curcubeu, ca şi Alfa şi Omega, oh, Începutul şi
Sfârşitul. Cu un Legământ, care El nu va mai distruge lumea. Şi atunci noi avem, în aceasta, Noul Testament este un
Legământ al Sângelui Lui.

8
122. Şi cum eu am început, să am, în continuare. Eu nu mă jucam de-a ipocritul. Eu mă simţeam bine, şi eu am vrut să-
mi dau drumul (să am o ieşire). Şi eu strigam, „Laudă lui Dumnezeu!” şi în jur, în jurul pomului. Eu presupun că ei au
crezut că ei au un maniac acolo în pădure, dacă cineva ar fi venit sus. Dar mie nu mi-a păsat cine era acolo. Eu mă
simţeam bine, şi eu am vrut să mă bucur în Domnul.
123. Şi eu cred că am impresionat pe acea mică veveriţă. Şi el, eu presupun că el niciodată nu a văzut aşa ceva. Nu
numai veveriţele, dar mulţi alţi oameni nu au mai văzut aşa ceva, sau chiar fiinţa omenească. Şi aicea eram eu, mergând în
jur. Eu presupun că era o privelişte caraghioasă, dar eu mă simţeam bine. Şi atunci el stătea acolo, tot cocoşat, şi certându-
mă. Ochii lui mici aproape că erau ieşiţi din obrajii lui.
124. Eu am zis, „Nu te impacienta. Eu doar lăudam pe Creatorul nostru. Stai jos. Fă şi tu acelaşi lucru. Tu te vei simţi
mai bine.” Şi atunci, micul ins s-a aşezat jos. M-am gândit, „Nu vezi tu? Priveşte aicea, doar ridică-ţi mâinile şi laudă-L
pe Domnul.” Eu am zis....
125. S-a întâmplat să observ. El nu se uita la mine. El îşi ţinea capul lui în jos, privind în felul acesta. Eu m-am gândit,
„Păi, la ce se uită micul individ?” Şi furtuna a suflat şi a forţat un vultur mare jos, în acestă suflare în jos.. Şi aceea era
despre ce era el agitat, acel vultur târându-se în jur, acea perie jos acolo.
126. Deci, eu m-am gândit. „Acum, Doamne, eu Te-am văzut în curcubeu. Eu Te văd în apusul soarelui. Eu Te aud în
chematul animalelor. Şi acum, cum aş putea eu să Te văd în acel vultur? Eşti Tu în acel vultur? Şi de ce m-ai oprit Tu să
Te laud?” Vedeţi, Dumnezeu face toate lucrurile corect (drept). El a ştiut că eu voi spune acesta într-o zi. Şi acolo era El.
Acest mare vultur sărind sus pe o—o creangă, şi el privea la mine. Şi eu m-am gândit, „Păi, eu îl admir pe el. Lui nu îi
este frică.”
127. Eu admir pe oricine care nu-i este teamă. Dumnezeu nu poate folosi un laş. Dacă tu eşti prea mult un laş ca să
mărturiseşti în faţa şefului, sau în faţa altcuiva, şi ruşinat de Jesus Christos, El nu te poate folosi, dacă tu eşti ruşinat de
Evanghelia lui Jesus Christos. Eu cred că Pavel a spus, „Mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Jesus Christos, pentru că Ea
este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.”
128. Unii oameni pot să o ducă, în biserică, dar când ei ajung afară, ei sunt dezumflaţi (timoraţi). Acum, acel fel de
religie nu este bună. Aceea ste doar pentru a face spectacol. Ea trebuie să fie trăită.
129. Şi atunci, eu am observat acest vultur mare. Lui nu-i era frică. Eu m-am gândit, „Ei bine, tu ştii ce? Nu îţi este ţie
teamă de mine?” Acei ochi mare gri privind la mine, eu m-am gândit, „De ce nu îţi este ţie frică+” Eu am zis, „Eu aş
putea să-mi iau puşca mea aicea şi să te împuşc.” Eu am zis, „Nu îţi este ţie frică de mine?” Şi el doar... El nu mă
obsevase pe mine. El urmărea acea veveriţă. El a privit în spate la mine, şi apoi a privit la veveriţă. Eu m-am gândit, „Eu
m-am săturat de zgomotul acela, deasemenea. Şi tu?” Şi deci el doar urmărea privind, înainte şi înapoi.
130. Şi după un timp, eu m-am gândit, „Ce îl face pe el atât de--de sigur?” Eu am observat că el îţi şinea aripile întinse,
voi ştiţi, fluturând penele lui în aripile lui. Uh—huh. Vedeţi, acolo este aceea. Vedeţi, el avea darul dat de Dumnezeu,
acele aripi. Şi el ştia, înainte ca eu să pot pune mâna mea pe acea puşcă, el putea fi în acea linie de copaci. Vedeţi?= Şi lui
nu îi era teamă, atât timp cât el putea simţi acea—acea putere pe care Dumnezeu i-a dat-o lui, ca să meargă în siguranţă.
131. Oh, dacă un Creştin ar putea doar să facă aceea! Dacă un vultur poate să pună acea multă ncredere într-o pereche
de aripi ca să îl scoată pe el din necaz în siguranţă, cu cât mai mult ar trebui un bărbat sau o femeie în Prezenţa lui Jesus
Christos, unde El se face cunoscut pe El Însuşi, să nu-i fie teamă de nimic? Dacă voi puteţi cunoaşte şi vedea, să vedeţi
că Biblia spune ca aceea va fi în felul acesta, şi aici este aici, Jesus Christos acelaşi ieri, azi, şi în veci, umblând în
mijlocul nostru, făcând aceleaşi lucrări pe care El le-a făcut întotdeauna, şi a promis că El le va face chiar înainte de
timpul sfârşitului, cum ar putea să ne fie frică? Nimic nu poate să vă vateme. Cum poate să vă facă vre-un rău? El a biruit,
şi a cucerit orice lucru, moartea, iadul, mormântul, boala, orice altceva, păcatul. El este... eu sunt complect în El. Nu eu
însumi; Eu nu am nimic. Dar în El sunt în siguranţă.
Eu l-am văzut pe El făcând aceste lucruri.
132. Cineva mi-a spus o dată, a zis, „Frate Branham, nu îţi este ţie teamă că tu vei lua pe cineva pe platformă,
vreodată, şi să faci o greşală?” Nu, atâta timp cât Îl simt pe El prin preajmă, acolo nu va fi nici o greşală. Aceea este
corect. El întotdeauna va fi acolo.
133. Voi ştiţi, el a stat acolo până când s-a obosit (plictisit), ascultâtnd la acea mică veveriţă de acolo, chater, chater,
chater (zgomot de veveriţă). Deci el a făcut un salt mare. El a bătut din aripile lui cam de două ori, şi am observat că el nu
a mai bătut din aripi vre-odată. El doar a ştiut cum să-şi pună aripile. Şi când vântul vine, el doar se punea (călărea) pe
vânt. Şi când vântul venea iarăşi, el doar se punea pe vânt iarăşi. Şi el călărea vântul val după val. Şi eu am sta şi l-am
privit până când el a devenit o mică pată pe cer. El mergea, şi mergea, şi mergea.
134. Eu am stat acolo, şi lacrimile au început să-mi curgă pe obraz. Eu am zis, „Aceea este, Dumnezeule. Eu înţeleg de
ce Ai trimis Tu pe acel vultur aicea.” Vedeţi?
135. Aceea nu este să sari şi să fi un Metodist săptămâna acesta, şi să sari şi să fi un Baptist săptămâna viitoare, şi ţop,
ţop la unul, şi apoi ţop la altul. Ci aceea este ca tu ştii cum să-ţi potriveşti aripile credinţei în puterea Duhului Sfânt. Şi aşa
cum vine înăuntru ca un—un potop urlând, călăreşte deasupra valurilor sale. Depărtează-te de la acest zomot pământesc
9
de veveriţă, chater, chater, „Zilele miracolelor au trecut. Acolo nu este aşa un lucru ca botezul cu Duhul Sfânt. Acolo nu
este vindecare Divină,” Chater, chater, aicea, chater, chater acolo. Doar potriveşte-ţi aripile în puterea Duhului Sfânt, şi
lasă-L pe El să te poarte pe deasupra tuturor acestor zgomote vechi de chater, chater, care spun, „Nu este nici un astfel de
lucru.”
136. Acel vultur ştia ceea ce făcea el. El se putea încrede. Vedeţi? [adunarea spune: Amin - Ed] Vedeţi voi pe
Dumnezeu în universul Lui? Îl puteţi voi vedea pe El în păsări? Îl puteţi voi vedea pe El în flori? Voi... Oh! Noi am putea
petrece toată noaptea asupra lucrului acestuia. Dar credeţi voi că Dumnezeu este în universul Lui? [“Amin”]. În regulă.
137. Acum, noi Îl vom vedea pe Dumnezeu în Cuvântu Lui. Acum noi vom privi la Dumnezeu în Cuvântul Său. Nu
numai că El este în Cuvânt, ci El este Cuvântul. Aceea este corect. Biblia spune în Sf. Ioan, primul capitol, „La început
era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut Trup şi a locuit printre
noi.” Dumnezeu şi Cuvântul Său, sunt Acelaşi.
138. Cuvântul, Jesus a spus, că este o Sămânţă pe care semănătorul a semănat-o. Şi orice sămânţă germinizată în felul
corect de pământ, va produce după felul ei.
139. Şi acum, eu îmi dau seama că acesta se înregistrează. Şi aceste benzi, noi avem o slujbă a benzilor, în toată lumea.
Şi mulţi oameni, chiar aici în seara acesta, sunt cam o mie de oameni care ascultă. Mai înainte ca această bandă să se
oprească, acolo vor fi de zece ori zece mii care au ascultat-o, vedeţi, în jurul lumii.
140. Şi eu merg pe înregistrare, eu spun acesta, despre Cuvântul lui Dumnezeu fiind o Sămânţă. Dacă voi puteţi lua
atitudinea mentală corectă către fiecare Promisiune Divină a lui Dumnezeu, El o va aduce la împlinire, dacă voi înşivă
puteţi ajunge în poziţia de a crede că acea promisiune a fost (făcută) pentru voi.
141. Dar dacă voi lăsaţi ceva ricky să o plaseze deasupra, cu ceva mai multă educaţie, atunci el cunoaşte suficientă
deşteptăciune ca să ştie cum să o controleze, o poate potrivi asupra unui timp trecut demult, sau ceva timp ce urmează să
vină, aceea va fi fără efect pentru voi. După cum a spus Jesus, „Voi luaţi tradiţiile voastre şi faceţi poruncile lui
Dumnezeu fără efect,” când voi încercaţi să-L potriviţi pe Dumnezeu în ceva Dumnezeu istoric, sau ceva Dumnezeu care
urmează să vină.”
142. „El este acelaşi, ieri, azi, şi în veci.” El este doar atât de mult Dumnezeu acum, cum El a fost întotdeauna. Şi dacă
tu poţi să iei acea atitudine, că acea promisiune este pentru tine! Jesus a zis, în Sf. Marcu 11: 22, „Adevărat vă spun vouă,
dacă tu spui muntelui acestuia, „Mută-te, ” şi nu te-îndoi în inima ta, ci crezi că ceea ce tu ai spus, se va întâmpla, tu poţi
avea cea ce tu ai cerut. Eu spun, când voi vă rugaţi, credeţi că veţi primi ceea pentru care v-aţi rugat, şi vă va fi dat. ” Ce
promisiune mai mare poate fi făcută, decât Aceea? Voi trebuie să o credeţi, pentru că Ea este o sămânţă. Acum, dacă eu...
143. Dacă tu îmi ceri mie un (pom) stejar, şi eu îţi dau o ghindă, potenţial tu ai un stejar. El este în formă se sămânţă.
Şi când tu Îl doreşti pe Dumnezeu în viaţa ta, doar acceptă-L ca Salvatorul tău. Potenţial, tu eşti un fiu a lui Dumnezeu în
statură deplină. Tu vei creşte în statura lui Dumnezeu. Doar exact ca şi cum face o ghindă, creşte într-un (pom) stejar.
144. Acum, voi oameni de aici din Arrizona, voi cultivaţi portocale. Mai întâi, ea este o sămânţă. Sămânţa putrezeşte.
„Sămânţa, sămânţa de grâu, trebuie să cadă în pământ,”aşa cum a spus Jesus despre El Însuşi. Trebuie să putrezească.
145. Şi singurul lucru ce poţi tu să faci, este să—să... Singura cale, este să accepţi acel germene de Viaţă a Cuvântului
lui Dumnezeu, Propria Viaţă a lui Dumnezeu, şi apoi, să putrezeşti faţă de propriile tale idei. Lasă pe Dumnezeu să o facă.
146. Nu este treaba mea să încerc să O explic. Eu nu pot să O explic. Eu doar O cred. El niciodată nu m-a cerut să o
explic. El niciodată nu a zis, „Ai simţit-O tu?” El niciodată nu a spus, „Ai înţeles-O tu?” El a zis, „Ai crezut-O tu?” Aceea
este ceea ce este.
147. Nu încerca să mergi la ceva seminariu şi să obţii ceva din acest documentic lichid de îmbălsămare să fie pus în
tine, de ceva crez social. Lucrul pe care tu îl doreşti este botezul cu Duhul Sfânt, puterea încarnată a lui Dumnezeu
locuind în tine, care acceptă acest Cuvânt şi Îl face să trăiască aşa cum este El de fapt (real). Jor împrejurul lumii, şi
înaintea multor feluri de oameni, eu ştiu că aceea este adevărat. El este Dumnezeu.
148. Acum, acel mic pom de portocal, dacă el este sub... Acum, când tu îl plantezi afară, poate, atunci când tu îl iei, el
este un mic lăstar, cam atât de mare. Acum, tu îl plantezi. Acum, aceea tot ceea ce tu trebuie să faci. Tu nu trebuie să
mergi să spui, „Acum, eu trebuie să scot pentru mine ceva portocale pe undeva, şi mergi şi pui tu porotcale în el.”
Portocalele sunt deja în el.
149. Singurul lucru ce acel mic pomişor trebuie să facă. Tu trebuie să-i dai multă apă tot timpul. Şi apoi singurul lucru
pe care pomişorul trebuie să-l facă, este să bea. Şi el bea şi bea, până când el bea toată porţia. Şi aşa cum el bea, el dă
afară ramuri. Şi el bea mai mult, şi el dă afară frunze. Bea mai mult, el dă afară muguri. Be amai mult, el dă afară
portocale. Doar bea şi împinge afară, bea şi împinge afară, aceea.
150. Şi aceea este şi cu voi. Când noi suntem plantaţi împreună în Christos, singurul lucru care noi trebuie să-l facem
este să bem din promisiunea Lui, şi să împingem afară. Tot de ceea ce tu ai nevoie, este în tine când tu l-ai primit pe
Christos, pentru că Christos este în tine. Şi tu doar trebuie să bei din Cuvântul Lui, Viaţa Lui, şi să împingi afară. Oh, da.
Eu cred că El este Apa care vine peste noi. El este Viaţa. Eu cred că El este inepuizabila Fântână a Vieţii, că noi suntem
doar plantaţi în El şi împingem afară.
10
151. Abraham a primit pe Dumnezeu în Cuvântul Lui, când el era un om bătrân, şaptezeci şi cinci de ani. Sarah era de
şaizeci şi cinci. Ea era cam douăzeci de ani trecută de menopauză. El a trăit cu ea decând ea era cam de optsprezece ani.
Pe jumătate sora lui, s-a căsătorit cu ea. Şi Dumnezeu a venit la omul bătrân într-o zi, şi i-a spus că el urmează să aibe un
bebeluş prin Sarah. Şi acel Cuvânt, acel Cuvânt, Dumnezeu în Cuvântul Său! Când Dumnezeu a vorbit aceea lui
Abraham, toate interpretările lucrurilor contrare lucrului aceluia, l-au părăsit.
152. Acela este felul cum faci tu când tu vezi pe Dumnezeu în Cuvântul Lui. Tu trebuie să primeşti Aceea în felul
acela, indiferent. Vedeţi?
153. Cuvântul tău niciodată nu moare. Eu aş putea vorbi aicea cu un—cu un dispozitiv de transmisie, şi cuvintele mele
vor merge în jurul lumii într-o clipă. Prin clădire în seara aceasta vin imagini ale oamenilor. Porniţi televizorul vostru şi
aflaţi dacă nu este aşa. Cuvinte ale oamenilor vin prin acest loc. Voi nu le vedeţi. Simţurile voastre nu le detectează, dar
ele sunt aicea. Şi cuvântul niciodată nu moare.
154. Aici nu de mult, eu am văzut o viziune despre acestă tânără femeie murind, care ei au spus că ea s-a sinucis. Este
cam acum un an. Eu am uitat... Ea era ceva fel de fată care a fost o femeie foarte populară. Şi eu eram sus în munţi. Eu am
văzut-o murind. Şi ei mi-au spus, ai zis... El mi-a spus, a zis, „Acum, ea... Tu poţi să spui că este ora patru. Este doar
câteva secunde înainte de ora patru.” Şi a zis, „Ei vor spune că ea s-a sinucis, dar ea a murit de atac de inimă.” Care este
numele femeii? Ea doar... O tânără femeie blondă, Marilyn Monroe. Aceea era ea. Ea, ea a murit, şi—şi ea nu s-a sinucis.
155. Mie mi-a părut rău de fată. Ea întotdeauna părea să fie un fel de femeie, îngrijorată, ea avea nevoie de ceva. Aş fi
dorit să fi ajuns la copilă. Ea avea nevoie de Christos. Ea ar fi putut merge la ceva biserică rece, formală. Dar ea avea
nevoie de un caz real de salvare, cu ceva în inima ei, ca să-i dea asigurare. Ea... Tatăl ei, ea niciodată nu l-a văzut. Mama
ei era într-o instituţie de boli mintale. Toate acestea erau în mintea fetei. Ea avea nevoie de Christos. Şi atunci, în aceea,
noi cunoaştem aceea.
156. Seara trecută, copii mei mi-au spus că la televizor urma să fie o piesă (film) numit „Râul fără întoarcere.” Acolo
este unde eu am prins cel mai mare curcubeu din lume, jos acolo, odată, cu Oamenii de Afaceri Creştini. Şi ei au vrut ca
eu să văd dacă acela era râul; să merg într-un loc cu televizor şi să văd, dacă acela era râul, şi dacă Don Smith, ghidul, a
adus acestă fată jos. Acolo era ea la televizor, aceeaşi fată pe cae ue am văzut-o, şi ea fiind moartă de un an. Dar acolo,
fiecare mişcare pe care ea o făcea, era chiar acolo, acţionând afară, vocea ei, vie. Acum, aceea este ca şi cum ar fi o a
patra dimensiune. Ş iacelaş ilucru va fi la fiecare din noi la ziua judecăţii.
157. Şi când Jesus Christos a vorbit aceste Cuvinte, ele nu mor niciodată. Ştiinţa pretinde, că în douăzeci de ani de
acuma, ei vor putea să culeagă Vocea literară. Ei vor fi în stare să culeagă literar Vocea lui Jesus. Ea este încă în pământ.
Pentru că, vedeţi, este un post de transmisie, voi sunteţi. Apoi acolo trebuie să fie un post de recepţie. Şi dacă voi puteţi fi
receptorul, vedeţi, postul de recepţie, ca să primiţi Cuvântul lui Dumnezeu, atunci El este real pentru voi, şi El va trăi doar
la fel cum a fost atunci. Amin.
158. Acum, Abraham l-a luat (cules). Dumnezeu a spus, „Tu vei avea un copil prin Sarah, soţia ta.”
159. Acum, pentru mintea naturală, aceea era o prostie. Vă puteţi voi imagina un om bătrân, şaptezeci şi cinci de ani, şi
soţia lui de şaizeci şi cinci, venind jos şi spunând, „Acum, doctore, noi vrem să facem aranjamentele pentru spital.” ?
„Păi,” ar spune ei, „bătrânul nu este în toate minţile.” Vedeţi?
160. Dar toţi oamenii care iau pe Dumnezeu pe Cuvântul Său, faţă de (pentru) lume, ei sunt consideraţi a fi puţin
deplasaţi (nu sunt în toate minţile), pentru că lucrurile lumii sunt carnale, pentru Dumnezeu. Şi predicarea Evangheliei, şi
Chreştinul, este o prostie (nebunie) pentru cei ce sunt pe calea pierzării, deasemenea.
161. Dar Abraham a crezut-o. Eu pot să o văd pe Sarah croşetând mici ghetuţe, voi ştiţi, şi picioruşele gata, şi ea
pregătindu-se. Prima lună a trecut, şi, vedeţi, el a zis, „Dragă, cum te simţi?”
„Nici o diferenţă.”
„Slavă Domnului. Noi o să-l avem oricum.”
„De ce?”
„Dumnezeu a spus aşa.”
Un an a trecut. „Cum te simţi, Sarah?”
„Nici o diferenţă.”
„Noi urmează să-l avem, oricum. Haleluia.”
„Cum ştii tu că urmează să-l avem ?”
„Dumnezeu a spus aşa”. El este Cuvântul, promisiunea lui Dumnezeu.
162. Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, douăzeci şi cinci de ani mai târziu, el de o sută de ani, şi ea de nouăzeci, o
mică bunicuţă cu umerii adunaţi şi cu o mică bonetă prăfuită. Un baston, ţinându-l în jur în felul acesta, şi el bătrân, şi
barba lui atârnând jos. „Tu simţi vre-o diferenţă, dragă ?”
„Nici un pic.”
163. „Slavă lui Dumnezeu! Noi urmează să-l avem oricum. Dumnezeu a spus aşa.” Vedeţi?

11
164. Acolo sunteţi voi. Şi atunci noi ne numim Sămânţa lui Abraham? Nu contează, păi, urmează să fie o mare... El
putea să laude pe Dumnezeu mai mult, douăzeci şi cinci de ani mai târziu. Aceea urmeză să fie un miracol mai mare.
165. Dar noi vom vedea pe Jesus Christos manifestându-Se Însuşi chiar înaintea noastră, şi dacă El nu face un lucru
spontan, „Eu l-am scăpat. Eu nu l-am prins.” Sămânţa lui Abraham? Vedeţi?
166. Dumnezeu este în Cuvântul Lui! „Cerurile şi pământul vor trece,” a spus Jesus, „dar Cuvântul Meu nu va trece.”
Dumnezeu în universul Lui. Credeţi voi aceea? [Adunarea zice, “Amin” – Ed.] Dumnezeu este în Cuvântul Său.
167. Când o sută şi douăzeci de mici, oameni fricoşi, laşi, care au umblat cu Jesus trei ani şi jumătate, pe pământ, L-au
văzut înviind morţii, şi făcând minuni, şi semne, şi aşa mai departe.... Lor le-a fost frică de ameninţarea Iudeilor. Ei s-au
urcat sus în camera de sus, pe dinafara clădirii, treptele pe care ei s-au urcat duceau sus la templu într-o cămăruţă mică de
sus, o mică cameră de rugăciune a unui lucru pe dinafară, unde ceva candele mici cu ulei de măsline ardeau, sau lămpi cu
lumânări în ele. Şi ei au urcat sus acolo şi au zăvorât uşile, pentru că lor le era frică de Iudei.
168. „Şi atunci când Ziua Cincizecimii a venit pe deplin, acolo a venit un sunet din Ceruri ca un vâjâit de Vânt măreţ,
şi El a umplut toată casa unde ei stăteau.” Uşile s-au deschis, ferestrele s-au deschis, afară în stradă, mărturisind sub
putere, impactul Duhului Sfânt. De ce? Cuvântul lui Dumnezeu a fost făcut manifest pentru (către) ei. Dumnezeu Îşi ţine
Cuvântul Lui. Atunci nici o frică (laşitate), când Cuvântul te ancorează.
169. Mă voi opri aici doar un minut ca să spun acesta. Când Un bărbat sau o femeie, mie nu îmi pasă cât de mult spun
doctorii, „Tu vei muri de cancer, lepră,” sau orice este aceea. Când tu poţi primi Cuvântul, care este Dumnezeu, ceva
urmează să se întâmple. Şi acolo nu este nimeni care să-ţi spună ţie într-un fel diferit. Tu ştii ce ai de făcut. Da domnule.
170. Credeţi voi că Dumnezeu este în universul Lui? [Adunarea spune, „Amin”-Ed.] Credeţi voi că Dumnezeu este în
Cuvântul Lui? [“Amin.”] Cu siguranţă, El este în Cuvântul Lui. Acum, Dumnezeu în Fiul Său.
171. Dumnezeu în universul Său. Dumnezeu în Cuvântul Său. Îl vedeţi voi pe Dumnezeu în universul Său?
172. Voi Îl vedeţi pe Dumnezeu în Cuvântul Lui, pentru că El este Cuvântul. Acela este Dumnezeu în formă de
tipăritură. Acela este Cuvântul tipărit pe hârtie, dar deasemenea El este în aer, dacă voi Îl puteţi primi. Oh, Doamne!
173. Ca şi acestă micuţă femeie, i-a atins marginea hainei Lui, ea L-a primit. Vedeţi? Nu contează ce era aceea, ea a
ştiut în inima ei, că dacă ea va putea să Îl atingă, ea va fi vindecată.
174. Şi acum observaţi, Dumnezeu în Fiul Său. Oh! Ioan 14: 8, Jesus a spus, „Eu şi Tatăl suntem Una. Tatăl locuieşte
în Mine; nu sunt Eu Acela care fac lucrările. Este Tatăl Meu care locuieşte în Mine; El face lucrările. Adevărat, adevărat
vă spun vouă, Fiul nu poate să facă nimic, El Însuşi, ci doar ceea ce Îl vede pe Tatăl făcând.” Vedeţi? „Dumnezeu era în
Christos împăcând lumea cu Sine.”
175. Acum, mulţi oameni au trinitatea toată amestecată, când tu mergi să te gândeşti asupra ei. Unii o fac trei
individuali separaţi, şi alţii o fac doar unul singur, şi ei amândoi sunt greşiţi. Observaţi, nu sunt trei Dumnezei
176. Sunt trei manifestări ale aceluiaşi Dumnezeu. Vedeţi? Sunt trei atribute. Dumnezeu, Tatăl, care era în pustie, în
forma unui Stâlp de Foc; şi apoi, acelaşi Dumnezeu s-a exprimat El Însuşi, în Fiul Său; şi acum acelaşi Dumnezeu acum
eprimându-Se El Însuşi, în tine şi în mine, în forma Duhului Sfânt. Acelaşi Dumnezeu, tot timpul, nu trei Dumnezei, ci
trei manifestări ale aceluiaş Dumnezeu, trei atribute ale Tatălui. Aceea este ceea ce El era. El a arătat-o, ca Fiu. Aceea era
cee ce era El. Şi acum ca Duhul Sfânt în oamenii Lui.
177. Dumnezeu, condescind; nu poate fi atins, din cauza păcatului. Atunci, Dumnezeu Însuşi a fost făcut să fie
reflectat într-un Om, pentru că omul a fost făcut în imaginea lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu a fost făcut în imaginea omului,
pentru a suferi, aşa încât El să poată lua afară păcatul. Şi atunci...
178. Şi acum, El este în noi. „Încă puţin, şi lumea nu Mă va mai vedea, totuşi Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la
sfârşitul timpului.” Dumnezeu în noi. Vedeţi?
179. De multe ori oamenii spun că Jesus a fost un Evreu. Unii din ei spun că El a fost jumătate din Neamuri şi
jumătate Evreu. El nu a fost nici una, nici alta. El a fost Dumnezeu. Aceea este ceea ce El a fost.
180. Acum ţineţi minte, când un copil se naşte, şi viaţa vine de la sexul masculin. Germenele de viaţă vine din
hemoglobină, sângele. Şi sângele este... Viaţa este în sânge. Biblia spune aşa. Acum, acel... cum acela...acela...
181. Este primăvară. Şi acum toate păsările îşi fac cuiburi, şi ele fac un cuib plin de ouă. Acum, o bătrână mamă pasăre
poate să meargă afară aicea şi să facă cuibul foarte frumos, şi să-l decoreze până sus cu tot felul de pene. Şi ea poate poate
face un cuib plin de ouă, şi să stea pe acele ouă atât de loială. Până când, ea—ea le poate întoarce, în fiecare zi, exact
corect. Şi ea poate cuibări peste ele, şi—şi să le păstrze calde, în aşa fel până când ea nu... Şi ea se va înfometa până la
moarte. Ea va deveni atât de slabă încât ea nu se va mai putea da jos de pe cuib, ca să meargă să-şi ia ceva de mâncare. Ea
poate fi atât de loială petru acele ouă, pentru acei copilaşi care vin! Dar dacă acea pasăre femelă nu a fost în contact cu
pasărea mascul, ele nu vor cloci. Ea trebuie să vină în contact cu masculul.
182. Aceasta îmi aminteşte de bisericile de astăzi. Câteodată noi putem construi cele mai frumoase biserici, noi le
avem, şi să avem cel mai bun lot de diaconi şi orice lucru în felul acesta; şi o mare adunare, primarul oraşului, şi fiecare

12
venind acolo, şi să ne fălim (lăudăm) cu ea. Dar dacă ei nu au venit în contact cu Noua Naştere, cu Bărbatul, Christos, voi
aveţi un cuib plin de ouă putrede. Ele stau acolo şi putrezesc, fiecare dintre ele.
183. Ceea ce noi avem nevoie astăzi este o curăţire de modă veche a cuibului, începând de la Prezbiterieni, Baptişti, tot
drumul în jos, Penticostali şi toţi. Voi trebuie să veniţi în contact cu Jesus Christos, Viaţa. El este Acela. Găina poate face
un ou, dar el nu va cloci decât dacă ea a fost cu cocoşul.
184. Şi Atotputernicul Dumnezeu, Dumnezeu Tatăl, a preaumbrit-o pe fecioara Maria, şi a creat în pântecul ei o Celulă
de Sânge care a adus pe Fiul lui Dumnezeu fără vre-o dorinţă sexuală. Şi acel Sânge a fost vărsat la Calvar. Haleluia!
Acela este Sângele în care mă încred eu, în seara acesta, când acolo nu este nimic. „Nu cunosc nici o fântână, dacât
Sângele lui Jesus.” De aceea, Sângele lui Dumnezeu ne salvează pe noi. Sângele lui Dumnezeu, a adus pe Jesus în
mijlocul nostru. Sângele lui Dumnezeu a adus Duhul Sfânt. Nu sângele unui Iudeu sau a unuia dintre Neamuri; ci Sângele
creativ a lui Dumnezeu Însuşi. Jesus, Omul, era Fiul Său pe care El Însuşi L-a creat, şi Dumnezeu a locuit în acel cort. Şi
Dumnezeu...
185. Legea fără pedeapsă, nu este lege. Dacă tu spui că este împotriva legii să treci pe culoarea roşie, şi acolo nu este
nici o pedeapsă în aceea, atunci aceea nu este o lege.
186. Şi legea lui Dumnezeu are pedeapsă. „În ziua în care mâncaţi din el, în acea zi voi veţi muri.” Şi când omul a
mâncat de acolo, acolo nu este...
187. Dumnezeu nu a putut să trimită o altă persoană să-I ia locul. Ar fi fost nedrept iarăşi. Din puncutl meu de vedere,
să faci ca acest frate să moară pentru ceea ce a făcut acest frate, ar fi greşit. Dumnezeu a trebuit să vină, El Însuşi. Şi
singura cale cum putea El să o facă, ar fi fost ca El să vină în Propriul Său Trup, care era Propriul Său trup creat pe care
El l-a făcut, El Însuşi, în care el putea suferi moartea. Amin.
188. Acolo este Evanghelia în putere. Acela este Dumnezeu manifestat în trup, Emanuel, ca să ia deoparte păcatele
lumii. Şi în acel Sânge ne încredem noi; nu în Evreu sau Neam; ci în Sângele lui Dumnezeu, care era Jesus Christos.
Acela este motivul că El a zis, „Eu şi Tatăl suntem Una. Tatăl Meu locuieşte în Mine.” Tatăl era în El.
189. O femeie a spus, „La cine s-a rugat El, în grădina Getzimane,” odată, la o adunare de stradă.
190. Eu am zis, „Eu vreau să te întreb ceva. Tu ai mărturisit că tu ai Duhul Sfânt. Unde este El? La cine te rogi tu?”
Este, în interiorul tău, desigur.
191. Ei bine, noi avem Duhul cu măsură. El L-a avut fără măsură. Noi suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, cu măsură.
Este ca şi cum ai lua o lingură de apă din ocean, şi El este întregul ocean, dar aceleaşi chimicale care sunt în lingură sunt
în întregul ocean. Este cantitatea, dar aceeaşi calitate. De aceea, „Jesus Christos acelaşi, ieri, azi, şi în veci,” Dumnezeu
este în noi. Da. Observaţi.
Dumnezeu în universul Lui. Dumnezeu în Cuvântul Lui. Dumnezeu în Fiul Lui.
192. Acum, în acestă zi când predicatorii evangheliei sociale, fraţi, încearcă să-L facă pe El doar un fel de profet, sau
—sau ceva bun filozof, sau ceva mare de felul acesta. El, sau era Dumnezeu, sau era cel mai mare înşelător pe care l-a
avut vreodată lumea. El era Dumnezeu; nimic mai puţin, nimic mai mult.
193. O femeie care aparţinea la un anumit cult, care nu crede în naşterea literară din fecioară a lui Jeuss, nu a acceptat
aceea. Ei doar cred că este mintea deasupra problemei. Şi ea a venit ca să mă audă predicând destul de des. Într-o seară ea
m-a întâlnit când eu mergeam spre ieşire. Ea a zis, „Frate Branham, mie îmi place să te ascult predicând.”
Eu am zis, „Mulţumesc.”
Ea a zis, „Eu găsesc doar o greşală în tine.”
194. Eu am zis, „Păi, mulţumesc Domnului. Eu sper că Domnul a găsit doar pe aceea numai una.” Şi eu am zis, „Păi”
Multe greşeli aşa cum am eu, şi tu ai găsit numai una din ele?” Eu am zis, „Îţi mulţumesc foarte mult.” Eu am zis, Aş
putea să te întreb care ar putea fi aceea?”
Ea a zis, „Da. Tu te lauzi prea mult cu (asupra lui) Jesus.”
195. Eu am zis, „Eu cu siguranţă voi merge înăuntru, dacă aceasta ste singura vină ce o am, dacă eu mă laud prea mult
cu El,” am zis eu.
A zis, „Tu te lauzi prea mult cu El.”
Eu am zis, „Cum vrei tu să spui, că eu mă laud prea mult cu El?” (Îi aduc prea multă laudă - trans)
Ea a zis, „Păi, tu Îl faci Divin.”
Eu am zis, „El a fost Divin.”
196. „Oh,” a zis ea, „Domnule Branham, tu eşti greşit acolo.” A zis, „El a fost un Om bun.”
Eu am zis, „El a fost mai mult decât un Om bun.”
A zis, „El a fost un profet.”
197. Eu am zis, „El este mai mult decât un profet. El a fost Dumnezeul profeţilor.”
198. Şi ea a zis, „Oh, domnule Branham!” A zis, „Dacă eu îţi dovedesc ţie... Tu ai spui că eşti fundamentalist. Şi dacă,
tu, eu îţi dovedesc ţie, prin propria ta Biblie, că El nu era Divin, tu vei accepta?”
13
 Eu am zis, „Dacă Biblia spune aşa, eu cred Biblia.”
199. Ea a zis, „În regulă, eu îţi voi da ţie propria ta Scriptură.” A zis, „Sf. Ioan, al 11-lea capitol. Biblia spune, că,
„Când Jesus a mers jos la mormântul lui Lazăr, Biblia spune, că El a plâns. Şi El nu putea să plângă şi să fie Divin.”
200. Eu am zis, „Aceasta este totul?” Am zis, „Aceasta este tot ceea ce tu ai de spus?”
Ea a zis, „Da.”
201. Eu am zis, „Doamnă, argumentul tău este mai subţire decât supa făcută din umbra unui pui care a murit de
foame.” Am zis, „Păi, tu ştii. Tu ştii mai mult decât atât.”
Şi ea a zis, „Ce vrei tu să spui prin aceea?”
202. Eu am zis, „Păi, tu priveşte aicea. Lasă-mă să-ţi arăt ceva.” Eu am zis, „El era un Om, dar tu omiţi să vezi că El
era mai mult decât un Om.” Am zis, „El era un om când El a plâns. El era un om când El a stat acolo, şi un om mic cu
umerii aplecaţi, când Biblia a spus, „Acolo nu era nici o frumuseţe ca noi să-L fi dorit.” El era un om stând acolo în felul
acela, plângând. Dar când El a împins acel umăr sus, a privit înspre Ceruri, El a zis, „Lazăr, ieşi afară”, şi un om care a
fost mort de patru zile, a stat pe picioarele lui, şi a trăit din nou, acela a fost mai mult decât un Om. Omul nu poate să facă
aceea. Acela era Dumnezeu în Fiul Său.
203. Credeţi voi aceea? [Adunarea zice, „Amin.” –Ed.] Da, domnule. A Lui...
204. Acel om mort, păi, el era mortificat. Cu alte cuvinte, el era putred. A zis, “El miroase urât.” Sufletul lui era la o
călătorie de patru zile pe undeva. Noi nu vom argumenta asupra acestui fapt, oriunde ar fi fost. Dar orice ar fi fost,
putrezirea a recunoscut pe Stăpânul ei. Haleluia! Şi sufletul a cunoscut pe Creatorul lui şi pe Iubitul lui. Şi un suflet care
este plecat dintr-un trup putrezit, patru zile, a stat pe picioarele lui şi a trăit iarăşi. Spune-mi un om care poate să facă
acesta? Acela era Dumnezeu în Fiul Său, făcând acesta.
205. Eu voi admite că El era un Om, flămând, când El a venit jos din Ierusalim, noaptea aceea, privind în jur, la un
pom, încercând să găsească ceva de mâncare. El era un Om. Aceea este corect. Dar când El a luat cinci biscuiţi şi doi peşti
şi a hrănit cinci mii, luând apoi doisprezece coşuri, acela a fost mai mult decât un Om. Acela era Dumnezeu, Creatorul,
stând acolo. El putea transforma apa în vin. El putea lua biscuiţii şi să înmulţească hrana, şi peştii. Dumnezeu era în Fiul
Său, absolut. Da.
206. El era un Om când El stătea în acea micuţă barcă veche în noaptea aceea, şi ea s legăna sus şi jos. Atât de obosit
de atâtea viziuni văzute, şi virtuţi ieşind, şi predicari ale Evangheliei, vindecând bolnavii, şi fiind criticat de toată lumea,
El a mers înapoi în spatele corabiei şi s-a întins jos. Acela era un Om culcat în spate acolo, adormit. La timpul acela, zece
mii de demoni ai mării au jurat să-L înece în noaptea aceea. Acolo era El, atât de obosit încât nu se putea mişca. Chiar
valurile nu L-au putut trezi. Micuţa barcă, ca o sticlă cu dop pe marea furioasă, nu a reuşit să-L trezească. El era un Om.
El era adormit. El era obosit. El era epuizat.
207. Dar când el a fost trezit odată, a păşit şi a privit peste discipolii Săi, a zis, „Oh, voi sunteţi cu credinţă mică.”, a
pus piciorul Lui pe marginea corabiei. A privit sus şi a spus, „Pace, linişteşte-te.” Şi vânturile şi valurile I s-au supus.
Acela a fost mai mult decât un Om vorvind de acolo. Acela era Dumnezeu vorbind din Fiul Său. Da, domnule. Dumnezeu
era în Fiul Său. Eu cred că El era Divin. Aceea este adevărat.
208. El a murit la cruce, strigând după îndurare. El a murit, cerând să bea apă. El a murit, chemând după milă. El era
un Om când El a murit.
209. Dar a trei-a zi, când profeţia a fost împlinită, „Eu nu voi lăsa sufletul Lui în iad; nici nu voi permite ca Sfântul
Meu să vadă putrezirea.” Toţi dracii din iad... El a venit înainte cu cheile morţii, a iadului, şi a mormântului. El a înviat şi
S-a înălţat la Ceruri, şi a dat daruri oamenilor. Aceea era mai mult!
210. Orice om care vreodată s-a suit pe un deal de fasole (boabe) crede acesta, deasemenea; poeţii, şi autorii, şi—şi toţi
profeţii de-a lungul epocii. Noi am putea interoga pe unii dintre ei.
211. Ce ar fi dacă eu aş putea să-l chem pe Edie Perronett aici în seara acesta, pe scenă? El nu putea să-şi vândă
cântecele lui. Nimeni nu i le cumpăra. Într-o zi, Duhul Sfânt l-a lovit, şi el a luat creionul lui, şi a scris.
Toată puterea Numelui lui Jesus,
Lasă ca Îngerii să cadă în faţa Lui;
Aduce înainte diadema Roială,
Şi Îl încoronează pe El Domn al tuturor.
212. Da domnule. El este Domn al tuturor. El a crezut că Dumnezeu era în El. Oh, când eu am auzit ziua trecută:
Când privesc eu crucea lemnoasă,
Unde Prinţul Slavei a murit,
Eu socotesc faima fiind mea nepierdută.
Un altul a scris:
Trăind, El m-a iubit; murind El m-a salvat;
Îngropat, El a dus păcatele mele departe;
Înviind, El a justificat libertatea pentru totdeauna,
14
 Într-o zi, El va veni, O ce glorioasă zi!
213. Dacă eu aş putea s-o chem pe Fanny Crosby în seara acesta, să-i spun, „Ce crezi tu despre El? El era un profet,
sau ce era El?” Ea ar spune acesta:
Nu mă ocoli, O iubite Salvator,
Ascultă-mi strigătul umil,
În timp ce pe alţii îi chemi,
Nu mă lăsa pe din afară.
Al tău izvor de mângâiere,
Este Viaţă pentru mine,
Pe cine am eu în afară de Tine pe pământ?
Sau în Ceruri, decât pe Tine?
214. Slavă lui Dumnezeu! Dumnezeu era în Fiul Său, împăcând lumea cu Sine.
215. Dumnezeu în universul Său! Dumnezeu în Cuvântul Său! Dumnezeu în Fiul Său! Da, domnule. Acum,
Dumnezeu în poporul Său!
216. Credeţi voi că Dumnezeu era în universul Său? [Adunare spune „Amin” - Ed] Dumnezeu este în Cuvântul Său?
[“Amin”]. Dumnezeu era în Fiul Său? [“Amin”]. Acum ce ziceţi despre Dumnezeu în poporul Său? [“Amin”]. Amin. Oh!
217. „Puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea, „ a spus Jesus. „Totuşi voi Mă veţi vedea; pentru că Eu voi fi cu voi
şi chiar în voi, până la sfârşit, până la capăt. Eu voi fi în voi, acelaşi ieri, astăzi şi în veci.” Da domnule. Ce fel de oameni
ar trebui să fim noi?
218. Aceasta îmi aminteşte de o întâmplare. Aici, nu de mult, jos în Sud, noi obişnuiam să cumpărăm sclavi, oameni
coloraţi (negri). Negustorii îi aduceau aicea şi îi vindeau; Olandezii. Şi ei erau vânduţi în America aici ca sclavi. Este
greşit.
219. Niciodată nu a fost lăsat ca un om să stâpânească peste altul. Noi avem un singur Dumnezeu. Culoarea pielii
omului nu are nimic de a face cu sufletul lui. Noi toţi venim dintr-un singur sânge. Un om galben poate să dea unui om
negru o transfuzie de sânge, şi la fel, un om negru poate să vă dea vouă, omului alb. Noi suntem... Dumnezeu, dintr-un
singur om a făcut toate naţiunile, da, domnule, dintr-un singur om. Dar ei întotdeauna au fost... Dumnezeu a făcut omul;
omul a făcut sclavi. Aceasta nu a fost niciodată corect, de la început.
220. Ei obişnuiau să vină în jur şi să-i vândă, ca o maşină folosită. Ei aveau aceste case de modă veche şi plantaţii, şi ei
veneau să obţină aceşti sclavi. Cumpărătorii veneau în jur, negustori, ca să-i aleagă. Într-o zi un negustor a venit la o
anume plantaţie. El a zis, „Ei bine, câţi sclavi ai tu?”
A zis, „Cam trei sute.”
A zis, „Eu aş vrea să mă uit la ei.” El a mers afară.
221. Şi ei erau trişti. Ei erau departe de casa lor. Ei niciodată -- niciodată ei nu mai ştiau cum să... Ei ştiau că niciodată
nu se mai întorc înapoi acasă. Ei nu îşi mai vor vedea tatăl lor. Ei nu îşi vor mai vedea mama lor. Mamele nu îşi vor mai
vedea copii. Era un lucru trist. Şi ei îi biciuiau cu biciuri, ca să îi facă să lucreze; încercau să îi conducă, ca să îi facă să
lucreze.
222. Dar, ei au observat un tânăr pe acolo, ei nu erau nevoiţi să-l biciuiască. Capul lui era sus, bărbia lui era sus; păşea
în jur, tot timpul, doar exact la punct.
Negustorul a zis, „Eu vreau să cumpăr pe acel sclav.”
Proprietarul a zis, „Dar el nu este de vânzare.”
223. El a zis, „Ce este diferit la acel om? Este el şef peste ceilalţi toţi?”
El a zis, „Nu.” A zis, „El este un sclav.”
224. A zis, „Poate că tu îl hrăneşti diferit decât pe restul din sclavi.”
A zis, „Nu. El mânâncă împreună, la fel cu ceilalţi sclavi.”
225. A zis, „Ce îl face pe el atât de diferit decât ceilalţi sclavi?”
226. El a zis, „Şi eu mam întrebat deasemenea, până când am aflat. Acolo în ţara lui natală, în Africa, de unde el a
venit, tatăl lui este regele tribului. Şi chiar dacă el este un străin, totuşi el ştie că el este fiul unui rege.” Acela este
caracterul lui. El doreşte să se comporte ca şi tatăl lui.
227. Oh, ce o disgraţie este astăzi, când bărbaţii şi femeile care pretind că sunt fii şi fiice ale lui Dumnezeu, cu natura
lui Dumnezeu în ei; slujitori la amvoane, pretinzând a fi fii lui Dumnezeu, şi neagă că acolo este o vindecare Divină,
neagă că acolo este o operare a Duhului Sfânt. Ce ruşine este pentru surorile noastre care pretind că ar fi sfinte ale lui
Dumnezeu, tăind părul lor, luând jos hainele lor, şi acţionând în felul în care ele o fac! Ce o ruşine este pentru biserici,
permiţând bărbaţilor care sunt căsătoriţi de două sau de trei ori, să fie diaconi în comotet şi lucruri! Ce o disgraţie este!
228. Noi ar trebui să realizăm că, cu toate că noi suntem străini în lumea aceasta, noi suntem fii şi fiice ale Regelui
Cerurilor. Şi noi, caracterul nostru, din noi, ar trebui să fie ca a lui Jesus Christos, ca (El) noi să Îl putem reflecta pe al Lui
prin Fiinţa Sa. Dumnezeu în poporul Său. Da. Eu cred aceea cu toată inima mea.
15
229. Ioan 14: 12 spune, „Acela care crede în Mine, lucrările pe care Eu le fac, le va face şi el deasemenea, aceleaşi
manifestări.” Priviţi la ceea ce noi aflăm în timpul săptămânii acesteia, cum El se manifestă pe El Însuşi de a fi Messia, un
dar care era în El. El poate discerne inima voastră, discerne gândurile lor, le spune ceea ce a fost.
230. O micuţă femeie a presat prin mulţime la un moment dat, a atins poala hainei Lui. Ea a zis, „Dacă eu pot, doar să
ating haina Lui!” Ea a dat busna în mulţime, şi a stat sus, a stat jos, şi orice ar fi fost.
231. Şi fiecare cu mâinile în jurul Lui, „Hello, Rabbi, tinere profet! Ce mai faci tu?”
232. Şi unii dintre ei spunând, „Hei, au am auzit că Tu poţi să înviezi morţii! Noi avem un cimitir plin de ei.” Critici,
tu doar îi poţi găsi peste tot.
233. Şi acolo era El, presând prin să treacă mulţime. Şi după un timp s-a oprit. El a zis, „Cine M-a atins?”
234. Când Petru ar fi putut spune aceste cuvinte, „Doamne, ei vor crede că acolo este ceva greşit mental, Priveşte la
mâinile şi braţele care Te ating de pretutindeni, şi atunci să spui, „Cine M-a atins?” El L-a mustrat pentru aceea.
235. Jesus a spus, „Dar Eu am simţit un fel diferit de atingere, o atingere reală.”
236. Atât de mulţi dintre noi în seara acesta avem mărturii, atât de mulţi dintre noi fac lucruri diferite, dar totuşi, acolo
este o atingere, acolo este ceva care atrage atenţia lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu se reflectă pe El Însuşi în copii Lui.
Lucrările pe care El le face, se presupune ca noi să facem la fel.
237. Micuţa femeie a stat jos. Jesus a privit în jur până când El a găsit-o. El i-a spus ei despre scurgerea de sânge, şi a
spus că credinţa ei a vindecat-o (salvat-o).
238. Oh, noi Îl vedem pe El când micuţa femeie, la fântână, a venit să ia o găleată de apă. Şi ea era însetată, ea a
început să lase jos găleata—găleata în fântână, când ea a auzit un tânăr Evreu zicând, „Adu-Mi de băut.”
239. A privit în jur acolo şi a zis, „Nu este un obicei. Noi avem o separaţie aicea. Tu nu ar trebui să-mi ceri mie, o
femeie.”
240. A zis, „Dar dacă tu ai şti Cine este Cel cu care vorbeşti, tu Mi-ai cere mie de băut.” Şi atunci a mers înainte cu
convorbirea, până când El a aflat care era necazul ei. El a zis, „Du-te şi ia-ţi bărbatul şi vino aicea.”
Ea a zis, „Eu nu am bărbat.”
241. El a zis, „Tu ai spus adevărul. Tu ai avut cinci, şi cel cu care trăieşti acum, nu este soţul tău. Tu ai spus adevărul.”
242. Ea a spus, „Domnule, eu înţeleg că Tu eşti un Profet. Şi noi ştim că atunci când vine Messia, acesta este chiar
lucrul pe care El îl va face.”
243. El a zis, „Eu sunt Acela care vorbeşte cu tine.” Oh, Doamne! Ce făcea El? Reflecta pe Dumnezeu.
244. Ce se presupune să facă Biserica? Să reflecte acelaşi lucru pe care El l-a făcut. Cu siguranţă. Oh, să reflecte.
Dumnezeu în oamenii (poporul) Lui!
245. Îmi amintesc, în Biblie, când un profet bătrân, atât de umplut cu Duhul Sfânt, încât, o femeie sunamită a avut un
copil. Şi el a murit, şi profetul nu a, nu a putut afla de la Dumnezeu, nicăieri. Dar e la umblat în sus şi în jos pe podea,
înainte şi înapoi, până când Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui. El s-a întins peste acel mic copil mort, şi el a strănutat
de şapte ori şi a revenit la viaţă. Ce era aceea? Acel profet? Nu, domnule. Dumnezeu în oamenii Lui. Aceea este corect.
Era Dumnezeu în oamenii Lui. Cu siguranţă. Aceea este exact corect.
246. Noi aflăm un bărbat cu numele de Sfântul Petru; nu avea suficientă educaţie, nici o experienţă de seminar, nu a
avut un carnet de părtăşie de la vre-o organizaţie. Dar el era umplut cu Duhul Sfânt, Dumnezeu în Oamenii Lui. Ei l-au
văzut profeţind, şi au văzut aceea întâmplându-se. Ei au urmărit viaţa lui măreaţă. Ei au auzit influenţa lui. Un om, el a
vorbit ca Jesus Christos. Biblia spune aceea, că, „Ei au priceput că ei au fost ignoranţi şi neînvăţaţi, dar ei au ştiut că ei au
fost cu Jesus.” Vedeţi? Vedeţi? Aceea reflectă pe El Însuşi în voi. Şi ei au aflat, acei oameni au crezut atât de tare, atât de
mult, (încât) Dumnezeu a venit asupra acelor oameni, până când ei chiar se aşezau în umbra acelui pescar neînvăţat. Şi
oricât de mulţi se aşezau acolo, cu credinţă, crezând, se vindecau. Nu umbra pescarului, ci Dumnezeu în oamenii Lui,
Dumnezeu operând prin oamenii (poporul) Lui. Cu siguranţă.
247. Ei au văzut pe Pavel stând sus acolo şi făcând profeţii. Şi fiecare din ele se întâmplau doar exact; proorocind
lucruri, şi făcând tot ceea ce Jesus a făcut când el a fost aici pe pământ. Ei au văzut că el a fost cu Christos. Ei au ştiut că
Christos era cu el, până chiar ei i-au cerut să ia batiste şi şorţuri de pe trupul lui, şi ei le-au pus peste bolnavi şi suferinzi,
şi duhurile rele au ieşit afară din oameni. Bolile erau vindecate. Ce este aceea? Dumnezeu în poporul (oamenii) Lui.
248. Oh, ce avem noi nevoie în seara acesta? Priviţi la seara trecută. Eu am ascultat benzile. O mică femeie a venit jos
din, eu cred, Oregon, sau de undeva. Ea era o femeie săracă. Ea şi-a cheltuit banii ei ca să vină aicea. Ea avea un soţ
nemântuit şi copii. Ea era bolnavă şi în suferinţă, a venit la platformă. Cineva afară acolo a crezut cumva diferit, că eu
ghiceam despre ce i s-a spus ei că este greşit cu ea.
249. Atunci Duhul Sfânt s-a mişcat în spate şi i-a spus ei cine era ea, care era numele ei, şi mamei ei i-a dat numele. I-a
spus că atunci când ea era mică, bebeluş, care era numele care i-a fost dat. I-a spus ei care era numele ei de căsătorie

16
acum. I-a spus ei unde a fost ea, ce a făcut ea, de unde vine ea, ce face ea, care era boala ce o avea ea. Şi a zis că ea avea
un bărbat păcătos, şi—şi copii păcătoşi, şi ea suferea de ceva fel de boală, eu nu ştiu. Doar ascultaţi la benzi.
250. Şi atunci Duhul Sfânt a venit cu „Aşa vorbeşte Domnul, Eu îţi voi da ţie soţul tău. Eu îţi voi da ţie copii tăi. Eu te
voi vindeca.” Ş iastăzi ea este bine. Soţul ei a fost primul la altar, seara trecută, şi copii ei sunt salvaţi.
251. Ce este acesta? El care cunoaşte timpul trecut, timpul prezent şi timpul viitor. Ce este aceasta? Dumnezeu în
oamenii Lui. Amin. Aceea este corect. El este acelaşi, ieri, azi şi în veci. El a promis aceste lucruri în zilele din urmă.
252. Iată aici sunt, am terminat, zece minute până la zece. Imi pare rău, eu doar continuat să vorbesc. Eu mai am
treizeci de Scripturi aşezate aicea. Oh, oh! Eu le păstrez pentru mâine seară.
253. Dumnezeu în oamenii Lui. Credeţi voi că Dumnezeu este în universul Său? [Adunarea zice: “Amin”.-Ed] Credeţi
voi că Dumnezeu este în Cuvântul Său? [“Amin”] Dumnezeu în Fiul Său? [“Amin”] Dumnezeu în oamenii (poporul)
Lui? [“Amin”] Nu sunteţi voi bucuroşi că Dumnezeu este în univers, Dumnezeu este în Fiul Său, Dumnezeu este în
oamenii Lui? [“Amin”] Dumnezeu este Dumnezeu. El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Binecuvântat fie Numele Domnului!
Eu vă spun.
Să ne rugăm. Să ne aplecăm capetele.
254. Tatăl nostru Ceresc, noi credem că Tu eşti Dumnezeu. Noi ştim că Tu eşti aproape. Noi Te vedem în urmă acolo
înainte ca lumea să înceapă. Noi Te vedem întizându-Ţi mâinile înainte, şi făcând lumea. Lumea a fost pusă laolaltă prin
Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar praful (ţărâna) ce îl vedem în seara acesta, este Cuvântul lui Dumnezeu făcut manifest.
Dacă nu, atunci de unde a venit el? Tu ai vorbit şi aşa a fost. Tu eşti încă Dumnezeu în seara acesta. O, Dumnezeule, lasă-
ne—lasă-ne să vedem viziunea acesteia. Lasă ca noi să prindem valoarea reală a Preţiosului Tău Cuvânt. Acordă acesta,
Tată. Binecuvintează-ne în seara acesta.
255. Eu mă rog ca Tu să acorzi aceasta în seara aceasta, ca Tu să ne arăţi ca Tu eşti în poporul Tău. Acum, ei pot să
vadă că Tu eşti în univers. Ei Te pot vedea în diferite locuri, Doamne. Acum, lasă—lasă-ne să Te vedem apariţia Ta, Tatăl
nostru Ceresc, dacă acesta este cu har pentru noi. Eu Te rog ca Tu să vezi, Doamne, că noi nu cerem să vedem aceste
lucruri, ci ca Cuvântul Tău să poată fi împlinit. Tu nu aveai nevoie să vindeci oamenii ca să dovedeşti că Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu. Tu ai făcut-o pentru că Tu ai spus că aceea era pentru ca Cuvântul să fie împlinit. Şi în seara acesta, Tu nu
faci aceste lucruri doar pentru că Tu crezi că Tu ar trebui să le faci. Tu le faci pentru că Tu ai promis că le faci. Tu eşti—
eşti obligat faţă de Cuvânt, Doamne, şi Tu cu siguranţă întotdeauna Îl faci real (adevărat).
256. Aici sunt batistele stând aicea, Doamne, a oamenilor bolnavi. Departe de-a lugul ţării, este un mic, mamele
copiilor bolnavi. Tu ai văzut aceste batiste. Eu îmi pun mâinile peste ele, Tată. Eu ştiu că eu nu sunt Sfântul Pavel, dar Tu
încă eşti Jesus.
257. Şi a fost spus o dată, în Biblie, că un grup de oameni, numiţi Israeliţi, se supuneau poruncilor Tale. Ei mergeau
drept în drumul datoriei. Şi pe drum, la datorie, Marea Roşie a ajuns în calea lor. Le-a tăiat drumul. Armata lui Faraon se
apropia. Munţii şi deşertul erau de ambele părţi. Se părea că Dumnezeu Însuşi nu a lăsat nici un loc de retragere, dar acolo
era ceva în drum. Tu le-ai promis că Tu îi vei duce într-o ţară nouă. Marea Roşie era în drum. Un scriitor a zis,
„Dumnezeu a privit în jos prin acel Stâlp de Foc cu ochi mânioşi.” A zis, „Când El a făcut-o, Marea Roşie s-a speriat, şi s-
a dat înapoi, şi Israel să-a continuat călătoria.”
258. O, Dumnezeul Cerurilor, Tu încă eşti Jehova în seara acesta. Nu doar privind prin Stâlpul de Foc, ci privind jos
prin Sângele Propriului Tău Fiu în seara acesta. Şi boala a stat în calea acestor oameni bolnavi aicea, pe care reprezintă
aceste batiste. Marele Jehova Dumnezeu, când aceste batiste sunt aşezate peste bolnavi, fie ca diavolul să se sperie şi să se
dea înapoi. Dumnezeule, du-i pe ei la acestă promisiune, „Eu sunt Domnul care îţi vindec toate boalele tale.” Acordă
acesta, Tată, în Numele Fiului Tău, Jesus Christos, noi o cerem.
259. Şi acum, Doamne, binecuvintează pe cei ce aşteaptă în audienţă. Eu mă rog în Numele lui Jesus. Amin.
260. Acum, eu cred că noi suntem puţin cam târziu. Noi am chemat cartonaşele de rugăciune în fiecare seară, sus la
altar. Eu cred că doar noi vom chema pe cei care nu au cartonaşe de rugăciune în seara acesta, deci voi veţi vedea că
cartonaşul de rugăciune nu are nimic de a face cu acesta. Cât de mulţi sunteţi bolnavi şi nu aveţi cartonaş de rugăciune?
Ridicaţi-vă mâna. În regulă. Nu este nici o persoană aicea, atât cât eu văd, pe care să o cunosc. Eu nu pot numi o
persoană, doar aceşti mici cântăreţi care stau aicea în faţă.
261. Dacă eu am spus că Dumnezeu este în universul Lui, Dumnezeu este în oamenii Lui. Credeţi voi că Dumnezeu
este în oamenii Lui? [Adunarea zice: “Amin”.-Ed]
262. Acum, fiecare dintre voi, voi priviţi în felul acesta. Aşa cum Petru şi Ioan au spus, trecând prin poarta numită
Frumoasă, au zis, „Priveşte la noi.” Aceea înseamnă, „Fi atent. Ascultă la ceea ce eu voi spune.” El a zis, „Argint şi aur
nu avem. Dar ceea ce avem, cum este credinţa, Atât cât eu o am, eu îţi dau ţie. În Numele lui Jesus Christos, ridică-te.”S-a
întins şi l-a apucat, omul, a început să-l ţină sus, până când oasele încheieturilor s-au întărit. Apoi, el putut să umble,
bucurându-se.

17
263. După cum voi deja ştiţi, eu nu sunt educat. Eu nu sunt. Eu nu mă pot numi un predicator. Eu sunt un fel de roată
de rezervă. Dar Dumnezeu m-a dat un dar, ca un dar de a-L manifesta pe Jesus Christos, ca să fac pe oameni să vadă că El
încă trăieşte. Acum, dacă...
264. El nu este mort. Dacă El a r fi mort, atunci, religia noastră—noastră este degeaba. Dar eu am văzut sute de religii,
ca misionar în jurur lumii, înfruntând tot felul de diavoli, vrăjitori, şi tot felul. Dar religia noastră este adevărată.
Dumnezeul nostru trăieşte. El nu este mort. El trăieşte. Şi el a promis, „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”
265. Eu vă spun, că, orice om care şi-a mărturisit păcatele, şi sub sângele lui Jesus Christos, el este un fiu a lui
Dumnezeu, dacă el este născut din Duhul lui Dumnezeu. Ei sunt fii şi fiice ale lui Dumnezeu.
266. Acum, ce este dacă Jesus stă aicea în seara acesta, purtând acest costum pe care El m-i l-a dat prin bunul meu
prieten Carl Williams? Ce dacă—dacă El ar sta aicea şi să aibă acest costum pe El, şi voi aţi merge la El, spunând,
„Doamne Jesuse, vrei Tu să mă vindeci pe mine?” Păi, El nu ar putea să o facă. El deja a făcut-o; Prin rănile Lui suntem
vindecaţi. Voi aţi spune, „Iartă-mă.” El a făcut acesta la Calvar. Lucrarea este terminată, a întregului plan de salvare
(mântuire). Vindecarea şi totul, este terminat.
267. Biblia spune, că, „El s-a suit la Ceruri, şi stă la dreapta lui Dumnezeu. Credeţi voi acesta? El este acolo ca să facă
mijlocire, şi El este Marele nostru Preot care poate fi atins prin simţurile infirmităţii noastre. Credeţi voi acesta?
[Adunarea zice: “Amin”.-Ed]. Singurul nostru mijlocitor între om şi Dumnezeu este Jesus Christos.” Aceasta este
conform cu Biblia. Voi aţi putea avea alţii, încercaţi. Dar acolo nu este decât Unul pe care Dumnezeu Îl aude, şi Acela
este Jesus Christos. Aceea este corect. Observaţi, aşa cum El stă acolo, un Mare Preot, acelaşi, ieri, astăzi şi în veci.
268. Acum, dacă El ar păşi aicea în seara aceasta, şi voi aţi avea credinţă ca să credeţi că El ar putea să vă vindece,
doar ca şi micuţa femeie care a crezut că Dumnezeu era în Fiul Său! Acum, voi credeţi că Dumnezeu este în Cuvântul
Său. Voi credeţi că Dumnezeu este în oamenii Lui.
269. Jesus a înviat din morţi, a mers înapoi la Duhul Sfânt, şi s-a întors înapoi iarăşi, trăind în poporul Lui, ca să facă
aceleaşi lucrări pe care El le-a făcut. Şi ceasul s-a apropiat ca acestea să se împlinească, pentru că sfârşitul vremii
neamurilor este la-ndemână. El a făcut-o la sfârşitul vremii Iudeilor, la sfârşitul al Samaritenilor, şi acum la sfârşitul
Neamurilor, doar la fel cum a făcut-o El atunci. A promis să o facă, conform cu Scriptura.
Acum, fiecare dintre voi care sunteţi bolnavi şi în nevoie...
270. Şi Cerescul Tată ştie că eu spun adevărul. Dacă acolo este orice persoană ce eu o pot vedea în încăpere, pe care eu
o cunosc, chiar în acest timp, privind în partea acesta, sunt aceşti mici băieţei stând chiar aicea, şi o mică fetiţă, care au
cântat, sunt singurii pe care îi văd, pe care îi cunosc.
271. Câţi dintre voi de afară de acolo, cunoaşteţi că eu nu ştiu nimic despre voi, voi sunteţi străini.Ridicaţi-vă mâinile
voastre. Vedeţi? Fiecare. Mie nu-mi pasă de unde sunteţi voi, în spate, oriunde ar fi.
272. Acum, Dacă Jesus Christos este acelaşi ieri, azi şi în veci, şi El este Marele Preot, şi noi devenim o parte de
primire a Lui. Lucrările pe care El le-a făcut, noi urmează să le facem, deasemenea. Eu ştiu că voi puteţi auzi o predică
psihologică. Noi putem să discutăm despre ceea ce El a fost, şi, de ce, aceea este în regulă. Dar va funcţiona aceasta? Noi
putem să spunem că El este acelaşi, dar va funcţiona acesta? Ca şi cum cineva ar încerca să vândă ceva; aceea arată bine,
dar să vedem dacă funcţionează.
273. Acum religia noastră trebuie să intre în acţiune. Religia Creştină este o accţiune. Este Jesus Christos Însuşi, în
accţiune, care poate.
274. Doar ca şi acest microfon, care, microfonul este complect tăcut până când cineva vorbeşte în el. Şi atunci el
transmite vocea celui care a vorbit în el. Dar el însuşi, este mut.
275. Şi aşa este şi un bărbat sau o femeie. Voi sunteţi muţi când se ajunge la aceste lucruri, dar dacă voi sunteţi în
contact, şi Christos v-a tras afară ca să vă folosească, voi nu sunteţi (muţi). Nu este vocea voastră. Este a Lui.
276. Acela este motivul că eu voi lua pe oricine să mărturisească, de zece mii de ori mii de ori, aţi văzut voi vreodată
greşind? Aceea niciodată nu va fi, pentru că este Dumnezeu.
278. Acum, către voi afară acolo în audienţă, eu vreau ca voi să vă aplecaţi capetele voastre pentru câteva minute, şi eu
vreau ca voi să vă rugaţi ca acea micuţă femeie. „Doamne, sunt bolnav.” Sau, „Eu am un prieten bolnav.” Sau, „Eu sunt
disperat în nevoie. Eu am o problemă de familie,” sau orice ceea ce voi aveţi nevoie.
279. Spuneţi, „Doamne Jesuse, eu ştiu că omul acesta nu mă cunoaşte. El este total un străin pentru mine. Dar, Tu mă
cunoşti. Şi eu doresc ca Tu, Tată Ceresc, să mă ajuţi. Eu doresc ca Tu să—să mă vindeci. Şi eu voi atinge haina Ta. Eu
sunt atât de departe de el, nu ar face nici un bine ca eu să-l ating pe el, oricum, el este doar un om. Dar eu voi Te voi
atinge pe Tine. Şi el ne-a spus că noi trăim în zilele din urmă, şi că ultimele semne au lovir biserica, conform cu Scriptura,
aşa cum Tu ai venit la Abraham, alesul care a fost chemat afară din Sodoma. Acum, Tată Dumnezeule, lasă ca acesta să
fie în seara acesta. Doar lasă să fie, Tată, că atunci... Lasă ca omul să-mi spună, să-mi vorbească aşa cum a făcut El către
femeia care i-a atins haina Lui, şi eu Te voi crede cu toată inima mea.”
Acum, lăsaţi muzica să fie cu adevărat tăcută, dacă tu ai putea, domnule.

18
280. Acum rugaţi-vă. Acum fiecare care este bolnav, nici unul să nu se mişte. Şi să nu—nu...
281. Cineva chiar a luat (a făcut) o fotografie. Să nu mai faceţi altele. Vedeţi, Duhul Sfânt este o Lumină. Eu Îl văd.
282. Acum, vedeţi voi unde stau eu? Aici este un—un grup de sponzori al slujitorilor din spatele meu. Sunt mii de
oameni care stau înaintea mea. Când, eu am văzut timpul când o jumătate de milion au stat acolo. Eu nu cunosc nici o
persoană.
283. Şi voi, în seara acesta, fără cartonaşe de rugăciune, eu vreau ca voi doar să vă rugaţi şi să spuneţi, „Doamne
Jesuse, lasă ca acesta să fie luată deoparte, toată superstiţia, de la mine. El a zis, Dumnezeu este în oamenii Lui. El a zis
că Dumnezeu l-a trimis ca să-L declare pe Jesus Christos în zilele din urmă, catre Biserică. Eu sunt bolnav. Şi dacă eu
doar aş putea să ating haina Ta, în seara acesta! Ei, ei mi-au spus că Biblia vorbeşte şi spune, „Tu eşti Marele Preot care
poate fi atins prin simţurile infirmitaţii noastre”, Şi Biblia a spus, „Tu eşti acelaşi, ieri, azi, şi în veci.” Atunci, Tu vei
lucra astăzi la fel cum Tu ai făcut-o ieri. Şi acea femeie Te-a atins, şi a stat jos în audienţă, şi Tu Te-ai întors şi i-ai spus
care era necazul ei, şi Ai spus că, credinţa ei a făcut-o bine.”
284. Acum, rugaţi-vă sincer, şi fie ca Domnul Dumnezeu să acorde cererile, este rugăciunea mea. Acum doar fiţi cu
adevărat reverenţi. Rugaţi-vă doar un moment. Dacă tu eşti un păcătos, spune, „Iartă-mă Doamne.” Dacă tu eşti bolnav, şi
un păcătos, spune, „Iartă-mă Doamne.” Dacă tu eşti un Creştin, tu ai un drept la Pomul Vieţii.
285. Acum, dacă tu simţi că tu te-ai rugat, şi tu ai ceva, care, acum tu doar ţii mintea ta la Christos. Tu poţi să-ţi ridici
capul dacă tu doreşti, şi doar ţine-ţi mintea (gândul) la Christos, şi priveşte în direcţia acesta. Priveşte în direcţia acesta,
înspre mine.
286. Şi acum, voi doar credeţi cu toată inima voastră, spuneţi, „Doamne Jesuse, aşa cum eu am ştiut cel mai bine, eu
m-am rugat rugăciunea credinţei. Şi eu nu am cartonaş de rugăciune. Eu nu voi fi chemat în rândul de rugăciune. Sau,
dacă el cheamă rând de rugăciune, mai târziu, eu nu voi fi acolo. Eu nu am cartonaş de rugăciune. Dar, eu—eu am
credinţă, Dumnezeule. Ajută-mă.”
287. Acum, voi faceţi aceea. Şi atunci, dacă Jesus Christos va veni jos şi ne va unge, credinţa voastră ca să o credeţi,
ochii mei ca să o vadă, şi buzele mele ca să o vorbească! Ş idacă El face aceleaşi lucruri ce El a făcut ieri când El a fost
aicea pe pământ, şi a promis să le facă din nou, atunci, Dumnezeu este în poporul Său. Atunci voi spuneţi, „Arată-ne pe
Tatăl şi ne este deajuns.”
288. Doar rugaţi-vă. Acum, nu este credinţa mea. Este a voastră. Eu doar aştept ca El să-mi vorbească. Dacă El nu-mi
vorbeşte, atunci eu voi chema linia de rugăciune. Aceea este tot ce pot eu face. Acum, eu—eu sunt neajutorat fără El. Dar
eu sunt sigur că El este aicea. Exact. Dacă eu doar aş putea vedea pe cineva care are credinţă! Nu, nu fiţi nervoşi. Voi nu
obţineţi nimic, fiind nervoşi prin acesta. Doar reverend, înaintea lui Dumnezeu, doar prezentaţi nevoile voastre.
289. Ce moment! Ce un moment! Vedeţi? Dumnezeu, Cuvântul, este Adevărul, şi Cuvântul urmează să fie găsit.
Indiferent dac ăeu sunt un martor fals al Cuvântului, sau, dac ăeu am spus Adevărul, Dumnezeu va dovedi că acel Cuvânt
este Adevărul. Aceea este corect. Dumnezeu nu va avea nimic de a face cu o minciună. Voi ştiţi acesta.
290. Iată, aici este El. Mulţumesc Ţie, Doamne. În Numele lui Jesus Christos, eu iau fiecare spirit d eaicea, sub
controlul meu, pentru slava lui Dumnezeu.
291. Credeţi acum, cu reverenţă, şi credeţi. Îngerul pe care voi Îl vedeţi în fotografie, este aicea la platformă. El merge
prin audienţă. Doar un moment. Stânga...
292. Aice aeste El. Puteţi vedea voi Aceea? Este o mică doamnă stând chiar afară aicea, chiar lângă capătul rândului.
Vedeţi Acea Lumină, galben-verzuie, chiar lângă acea doamnă? Ea curând va deveni mamă. Nu este aceea corect? Tu ai
un cartonaş de rugăciune? Tu nu ai. Tu nu ai nevoie de unul. Dar tu crezi. Tu mă crezi pe mine de a fi profetul Lui,
slujitorul Lui? Dacă Domnul Jesus Christos îmi va descoperi lucruri care sunt în inima ta, şi pentru ce eşti tu aicea, vei
accepta tu aceea?
293. Tu eşti nervoasă, desigur, urmând să devii o mamă, dar problema ta este spatele tău. Tu ai probleme în spatele
tău, şi aceea este cu adevărat ceea ce tu ai cerut lui Dumnezeu să te vindece. Nu este aceea adevărat? Dacă aceea este
corect, ridică-ţi mâna. Acum, dacă acele lucruri sunt adevărate, ceea ce s-a spus este adevărul, eu vreau ca tu să te ridici în
picoare, aşa ca oamenii să cunoască că aceea este adevărul. Noi suntem total străini unul faţă de celălalt? Dacă acee aeste
corect, ridică-ţi mâna sus. Este ceea ce El a spus adevărat? Dacă acea este corect, mişcă-ţi mâna în felul acesta.
294. Acum, Acolo este o femeie care I-a atins haina Lui. Ea nu mă putea atinge pe mine. Ea este la 30-40 de picioare
faţă de mine (10-15metri). Dar ea a atins haina Lui. Şi o întreb. Ea se roagă ca Dumnezeu să vindece spatele ei şi să-i dea
ei eliberare în naşterea acelui copil. Aceea este corect. Este aceea corect? Şi a făcut-o mai înainte ca tu să vi aicea la
biserică în seara acesta, şi te-ai rugat că într-un fel, tu să fi admisă în linia de rugăciune. Dacă aceea este corect, dacă
aceea este rugăciunea ta, ridică-ţi mâna ta. Cum pot eu să stau aicea şi să-i spun ei ce a spus ea mai înaionte ca să plece de
acasă? Crezi tu că Dumnezeu poate să-mi spună mie care este numele tău? Doamna Cisco. Crede cu toată ... Aceea este
corect. Aceea este corect. Ridică-ţi mâna ta. Acum, du-te acasă. Tu eşti bine. Dumnezeu să te binecuvinteze pe tine şi pe
copilul tău, şi pe soţul tău care stă acolo.

19
295. Înaintea lui Dumnezeu, eu nu am văzut femeia niciodată în viaţa mea, mai înainte. Este Jesus Christos acelaşi,
ieri, azi, şi în veci? [Adunarea zice: “Amin”.-Ed].
296. Aicea, micuţa, femeie hispanică stând acolo. Ea era cu totul tulburată. Ea îşi dă seama că ceva se întâmplă. Ea
plânge pentru că Lumina este chiar deasupra ei. Eu nu o cunosc. Eu nu am văzut-o niciodată. Dar ea are ceva în inima ei,
despre care ea se ruga. Este despre mama ei. Aceea este corect. Ai tu un cartonaş de rugăciune? Tu nu ai nevoie de unul.
Tu nu ai nici unul. Tu nu ai nevoie de vre-unul.
297. Mama ta. Ea este foarte bonavă. Ea nu este aicea. Ea este în Bakersfield. Aceea este corect. Tu eşti o soţie de
slujitor. Acela este soţul tău care stă lângă tine. El are un frate. El îl numeşte „Joe”. Aceea este corect. Acum, dacă acela
este adevărul, ridică-ţi mâna sus. Eu niciodată nu am văzut aceşti oameni în viaţa mea. Dacă aceea este adevărat, voi doi
ridicai-vă în picioare. Dacă aceea este adevărat, şi eu sunt un străin total faţă de voi, ridică-ţi mâna. Tu ai primit cererea
ta. Du-te acasă. Jesus Christos te aude. Laudă lui Dumnezeu!
298. Acea femeie stând chiar în spate, cu acea bluză rozie pe ea, ai tu un cartonaş de rugăciune, doamnă? Eu sunt un
străin pentru tine. Eu nu te cunosc. Este aceea corect? Dar acolo este o arătare de cerc negru, înconjurând pe doamna. Ce
înseamnă acesta? Fie ca Domnul să îmi spună. Da, eu văd căderea ei. Ea are ceva fel de vrajă. Ea are epilepsie. Acee aeste
corect. Dacă aceea este corect, ridică-ţi mâna sus. Crezi tu că Jesus Christos te poate vindeca? Atunci, acceptă-ţi
vindecarea. Fie ca tu niciodată să mai ai vre-una, în Numele lui Jesus Christos.
299. Crezi tu cu toată inima ta? [Adunarea zice: “Amin”.-Ed]. Aveţi credinţă în Dumnezeu. Credeţi voi? [“Amin”.-
Ed]. Observaţi. Aici este El din nou. Observaţi. Este peste o mică femeie, o micuţă femeie slabă, stând chiar jos aicea. Ea
suferă cu o—o—o condiţie de anemie. Ea urmează să o piardă.
300. Doamne Dumnezeule, ajută-mă. Te rog, eu mă rog, Tată, nu lăsa ca să o ocolească.
301. Numele ei este doamna Marsh. Ridică-te, doamnă Marsh, şi fi vindecată, în Numele Domnului Jesus Christos.
302. Satan, a crezut că ea va trece cu aceea, dar e la scăpat-o. Eu nu cunosc femeia. Eu nu am văzut-o niciodată în
viaţa mea. Dumnezeu din Ceruri ştie acesta.
303. Ce este aceasta? Dumnezeu în univers, Dumnezeu în Cuvântul Lui, Dumnezeu în Fiul Lui, Dumnezeu în Oamenii
Lui. „Jesus Chrisots, acelaşi ieri, azi şi în veci.” Credeţi voi acesta cu toată inima voastră? [Adunarea zice: “Amin”.-Ed].
Câţi credeţi acesta? Ridicaţi-vă mâinile voastre.
304. Câţi dintre voi aveţi nevoie de Dumnezeu în vieţile voastre? Ridicaţi-vă mâinile voastre şi mişcaţi-le.
305. Acum, luaţi acele mâini care se mişcă, şi aşezaţi-le unul peste altul, şi eu mă voi ruga pentru voi de aicea. Voi
rugaţi-vă pentru cineva. Puneţi mâna voastră unul peste altul, şi voi veţi vedea slava lui Dumnezeu. Mie nu-mi pasă cât de
ologi sunteţi voi. Dacă este cineva de aici în cărucior, cineva cu cârje, cineva care nu poate să meargă, fiţi gata, voi
urmează să umblaţi. Voi urmează să păşiţi afară, dacă voi o credeţi. Puneţi mâinile unul pe altul şi rugaţi-vă unul pentru
altul. Jesus Christos, Fiul lui Dumnezeu, este aicea, Dumnezeu în oamenii Lui. Jesus a zis, „Aceste semne vor urma pe
acei care cred. Dac ăei îşi vor pune mâinile pe bolnavi, ei se vor vindeca.”
306. Tată Ceresc, eu vin să cer har de iertare şi rugăciune pentr uaceşti oameni, în timp ce noi ştim că Prezenţa Ta este
aicea. Eu cer ca fiecare putere a diavolului să fie ruptă, în audienţă, şi ca Jesus Christos să preia adunarea la timpul acesta,
şi să vindece fiecare persoană bolnavă care este în Prezenţa Divină. Prin Numele lui Jesus Christos, eu o cer.
307. Eu cred. Mie nu-mi pasă ce este rău cu voi, ce a fost rău. Eu urmează să vă pronunţ „vindecaţi.” Dacă voi o
credeţi, cu toată inima voastră, lăsaţi cârjele voastre acolo unde sunt. Lăsaţi orice al vostru ce este rău. Ridicaţi-vă în
picioare, şi mărturisiţi lui Dumnezeu că voi acceptaţi vindecarea la timpul acesta. Staţi în picioarele voastre. Şi credeţi cu
toată inima voastră că Jesus Christos... Acolo sunteţi voi (Iată-vă). Aceea este. Întregul grup stă în picioare, sută la sută.
Jesus Christos a vindecat fiecare persoană în Prezenţa Divină, care a crezut.
308. Acum, dacă voi nu Îl cunoaşteţi pe El ca Salvator, veniţi sus aicea acum şi primiţi-L în timp ce Prezenţa Lui este
aicea. Vreţi voi să păşiţi sus aicea acum şi să-L primiţi? Ridicaţi-vă mâinile voastre către Dumnezeu şi daţi-I mulţumiri şi
laudă, în timp ce eu vor cere unuia dintre pastori dacă el vrea să preia serviciul.
Vino aicea. Dumnezeu să te binecuvinteze frate.

.............................................................................................................................

20