Marele păcat al Europei

Predica Mitropolitului Neofit de Morfu,

la sărbătoarea Sfântului Iakov Tsalikis,
în biserica Panaghia Hrisokourdiliotissa,
22.11.2020
Traducere Laura Irina Mega

„Sfinții nu se roagă pentru sănătate. Pentru că știu că durerea smerește și sufletul. Scopul nostru
nu este sănătatea. Scopul nostru este smerenia, doar cu smerenie sufletul nostru este sănătos. Și dacă
în acești ultimi ani am trecut prin încercări, e în primul rând din cauza egoismului nostru, a purtării
negative, a corupției, a avorturilor multe, a nenumăratelor păcate împotriva firii, din cadrul și din
afara căsniciilor.

Sfinții lui Dumnezeu descoperă și spun nu doar profeții (că va avea loc un cutremur, sau un
război)… Cel mai important lucru pe care îl spun oamenii lui Dumnezeu este: care este cauza
acestor rele care vin? Și în Vechiul, și în Noul Testament! Sfinții întreabă: care sunt păcatele care au
atras mânia lui Dumnezeu, care îngăduie să ne smerim, să se netezească sufletele noastre, ori prin
boli, ori la nivel personal, național sau universal, cum e acum pandemia, sau prin diferite războaie
care vin, sau cutremure, sau alte probleme ale lumii înconjurătoare?

Părinții noștri, mamele noastre ne-au învățat că în asemenea clipe, în care vedem mânia lui
Dumnezeu pentru păcatele nenumărate pentru care nu ne-am pocăit, pe care nu putem să le iertăm,
nici să fim iertați pentru ele, să facem multe Liturghii! Ei nu încuiau bisericile, ca acum! Bisericile
erau deschise chiar și noaptea! Și lumea citea Psaltirea în biserici! Unul pleca, altul intra, chiar dacă
era unul singur, și citea din Psaltire! Dimineața veneau părintele și psaltul să facă Liturghie! În
fiecare zi! În fiecare zi! Așa înfruntau epidemia, moartea, războiul, cutremurele.

Acum am devenit europeni!

Marele păcat al Europei, al Europei atee, este că așază rațiunea deasupra credinței!Marele păcat
al Europei, pe care îl fac și unii neogreci este că așază rațiunea deasupra credinței! Pe când
ortodoxul face altfel: pune deasupra tuturor credința! Credința cea adevărată, încrederea în
Dumnezeul Întreit, în Maica Domnului și în Sfinți! Folosește și rațiunea, dar cu discernământ, nu o
îndumnezeiește; nu închide bisericile, deschide bisericile; nu împuținează rugăciunea, ci o sporește;
nu împuținează postul, sporește postul, multe, multe paraclise și Psaltirea!

Am spus-o și în alte locuri ale eparhiei noastre, să găsiți fiecare în satul unde locuiți zece oameni,
pe care să îi puneți să citească zilnic câte două catisme din Psaltire. Să spui: Dimitra, tu să citești
prima și a doua catismă, Panaiotis, tu a treia și a patra, Vasillis, a cincea și a șasea. Așa o să citiți în
satul vostru, într-o zi, Psaltirea. Spuneau Sfinții Iakov Tasllikis și Paisie că locul în care se citește în
fiecare zi Psaltirea devine fortăreață duhovniceasă. Și Liturghii. Slavă lui Dumnezeu că preoții și
psalții noștri vor să le facă. Dar avem nevoie și de Psaltire! Să fiți recrutați, fără să vă lăudați că
faceți parte din cei zece, să nu știe drepta ce face stânga! Zece oameni ascunși, rugându-se
Domnului, citind cele 20 de catisme din Psaltire. Este cea mai puternică rugăciune pe care o are
Biserica!

Un alt lucru pe care îl făceau bătrânii noștri era să scoată icoanele și sfintele moaște în litanii
[procesiuni]. De ce? Ca să se sfințească aerul! Dacă ne întreabă de ce faceți litanii, care acum sunt
interzise? Ca să se sfințească aerul! Pentru că păcatele noastre au murdărit aerul și atmosfera! De
asta vă rog acum, cei care doriți, să scoateți icoana Maicii Domnului Hrisokourdaliotissa, împreună

1
cu moaștele Cuviosului David din Evvia, gheronda cel iubit al Cuviosului Iakov Tsalikkis, ca să se
sfințească aerul, pădurile noastre, satele noastre, să facem această litanie!”
***

Extras din predica Mitropolitului Neofit de Morfou în seara sărbătorii Intrării în Biserică a
Maicii Domnului, 20 nov. 2020:

(traducere de E. P.)

„Ani binecuvantati sa aveti! Maica Domnului sa ne pazeasca pe toti, sa ne fie tuturor exemplu prin
marea si minunata sa grabnica dorire de a intra in Sfanta Sfintelor de la varsta de 3 ani, ca sa se
pregateasca astfel sa poarte in pantecele sau pe Fiul lui Dumnezeu, pe Hristos, Domnul nostru.

Nu voi spune cuvinte multe in seara aceasta, aproape ca nu as vrea sa vorbesc deloc. Mi-a placut
foarte mult vecernia din aceasta seara, asa cum au cantat-o psaltii si arhidiaconul nostru, mi-a placut
Imnul de slava pentru Maica Domnului. Sa stiti ca toate aceste cantari care le cantam in Biserica au
fost scrise de oameni sfinti. Asta am auzit-o de la Sfantul Iacov Tsalikis, care a trecut la Domnul pe
21 noiembrie 1991. Imi amintesc cum, intr-un an, canta impreuna cu doctorul sau, Niko, din Volos.
Noi eram mai tineri pe vremea aceea, ajutam si noi cat puteam la Psaltire. Dar doctorul, om invatat,
stia foarte bine sa psalmodieze, de asemenea si Gheron Iacov avea voce buna. Si cum cantam, un
vers din Catavasiile Invierii i-a atras atentia doctorului, care s-a intors si i-a zis admirativ parintelui
sau duhovnicesc: “Gheronda, ce oameni erau acestia care au scris asemenea cuvinte, cu asemenea
profunzime duhovniceasca!” Sfantul Iacov a zambit atunci si i-a spus doctorului: “Mai, Nico, eu
stiam ca esti om destept! Tu crezi ca toate acestea au fost scrise de oameni? Este cu putinta ca niste
oameni sa poata scrie astfel de cantari?” “Pai cine le-a compus? Scrie si in carti: Cantarea lui Ioan
Damaschinul, Teofan Poetul, Iosif Imnograful, Roman Melodul.“ Toti acestia sa stiti ca sunt Sfinti.
“Da, copile, i-a raspuns Gheronda Iacov. Sfintii le-au scris, sfinti care erau si oameni invatati. Dar ei
nu le-au scris singuri. Langa acestia trimitea Insusi Hristos un Inger care sa ii indrume si sa ii
inspire. Si cum faceau o mica greseala, ii spuneau Ingerii Sfantului Ioan Damaschin: “Parinte Ioan,
aici ai gresit. Corecteaza!”. Erau, asadar, sub indrumarea Ingerilor. Nu doar sub indrumarea si
luminarea Sfantului Duh, pe Care Il aveau inlauntrul lor, ci si sub indrumarea Ingerului pe care il
aveau langa ei, pe care il vedeau si cu care vorbeau.” Se intoarce si ne spune: “Iata, copiii mei dragi,
asa cum ii vorbesc eu Sfantului David, asa cum vad cateodata Ingerii cand slujesc Sfanta Liturghie,
asa si ei ii vedeau pe Ingeri.” (…)

Spune poetul in aceasta cantare de lauda un cuvant care este de mare actualitate astazi, cu epidemia
prin care trecem, cu razboaiele care vor veni, si altele multe pe care le profetesc oamenii lui
Dumnezeu, un cuvant care ne invata sa ne indreptam nadejdea catre Maica Domnului, catre Maica
Milei si sa ii spunem: “Nepatata, neintinata, fara prihana, ceea ce esti slavita in Cer si pe pamant…”
Maica Domnului este fara de pata, fara de pacat si la suflet si la trup. Si cantarea spune aceste
cuvinte foarte, foarte importante pentru vremurile noastre: “Mantuieste neamul nostru!”. De ce sa
mantuiasca neamul nostru? Pentru ca noi suntem din acelasi neam cu Maica Domnului, suntem cu
totii oameni. Aceasta este cea care i-a daruit lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu nu avea: trupul sau
si sangiurile sale. Trupul Maicii s-a unit cu Duhul Sfant si astfel S-a intrupat a Doua Persoana a
Sfintei Treimi, Domnul nostru, Iisus Hristos, si a devenit Om-Dumnezeu, astfel ca noi sa putem
acum sa ne impartasim cu El, sa Il bem si sa Il mancam in Sfanta Impartasanie. Sa primim lumina
Sa cand ne rugam cu smerenie, cu durere, sa Ii cerem ajutor atunci cand viata noastra este in pericol
– fie viata noastra pamanteasca, fie viata noastra cea vesnica. Ceva ce uitam prea des, mai ales in
aceste zile ale coronavirusului. Ne gandim ca avem viata doar aici, pe pamant. Pe cand viata noastra
cea mai importanta nu este pe pamant. Chiar daca am trai 100 de ani, ce sunt acestia in fata

2
vesniciei? O picatura. Mai ales daca va ganditi ca moartea dureaza doua secunde, cat este nevoie ca
sa treci peste un mic pod. Dupa aceea, sufletul continua sa traiasca si sa vada ingeri. Dar daca merge
in iad, insa, va vedea demoni, daca va merge in rai va vedea pe Sfinti. Pe Sfantul Ioachim si Ana, pe
Sfantul Zaharia. Toti Sfintii pe care i-ati chemat in rugaciune cat traiati pe pamant vor veni in fata
voastra ca sa va intampine si sa ii cunoasteti, toti. Ganditi-va ce lucru mare! Toate rudele voastre,
toti prietenii vostri care au ajuns in rai vor veni in fata voastra ca sa va imbratiseze. Asadar, cealalta
viata este mult mai valoroasa decat cea de acum, dar de felul in care ne purtam acum, in aceasta
viata, depinde cum petrecem viata noastra vesnica.

Asadar, acum dam examene, fie ca sunt epidemii, fie ca vom fi obligati sa ne refugiem, fie ca ne
imbolnavim, fie ca suntem sanatosi, dam examene. Dam examene in fata Iubirii, despre cum am
invatat sa iertam, sa rabdam, sa ne smerim in fata celorlalti, sa ne pocaim. Acesta este cel mai mare
lucru dintre toate. Sa nu pacatuim este cu neputinta, pacatul este in sangele nostru. (…) Biserica ne
invata cum sa scoatem pacatul dinlauntrul nostru. (…) Noi suntem parinti, trebuie sa ii invatam pe
copiii nostri sa faca pocainta. A pacatui este ceva firesc, toata lumea face pacate. Si daca nu vreti,
tot veti face, pentru ca toti suntem cazuti. Dar trebuie sa invatati sa faceti pocainta. Aceasta este
invatatura Bisericii, aceasta este lectia parintilor nostri.

De aceea Maica Domnului a intrat in Sfanta Sfintelor, ca sa se pregateasca pentru acest mare
eveniment care este Nasterea Domnului. Parintii spun ca Nasterea Domnului de catre Maica
Domnului reprezinta o a Doua Facere.

Cata valoare a avut Cuvantul lui Dumnezeu cand a zis: “Sa fie lumina!”, sa se faca pamantul si sa se
faca taria si s-au facut Cerurile si pamantul, tot atat de mult valoreaza momentul cand Sfantul Duh
S-a pogorat peste preacuratul templu al trupului Maicii Domnului. Astfel s-a innoit intreaga fire.
Toata creatia a primit un nou sens, si un Doctor Care sa ne vindece de patimile si greselile noastre,
si cateodata si de bolile trupului nostru. (…) Nu toti se vindeca trupeste, cei pe care Domnul vrea sa
ii urce cu “ascensorul”, ii ia la El.

I-am zis odata unui profesor, in gluma: “Si tu esti asa nesocotit ca mine, unde iti este masca? De ce
nu o porti?” Ma intreaba: ”Va este teama si Inaltpreasfintiei voastre?” “Nu sunt si eu om?” Mi-a zis:
”De ce sa se teama Ierarhii? Si jos e viata, si sus e Viata.” Ce cuvant frumos! Problema este cand
vine ora sa luam “ascensorul”, unde vom merge, la subsol sau la un etaj mai de sus, unde sa ne
ajunga lumina Sfintei Treimi?

De aceea a intrat Maica Domnului in Biserica. De aceea ea este mantuirea neamului nostru.

Vreau sa il rog pe Parintele Varnava ceva. Tot acest cuvant l-am facut Parinte, ca sa iti incredintez
sfintiei tale o mica si frumoasa cruce. Trebuie sa gasesti in mijlocul turmei tale, din cele doua sate
pe care le pastoresti, (…) asa cum le-am spus si celorlalti parinti, zece oameni care iubesc
rugaciunea. Nadajduiesc sa gasesti zece. Si pentru ca pe tine te iubesc oamenii si din alte sate poate
gasesti si din alte locuri. Acesti zece oameni trebuie sa faca ceea ce fac si credinciosii din Mani, din
Akaki, Peristeri, Astromeriti, Ipotami. Vreau sa faceti si voi acest lucru. In toate satele le-am spus la
fel. Pana va veni pacea in lume, si nu ma refer doar pana cand va inceta boala – stii cand va veni
pacea, atunci cand va inceta al treilea razboi mondial, care deja a inceput.

[…]

Asadar, Parinte Varnava, acestia zece trebuie sa faca aceasta lucrare: le vei da fiecaruia cate o
Psaltire, psalmii lui David, stramosul Maicii Domnului. El a scris 150 de Psalmi impartiti in 20 de

3
Catisme. Cei zece crestini vor citi in fiecare zi toata Psaltirea. Sa le imparti fiecaruia: Dimitrie
citeste prima si a doua catisma, Gheorghe va citi a treia si a patra, Ana va citi a cincea si a sasea,
pana la a douazecea Catisma. Daca vor citi asa in ficare zi, pentru fiecare crestin rugaciunea va dura
15-20 minute, nu mai mult. La sfarsit sa pomeniti si nume, de vii si de morti. Aceasta lucrarea te rog
sa o inveti sa o faca zece oameni. Si le vei spune sa citeasca la orice ora din zi pot. Daca obosesc si
nu mai pot sa o faca, sa iti spuna ca sa gasesti altii sa citeasca in locul lor. Aceasta va fi cea mai
puternica paza in fata bolilor, a razboiului, a fricii, a nelinistii fata de ce se intampla acum si cele ce
vor urma in curand, si care vor fi mult mai grele decat ce traim acum.

Asadar, noi nu trebuie sa facem analize sociale, este plin internetul de asa ceva. Noi trebuie sa
folosim armele crestinilor. Armele crestinilor sunt postul, rugaciunea, Sfanta Impartasanie si
pocainta. Zice Dumnezeu: Daca in fiecare loc gasesc zece oameni (n.tr.: care sa lupte), Eu Imi voi
face lucrarea Mea. Tu poti gasi zece, stiu ce spun. Gaseste-i pe acestia zece si daca vei gasi si
douazeci sa ii organizezi si pe ei. Dar sa fie responsabili si sa nu vorbeasca in stanga si dreapta.
Faptele cele bune, intru Domnul, se fac in ascuns, fara orgolii. In tacere, smerenie si simplitate. Va
rog sa faceti aceasta si veti avea mare binecuvantare in toate satele unde aceasta rugaciune se va
lucra.

Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin!”