Rugăciune pentru înnoirea duhovnicească

(a Sfântului Tihon din Zadonsk)

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul și Izbăvitorul lumii, înnoiește-mă pe mine, cel cu răutatea păcatului
învechit, prin harul de viață Făcătorului Tău Duh. Dă-mi minte să pricep puterea venirii Tale celei mântuitoare;
dă-mi inimă să Te iubesc pe Tine, Dragostea Veșnică, Mângâierea și Bucuria sfinților; dă-mi ochi să privesc
neîncetat patimile
Tale; dă-mi urechi să ascult cuvântul Tău cel sfânt; dă-mi gură să grăiesc cele plăcute Ție, de folos mie și
aproapelui; dă-mi picioare să umblu pe căile poruncilor Tale; și toate ale mele ia-le, rogu-mă, și dă-mi ale Tale;
ia cele vechi și dă-mi toate noi, că Tu ești Cela ce faci toate, și fără Tine nu putem face nimic (Ioan 15,5), că
bine ești cuvântat în veci. Amin.
Rugăciune de milostivire şi de mulţumire către Dumnezeu a celui de
curând căzut în păcat
Hristoase, Bunule, Care atâtea ai făcut pentru mine, Care, necăutând la păcatele mele, de multe ori ai mângâiat
inima mea cu căldura Duhului Tău celui Sfânt şi ai dat minţii mele să simtă venirea Ta şi tot trupul meu de
multe ori s-a aprins de bucuria venirii Tale, adu-ţi aminte de mine, Bunule, şi vino iară, adu-ţi aminte câtă
bucurie mi-ai făcut cu venirea Ta, că eu din altă parte nu am să aştept nici bucurie, nici mângâiere, nici
înţelegere, decât numai de la Tine; vino la mine, deşi sunt atât de murdar, atât de rănit, atât de nepotrivit pentru
un oaspete ca Tine.
Cel Care ştiai de la începutul lumii că voi cădea în acest păcat, şi totuşi m-ai făcut, Care ştiind de căderea şi de
răcirea mea, totuşi m-ai cercetat în trecut şi mi-ai dat să Te simt şi să mă bucur cu nebunie sfântă de unirea cu
Tine, părându-mi atunci că niciodată nu mă voi mai desparţi de dragostea Ta.
Oare Tu, după ce ai făcut atâtea mile cu mine, n-ai putea să vii iarăşi, Bunule, să mă mângâi şi să-mi redai
nădejdea? Iată, eu stau înaintea Ta, precum ştii fă cu mine. De vrei să mă ai în lumina, fii binecuvântat; de vrei
să mă ai în întuneric, iarăşi fii binecuvântat, că eu atâta am meritat şi nici măcar atâta. Îţi mulţumesc însă că în
această viaţă trecătoare mi-ai dat să Te cunosc, pe cât mi-a fost cu putinţă mie, orbului. Îţi mulţumesc pentru
această zi pe care mi-ai dat-o şi pentru toate zilele pe care eu nu le-am preţuit. Îţi mulţumesc pentru orice om pe
care l-ai trimis în viaţa mea, pentru orice cuvânt bun. Îţi mulţumesc, Doamne, chiar şi pentru acest păcat în care
am căzut, că el s-a făcut pricină a tânguirii mele. Pentru toate Îţi mulţumesc, Bunule, deşi n-am cu ce să-ţi
mulţumesc. Numai pe Tine te am şi pe Tine acum Te-am pierdut, pentru păcatele mele. Sunt sărac şi sărman,
lepădat şi aruncat ca un câine mort de la faţa Ta. Nu mai pot nici să suspin, nici să cer şi mă gândesc cu ruşine
la faptul că Tu iarăşi vei veni, şi ştiu că vei veni, aceasta mă umple de o mare ruşine, dar şi de dragoste,
Bunule. Şi mă vei încălzi cu căldura Ta şi mă vei ridica şi mă vei strânge la pieptul Tău, că nu-i nimeni mai
singur ca mine şi ca Tine, Doamne, că Tu numai în Mine Îţi găseşti odihnă şi bucurie şi alinare a dumnezeieştii
Tale tristeţi, pe care eu nu o înţeleg, că Tu pentru aceasta m-ai zidit, ca să-ţi fiu Ţie sălaş sfânt şi casă de
odihnă, unde să-ţi pleci fericitul Tău cap, pe care nicăieri în altă parte nu ai unde să-l pleci. Cu dor mă vei
ridica şi mă vei îmbrăţişa, Bunule, iar eu, ca întotdeauna, nu voi putea să răspund iubirii Tale. De aceea, nici nu
mai îndrăznesc să deschid gura mea şi nici măcar să gândesc; stau gol de orice gând şi de orice dorinţă şi numai
inima mea o pun înaintea Ta, această inimă de care eu însumi mă îngreţoşez, Ţie ţi-o dau, Doamne. Zideşte-o
din nou, Bunule, Milostivule, Atotputernice, că ştiu că poţi şi ştiu că vrei, că nimic n-ai voit mai mult decât
mântuirea mea, că pe mine m-ai iubit de la începutul lumii, şi pe mine ai venit să mă cauţi, şi pentru mine ai
murit, şi către mine cauţi acum cu dragostea Ta pe care eu nu o înţeleg, nu o simt şi nu o preţuiesc. O, Bunule,
chiar împotriva voii mele, mântuieşte-mă, că sufletul meu aceasta a voit, deşi faptele mele arată altceva! Cele
bune, pe care le-ai rânduit pentru mine încă de la începutul veacurilor, grăbeşte a le împlini acum. Că Ţie îţi
mulţumesc şi pe Tine te laud, pe Tine Te mâhnesc şi la Tine iarăşi mă întorc, la Dumnezeul meu, în afară de
care nu mai am pe nimeni, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.
În ce fel se poate ruga cineva pentru cei ce s-au sinucis
Iată o întâmplare, care s-a petrecut în viața cuviosului Leonida de la Optina, care a murit în 1841. Tatăl unuia
dintre ucenicii săi, Pavel Pambovisev, a murit de moarte năprasnică, prin sinucidere. Fiul iubitor, a fost profund
mâhnit la aflarea acestei vești, și și-a vărsat durerea duhovnicului: „Moartea nefericită a tatălui meu este pentru
mine o cruce grea. Da, eu sunt acum răstignit și voi duce aceste chinuri cu mine în mormânt. Îmi închipui
veșnicia ca fiind cumplită pentru păcătoși, în care nu mai există căință, și sunt chinuit de caznele veșnice care îl
așteaptă pe tatăl meu, care a murit fără pocăință. Spune-mi, Părinte, cum îmi pot alina această durere?”
Părintele a răspuns: „Ai încredere atât în tine, cât și în soarta tatălui tău, care se află în voia lui Dumnezeu, Care
este Atotînțelept și Atotmilostiv. Să nu fii curios și nu încerca să afli tainele Celui Prea Înalt. Străduiește-te cu
umilință și înțelepciune să te întărești într-o suferință pe care să o poți răbda. Roagă-te Atotbunului Ziditor, și
îndeplinește-ți datoria de iubire și obligația de fiu.”
La întrebarea: „În ce fel se poate ruga cineva pentru astfel de oameni?”, răspunsul a fost: „În duhul oamenilor
virtuoși și înțelepți, roagă-te astfel: „Caută, o, Doamne, sufletul pierdut al tatălui meu. Dacă este cu putință, ai
milă! De nepătruns sunt judecățile Tale. Nu socoti această rugăciune a mea ca un păcat; ci facă-se voia Ta cea
sfântă!”
Roagă-te simplu, fără vreun model, punându-ți inima în mâna Celui Prea Înalt. De bună seamă că nu a fost voia
lui Dumnezeu ca tatăl tău să aibă o moarte atât de năprasnică. Acum tatăl tău se află în voia Aceluia Care poate
arunca atât sufletul cât și trupul lui în cuptorul de foc, care poate smeri sau înălța, încredința morții sau aduce la
viață, a trimite în străfundurile iadului sau a ridica la ceruri. În același timp, El este milostiv, Atotputernic și
plin de iubire, încât toate însușirile bune ale celor născuți din țărână, nu sunt nimic față de marea Sa bunătate.
De aceea, nu ar trebui să suferi peste măsură. Vei spune: „Eu îmi iubesc tatăl, și de aceea mă mâhnesc fără
alinare”. Este adevărat. Dar Dumnezeu l-a iubit și îl iubește cu mult mai mult decât îl iubești tu. Și astfel, îți
rămâne să lași soarta veșnică a tatălui tău în seama bunătății lui Dumnezeu, Care, dacă El vrea are milă, dar
cine poate să se împotrivească Lui?”
Și astfel, această rugăciune personală, care poate fi spusă acasă sau în chilie, așa cum a făcut-o Părintele
Leonida pentru ucenicul său, având experiența duhovnicească, poate servi creștinului ortodox ca un exemplu de
rugăciune pentru orice creștin neortodox, care îi este apropiat. De exemplu, creștinul se poate ruga astfel: Ai
milă, o, Doamne, dacă este cu putință, de sufletul robului Tău (numele) care a plecat dintre noi în viața cea
veșnică, rupt fiind de Sfânta Biserică Ortodoxă a Ta! De nepătruns sunt judecățile Tale. Nu socoti această
rugăciune a mea ca un păcat, ci facă-se sfânta voie a Ta!

Ieromonah Serafim Rose, Sufletul după moarte, (anexa 4)

Rețeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie (Briancianinov)
”Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales
în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului.
Nu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de
smerită. Însingurându-vă rostiți fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în
cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:
«Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele
primesc; pomenește-mă întru împărăția Ta».
Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce ați spus-o o dată, odihniți-vă puțin. Apoi spuneți-
o din nou și iarăși odihniți-vă. Continuați să vă rugați cinci sau zece minute până ce vă veți simți sufletul
liniștit și mângâiat.
Pricina liniștirii și mângâierii e limpede: harul și puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui
Dumnezeu, nu în grăirea împodobită și multă. Iar slavoslovirea și mulțumirea sunt lucrări predanisite
nouă de Însuși Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul poruncește din partea lui
Dumnezeu să facem această lucrare ( v. 1 Tes. 5, 18).”

Maica Siluana
Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii lumii!
... Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii abuzați din pântecele maicii lor!
... Doamne, binecuvântează și miluiește pe pruncușorul femeii aceleia care se plimbă astăzi nepăsătoare trăgând
cu sete din țigară! Binecuvânteaz-o și pe mămica lui și arată-i minunea care crește în ea și învaț-o s-o iubească
deplin!
... Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii neascultați de părinții lor, pe copiii neglijați, neînvățați,
nesupravegheați, neiubiți de părinții lor!
... Doamne, binecuvântează și miluiește copilașii bătuți, bătuți cu cruzime, care aud mereu țipete și înjurături
din gura părinților care, ei înșiși neiubiți, n-au învățat să-i iubească!
... Doamne, binecuvântează și miluiește copilașii răniți de părinții lor care nu știu și nu pot să le ceară iertare!
Ocrotește-i Tu, învață-i toate și vindecă suflețelul lor care nu înțelege de ce părinții se bat, se înjură, se rănesc,
se înșeală, se părăsesc, îi părăsesc...
... Doamne, binecuvântează și miluiește copiii pe care părinții nu-i lasă să crească, nu știu de ce să îi ferească și
cum să îi educe! Ferește-i Tu de toată răutatea! Învață-ne pe noi toți cum să-i creștem pe copiii Tăi și să Ți-i
aducem candele luminoase, curate, pe care să le umpli cu Duhul Tău cel Sfânt! Nu ne lăsa să perpetuăm asupra
copiilor Tăi, ca pe un blestem, abuzurile pe care le-am trăit și care ne-au îndepărtat de Tine, de oameni, de noi
înșine. Curăță inimile noastre și le pregătește să devină inimi de părinți credincioși. Iar când, inevitabil, îi vom
răni pe copiii Tăi, Doamne, învață-ne cele de folos și-i întărește să nu le fim noi poticnire în calea către Tine,
Părintele nostru. Învață-i să ne ierte, să ne binecuvânteze și să se roage pentru noi, căci știm puterea unei
rugăciuni curate de copil.
... Doamne, binecuvântează și miluiește pe toți copiii lumii!
... Doamne, binecuvântează-ne, iartă-ne și ne miluiește și pe noi, copiii de ieri.
Vindeca inimile noastre și picură în ele înțelepciunea Duhului Tău celui Sfânt. Ajută-ne nouă să iertăm toate și
să facem voia Ta.