MITROPOLITUL NEOFIT de Morfou – “Aprinzand opaitul sfintilor” 

(II)
(traducerea unui fragment)

A II-a Sinaxa (intalnire) duhovniceasca cu credinciosii din comunitatea

Platanistas care a aut loc pe 14.04.2019, in biserica “Sfanta Sofia” din
Strovolo:
Buna seara, tuturor!

Prin harul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului, ocrotitoarea celor refugiati, ma gasesc azi in
mijlocul vostru dupa aceasta vecernie la care am participat cu totii. Cred ca ceea ce a a
cantat mai devreme psaltul este atat de emotionant si de profund revelator in ceea ce
priveste atmosfera Saptamanii Patimilor, incat mi-am zis in sinea mea, sarmane episcope,
sa vad ce o sa mai poti zice acum, probabil cuvantul tau se va auzi ca o disonanta dupa
toata aceste cuvinte pe care ni le-a lasat Biserica noastra.

Ma bucur ca nu am o tema anume pentru omilia mea. M-am gandit, dupa experienta pe
care am avut-o saptamana trecuta cand am fost in mijlocul unei alte comunitati – Akakis –
unde merg in fiecare an si tin o predica dupa cum am inspiratie atunci, sa facem la fel si
aici. Anul acesta, deoarece ne-am maturizat, am crescut cu totii impreuna, am imbatranit
– Slava Domnului – si invatam, am zis sa vedem ce ar vrea oamenii sa afle de la noi. Noi,
preotii, am invatat sa predicam sub forma unui monolog. Dar azi, in societatea
moderna, si mai ales in Cipru, simt ca ne gasim la o rascruce. Ceva se termina si
ceva nou incepe. De aceea a si spus doamna Bita, ca in orice facem exista si o doza de
nesiguranta, care nu provine din necredinta, ci este din cauza faptului ca ceea ce facem
nu ne mai umple de sens, ca in trecut. Prin urmare, episcopii in principal, dar si preotii,
ar trebui sa umple aceasta nevoie a credinciosilor, in primul rand prin catehizare, adica sa-i
invete pe credinciosi ce este credinta noastra. Europa ne-a umplut de multe
cunostinte (gnosis), cum zice si Veridis, de multe lumini care nu sunt insa din
Lumina.Prin urmare, aceasta metoda prin care dumneavoastra puneti intrebari si noi
raspundem, vreau sa stiti ca este o metoda pe care o practicau parintii in lumea veche.
Aceste carti mari pe care le vedeti, Omiliile Sfantului Ioan Gura de Aur, ce erau? Erau
explicatii la Evanghelia lui Hristos, la Faptele Apostolilor si intrebarile poporului din
Constantinopol pe care le puneau acestui mare ierarh.
Si nu existau pe atunci nici microfoane, nici nu faceau ceai sau cafele la intalnirile
bisericesti. Deci noi suntem azi intr-o pozitie mult mai buna. Imi zicea odata Sfantul
Porfirie: Pe tine, fiule, cand vei ajunge la varsta de mijloc, te va ajuta foarte mult
tehnologia ca sa se auda glasul tau din Australia pana in Canada. Iata cum devin azi
realitate cuvintele sfintilor.

Sunt pregatit sa ascult intrebarile voastre. Sa imi transmita doamna Bita, care este
conducatoarea acestui eveniment, o selectie de intrebari (…)

1
Intrebare: Cum se cultiva smerenia si cum se mentine? Cum sa ne luptam cu gandurile
mandriei si ale slavei desarte?
Raspuns: Aceasta este o intrebare grea deoarece vorbim despre smerenie, si nimeni
dintre noi nu poate sa declare ca o are, ca este smerit. Asa cum am mai spus si acum
cateva zile intr-o alta omilie, unul dintre oamenii sfinti pe care i-am cunoscut in Grecia,
SfantulEvmenie Saridakis leprosul, care a fost uceniculSfantului Nichifor leprosul,
pe care l-am cunoscut ca student si i-am inteles sfintenia, m-a primit, dupa multe
insistente, ca fiu duhovnicesc si m-am marturisit lui, cu toate ca mergeam si la parintele
Iacov Tsalikis din Evia. El era aproape de noi, in Atena, si puteam sa mergem la el cat de
des voiam. De la el am invatat viata calugareasca. Mi-a raspuns odata la aceasta intrebare
despre cum se cultiva smerenia. “Fiule, pana in ceasul mortii tale, chiar si atunci
cand sufletul tau va iesi din corp, sa te rogi: “Doamne, daruieste-mi
discernamant, smerenie si simplitate”.” Repet, deoarece sunt 3 virtuti de care avem
nevoie cu totii, le repet, nu ca sa ne autoflagelam ca nu le avem (acesta este o ispita a
catolicilor), ci, ca ortodocsi, sa intelegem fiecare lipsurile noastre si sa le ducem in
rugaciune: “Doamne Iisuse Hristoase, daruieste-mi discernamant, smerenie si
simplitate”. Noi pe atunci eram tineri, aveam 20-22 de ani, si ii ziceam: De infranare ce
spuneti?Un tanar are nevoie si de infranare, iar aceasta ne este pusa la incercare adesea.
Si el ne zicea:Infranarea vine usor, fiule. Problema este cu celelalte trei.
Deci smerenia nu este o tehnica, asa cum ne invata maestrii guru, cum sa ne
pozitionam antenele sufletului ca sa dobandim automat smerenia. Smerenia este,
spune Sfantul Isaac Sirul, haina Dumnezeirii. Si, dupa cum ati auzit, smerenia absoluta
este mai presus de toate simbolul Saptamanii Patimilor. Nu este intamplator ca
regasim in cantarile acestei perioade referire la faptul ca Domnul S-a smerit pe
Sine pana la moarte, care este smerenia absoluta. Dar El a murit in picioare, este
important de inteles acest lucru. Avem un Dumnezeu pe care niciodata nu L-a parasit
Duhul Sfant, a fost mereu cu Dansul, Care insa a ingaduit pentru noi sa moara.
Acum, mai practic, cum se cultiva smerenia? Sa invatam sa tacem. Dar daca nu faceti
mai intai rugaciune, sa nu incercati sa faceti astfel de exercitii duhovnicesti
despre care va voi vorbi acum, deoarece va prinde de veste satana si va va face
“avion” (n.tr.: vor veni ispite mari) . Doar oamenii care se roaga pot sa faca
acestea. Spre exemplu, sa nu raspundem cand suntem acuzati pe nedrept. In
acest fel s-a sfintit Sfantul Nectarie. I s-a aratat unui credincios si i-a zis: Stii? Eu nu am
facut multa asceza, am facut cele obisnuite care se cer de la un preot, de la un episcop,
dar m-am sfintit, deoarece atunci cand am fost acuzat pe nedrept de fratii mei,
am tacut si nu mi-am cautat dreptatea. Si, iata, ce se zice la Parastas: “Binecuvantat
esti Doamne, invata-ne pe noi indreptarile Tale”.
Ce ne invata Europa? Sa ne aparam drepturile noastre. Imaginati-va ce
discrepanta exista intre cele doua scoli de gandire: cea ortodoxa si cea a
egoismului occidental. Iata ce putem face…Sa renuntam la apararea drepturilor
noastre, atunci cand ne sunt atacate, si sa ne intoarcem cu putere spre rugaciune
si sa tacem. Sa nu ne aparam prea mult propriul nostru drept. Si un preot ne poate
ajuta sa gasim o masura potrivita ca sa facem acest lucru.

2
Imi zicea mai demult un om al lui Dumnezeu, cu 10 ani mai mare ca mine, care m-a ajutat
foarte mult, un prieten foarte bun, Gherasim Fokas – a fost 20 de zile mitropolit al
Kefaloniei, dupa care l-a luat Dumnezeu si l-a dus la El. Si il vedeam ca, desi era copil de
oameni instariti, purta mereu aceiasi pantaloni. Mergeam cu el intr-o casa, ne
puneau oamenii in fata cinci fructe pe masa, el astepta mai intai sa se serveasca
ceilalti – noi alegeam mereu repede cele mai frumoase fructe – el alegea mereu
pe cel mai trecut. Si mi s-a parut ciudat asta si l-am intrebat odata: Gherasime, am
vazut ca oriunde am merge mananci ce este cel mai prost, te imbraci cu lucruri simple. Mi-
a raspuns: “Ca sa cultivam smerenia, afendi – imi zicea afendi. Ca sa nu ne
invatam cu dreptatea noastra.” Adica smerenie inseamna ca renunti la drepturile
tale.
Asa cum Dumnezeu a renuntat la Atotstapanirea Sa si L-au rastignit, si a murit
pentru noi! Tot ce ati vazut la Hristos, sa faceti si voi! Cum a facut Hristos? L-au
batjocorit, si El ce a facut? Doar odata nu a tacut, ci le-a zis: “Daca am vorbit rau,
dovedeşte, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?”. Cand insa Pilat L-a intrebat “ce
este adevarul?”, nu i-a mai raspuns, a tacut. Asadar, nu trebuie sa vedem patimile lui
Hristos de o maniera sentimentala: Ah, Hristoase, ce Ti-au facut? Aceste patimi sunt
lumini mantuitoare, spre invatarea noastra. Deci, vedem cum S-a smerit Hristos si
intelegem si noi ce cale sa urmam ca sa cultivam smerenia.
Repet, putem invata smerenia si citind Evanghelia si Vietile Sfintilor in mod regulat.
Fiecarui sfant i s-a dat un mod deosebit de a invata smerenia. Sa stiti insa ca smerenia
este centrul vietii noastre. Unii, ca Sfantul Nectarie, au invatat sa se smereasca
renuntand la drepturile lor si tacand, altii au fost rabdatori ingropandu-si copiii,
altii au fost rabdatori in boli grele – iata Sfantul Nichifor Leprosul. Zicem noi,
cipriotii, ca “sanatatea e mai buna decat toate”. Si le raspund: dar Sfantul
Nichifor era sanatos? Prin boala s-a sfintit. Dar inainte trebuie sa cerem smerenia
prin rugaciune.
Acum, cum se pastreaza smerenia? Tot cu rugaciune multa in inima noastra. Asa
se pastreaza toate virtutile in suflet, dar mai ales smerenia. Ajuta foarte mult
discernamantul si simplitatea. Vedeti ca sfantul Evmenie era foarte corect in ceea ce
spunea: Omul care nu ajunge sa aiba simplitate, se va chinui cu multe intrebari si
ganduri. Gandurile sunt problematice. Deoarece noi azi confumdam sfera ratiunii (a
logicii) cu mintea noastra (sfera noetica) care se gaseste de fapt in inima
omului. Smerenia se pastreaza cu multa rugaciune a inimii sau, cum zice sfantul
Isaac Sirul, daca nu exista rugaciune cu durere, smerenia se cultiva cu o boala, sau
cu o nedreptate – acestea sunt cuvinte ale SfantuluI Isaac. Asadar, fie esti bolnav, fie
esti nedreptatit sau vorbit de rau, trebuie sa cultivi rugaciunea interioara in inima
ta. Sa spui: “Doamne, miluieste-ma, pe mine pacatosul”, fie “Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne”, fie sa citesti Psaltirea.
Mi-a spus odata egumenul manastirii Dionisiou din Athos, ca paradoxul acestor trei sfinti
contemporani (Iacov, Paisie si Porfirie) este ca au primit harisme de la Duhul Sfant de la
varste mici. Mi-a zis ca parintele Porfirie avea 15-16 ani cand a primit harul inainte-vederii
si ca cel mai greu de inteles este cum au reusit sa pastreze aceste harisme; multi

3
calugari din muntele Athos primesc astfel de harisme dupa multa rugaciune, dar
apoi le pierd pentru ca au ganduri ca s-au sfintit.
Asadar, fara rugaciune adanca si cu durere, ca urmare a faptului ca vad inauntrul meu
– asta inseamna rugaciune cu durere: vad inlauntrul meu  patimile mele si ma
caiesc zilnic – nu exista smerenie. Si din aceasta pocainta zilnica se naste
discernamantul si rugaciunea inimii. Aceasta este cea care aduce smerenia lui Hristos
si se intampla ceea ce spunea sfantul Iustin Popovici:“Smerite Doamne, smereste-ma
pe mine cu smerenia Ta”. Auziti ce spunea sfantul acesta?
M-ati mai intrebat cum sa abordam gandurile de mandrie care ne vin. Asta trebuie sa
lucreze fiecare impreuna cu duhovnicul sau. Deoarece gandurile mandriei si ale slavei
desarte cu totii suntem destinati sa le gustam. Cu totii!
Mie, mai devreme, mi-au spus niste credinciosi: “Preasfintite, sa ne spuneti si o cantare
pentru ca aveti voce frumoasa” si m-am mandrit in sinea mea. Problema nu e daca vom
avea ganduri de mandrie, vom avea! Cu totii! Credeti ca sfintii nu aveau ganduri
de mandrie? Aveau si ei si ganduri, si dorinte. Dar au invatat sa se caiasca. Asa si
noi sa facem. Gandurile de mandrie  – si va spun si mai rau de atat – si gandurile
aduse de patimile trupesti, cu totii suntem patimitori, trebuie sa le folosim spre
cainta. M-am mandrit cu vocea mea? Hristoase, iarta-ma! Am ganduri de slava desarta,
ca sunt cineva? Hristoase, iarta-ma! Daca avem pe cineva care ne iubeste cu
adevarat si ne smereste, asta e mare lucru. In manastiri e nevoie de batrani
duhovnicesti, iar in casele credinciosilor de obicei acest rol il joaca mamele. De
aceea, barbatii mireni sunt mai smeriti de felul lor, pentru ca se supun femeilor
lor. Si ne smeresc mult, cand suntem casatoriti, problemele copiilor nostri. Fie ca
vorbim despre probleme trupesti, sufletesti sau probleme sociale. Azi, copiii
nostri ne sunt cei mai buni dascali ai smereniei. Problema e ca vrem sa ii indreptam
pe copiii nostri si sa ii facem dupa chipul nostru, zicand ca noi suntem mai buni. Ei daca
avem astfel de parere, suntem departe de ortodoxie. Dar, daca Ii vorbim lui Hristos despre
copiii nostri… Ei, acum, daca ai copiii mici, sigur ca o sa ai grija de ei, o sa alergi dupa ei,
sa ii indreptezi, sa ii inveti…. Zicea sfantul Porfirie ca poti sa faci asta pana la 7 ani. Celalalt
sfant, Paisie, zicea ca Porfirie e exagerat si ca parerea sa e ca poti sa ii inveti pe copii pana
la 12 ani.
Intrebare:  Sunt mai multe intrebari asemanatoare si unele la care deja ati raspuns. Vi le
pun impreuna ca sa le grupati dumneavoastra:
Cum sa rezistam duhovniceste in cazul bolilor grele?

Azi se considera ca trebuie sa ai incredere in tine, Biserica ne invata smerenia. Aceste

lucruri sunt in antiteza sau pot sa co-existe?

Avand in vedere ca parastasele alina sufletele celor adormiti, aceasta alinare va inceta
dupa Parusie, avand in vedere ca nu vor mai avea loc aceste slujbe ?

Rugaciunile celor in viata pot salva sufletele celor adormiti din iad sau doar imbunatatesc
situatia acestora?

Raspuns:
4
Despre bolile grele, sa stiti ca acestea sunt o oportunitate pentru sfintenie, atat
pentru cei suferinzi cat si pentru cei ce stau langa ei, care ii ingrijesc, care sufera
impreuna cu ei, care le dau curaj, incredere, fac rugaciune pentru ei, ii invata sa
mearga la biserica. Toti sfintii subliniaza acest lucru. Cati oameni nu au intrat in
Biserica in urma unui cancer, oameni care nici nu vroiau sa auda de asta inainte?
Asadar, o boala este o sansa spre mantuire, pe cat de grea boala, pe atat de mare
sansa.
Si aici vreau sa spun ceva. Iarasi din viata sfantului Evmenie. Avea 24 ani si, conform legii
de atunci, calugarii trebuia sa mearga sa faca armata. Si a mers si el in Tesalonic. Si
acolo au inceput sa ii iasa niste bube mari pe corp foarte dureroase, zicea ca
durerea era atat de mare, ca si cum cineva i-ar fi tras carnea de pe oase cu o
furca. Si ducandu-se la doctor, i-a zis ca are boala de la femeie, sifilis. Si Evmenie i-a
zis: Nu e cu putinta aceasta, ca eu nu am cunoscut femeie. A venit un alt doctor care i-a
pus diagnosticul corect si i-a zis: “Pater, ai boala lui Hansen, lepra, si trebuie sa vina
ambulanta sa te ia si sa te duca la azilul de leprosi din Egaleo”. Acolo l-am gasit noi, la
Egaleo, la spitalul de leprosi. Si l-am intrebat: “Cum ai reactionat atunci?”.Ascultati ce
mi-a raspuns: “De bucurie, cum eram intins pe pat, am cazut pe jos”. “Doamne Sfinte, i-
am zis, chiar asa ai reactionat?”. “Desigur”, mi-a raspuns. “De ce te-ai bucurat atat de
mult?”. “Deoarece, cu cat e mai grea boala, cu atat e mai mare dragostea lui
Hristos. De fericire am inceput sa plang si sa-I zic: “Chiar atat de mult ma iubesti,
Hristoase?” Si stiti ce mi-a mai zis? “Pe cat de grea e boala, pe atat de mare e
Crucea; si pe cat de mare e Crucea, pe atat de luminoasa e Invierea.” Iata
raspunsul la intrebarea dvs. despre cum sa ne comportam cand avem o boala grea in
familie.
De aceea, multi care vin sa se marturiseasca azi la mine, nu le pun canoane grele,
ci le zic:Mergeti sa gasiti un batran parasit care sa nu va fie ruda si vizitati-l, fie
acasa, fie la azil si luati-l intr-o plimbare, la o manastire, duceti-l sa se
impartaseasca, curatati-l; sau puteti merge la spitale ca sa faceti o lucrare mai
usoara, cu o plata mai mica, doar sa ii vizitati si sa ii mangaiati. Dar prima epitimie
este mai mare.
[…]

Asa de important este sa ai grija, sa fii un slujba unui om, mai ales a unui om
batran si bolnav. Ganditi-va ca Evmenie a avut grija de atatia bolnavi la spitalul de
leprosi si mai ales, de sfantul Nichifor. De aceea i-a dat Dumnezeu asa de mare Har.
Mi-a spus Porfirie, sfantul: “Ce ziceti voi de mine? Acesta este mult peste mine, un
sfant ascuns, pentru ca a iubit boala si a slujit celor indurerati, a celor uitati de
toti.”
Acum va voi spune un al doilea exemplu, care ne va ajuta sa raspundem la urmatoarele
intrebari despre cei adormiti… Stiu un om sfant al zilelor noastre, nu ii dau numele, si
acesta a fost fiu duhovnicesc al sfantului Evmenie, dar a ales calea tacerii, in timp
ce eu am iesit in lume si fac omilii. Ascultati povestea lui.

5
Interesant este ca asculta toate cuvintele mele si ma suna si imi spune: acolo ai vorbit
bine, dincolo ai fost prea aspru; si fac ascultare de el, iau mereu binecuvantare de la el ca
sa vorbesc. Stiu ca va asculta si aceasta omilie.

Acesta este de o varsta cu mine, un simplu calugar, copil adoptat. L-a cunoscut de mic pe
gheronda Evmenie si a stat aproape de el. Sa-i spunem Giorgo… A avut mare lucrare in
rugaciunea inimii de mic, dar nu a vrut sa ramana doar cu rugaciunea. A inteles ca poate
sa faca mai mult. Si a mers la gheronda Evmenie si i-a zis: Da-mi sa fac ceva mai mult de
atat, nu doar lucrare interioara, vreau si o lucrare exterioara. Si a ras gheronda si i-a zis: 
daca vrei sa faci si o lucrare exterioara, mergi in cartierul unde stai si gaseste un
batran parasit care nu e ingrijit de nimeni, care nu are bani sa mearga la azil si sa
devii “asistentul” lui. Si asa a facut. A gasit un batran bolnav, ii facea zilnic
mancare, ii facea curatenie in casa, il spala, toate pe care le-am spus mai devreme.
Si imi spunea ca de cate ori facea toate acestea, rugaciunea in inima sa crestea
nespus. Si a inteles ca Hristos ii adauga Har de pe urma diaconiei (slujirii) pe care
o facea celui bolnav si parasit. Si l-a intrebat pe parintele Evmenie:Am binecuvantare
sa mai iau un batran? Da, ai binecuvantare!
Si sa stiti ca el si muncea dimineata, nu era pe vremea aceea fara slujba. Acestea le
facea in timpul dupa-amiezilor. Si, intr-o vreme, a ajuns de ingrijea de 9 batrani.
Ii curata, ii spala si le gatea. Atrasese in aceasta lucrare si alti prieteni de-ai sai,
dar el facea treburile cele mai grele. Cand a ajuns la 9 batrani, L-a auzit pe
Hristos cum ii vorbea in inima sa, asa cum spune sfantul Simeon Noul Teolog in
rugaciunea Sfintei Impartasanii: “Si, strain lucru de ingeri si de mintea omenească,
Tu vorbesti cu ei adesea, Ca si cu niste prieteni.”Vorbeste Hristos in inima
oamenilor care lupta sa Il urmeze in smerenia Sa. Si i-a zis Hristos: “Giorgo, cere-Mi
orice vrei!” Si am inteles ca aceasta este vocea Domnului. Si I-a zis Giorgo: “Vreau sa-mi
arati, chiar si pt o secunda, ce este Iadul si ce este Raiul.” Si i-a aratat Domnul ce este
Iadul si ce este Raiul. L-am pus sa mi le si scrie si mi-a zis ca i-a aratat Hristos ca aceeasi
Lumina pe care o emana Sfanta Treime si care trece prin Maica Domnului  – nu
degeaba I se zice Maicii Domnului, Maica Luminii – aceeasi lumina cei drepti o
percep ca pe o Lumina care ii mangaie, ii lumineaza si ii umple de raspunsuri la
intrebarile lor. Iaraceeasi lumina, cei ce nu sunt drepti, cei ce nu au putut sa se
smereasca si sa se pocaiasca in timpul vietii, o percep ca pe un  foc ce le arde
constiinta. Aceeasi lumina. Nu ii pedepseste Dumnezeu, doar ca acestia nu pot fi
primitori ai Luminii. Aceasta este ceea ce numim Iad. De aceea si zice Biserica intr-
unul din imnele sale: “Foc este Tatal, Foc este Fiul, Foc si Duhul Sfant”. Sa fim cu
luare aminte la aceste cantari, ca ele sunt urmare ale experientei si descoperirilor pe
care le-au avut Sfintii, nu sunt simple metafore poetice.
(pana la min. 35)

Cuvant de invatatura al Mitropolitului Neofit de Morfou tinut in localitatea

ocupata Katokopia (26.12.2018 – Soborul Maicii Domnului)

6
Va urez tuturor sa aveti ani multi, binecuvantati! Fie ca anii vostri sa-L aiba in centru
mereu pe Hristos si sa fie luminati, asa cum aceasta sarbatoare a Soborului Maicii
Domnului – pe care primii locuitorii, ai Katokopiei, au ales-o sa le fie hram, aparatoare si
izvor de putere pentru comunitatea lor-, se gaseste intre doua mari sarbatori Imparatesti:
cea a Craciunului si cea a Botezului Domnului.
Craciunul are un sens pe care, din pacate, Ciprul European cauta sa-l gaseasca
acum, de parca l-am fi pierdut intre timp, intr-un colt undeva, intr-o vitrina. Unul
este sensul Craciunului: Dumnezeu S-a facut Om astfel ca si omul sa poata
deveni dumnezeu, adica sfant. Si acesti sfinti contemporani despre care auzim mai intai
in zilelele noastre, si mai apoi sunt canonizati, sunt un exemplu viu al acestei mari minuni
a Craciunului. Asa cum Maica Domnului, Fecioara Maria, a fost martora intruparii prin
Duhul Sfant, a Celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi si, Care, din Dumnezeu a devenit
Dumnezeu-Om.
Era nevoie de aceasta minune pentru ca noi sa putem sa invingem pacatul nostru,
sa invingem moartea noastra prin El. Trebuia sa moara Dumnezeu-Omul. Ganditi-
va in ce hal ajunsese firea umana ca sa fie nevoie sa moara Dumnezeu pentru
noi. Dar Dumnezeu nu poate sa ramana in moarte, pentru ca este nemuritor, asa cum
frumos au cantat inainte psaltii nostri: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de
moarte, Miluieste-ne pe noi!”
Asadar, pe Acest Dumnezeu fara de moarte, fiecare crestin Il cauta si vrea sa se
uneasca cu El in tot timpul, prin rugaciunea mintii, iar in Sfanta Liturghie prin cel
mai material mod cu putinta: ”Luati, mancati, Acesta este Trupul Meu…” Un
Dumnezeu sa Se micsoreze atat de mult incat sa incapa in gura noastra, sa-L
putem manca si bea. Aceasta este credinta noastra, credinta pe care nu o au cei din
afara acestei biserici (n.tr.: vorbeste despre cei ce se gasesc in teritoriile ocupate ale
Ciprului, musulmani), au avut-o, dar au pierdut-o.
Noi, copii ai martirilor si eroilor, am pastrat-o; au pastrat-o inaintasii nostrii ca sa
o aveti si voi si noi. Aceasta credinta care a invins moartea, pacatul si diavolul.
Aceasta este puterea comunitatii, dragii mei. Cum de acum locuiesc straini in
Katokopia? Iata ca s-au mai intamplat si din acestea. Dar acolo unde se tine slujba
Nasterii Domnului, cea a Rastignirii si Invierii Sale, unde se tin aceste Liturghii,
toate accidentele istoriei pot fi invinse (depasite).Problema nu sunt ceilalti,
problema suntem noi, pentru ca ne-a slabit credinta, si dragostea dintre noi si
dragostea catre Hristos. Aici, la final, as vrea sa adaug, sa va rog sa incercati fiecare
sa faceti un loc in inima voastra pentru Hristos.
Si daca ma intrebati ce am inteles de la Dumnezeul pe care Il slujesc in cei 20 de ani de
arhierie pe care i-am implinit anul asta cu harul Lui – pentru mine Dumnezeu nu este o
traditie, ci este o Persoana, este Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat, Cuvantul,
Dumnezeu Cel Viu – ce am inteles eu este cum reuseste totusi Hristos sa gaseasca
un colt in inima mea, in care sa locuiasca? Va marturisesc personal, ca unor prieteni,
chiar daca sunteti cateodata caldicei la Liturghie, (…), ca Hristos Se naste in inima mea
pacatoasa, si in orice inima pacatoasa. Ajunge sa ne pocaim de pacate imediat ce
le-am savarsit. Orice se intampla rau in inima mea: un gand urat, o dorinta rea, un gand

7
ce nu se potriveste unui crestin si nu e in voia Domnului, imediat sa zicem: “ Iarta-ma,
Hristoase, ca l-am ranit pe K., ca l-am judecat pe F., ca nu l-am bagat in seama pe N. si ca
l-am intristat“. Pe cat de repede intelegem ca am pacatuit si ne pocaim, pe atat de
bine am inteles sensul credintei ortodoxe. Si inima noastra se curata pentru a-L
primi pe Hristos. Si sa stiti ca fara Maica Domnului nu L-am fi putut primi. Asta e
adevarul.
De aceea, va rog, daca doriti sa va intoarceti in locurile natale (aflate sub
ocupatie), curatati-va repede inimile imediat ce se murdaresc. Si cine nu se
murdareste? Nimeni nu e fara de pacat! Dartrebuie sa invatam ce inseamna
pocainta. Si astfel, cand aceasta devine o lucrare zilnica, permanenta, si ajungem
sa avem minte luminata si inima curata, feciorelnica, cand vom vorbi copiilor si
nepotilor nostri, nu tinandu-le multe predici, ei vor simti curatia noastra si se vor
schimba si ei.
De aceea, va rog, daca va iubiti copiii, cu adevarat, nu doar sentimental, ci intr-un
mod duhovnicesc, daca va iubiti locurile, sa stiti ca evenimentele din Siria si
Ucraina lucreaza in favoarea noastra, nu politicienii nostri. Aceste evenimente
despre care auziti vor avea implicatii si dimensiuni imense si Ciprul are partea lui in
aceste evenimente, o parte favorabila.Dar intrebarea este: ce facem noi? Urmarim
stirile de la televizor si asteptam sa ne intoarcem in locurile natale? Nu, nu asa se
vor intampla lucrurile. Toti vom fi smeriti, si laici si clericii, si politicienii, si
oamenii simpli. Pentru ca trebuie sa se intample planul lui Dumnezeu si nu al
oamenilor.
Si noi ce facem? Noi sa ne curatim inimile. Azi Ciprul are nevoie de familii unite, nu
dezbinare si divorturi cu una-cu doua. Cum se vor uni familiile, cum se va innoi
credinta noastra ortodoxa, cum vom avea parte de o tara libera, daca nu ne vom
curati inima si nu ne vom sfinti? Cu ajutorul Europei atee? Sau datorita
americanilor care au falimentat si din cauza asta pleaca [se retrag din Siria]? Si
nu recunosc acest lucru…? Aceasta este realitatea de acum. Sau cu acesti frati ai nostri din
locurile ocupate, care nici macar nu mai au la cine sa spere, sarmanii. Pentru ca inteleg ca
si sultanii i-au parasit…
Asadar, sa intelegem bogatia credintei noastre, aceasta nu este o speranta
desarta, ci este credinta cea adevarata a sfintilor nostri si putem sa o facem
lucratoare.
Va doresc sa ne curatim inimile si sa facem lucrator Duhul Sfant, Care Se gaseste
din ora botezului nostru si a mirungerii noastre in inima noastra si Maica Domnului va ajuta
sa ne impartasim si noi de Hristos si sa-L nastem in inimile noastre, pe Dumnezeul Cel
Adevarat si Omul desavarsit!
Va urez ani binecuvantati si liberi!
(traducere de E.P., exclusiv pentru Cuvantul Ortodox)
O gherontissa cu viata sfanta: “Hristos mi-a spus: “Trebuie sa ma fac
cunoscut din nou oamenilor”
(extras dintr-o predica la Sarbatoarea Sfintei Paraschevi – iulie 2017)
(fragment tradus)
8
“…celalalt lucru mi l-a spus o femeie, o femeie cu viata sfanta care ajuta multa lume
si povatuieste pe multi in Grecia contemporana, in mijlocul anonimatului sau; prin
Duhul Sfant a avut incredere in noi, nu stiu de ce, si ni s-a descoperit in aceste ultime zile.
Si ne-a spus:oamenii, orisicate vor auzi, nu se mai intorc la pocainta, s-au obisnuit
cu pacatul; mi-a spus ca oamenii trebuie sa se sperie ca sa se intoarca la pocainta
sfintilor. Si Hristos, mi-a zis, mi-a descoperit in inima mea: «Gherontissa, trebuie
sa Ma fac din nou cunoscut oamenilor!»
Ati auzit? Nu a zis ca noi ar trebui sa-L facem cunoscuti, pentru ca nu am reusit sa
facem acest lucru. Nici arhiererii catre preoti, nici preotii catre voi si voi catre
copiii vostri. De aici si multele probleme care apar si in casnicii, si in comunitati,
si intre noi si in trupurile noastre, si in sufletele noastre, toate sunt o tulburare de
nu gasesti liniste nicaieri, tulburare care creste pe zi ce trece. Si a inteles acest
lucru pana si natura care a inceput sa se razbune pe om, si astfel se inmultesc
cutremurele, inundatiile, problemele mediului inconjurator si toate acestea au
urmari mari asupra noastra, a oamenilor. Doar atunci cand oamenii vor intelege
ca toate acestea au un Creator, nu au aparut singure, Hristos Isi va arata Fata Sa
inca odata tuturor oamenilor de buna credinta. Ni se va prezenta din nou, ca sa-L
cunoastem, ca sa putem spune si noi «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de
moarte, miluieste-ne pe noi!» (…) Astazi avem nevoie de oameni care sa
zica: «Doamne miluieste-ne pe noi, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe toata
lumea», «Maica Domnului acopera-ne pe noi», «Mare este numele Sfintei
Treimi» …asa cum zice odata Sfantul Paisie. «Sfanta Paraschevi, roaga-te pentru
noi!»
Si toate acestea cand le vom zice din inima, doar atunci se vor imputina
cutremurele si inundatiile, astfel se vor imputina epidemiile care se gasesc in
multe locuri, si razboaiele, si mult discutatul si dureros Al Treilea Razboi
Mondial. Daca nu vom putea sa le oprim, macar vom putea, prin rugaciunea
noastra, sa le micsoram intensitatea, rautatea lor, durerea pe care o pot
provoca. Nu Dumnezeu provoaca aceste probleme, ci pacatele oamenilor.
De aceea va rog, daca vrem sa-L cunoastem pe Hristos in duhul Sfintilor si prin Hristos pe
Tatal, asa cum spune Insusi Hristos, nu avem decat sa urmam exemplul Sfintei
Paraschevi: mai intai sa ne curatam inima de rautate, de patimi, de greseli, de
vinovatie, de tinerea de minte a raului, de lucrari necurate fie ca sunt din trecut
sau din prezentul nostru (…)”
*

2017 si 2018 – ani in care va trebui sa ne rugam de doua ori mai mult
(fragment tradus)
“Hristos a Inviat! Aceasta urare bisericeasca este rezultatul unor mari suferinte, a unor
mari incercari si a unui plan Dumnezeiesc pe care Insusi Dumnezeu l-a facut pentru
mantuirea oamenilor; a ingaduit pentru noi, pacatosii, prin lucrarea Duhului Sfant si a
Fecioarei Maria ca Fiul Sau sa Se intrupeze; L-am vazut ca prunc in Vitleem, L-am vazut sa
faca minuni in mijlocul evreilor nemultumitori, L-am vazut sa intre in sfanta cetate a

9
Ierusalimului si sa fie primit de evrei cu cuvintele «Bine este cuvantat cel ce vine intru
numele Domnului»; si aceasta intrare, Sfintii profeti au vazut-o si au imbratisat-o ca pe o
sarbatoare a lor; dupa cum am spus si in orasul nostru ocupat, in duminica in care am
liturghisit acolo, pentru noi Saptamana Mare incepe din Duminica maslinului [Floriilor,
Stalparilor – n.n.], o sarbatoare care marcheaza inceputul sarbatorilor de Paste.

Totusi, pe Hristos nu Il vedem doar sa intre cu slava in sfanta cetate, ci Il vedem

si batjocorit de evrei, care Il imbraca cu hlamida rosie, Il pun sa poarte in loc de
sceptru un fir de trestie si in cele din urma Il urca pe Cruce si Ii dau sa bea otet,
sa moara pe Cruce….cine? Cel Nemuritor! Cel Ce a creat impreuna cu Tatal si cu
Duhul Sfant universul si pe noi, oamenii. Totusi, Dumnezeu nu poate sa ramana in
iad; si in iad cand S-a coborat, S-a ingrijit sa aduca si acolo bucuria invierii tuturor celor
adormiti, adica celor care murisera inainte de infricosatoarea si mult slavita Inviere a Sa.
Astfel ca a treia zi a inviat, ca noi sa avem azi marea bucurie si marele har sa serbam
Invierea Domnului nu doar odata pe an, ci la fiecare Sfanta Liturghie. Daca nu ar fi inviat
Hristos, nu am fi avut azi  Trupul Sau Inviat si Sangele Sau pe care sa-L primim in
Sfanta Impartasanie, noi, nevrednicii, nu am fi avut azi sarbatori;si stiti foarte bine
ce putere au pentru noi, cei refugiati, sarbatorile; fara Hristos cel Inviat nu am fi avut
Sfintii. La un astfel de Sfant al Invierii am venit azi, pentru ca ne-am gandit unde sa
mergem azi ca sa ne alinam durerea indepartarii de casa noastra, si ne-am gandit la
Sfantul Xenofon – sfantul refugiatilor (…) [Mitropolitul se considera refugiat, cu referire la
ocupatia Ciprului de Nord, care include si orasul Morfou, de catre turci in 1974, cand sute
de mii de greci au fost deportati in Sudul Ciprului, unde locuiesc si acum  – n.n.]
Sa avem incredere, asa cum am spus si anul trecut si de 10 ani incoace, sa avem
incredere in planul lui Dumnezeu. Toti vedem ca incet-incet se intampla, incet-
incet se pune in aplicareacest plan care a inceput din mult indurerata Sirie si care
va cuprinde toate tarile lumii.Prin urmare, in mijlocul acestor evenimente nemaivazute,
are si Cipru rolul sau national. Pentru Cipru, cele mai grele au trecut, orisicat ar vrea unii
sa ne inspaimante, dinspre tara vecina (n.t: Turcia) trimitand amenintari in apele
noastre. Putine vom avea de suferit, mai mult o sperietura. Totusi, noi, crestinii
ortdocsi credem in Hristos cel Inviat si nimic nu ne poate speria; noi, refugiatii,
avem experienta: stim ce este durerea, stim ce este crucea, stim care sunt
Patimile Domnului, patimile acestui loc si patimile noastre. Tot ceea ce ne lipseste
este Invierea. De aceea Dumnezeu a decis sa ne dea aceasta Inviere. Cand?
Depinde si de pocainta noastra, de rugaciunea noastra, dar evenimentele déjà se
deruleaza din vecinatatea noastra pana in indepartata Coree, China si maine
Australia si alte locuri. Toate aceste evenimente, oricat vi se va parea de ciudat,
vor avea multe efecte asupra multor tari; una din consecinte va fi asupra tarii
noastre.
Va rog foarte mult ca in acest an care déjà a inceput, 2017, si cel ce vine, 2018,
sa va inmultiti rugaciunea, sa o dublati. Daca ne rugam 10 minute pana acum, sa
incepem sa ne rugam 20 de minute. Rugaciunea are putere foarte mare; este
acea putere pe care puternicii lumii nu o au; si sa mergeti la Liturghie regulat. Si
in acest fel, cand ne vom intoarce in Morfou (n.tr : regiune din zona ocupata a Ciprului)
10
vom fi oameni ai Invierii, deoarece in toti acesti 40 de ani am fost oameni ai Golgotei, ai
Crucii si unde exista Cruce exista si Inviere.Dumnezeu nu este nedrept; nedreptatile
nu sunt binecuvantate, iar cei mandri sunt smeriti; astea le vom vedea in
urmatoarele luni. Deci este foarte important sa fim gasiti in pocainta pentru
pacatele noastre personale si pentru pacatele noastre ca popor. Sa fim in rugaciune
si in pocainta, iar Invierea este rezultatul firesc al rastignirii. (…)
Asa cum am spus de multe ori, au cei mari planurile lor, dar are si Dumnezeu planul
Sau. Si Dumnezeu nu ne va lasa!”
*

Marele Cutremur – extras dintr-o emisiune difuzata de RIK (post national de

televiziune din Cipru) pe 04.04.2017
(fragment tradus)
“Va fi un cutremur mare pe teritoriul Greciei. Acesta va duce la mutarea unei parti a
populatiei.In aceeasi perioada, imediat dupa, la putina vreme dupa acest cutremur mare…
[aici IPS-ul schimba brusc firul vorbirii, revenind asupra cutremurului, dar in alte predici
sau emisiuni a aratat ca dupa acest cutremur urmeaza razboiul cu Turcia, incepator al
Marelui Razboi Mondial – n.n.].Déjà se intampla multe cutremure in zona Marii Egee
si am nadejde ca rugaciunile Maicii Domnului vor face sa nu fie pana la urma un
seism puternic, ci acestuia sa ii ia locul mai multe seisme mai mici, deoarece asa
lucreaza pronia lui Dumnezeu prin rugaciunea sfintilor si mai ales ale Maicii
Domnului. Stiti ce i-a spus Maica Domnului unui om al lui Dumnezeu? «Ma rog sa nu se
intample in cele din urma acest cutremur in Grecia noastra, dar mi-a spus Fiul meu si
Dumnezeul meu: Maica, nici eu nu vreau sa sufere oamenii si vii tu sa ma rogi
pentru ei, insa mainile tale sunt goale, Maica; nu ai in mainile tale rugaciunile
credinciosilor; acestia nu se mai roaga; si aceia putini care se roaga, sufletele lor
sunt reci».
Deci asta este foarte tragic. Motivul pentru care facem aceasta emisiune este si pentru a
activa si pentru a incalzi rugaciunea noastra inghetata. A crestinilor, nu vorbesc de
cei care resping profetiile si semnele (…) Vedem semnele vremurilor. Cand vedem
ca s-au inmultit eruptiile vulcanice, cand vedem ca s-au inmultit inundatiile,
vestile de razboi, amenintarile de razboi, foamete, numarul refugiatilor, coruptia,
anormalitatea [homosexualitatea, pacatele impotriva firii – n.n.] si legiferarea ei,
toate acestea unde ne duc?
Deci ne dam seama ca suntem intr-un moment in care, si ne rugam la Dumnezeu
sa-l micsoreze, una din pedepse va fi cutremurul. Si nu vorbim doar de Grecia, si
de alte tari.In America spun ca va fi ceva mult, mult, mult mai mare chiar decat
un cutremur… adica ti-e si teama sa spui ce am zis acum despre
America. Razboaiele pe care le-am descris, inundatiile, foametea, cutremurele si
alte fenomene ce sunt? Sunt pentru oamenii care traiesc in aceasta perioada de
timp, un ajutor pentru ei ca sa castige mantuirea, viata vesnica…ca sa ne pocaim,
sa ne venim in fire, sa intelegem cine este Domnul nostru, cine este Dumnezeul
nostru si ce este cu adevarat viata.

11
Acum ma veti intreba de ce ingaduie acestea Dumnezeu care inviaza din morti, invinge
moartea cu moartea Lui si ne ofera Trupul si Sangele Lui in fiecare Sfanta Liturghie. De
ce le ingaduie? Le ingaduie pentru anume motive. Si le voi spune deschis, fara nici o
cosmetizare, asa cum ni le-au descoperit Sfintii lui Dumnezeu in vremurile
noastre si, mai ales, Maica Domnului.
Prima cauza a acestor judecati este reprezentata de avorturile nemarturisite care se
intampla de-a lungul si de-a latul intregului pamant.
Al doilea motiv sunt blasfemiile fata de numele Domnului, magia si satanismul. (…)
Si ultimul care este cel mai grav si ne priveste pe toti sunt nenumaratele pacate
trupesti care se intampla si in feluri nefiresti atat in cadrul casniciei cat si in afara
ei.
Un om al lui Dumnezeu mi-a spus:  de ce Dumnezeu a devenit om? Pentru ca nu avea trup
si a luat trup de la Maica Domnului. Si acest trup, al nostru, l-a facut divino-uman, l-a
inviat, a invins moartea sa, pacatul sau si l-a ridicat la Cer si l-a asezat de-a dreapta
Tatalui si ni-l daruieste la fiecare Sfanta Liturghie. Si noi ce facem cu acest trup? Il
ucidem prin avorturi, prin pacatele impotriva firii, cu asa zisele drepturi ale omului
astfel ca ajungem la cuvantul Psalmistului: «omul in cinste fiind nu a priceput,
alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte»”.
[traducere de E.P. exclusiv pentru Cuvantul Ortodox – PRELUAREA FARA ACORDUL
NOSTRU ESTE STRICT INTERZISA]
“BUCURA-TE, TAMADUIREA TRUPULUI MEU!”  – Predica Mitropolitului Neofit
de Morfou despre MAICA DOMNULUI la Denia Acatistului Buneivestiri:  “Iata
cum Maica Domnului are grija de oamenii ei”
Bucura-te, tamaduirea trupului meu!
Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la Denia Acatistului Bunei
Vestiri, care a avut loc în orașul Kyprianos, municipalitatea Menikou din
mitropolia Morfou (12.04.2019).
 “Frati si surori!

Ne invredniceste Maica Domnului, Stapana noastra si a lumii, aici, in casa marilor martiri
Ciprian si Iustina, sa ne inchinam si sa-i cantam Acatistul Bunei Vestiri in fata icoanei sale
facatoare de minuni, „Panaghia copiilor”. Sunt episcopul vostru de 20 de ani prin Harul
Domnului. Este prima oara cand vad ochii Maicii  Domnului, Panaghia copiilor. Este
o Imparateasa cu ochi de copil – ceea ce ar trebui sa fie un scop in viata
noastra. Adica, cum sa devenim imparati asupra patimilor noastre si, incet-incet,
sa ne curatam inima si sa devina curat ochiul sufletului nostru – care este inima si
nu creierul, asa cum invata azi psihologii si psihiatrii din Europa Occidentala atee. Atunci
cand se curateste mintea omului, atunci aceasta sta ca o imparateasa in inima omului. Si
atunci omul ajunge sa aiba acesti ochi ingeresti, de copil, pe care ii are Panaghia – mama
copiilor. Si nu este intamplator ca pictorul popular a pictat astfel de ochi Maicii Domnului,
caci stim cum ea este maica tuturor copiilor. Sa nu va ganditi ca ea este maica copiilor
nostri doar pana cand acestia implinesc 12 ani sau doar pana la 30 de ani – asa cum cred

12
multe mame din Cipru, care isi vad copiii ca fiind mici pana la 30 de ani – si astfel avem
atatea divorturi, fiindca acestia nu ajung niciodata sa se maturizeze.
Acesti ochi ai Maicii Domnului – Panaghia copiilor – sunt pentru noi toti, sunt ceea ce vrea
Hristos sa ajungem cu totii, si o spune clar si in Sfanta Evanghelie: „de nu veti fii precum
pruncii, nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu”.

De aceea si pictorul a zugravit-o pe Maica Domnului ca Imparateasa, dar cu ochii de

copil. Si noi trebuie sa avem aceste doua tinte in viata: sa devenim stapani
(imparati) peste patimile noastre, peste rautatile noastre si sa devenim precum
pruncii.
Ieri dimineata eram aici, in vizita la scoala generala din comunitatea dumneavoastra, cu
destul de multi copii. M-a surprins cum s-a desfasurat convorbirea mea cu acesti copii. Le-
am vorbit despre Buna Vestire si despre Sfantul Nichifor Leprosul. Am intentionat sa
vorbesc doar 10 minute despre Buna Vestire – sa le spun cum un Inger Intaistatator din
Ceruri a mers la o fecioara din Nazaret si i-a spus: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine!”. Si cum, in Fecioara Maria S-a unit Dumnezeu-Duhul Sfant cu omul
si, din aceasta unire, S-a nascut A  Doua Persoana a Sfintei Treimi ca Dumnezeu-Om, Iisus
Hristos, fiind atat Dumnezeu desavarsit cat si Om desavarsit. Si am inceput sa explic
copiilor ce inseamna ca a Doua Persoana a Sfintei Treimi a devenit Om si Dumnezeu,
si nu doar atunci, ci la fiecare Sfanta Liturghie, cand ne impartasim cu Acest
Dumnezeu, Iisus Hristos, Care ingaduie sa devina atat de mic cat sa incapa intr-o
lingurita, ca sa putem sa ne impartasim cu El. Si Acest Dumnezeu se micsoreaza
si se smereste atat de mult, ca sa devenim noi, ce? Sa devenim partasi la
Dumnezeire, adica sa devenim sfinti. Sa devenim asa cum s-a intamplat cu Sfantul
Ciprian si Sfanta Iustina acum 1700 de ani, si cum a devenit Sfantul Nichifor in 1964.
Deci, sfintenia este scopul omului nu doar pentru perioada in care au trait sfintii
Ciprian si Iustina, ci si pentru secolul XX, si pentru secolul XXI.
Acum se pregateste sa se ridice la cer un foarte mare sfant. Si stiti de unde este acest
mare sfant? Din America. In America. Nu e nevoie sa ii spun numele, multi inteleg, cei care
sunt aproape de Biserica [Cuviosul Efrem Filotheitul – n.n.]. Este un mare ascet al
secolului XX, care, cand a trecut de 70 de ani, a plecat in America sa se vindece de niste
boli, si acolo lumea a inteles sfintenia acestui smerit calugar ieromonah si l-au rugat sa
ramana cu ei. I-au spus ca si America are nevoie de experienta lui ascetica si la inceput s-a
gandit sa ramana un an. Si in acel an a facut o manastire. Dupa aceea, si-a zis: dar ce
nevoie mare are poporul de aici de Ortodoxie! Si in al doilea an a mai facut o manastire, si
in al treilea an la fel, nu doar cu greci – cum credem noi ca Dumnezeu este doar al grecilor
– cu crestini americani, cu evrei care s-au botezat, chinezi, negrii care s-au increstinat. Si
a pus acest om al lui Dumnezeu o conditie la manastirile pe care le-a ridicat: ca toate
Liturghiile sa se faca in greaca veche (…) Sa nu se traduca. Al doilea lucru pe care l-a zis a
fost ca toate ierurgiile sa se faca dupa tipicul si muzica bizantina deoarece aceasta este
muzica ingerilor. (…)
Vedeti? Un om ca acest ieromonah despre care v-am povestit, cand o iubeste pe
Maica Domnului, cand isi curata inima, cand se aseaza mintea ca o imparateasa a
inimii si nu alearga bezmetica de colo-colo la ganduri trupesti, de slava desarta
13
sau la bogatiile acestei lumi care toate sunt trecatoare si stricacioase, asadar,
cand mintea stapaneste peste inima, se intampla minuni; si cand spun minuni nu ma
gandesc ca se vindeca picioarele mele neputincioase, ci minune este sa se vindece
mintea mea cea nebuna si sa se curete inima mea cea patimasa.Toate acestea sunt
intrupate in rugaciunile Buneivestiri. De aceea, va rog sa nu ezitati, sa nu va rusinati sa va
marturisiti lui Dumnezeu. Dar ca sa ajungeti la Dumnezeul Treimic, va trebui mai intai sa
ajungem la Hristos Cel Intrupat. Prin Hristos, Il cunoastem si pe Tatal si pe Duhul Sfant.
Si ca sa ajungem la Domnul nostru, Iisus Hristos, trebuie sa ne conduca Maica
Domnului (Panagia Odighitria – “Indrumatoarea“). Deci, pe scara pe care urcam
spre curatirea inimii si a mintii, prima treapta este iubirea catre Maica
Domnului. Si rugaciunile Buneivestiri, daca putem sa le spunem in fiecare zi, sau cand
putem, sunt prima treapta spre a ajunge la cunoastrea Sfintei Treimi. Mai intai, deci, o
iubim pe Maica Domnului. Si avem o relatie cu ea in fiecare zi. Citirea Acatistului
Buneivestiri este o buna cale de a ne apropia de ea. Si astfel, Maica Domnului ne
va conduce la Hristos, iar Hristos ne va arata noua pe Tatal si pe Duhul Sfant. Asa
cum Il veti auzi in Joia Mare ca spune Hristos : „Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe
Tatal”.
Mi-a spus ieri o profesoara: „Aceste lucruri sunt atat de greu de inteles chiar si pentru noi…
cum le-am putea spune copiilor?“. I-am raspuns: „Doar copiii au mintea atat de curata ca
sa poata intelege dogma Sfintei Treimi, chiar si dogma Intruparii. Cum Dumnezeu a
devenit Dumnezeu-Om”. De aceea si spune Hristos in Evanghelie: „Lasaţi copiii sa vina
la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu”.  Si in
alta parte zice: „Daca nu veti deveni asemenea pruncilor, nu veti intra in Imparatia
Cerurilor”. Sunt uimit sa vad ca, de cate ori teologhisesc copiilor din scoala
primara, acestia inteleg tot ce le zic, raspund la toate intrebarile mele. Daca merg
la scoala gimnaziala incep sa se complice lucrurile, incepe mintea sa umble de
colo-colo. Daca merg la liceu, acolo toate sunt… intunecate. Acolo ai nevoie de
Lumina ca sa poti ajunge la sufletul lor. Si pe cat cresc oamenii azi, pe atat de
mult se degenereaza. Au asteptari de la Dumnezeu. Nu sunt multi care sa aiba dispozitia
sa Il cunoasca pe Dumnezeu azi. Noi, cei mai in varsta, care am luptat in viata
noastra, am avut ca scop sa Il cunoastem pe Iisus Hristos cu ajutorul Maicii
Domnului. Pe Cel ce S-a rastignit, si S-a ingropat, a inviat si S-a inaltat la Ceruri.
Aceste zile ce vin sunt cele mai importante zile din calendarul Sarbatorilor
Bisericii. Valorificati-le! Nu doar ca sa va emotionati la o Denie. Acesta este un mod
sentimentalist si bolnav de a trai sarbatorile. Ci ca sa Il cunoasteti mai bine pe Hristos,
pe Maica Domnului. Si aceasta familiaritate, aceasta cunoastere care se face,
repet, nu cu creierul, ci cu mintea (nous) ne va conduce la minuni mari.
Sa va spun si o intamplare din viata unui om al lui Dumnezeu care mi-a exemplificat acest
verset din Acatistul Buneivestiri: „Bucura-te, tamaduirea trupului meu!”
Stiti cu totii ca am avut binecuvantarea de la Milostivul de a avea prietenie si de a
cunoaste multi dintre oamenii sfinti ai epocii moderne; cea mai importanta legatura a fost
cea cu Sfantul Iacov din Evia, caruia i se mai spunea si Parintele „Ma iertati”.

14
Ascultati acum cum Maica Domnului ii iubeste pe oamenii ei in care are incredere si cum le
vindeca pana si trupul. Parintele Iacov Tsalikis din Evia, deja batran si bolnav,
suferind de o multime de boli, cu probleme la inima, la glande, la picioare mai
ales, care erau pline de inflamatii si rani. Si, cu toate acestea, era mereu in
picioare la slujbe sau ingenuncheat acolo unde trebuia, mai ales cand nu
liturghisea el. De multe ori canta ca psalt, si canta ingenuncheat, el fiind un om  care ar
fi trebuit sa aiba cel putin un suport de care sa se poata sprijini. Nici macar aceasta nu isi
ingaduia in asceza pe care o practica. Si era mereu ingenuncheat. Seara facea cel
putin 1000 de metanii rugandu-se pentru toti oamenii pe care ii cunoscuse, cu o
lumanare aprinsa. Totusi, flebita de care suferea, de multe ori se deschidea si in
chilia sa  se intampla adesea sa ii curga sange si puroi din rani.
Si intr-o seara, s-a rugat catre Maica Domnului cu acest verset din Acatist: „Bucura-
te,tamaduirea trupului meu!” „Am nevoie de tine, Maica Domnului, ajuta-ma si
alina suferinta mea!” – nu a rugat-o sa il vindece, ci a cerut doar alinarea
durerii. Si mi-a povestit: „Cum eram intins pe patul meu si imi curgea sangele, s-a
deschis usa chiliei dupa ce s-a auzit o voce ingereasca care psalmodia. Si primul
care a intrat pe usa a fost Evanghelistul si prietenul Domnului, Ioan Teologul,
acela pe care il vedem in icoana rastignirii mereu langa Cruce.” Al doilea stiti cine a
intrat? Ca sa intelegeti cine suntprietenii Maicii Domnului in Cer… Sfantul Serafim de
Sarov. Si dupa acestia era Doamna lumii si Imparateasa Cerului cu un
omofor[maforion n.n.] rosu pe cap si cu cele 3 stele care sunt simbolul fecioriei
sale. Si cum au intrat, mai intai Sfantul Ioan Teologul, apoi Sfantul Serafim si mai
apoi Nascatoarea de Dumnezeu, Maicuta s-a intors si le-a spus celor doi insotitori
ai sai:
”Acesta este Parintele Iacov, este un prieten adevarat al Fiului meu si prieten
adevarat al meu.Cele spre vindecare pe care le-am adus din Cer sa le puneti pe
picioarele sale mult patimitoare ca sa se aline durerea sa.”

„Si Apostolul Ioan a atins unul din picioarele mele si de celalalt s-a atins Sfantul Serafim de
Sarov. Dupa care i-am multumit Doamnei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si au
disparut cu totii din fata mea lasand in chilia mea o mireasma care nu poate fi descrisa.”

Si zic eu, iata cum Maica Domnului are grija de oamenii ei si cum ii

numeste! Adevarat prieten al Fiului meu si al meu. Si mi-a spus un om sfant al zilelor
noastre care traieste nestiut de lume: dintre toti sfintii contemporani, cel mai sus dintre ei,
este Parintele Iacov. Si m-am minunat de aceasta, deoarece mai cunoscut este marele
Sfant Paisie si celalalt mare dascal, Porfirie. Si totusi, sus in Ceruri de o mai mare
impartasire din Slava Sfintei Treimi se bucura acesta, smeritul Iacov, cel putin cunoscator
de carte, refugiatul din Asia Mica, parintele „Ma iertati”. Si am vrut sa inteleg de ce
Dumnezeu i-a dat atata slava, ce a facut Iacov in mod deosebit. Si i-a descoperit Duhul
Sfant acestui om sfant ca ceea ce a facut special Parintele Iacov este ca a iubit-o
mai mult decat toti ceilalti sfinti contemporani pe Maica Domnului. De aceea si
Maica Domnului, cand a vazut ca se termina zilele lui Iacov si ca s-a emis „pasaportul” ca
sa urce sfantul lui suflet la Cer si sfintitul sau trup sa coboare in pamant,L-a rugat pe
15
Domnul Iisus Hristos sa il aduca de sarbatoarea ei si sa il puna pe cea mai inalta
treapta. Si asa s-a intamplat: Iacov a urcat la Domnul in ziua Adormirii Maicii
Domnului. Acesta este un exemplu al unei mari iubiri fata de Nascatoarea de
Dumnezeu.(…)
De aceea, vreti sa puneti un termometru sa vedeti unde se gaseste sufletul vostru? Vreti
sa vedeti care dintre oamenii pe care ii cunoasteti este mai aproape de
sfintenie? Incercati sa vedeti cat de apropiat este si cata evlavie are la Maica
Domnului, cat o iubeste pe Maica Domnului. Si iubirea fata de Maica Domnului
este termometru, este masura a sfinteniei noastre si a oamenilor din jurul nostru.
Sa va binecuvinteze Maica Domnului! Paste binecuvantat!”

Fragment din conferinta parintelui Mitropolit de Morfou Neofitos despre viata

sfintilor contemporani Porfirie, Paisie si Iacov, ca experienta de paternitate
duhovniceasca – biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena, Idaliou – 22 mai
2018:

“….vreau sa va spun cateva cuvinte si despre Sfantul Paisie ca sa termin si apoi sa puneti

intrebari. Daca Sfantul Porfirie pentru mine, ca parinte, a fost indrumatorul spre parintele
meu duhovnicesc (n.tr.: este vorba de parintele Iacov Tsalikis), celalalt om important
din viata mea care mi-a descuiat misterele sufletului meu a fost Paisie;
… Sfantul Porfirie a fost omul care atunci cand ii deschideam adancurile mele in
spovedanie incepea sa bine-miroasa; imi zicea “sa nu crezi ca este de la mine, am
cateva sfinte moaste aici si, atunci cand cineva face marturisire curata si nu este
invins de rusine, sfintii se bucura si de aceea simti aceasta mireasma de la
moaste.” Iata cum te incuraja Porfirie sa vezi si mai multe pacate inlauntrul tau…
prin intermediul sfintelor moaste, nu sa te mandresti ca simti buna-mireasma, ci
sa te pocaiesti si mai adanc.
Ati inteles ca Sfantul Iacov era omul care m-a ajutat sa-mi depasesc problemele
psihologice pe care le aveam ca adolescent  (n.tr. pierderea tatalui, a fratelui mai
mare si ocuparea de catre turci a locurilor natale), m-a ajutat sa pun temelia ca sa
pot sa zidesc duhovniceste – si inca o fac si azi, Slava Domnului – acest suflet suferind de
multe patimi.
Sfantul Paisie pentru mine, in mod special, dar si pt altii, a avut o dimensiune mai ales
profetica. Zic unii: “ce l-a apucat pe Neofit si se ocupa de profetii si de semnele
vremurilor…?” Aceasta este deoarece i-am cunoscut pe acesti oameni, nu pot sa reneg
acest lucru. Ce era profetia pentru ei? Era vederea duhovniceasca pe care o aveau
despre viitorul  unor persoane, al locurilor noastre si al lumii intregi. Deci un
sfant nu vede doar pe cele pe care le vedem noi. Acest Sfant Paisie, la prima intalnire
pe care am avut-o cu el, mi-a zis: “vino aici, tu, cel inalt”. Si m-a luat in spatele chiliei sale
si a desenat pe pamant un dreptunghi si l-a impartit in doua parti egale si mi-a zis: “doua
curti”. Eu aveam 20 de ani atunci. “Ce vrei sa zici, doua curti?”. “Cand vei zidi
manastiri, acestea sa aiba doua curti: una in care sa intre toata lumea si una care
sa fie doar pentru calugari. Vine vremea cand lumea se va agata de manastiri, dar

16
si manastirile vor trebui sa poata sa reziste. De aceea. Cele doua curti vor servi
una pentru linistea calugarilor si cealalta pentru lume, pentru marturisirea
credintei si pentru intarirea credinciosilor care vor veni acolo“. “Si voi face eu,
gheronda, asemenea lucruri?“. “Nu acum, mai tarziu. Cand vei deveni om al bisericii.
Mai incolo…”
Asadar, am inteles atunci ca aveam in fata mea un om care nu vorbea cu Omiro
(asa cum ma numeam atunci), ci vorbea cu Neofit, cu cineva pe care eu inca nu il
cunoscusem. Asadar ascultam ca prostul… Si mi-a zis si altele, care inca trebuie sa se
intample. Mi-a spus ceva foarte important pentru Cipru: “Problema Ciprului nu este
politica, este duhovniceasca.Trebuie sa mergeti in Cipru sa faceti baze
duhovnicesti (manastiri) si acestea vor elimina celelalte baze (n. tr. bazele
militare turcesti)”. Vorbea despre eliberarea Ciprului cu atata siguranta si spunea
ca se va intampla din anumite circumstante care au inceput deja sa se petreaca in
Siria. Spunea ca toate aceste evenimente vor face ca ortodoxia si elenismul sa
straluceasca in mijlocul unor incercari foarte grele, pe care le vedem deja ca se
intampla mai ales fratilor nostri greci. Si pentru Cipru, toate acestea vor duce la
eliberarea noastra.
Nu este aceasta paternitatea duhovniceasca, fratii mei? Paternitatea nu este ceva ce se
refera doar la mine, este ceva ce priveste familia mea, locul meu, tara mea, o traire pentru
intreaga lume.

Si asa cum imi spunea  o sfanta gherondisa din Attika, pe care m-a invrednicit Dumnezeu
sa o cunosc bine si sa imi daruiasca increderea ei: “Sa spui oamenilor sa se roage mai
intai, in veghea de noapte, “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!“. Apoi sa
treaca mai departe de “mine” si sa zica: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste
familia mea!”, adica pe voi, fratii mei. Apoi: ”Doamne Iisuse Hristoase, miluieste
tara mea!”. Deoarece tara noastra este in pericol. Si apoi, pentru ca nu suntem
nationalisti, ci patrioti, sa zicem: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste lumea Ta!”
si sa te doara inima.
Vedeti cum sfintii isi deschid persoana lor (ego-ul). Cand omul traieste sfintenia lui
Dumnezeu, experienta langa acesti oameni este aducatoare de lumina si
sfintitoare. Eu simt ca personal, daca am o slujire (misiune) pe care trebuie sa o
fac in milocul vostru si mai ales in cadrul mitropoliei mele, si o fac Slava Domnului de 20
de ani deja, este sa va impartasesc aceasta experienta a mea cu acesti oameni
sfinti ai lui Dumnezeu.
Si consider un pacat din partea noastra, mai ales din partea clerului, sa auzim
despre canonizarea unui Paisie, a unui Porfirie sau Iacov si sa nu cunoastem cine
au fost acesti oameni. (…)
Daca vrem sa fim credibili in fata contemporanilor nostri, trebuie sa le vorbim
despre sfintii de azi.M-a impresionat sa vad cum arabii crestini din Liban carora le
trec gloantele prin fata ochilor zilnic, intre siiti si suniti, au in toate casele icoana
sau fotografia Sfantului Paisie, toti i-au citit viata, multi stiu despre Porfirie si
destui despre Iacov. Si vad in Grecia ca au auzit de canonizarea Sfantului Iacov si
nu stiau nimic despre el. (…)
17
Vreau sa inchei spunandu-va ceea ce mi-a spus odata Sfantul Iacov. Eram in bucataria
veche a manastirii Sfantului David. Afara, in curte, erau doua autocare, unul din Sparta si
unul din Volos. Responsabilitatea mea era sa “numar” cafele. Imi spusese parintele: “daca
vezi un autocar asta inseamna 55 cafele. Si sa mergi la bucatarie sa faci cafelele pentru
pelerini.” Asadar, am vazut doua autocare, m-am gandit ca asta inseamna portie dubla de
cafele. Asadar, am mers in bucatarie si l-am vazut pe parintele Iacov stand in coltul micii
bucatarii. Nici nu m-a intrebat ce fac. A inceput sa imi spuna, “stii, Omire (eram inca laic
pe vremea acea), mi-am facut rugaciunea si a venit diavolul si mi-a vorbit cu vocea lui
pater Kiril ca sa ma insele”. Eu intre timp numaram cafelele: una, doua, trei cafele… El
continua sa vorbeasca despre diavolul care l-a ispitit in rugaciune, despre ingerii
pe care ii vedea in timpul Liturghiei, despre ce i-a zis Sfantului David, ce i-a
raspuns Sfantul. Eu numaram cafele… La un moment dat, avand in vedere si
familiaritatea pe care o aveam cu parintele Iacov, l-am intrerupt si i-am zis: “Gheronda,
sunt doua autocare afara, trebuie sa iesiti sa le vorbiti. Acesti oameni nu au venit ca sa bea
cafea la manastire. Au venit pentru sfintia voastra, ca sa aud un cuvant si sa ii
binecuvantati.” “Stiu, imi zice, stiu…” si continua sa imi zica multe lucruri, lucruri pe care
daca le-as fi scris as putea scoate acum un “bestseller”. Eu, in sinea mea, aveam ceea
ce ne invatase parintele mereu: sa nu ma gandesc la minuni, ci la oameni. Eu, in
mintea mea atunci, ma ingrijeam de oamenii de afara, de oaspetii nostri. Ii zic:
“gheronda, ma iertati, dar, asa cum ne-ati invatat, nu ar trebui sa mergeti afara sa-i
primiti pe pelerini?”.
Atunci, parintele a devenit serios si mi-a zis: “Uite ce e, Omire, eu acum nu ii vorbesc
lui Omir, ci ii vorbesc viitorului episcop al Ciprului!” Am inghetat. “Lasa cafelele! Le
va face parintele Kiril”. “De ce insistati sa vorbim acum despre aceste lucruri
mari?”.
“Pentru ca atunci cand vei ajunge tu la varsta mijlocie – peste 50 de ani adica,
acum am 56 – va fi atata intuneric in lume, atata disperare, astfel ca va fi
nevoie de PARINTI care sa lumineze lumea, sa ii vorbeasca despre ce este
ortodox si ce nu este ortodox, ce este adevar si ce este minciuna, ce este sfant
si ce este demonic, si nu vor vorbi, copile! Putini vor vorbi. Tu vreau sa
vorbesti!”.

Eu atunci am intrat in duhul parintelui si l-am intrebat: “Si ce sa le spun?” “Sa nu le spui
ceva de la tine. Ce sa le spui de la tine?”. Fiti atenti cum m-a smerit parintele: ce pot
eu sa spun de la mine?
“Sa zici cele ce ai vazut la sfanta ta bunica, cum tinea si respecta evlavia
populara, a Ciprului vechi, ce ai vazut la sfanta ta mama, ce ti-a zis Sfantul
Porfirie, ce ti-a zis preasfantul Paisie, ce ai trait in spitalul de leprosi al
lui Evmenie, si, daca ai vazut ceva bun si la noi aici, la prostul de Iacov – asa cum
se numea pe el insusi adesea – sa zici si despre noi. Asculta, copile, in vremea cand
va trebui sa vorbesti vei fi putin trecut de varsta mijlocie si vei fi ca un opait
(bricheta) care insa nu va fi al tau, ci va fi al nostru, va fi al bunicii, al mamei tale,
al lui Porfirie, al lui Paisie, al lui Evmenie si al prostului Iacov. Trebuie sa tii
aprins acest opait si cand vei vedea un om care sa vrea putin lumina, in acea
18
vreme oamenii se vor multumi cu putina lumina, lumina unui opait, tot ce trebuie
sa faci este asa – si facea miscarea prin care aprinzi o bricheta – ce va fi al tau va
fi atat: sa aprinzi opaitul nostru”.

Si ce am vorbit noi azi aici nu este nimic nou si cred ca l-am dezamagit pe patrintele Mario,
care se astepta in seara asta sa vorbim despre inalta teologie a sfantului Porfirie. Dar cred,
parinte, camai ales teologia Sfantului Porfirie va fi si mai clara cand se vor termina
marile razboaie, care au inceput deja si care vor creste in intensitate. Pana
atunci, sa ne tinem de rabdarea acestor oameni si de credinta lor. Si asa cum zicea
si un alt sfant al zilelor noastre, Sfantul Sofronie, zicea o rugaciune de mare folos pe care
va rog sa o faceti si voi, mai ales de acum inainte cand toate tarile vor trece prin incercari.
El zicea: “Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor!” Si aceasta rugaciune poate
parea foarte simpla, este insa foarte adanca. Pentru cavine ceasul cand rabdarea pe
care o avem, sau credem ca o avem, ca mostenire de la parinti sau pe care am
cladit-o singuri in timpul vietii noastre nu va ajunge. Auziti? Nu va ajunge. Vine
ceasul cand credinta pe care credem ca o avem, credinta mamei noastre, a bunicii
sau a bunicului nostru nu va ajunge. Va fi nevoie sa avem credinta sfintilor. De
aceea, va rog ca, in perioada urmatoare, sa adaugati la rugaciunea voastra zilnica si
aceasta: “Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor!”
Si in acest fel vom fi inlauntrul credintei lui Porfirie, Paisie, Iacov, Evmenie,
Sofronie si a tuturor sfintilor pe care ni i-a daruit secolul XX ca zestre pentru a ne
lumina viata si in secolul XXI.
(traducere de E.P. pentru Cuvantul Ortodox)

“HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR!”  – Predici noi

ale MITROPOLITULUI cipriot NEOFIT DE MORFOU (audio, text):  “Trebuie sa
stiti ca EXAMENELE INCEP! Trebuie cu totii sa fim gata de mari evenimente
neasteptate”
– traduceri de E.P. exclusiv pentru “Cuvantul ortodox” –

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la acatistul Sfintilor Ciprian si Iustina,

care s-a tinut la biserica Sfintii Ciprian si Iustina din Meniko (01.10.2017)
“In aceste luni care vin sa faceti o rugaciune pe care mi-au spus-o niste oameni
luminati ai lui Dumnezeu. Este o rugăciune simplă, dar esențială. Acestea sunt
vitaminele spirituale de care are nevoie sufletul nostru in aceasta perioada. Sa spuneti:
„Hristoase da-mi rabdarea și credinta sfintilor, Doamne da-mi rabdarea și
credinta sfintilor“; avem nevoie de aceasta rugăciune, deoarece rabdarea pe care
o avem acum nu va ajunge … Si nici credinta pe care o avem noi, cipriotii, ca
inchinatori ai icoanelor, manastirilor și moastelor nu va ajunge… De aceea trebuie
sa spunem: „Da-mi rabdare“, deoarece aceasta rabdare pe care o avem acum se va
dovedi putina, foarte putina! Și credința noastra se va dovedi putina, chiar mai
putina….

19
Se vor intampla astfel de lucruri și evenimente, incat  va trebui sa avem credinta
sfintilor, a Sfantului Ciprian și a Sfintei Iustina. Este foarte important ca rabdarea
noastră sa nu fie doar o rabdare psihologica, mentala. Nici credinta noastră nu va fi
suficient sa fie doar asa cum era credința mamei noastre, a bunicii sau a vreunui parinte
duhovnic deosebit pe care l-am intalnit la scoala de duminică, (ci) va trebui sa fie credinta
sfintilor! Si cand vom avea credința sfintilor, vom trai viata sfintilor. Si viata
sfintilor, amintiti-va, nu este atat pe acest pamant, cat mai ales in cealalta
lume. Deoarce sfintii au tintit spre lucruri mari – mari, nu mici, așa cum facem noi: sa fim
sanatosi, sa avem o familie buna, sa avem copii buni; acestea sunt bune dar acestea nu le
vom lua cu noi in lumea cealalta. Dacă suntem interesati de viata vesnică, trebuie sa
stiti ca EXAMENELE INCEP!
…Din aceasta luna octombrie sa ne rugam si sa spunem, repet: „Hristoase, da-mi rabdarea
și credinta sfintilor“, iar de toate celelalte va avea grija Dumnezeu și va fi mai bine
decat ce-am putea face cu propriile noastre forte, cu banii noștri, prin
cunostintele noastre, cu ideile noastre pe care le avem despre noi insine. Pana la
urma, poate fi ideea/chipul unui idol.În timp ce adevaratul chip al firii noastre nu il
cunoastem inca. Iar chipul nostru este chipul lui Dumnezeu ascuns in noi, care
trebuie sa fie curatat si scos la suprafata. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
“HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR!” “.
Predica Mitropolitului Neofit de Morfou,
“Cand Dumnezeu intoarce planurile noastre”,
rostita cu ocazia sarbatorii Sfantului Ioan Lampadistis (cel luminat)
pe 03.10.2017, la vecernia care s-a tinut in Manastirea din Kalopanagiotis
– fragmente –

“(…) cand ne adunam in cadrul vecerniei si cantam acest psalm extraordinar: “Bogatii au

saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot
binele”, ma simt ca si cum as spune-o pentru prima oara… Ma emotioneaza in mod
deosebit deoarece exprima ca putini alti psalmi ceea ce traim ca ortodocsi: bucuria
sfintilor, bogatia sfintilor, ceea ce ne-au lasat mostenire noua sfintii. Si in seara
aceasta in casa sfantului din Lampados, daca am fi macar putin ortodocsi, ar trebui sa ne
simtim foarte bogati in aceasta veche manastire de 1000 de ani… De ce? Ce inseamna
bogatie pentru un ortodox? Sa aiba prieteni in ceruri. Sa aiba oameni care au reusit
ceea ce pentru multi pare imposibil si totusi este cu putinta prin Harul Duhului Sfant. Ce
este cel mai cu putinta si ne este daruit de Duhul Sfant, celor ce avem Duhul Sfant in noi,
spune si in Crez: «si in Sfantul Duh, Domnul de viata facatorul Care de la Tatal purcede».
Primul lucru pe care il transmite acest fragment din Crez este ca Duhul este Sfant si tot
ce este sfant transmite sfintenie. Si ce mai spune? Ca este «de viata facator», este
acela care da viata. Si desigur, viata Sfintei Treimi, Treime pe care O chemam «Sfinte
Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte», de trei ori Sfant: Tatal, Fiul si Sfantul

20
Duh – Dumnezeul Treimic Care vrea sa Se uneasca cu creatia Sa, vrea sa Se uneasca cu
oamenii Sai. Este suficient sa ne dorim si noi acest lucru. Noi trebuie sa facem putin si
Dumnezeu va face mult, asa cum zic cipriotii. Si in acest Altar, in aceasta manastire
simtim cat suntem de bogati: o avem la stanga Altarului pe facatoarea de minuni Maica
Domnului, cea care ne acopera, cea mai frumoasa copie a icoaneiPanaghia din Kikou. Vis-
a-vis de mine il avem pe cel mai mare nascut din femeie, moastele Inaintemergatorului
Domnului (…) si il avem pe primul ierarh al Ciprului cu icoana botezului sau. Si avem
moastele Sfantului Iraclie. (…)
Si celelalte moaste care sunt si motivul pentru care ne-am adunat azi aici:
moastele Sfantului Ioan Lampadistis. Vedeti? Doar ca sa enumeram aceste daruri
pe care le avem de la Duhul Sfant intr-o singura manastire ne trebuie ceva timp.
Acesta este bogatia ortodocsilor.Aceasta este bogatia Ciprului: Sfintii sai, sfintele
moaste, sfintele icoane.
Ieri eram intr-o alta biserica, a Sfantului Ciprian din Meniko, unde mii de inchinatori
stateau la rand cu rabdare ca sa sarute icoana Sfantului Ciprian si a Sfintei Iustina si
moastele lor. De fapt, cand mergem sa ne inchinam la o icoana ne rugam de fapt sa
se transmita si asupra noastra sfintenia care este pastrata, intiparita in sfanta
icoana sau in sfintele moaste. Sa facem acest lucru cu duh smerit, cu inima
infranta, sa zicem «Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi», sa ne smerim
in fata sfintilor si, astfel, se va transmite mai usor energie sfintilor, harul lor,
sfintenia lor asupra noastra. Ca sa nu fie inchinarea noastra mecanica, daca vrem
ceva mai mult, mai mare, inainte de a ne inchina sa ne smerim mintea si sa ne
curatam inima noastra. «Inima curata zideste intru mine si duh drept
innoieste» si nu ne va trimite Dumnezeu incercari [peste masura]. Si ne va darui
bogatia Sfinteniei Sale, o va simti inima noastra care se  va odihni, vom simti
harul si bucuria sfintilor.
Vom intelege ca acest tanar Ioan, cand a orbit din cauza lucrarii vrajitoresti a
socrului sau, si-a lasat casa, pe tatal sau care era preot si maica sa presvitera Ana, si
fratii sai si a venit cu slujitorul sau credincios, Ioan si acela, in aceasta manastire
zidita in numele Sfantului Iraclie, cel botezat de apostolii Pavel, Varnava si Marcu. A
ramas putini ani in acest intuneric al ochilor sai dar cu multa, multa rabdare, in isihie
exterioara, dar in convorbire neintrerupta cu Dumnezeu. Si se spune in doxologia sa ca a
adaugat smereniei daruite de Dumnezeu, smerenia sa. Stiti ce a avut de infruntat
Sfantul Ioan in inima sa? Ceva ce cunoastem cu totii, ceva ce credem ca suntem
indreptatiti sa avem: nemultumirea, intristarea (…) dar i-a dat Dumnezeu pocainta si
Duhul Sfant. Cand Duhul Sfant se uneste cu omul atunci omul devine purtator de
Hristos. Se aseamana cu icoana lui Hristos si inauntrul sau si in afara sa, astfel ca
vrei sa ii fii aproape si fara sa ii spui nimic. Un astfel de om a fost Ioan Lamapdistis:
cel mai bun ucenic al Inaintemergatorului deoarecesmereniei daruite de Dumnezeu a
adaugat si smerenia sa. Si cu nemultumirea si intristarea care ii veneau in inima
din cand in cand pentru durerea sa, se lupta cu multa rugaciune. Pentru ca nu este
lucru usor sa vezi, sa ai lumina ochilor tai intreaga, sa te logodesti cu o fata pe care el
personal nu o voia de sotie, dar a facut ascultare de parintii sai, si rau-voitorul socrul sau –

21
fara sa stim de ce, i-a facut vraji si i-a provocat orbirea. Si nu doar ca l-a orbit dar a rupt
logodna si l-a alungat din casa. Nu te vrem ca fiu al nostru, i-a zis, ce sa iti facem acum ca
esti orb? Si Ioan a cerut sa mearga aici, sa se calugareasca si astfel sfinteniei Sfantului
Iraclie i s-a adaugat si cea a Sfantului Ioan Lampadistis. Si au trecut 1000 de ani de
atunci dar Sfantul Lampadistis este aici si il vedem si noi si cei ce vin din afara
tarii, ii simt puterea si el face necontenit minuni. Cea mai mare minune insa nu
este vindecarea trupeasca, ci vindecarea sufletului care este nemuritor. Trupul si
daca se vindeca …eh, daca ma vindec eu acum care sunt 55 de ani, daca seman cu bunica,
hai sa zicem ca ajung la 95 de ani. Deci important este altceva: sufletul nostru nemuritor
care nu moare niciodata. (…) Putini ani a trait cel Luminat. Ne zic parintii nostri mai
batrani ca se simt rusinati in fata sfintilor deoarece noi am trait mai mult de o
jumatate de veac si nu am reusit nimic in fata harului pe care l-au castigat sfintii
si in fata puterii pe care o au acesti sfinti. De ce au reusit sa obtina atatea?
Deoarece s-au smerit. Si smerenia are nevoie de rabdare in dureri, in incercari. Si
cand avem rabdare, spune Sfantul Isaac Sirul, se naste o mare virtute, nadejdea. Omul
care are rabdare in dureri fie trupesti, fie sufletesti, fie sociale, fie familiale, fie
nationale cateodata, atunci cand rabdarea se impleteste cu rugaciunea se naste o
mare virtute – nadejdea in Dumnezeu. Si oricine are nadejde in Dumnezeu, pe
Dumnezeu il face dator!,asa cum zicea mama mea. Auziti cum ne invatau parintii nostri
fara scoala? Si noi credeam acestea deoarece ne invatasera sa credem in sfinti.
Si sa mai stim ceva despre lucrurile neasteptate din viata noastra. Mai ales noi care
suntem in putere. Am invatat sa planificam fara Dumnezeu:  vreau asta, vreau
aia… zici ca nu se poate sa se intampla ceva neasteptat in viata noastra.  Sfantul
Ioan Lampadistis ne invata si acest lucru. Va veni ora cand vom avea evenimente
neasteptate in viata noastra. Se vor schimba multe. Fie probleme de sanatate, fie
probleme economice sau ale copiilor nostri, fie un razboi, un cutremur sau o
inundatie, ceva ce poate sa se intample si nu era in gandurile noastre, in planurile
noastre si totusi Dumnezeu o ingaduie. Era oare in planurile Sfantului Ioan sa
orbeasca? Nu era… El se gandea ca se va casatori, nici macar nu se gandea ca va
deveni calugar. Si totusi, cand a venit ceva neasteptat care i-a schimbat planurile
pe care le avea despre el, s-a incredintat imbratisarii lui Hristos si I-a
zis: «Hristoase, fa-ma ce vrei Tu, unde vrei Tu, du-ma. Este de ajuns sa fiu cu
Tine. Deoarece Tu esti Viata vesnica!». Femeia mea, copii mei, bogatia mea, studiile
mele sunt viata mea temporala, cea de 80-100 de ani. Ce sa fac cu 80-100 de ani cand
moartea ma asteapta la cotitura?Asadar, trebuie cu totii sa fim gata de mari
evenimente neasteptate, caci se poate sa nu ne iasa planurile pe care le avem
pentru noi si pentru ai nostri. Si trebuie sa avem mai ales un Plan: cum ne vom uni cu
Sfintenia lui Dumnezeu, cum sa-L iubesc pe Hristos din tot sufletul meu, din toata puterea
mea si pe aproapele meu ca pe mine insumi (…) Deci si asta este necesar daca vreau
sa obtine sfintenia: sa invat sa iubesc. Si invat sa iubesc daca invat sa-l rabd pe
aproapele meu, daca invat sa traiesc impreuna cu fratele meu, daca invat sa iert
pe vecinul meu. (…)

22
Vedeti? Fiecare sfant are ceva sa ne dea: Inaintemergatorul – smerenia -, Sfantul Ioan
Teologul – iubirea de Dumnezeu si de aproapele -, sfantul Ioan Lampadistis –
rabdarea in dureri si sa nu avem planuri mari pentru noi insine. Singurul plan
trebuie sa fie cum sa castigam Viata Vesnica, acesta este marele plan. Uitati-va la
Ioan Lampadistis; lumea se uita la el si zicea:saracul fiul popii (ca era copil de preot) ce a
patit, baiat tanar si a orbit! Si il cainau asa. Si ii ziceau «sarmanul». Si totusi, acest
sarman, acest orb – pe care Dumnezeu a ingaduit sa orbeasca prin vrajitorie – s-a
folosit de orbirea sa ca de o cale spre sfintenie si ne invata si pe noi acest lucru:
ca trebuie sa fim mereu pregatiti si de evenimente neasteptate. Si vremea in care
traim are multe surprize, multe evenimente in afara programului. Asa imi spunea
un om al lui Dumnezeu care m-a vizitat de curand si care mi s-a marturisit, si trece prin
multe greutati, boli, probleme… I-am spus, ce i-am spus? ce zice toate lumea. Ai si tu
rabdare! Si roaga-L pe Hristos sa-ti dea rabdare. Si el mi-a raspuns: Duhovnicul meu,
parintele Sofronie din Essex, imi zicea o rugaciune – am spus-o si ieri –:
«Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor».
Deoarece, intr-adevar, epoca in care am intrat in care, vedeti, si natura se rascoala
impotriva pacatului dinauntrul nostru, ce se intampla? Se pierde rabdarea si
credinta din noi. Avem impresia ca avem credinta mare. Vine ceasul in care credinta
mamelor si parintilor nostri nu va ajunge, se va dovedi putina. Dar avem credinta
sfintilor. Si atunci trebuie sa ne rugam:«Hristoase, da-mi rabdarea si credinta
sfintilor». Credinta Inaintemergatorului, a Sfantului Iraclie care, aflat in mijlocul atator
pagani idololatri, nu s-a imputinat ci a tinut credinta apostolului Pavel, a apostolilor
Varnava si Marcu, si ne-a dat-o nou tuturor, credinta Sfantului Ioan Lampadistis. Si cand
vom avea aceasta credinta nu ne vom teme de nimic.
Vom avea nevoie de ea pentru urmatoarele zile, pentru urmatoarele luni. Si
deoarece avem aceasta bogatie, Dumnezeu nu ne va lasa. Ajunge ca noi sa urmam
rabdarea si credinta. La multi ani binecuvantati!”
Omilia MITROPOLITULUI CIPRIOT NEOFIT DE MORFOU la Inaltarea Sfintei
Cruci:“Cand ne rastignim prin pocainta trupul si sufletul, vom avea dreptul
la Inviere si ca persoane, si ca popor” . CEA MAI MARE PROBLEMA – NU CEA
POLITICA, CI LIPSA SMERENIEI SI A LUCRARII DE CURATIRE A INIMII (si audio –
gr.)
Predica din 13.09.2017 a Mitropolitului Neofit de Morfou pentru praznicul
Înălțării Sfintei Cruci:
PREACINSTITA CRUCE – ÎN SUFLET ȘI ÎN TRUP
(fragment tradus si transcris):

“(…) Orice Cruce este urmata de Inviere si orice Inviere este precedata de

Cruce. Aceasta mare taina a fost inceputa, a fost lucrata si ne-a fost descoperita noua de
catre Dumnezeul Treimic. Si este o taina care se repeta in viata oricarui crestin si in
viata popoarelor, mai ales a popoarelor crestin-ortodoxe. Ca Dumnezeu sa ne tina
smeriti in credinta ingaduie prin iconomie sa avem multe incercari si ca oameni,

23
si ca familii si ca natii. Si poporul nostru grec cunoaste foarte bine experienta multor
cruci dar si a multor invieri. (…)
Asa cum zice poetul nostru national, Solomos, despre Grecia: “Maica, mare la suflet, in
durere si in slava”, este foarte important sa avem, atat ca oameni, ca persoane, ca
natii si mai ales ca parinti, o inima larga. Si voi care sunteti parinti trupesti ai copiilor
si noi care suntem parintii duhovnicesti. Sa avem un suflet generos, sa nu fim
razbunatori, sa nu avem nesiguranta despre ceea ce suntem, sa fie inima noastra
plina de iubire si credinta si astfel, daca ai un suflet larg si nu suferi de ingustime a
inimii, aceasta marinimie se vadeste si in durere, si in slava.In durere ca sa nu te
ranesti, sa nu deznadajduiesti; cand esti refugiat sa nu crezi ca asta este situatia
finala a patriei tale, in boala sa nadajduiesti mereu intr-o minune si chiar daca minunea
se poate sa nu fie trupeasca, in cele din urma e posibil ca Hristos, aflandu-te tu in boala
trupeasca, sa te vindece de bolile sufletesti.
Dar Solomos zice si despre celalalt lucru: sa avem o inima mare si cand suntem in
slava, sa nu ne ingamfam, si sa stim ca cel ce se mareste pe sine va fi smerit. Si
cand ne gasim in momente grele, sa stim ca cel ce se smereste pe sine, va fi
inaltat. Toate aceste legi sunt legi duhovnicesti care provin din experienta
Crucii. Doar cel care traieste in acest fel poate sa se foloseasca de aceste invataturi in
viata sa de zi cu zi.
Vedeti azi? Exista multe certuri intre natii. Exista zvonuri de razboaie, exista
fenomene naturale neasteptate care par sa nu fie atat de naturale in cele din
urma; natii atotputernice care au uitat de atotputernicia Dumnezeului Treimic sunt
incercate si sunt ranite de aceasta neputinta a omului in fata mâniei lui Dumnezeu.
Toate acestea se intampla deoarecenu mai exista duhul smereniei in oameni. Dar nu
este atat de simplu: orisicat am predica noi, clericii, despre smerenie, daca ne gandim si
la situatia noastra, de popor aflat sub ocupatie si refugiat, a fost cauzata de
mandria pe care o aveam; am crezut ca suntem unici si astfel am fost
ingenuncheati si dusmanul nostru s-a folosit de aceasta slabiciune a noastra. Acesta este
adevarul despre situatia noastra. Deci, de multe ori cand ingaduie Dumnezeu caderi,
sa stiti ca acestea sunt precedate de stari de egoism si mandrie.
Asadar, daca dorim sa fim aproape de Invierea Mantuitorului, va trebui mai intai sa facem
o lucrare ca oameni, pe care Biserica noastra ne-o arata prin Sfintii sai. Sunt foarte uimit
de cum vrea Biserica sa sublinieze acesta mesaj, cum ne indeamna Biserica in imnologia sa
sa ne inchinam Preacinstitei Cruci, in ce Duh, cu ce gand in inima noastra sa ne
apropiem de ea. Ascultati ce spune Biserica: «Azi, noi, pacatosii, ne inchinam Tie cu
inmiita nevrednicie» – deci suntem constienti de aceasta neputinta a
noastra. «Invredniceste-ne sa ne inchinam Tie, Celui ce Te-ai invrednicit sa te
rastignesti pe Cruce; precum pe talharul din dreapta Ta l-ai invrednicit, Doamne,
pomeneste-ne si pe noi intru Imparatia Ta».
Vedeti? Sfantul Ioan Damaschin, cel care a scris acest imn, nu zice: ma inchin Tie,
Hristoase Cel rastignit, cu vrednicie, ci ma inchin cu nevrednicie,cu mii de pacate si
neputinte; Sfantul nu se compara pe sine cu niciun alt sfant al vremii sale; ci cu
cine se compara? Si cu cine se roaga sa aiba aceeasi milostivire si binecuvantare

24
de la Hristos? Cu talharul cel de-a dreapta Domnului. Vedeti, sfintii cauta cai sa se
smereasca si atunci cand se inchina Sfintei Cruci. Si nu se compara nici cu ingerii, nici cu
Maica Domnului, nici cu Inaintemergatorul, nici cu vreun alt cuvios al vremii, ci se compara
cu talharul care a facut atatea pacate si la sfarsitul vietii a zis un singur cuvant, un cuvant
al smereniei (Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!) si cu acest
cuvant a furat Imparatia lui Dumnezeu, viata vesnica. Dar ca sa putem fura viata
vesnica si sa putem sa avem dreptul la eliberarea tarii noastre, eliberare care
vine, va trebui sa cultivam cu totii, arhierei si preoti si voi, poporul lui Dumnezeu,
duhul smereniei in viata de zi cu zi. (…) Vrei sa afli cum vine smerenia lui Hristos in
inima ta? Cerceteaza Psaltirea, psalmul care spune: «inima infranta si smerita,
Dumnezeu nu o va urgisi».
Deci, daca vreti sa aveti inima infranta si smerita si sa aveti dreptul la slava si la mantuire,
va trebui sa faceti o lucrare de care avem cu totii nevoie: lucrarea pocaintei
zilnice. Deoarece in fiecare zi ceva rau facem, o patima lucreaza zilnic in noi fie cu
stiinta, fie cu nestiinta. Si aceste patimi care lucreaza in noi fac sa se agraveze
necontenit starea noastra pacatoasa.
Vrei sa traiesti aceasta pocainta cu infrangere si smerenie? Urmareste zilnic starea inimii
tale. Repet: sa urmarim inima noastra, ce dorinte are inima noastra, ce ganduri
are inima noastra, din inima se nasc curvii, hotii, crime, judecata aproapelui,
deznadejde, nemultumire. Toate aceste nemultumiri duc pana la divorturi. Si ziceam si in
alte dati: asa cum e azi societatea noastra, fara smerenie, fara pocainta, se va vedea ca
cea mai mare problema a Ciprului este lipsa smereniei in casnicie, nu problema
zonei ocupate, aceasta se va rezolva. Nu prin diplomatie, ci din conjunctura geo-
politica care va duce la un nou razboi mondial care a inceput déjà din Siria. Si
vedeti ca acum kurzii isi vor lua partea lor. Cea mai mare problema a Ciprului nu
este cea politica, sunt divorturile si ca nu am reusit sa insuflam cinstirea Sfintei
Cruci copiilor nostri si nepotilor nostri. Am avut alte preocupari, alte prioritati. Si
cinstirea Sfintei Cruci am lasat-o doar pt Paste si pt sarbatoarea din 14 septembrie.Este
doar un simbol care ne aminteste ceva, nu mai e o activitatea zilnica pe care sa o
practica, inlauntrul inimii noastre, urmarind dorintele murdare si pacatoase care
se nasc in inima si imediat ce vedem o dorinta care nu se potriveste cu poruncile
Domnului imediat sa ne rugam: «Iisuse Hristoase, miluieste-ne! Maica Domnului
acopera-ne! Mare numele Sfintei Treimi!» Si astfel sa facem cruce peste trupul si
peste sufletul nostru. Noi, de cele mai multe ori, ne inchinam doar trupeste. Nu si
peste sufletul nostru, peste inima noastra. Pentru ca nu vrem sa ne urmarim inima.
Deoarece poate nu am invatat de la un duhovnic aceasta lucrare a pocaintei, a inimii
infrante si smerite. Atunci cand omul ajunge la aceasta lucrare, se bucura de
Sfintele Taine si de Sfintele Sarbatori. Deoarece se bucura in noi inima noastra.
Inima noastra este centrul nostru, nu creierul, asa cum cred unii in Europa si prin
cine stie ce laboratoare. Inima este centrul omului si trebuie sa o urmarim, sa o
curatam, sa o luminam prin lumina Duhul Sfant, sa o sfintim prin harul Tatalui, al
Fiului si al Sfantului Duh. Si astfel vom avea parte de Sfanta Cruce. Si, astfel, cand ne

25
rastignim prin pocainta trupul si sufletul, vom avea dreptul la Inviere si ca
persoane, si ca popor.
Cum am mai zis, daca ne intereseaza situatia politica a tarii noastre nu avem decat sa
urmarim cu atentie evenimentele care se desfasoara in jurul nostru. Evenimentul care va
influenta Ciprul este cel care se va desfasura in luna septembrie (in care ne
gasim) cand incepe sa intre pe scena geopolitica din Orientul Mijlociu statul
kurd. Acest stat pe care il sustin americanii si evreii si de care se tem atat de tare
turcii si alte state din vecinatatea noastra.Acesta va fi cheia libertatii noastre. Dar
daca nu vom avea libertate in sufletele noastre, nu ne vom putea bucura de
eliberarea tarii noastre. Deoarece vom fi nemultumiti de vecin, de sotie. Si vom
vedea ca, de fapt, problema este inima noastra murdara care nu vrea sa se curete
de egoism. Si iarasi, cel ce se inalta, va fi smerit. De acea,  ca persoane si ca
popor trebuie sa ne inchinam cu smerenie Sfintei Cruci, constienti fiind ca o facem
cu nevrednicie. Si cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu. La multi ani
cu libertate si Zódiei (n.tr : sat aflat sub ocupatie turca) si inimii noastre!”
Fragment din predica mitropolitului de Morfou, Neofit, la sărbătoarea Marelui
Mucenic Artemonos din Solia, care a avut loc in biserica Maicii Domnului
Hriseleousa din Ákaki, regiunea metropolitană Morphou (7.10.2017).
“(… ) Si mi-a spus o sfanta gherontisa din Atena cu care tin legatura:
Sa spui tuturor oamenilor (ce va zic acum mi-a spus ieri) sa isi aleaga niste ore de
noapte cand se deschid “liniile directe” cu cerul (cum zicea si Sfantul Porfirie) si sa
facem rugaciune comuna, de grup. Cati pot sa faca de la zece seara…,de la zece.
Cati se culca mai tarziu, imi zice, …sa faca la miezul noptii, de la ora 12. Si cati
sunt mai puternici, spune, sa se scoale de la ora 3. Adica unii de la zece, unii de la
doisprezece iar cativa sa se roage la ora 3 dimineata.

Si sa zica, mi-a spus, urmatoarele rugaciuni, care sunt necesareca sa putem avea
inauntrul nostru informare sufleteasca,adica putere de la Duhul Sfant, despre toate
aceste evenimente care au inceput, iar disperarea care vine in lume sa nu aiba
putere asupra noastra, sa fuga de noi. Crestinii nu trebuie sa fie in frica si deznadejde!
Nu se poate!
Daca crestinii deznadajduiesc si se inspaimanta, ce sa mai spuna ateii saracii care
se afla cu atat mai mult sub influenta energiilor demonice si sa stiti ca noi trebuie
sa ne rugam si pentru ei.
Si mi-a spus gherontisa aceasta cu viata sfanta:

Prima rugaciune pe care trebuie sa o faca cu metanierul, orice fel de metanier, fie de 33 de
noduri, fie cu 50, fie cu 100. Un metanier sa spunem: «Doamne Iisuse Hristoase,
miluieste-ma pe mine pacatosul!». Un metanier sa spunem: «Doamne Iisuse
Hristoase, miluieste familia mea!». Pe al treilea metanier sa spunem: «Doamne
Iisuse Hristoase, miluieste tara mea!». Deoarece tara noastra este in pericol si
tarile tuturor ortodocsilor sunt in pericol. Si a patra rugaciune sa ziceti: «Doamne
Iisuse Hristoase, miluieste lumea Ta!»

26
Vedeti care sunt gradele? Cum zicem in Cipru: «ca pe o scara». «Una cate una, treapta cu
treapta» ne explica omul lui Dumnezeu cum sa ne rugam. Incepem de la noi insine,
apoi trecem la familia noastra, ne indreptam apoi catre familia noastra largita
care este tara noastra si apoi spunem: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste
lumea Ta”.
Si aceasta rugaciune, mi-a zis, cand se face de multa lume in acelasi timp, are o
foarte mare putere si distruge energiile si puterea ispititorului.
Si va zic, una din cele mai mari puteri ale ispititorului este sa conduca omul la
disperare, in teama, sa-i inspire ganduri ca nu-l iubeste nimeni, nu-l vrea nimeni,
la singuratate si in cele din urma sa-l conduca la sinucidere. Sau sa-l conduca sa faca
lucruri rele, pacate fie trupesti, fie sufletesti. Ajunge insa sa ne pocaim ca sa ne ierte
Hristos. Ajunge sa avem duhul Sfintilor. Acestia au facut multe, sa facem si noi cate
putin. Si sa incepem sa facem la aceste ore, aceste rugaciuni….”
(traducere de E.P. pentru Cuvantul ortodox – preluarea partiala este permisa;
preluareaintegrala – numai cu acordul nostru explicit)

Predica MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU cheama la CURATIREA INIMILOR

PRIN POCAINTA: “Problema nu sunt ceilalti, problema suntem NOI, pentru ca
ne-a slabit credinta, dragostea dintre noi si catre Hristos… TOTI VOM FI
SMERITI, si laicii si clericii, si politicienii, si oamenii simpli. Pentru ca
trebuie sa se intample planul lui Dumnezeu si nu al oamenilor”  (audio,
TRADUCERE)

27