Acatistul Sfantului Cuvios Parinte Sofronie

Saharov, ucenicul Sfantului Siluan Athonitul

(11 iulie)

1
Condacul 1
Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, văzând că
încă din tinereţe ai cunoscut o încordată căutare
lăuntrică (cum poate omul dobândi veşnicia?) ţi-a
dat să trăieşti o dumnezeiască cercetare, care ţi-a
schimbat toată viaţa. Bucură-te, cuvioase părinte
Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea
desăvârşirii.

Icosul 1
Insetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura şi te-ai
retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai pe Hristos
mai adevărat. Şi din pronia lui Dumnezeu,
întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a produs un
eveniment istoric care avea să influenţeze întreaga
noastră epocă.
Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din
Moscova;
Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pictura;
Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;
Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vremelnice;
Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pentru
Hristos;
Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru suflet
de folos;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

2
Condacul 2
De la marele tău povăţuitor, tu ai moştenit şi marea
învăţătură despre cum se naşte cuvântul
duhovnicesc. Şi te-ai silit toată viaţa să urmezi
Mântuitorului Carele n-a grăit cuvinte deşarte. Ajută-
ne să-I urmăm şi noi şi să zicem : Aliluia.

Icosul 2
După moartea Sfântului Siluan ai cerut
blagoslovenie să te retragi în pustie, dar toţi călugării
ţi s-au împotrivit, şi abia după mult timp ai primit
dorita blagoslovenie. Şi ajungând duhovnic la
mănăstirea Sfântul Pavel, îi povăţuiai neîncetat pe
călugări pe calea spre desăvârşire.
Bucură-te, părinte cel care ai învăţat că duhovnicul
trebuie să simtă ritmul lumii lăuntrice al fiecărui om
ce vine către el;
Bucură-te, slujitorule al Celui ce S-a jertfit ca un
miel;
Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Duhul lui
Dumnezeu să te povăţuiască, dând cuvântul cel de
trebuinţă fiecăruia;
Bucură-te, părinte, cel care cerşeai de la Dumnezeu
ajutor ca să nu greşeşti, căci îţi recunoşteai
nedesăvârşirea;
Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Domnul să te
păzească în căile adevăratei voii Sale;
Bucură-te, părinte, cel care cereai de la Domnul să-ţi
3
insufle cuvinte folositoare şi fraţilor mântuitoare;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 3
Văzând cum grija mai-marilor mănăstirilor era
îndreptată spre organizarea practică a vieţii
înţelegeai cât de însetaţi erau vieţuitorii mănăstirilor
de cuvânt duhovnicesc. Şi te rugai pentru fiecare
suflet în parte în ceasul convorbirii cu el, să-ţi
descopere Dumnezeu care este gândul Lui şi chiar
cuvintele Lui pentru acel sărman suflet, ca el să se
ridice şi să cânte: Aliluia.

Icosul 3
Cu fiecare din cei ce veneau la tine tu te purtai cu
cea mai mare luare aminte şi grijă, iar ei îţi
răsplăteau aceasta cu adâncă recunoştinţă. Tu
cunoşteai nevoile duhovniceşti ale oamenilor chiar şi
fără ca ei să vorbească despre ele.
Bucură-te, cel care încercai să-ţi ţii auzul minţii către
inimă pentru a prinde gândul lui Dumnezeu pentru
fiecare în parte;
Bucură-te, părinte, cel care erai cuprins de nesfârşită
dragoste;
Bucură-te, părinte, cel care erai căutat pentru sfat
duhovnicesc şi pentru sprijin;

4
Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat că din cauza
mândriei noastre inima ne e întunecată şi plină de
venin;
Bucură-te, părinte, cel care ai încercat să ne înveţi
despre dragostea desăvârşită;
Bucură-te, părinte, cel care ştiai că propovăduirea
desăvârşirii în lumea decăzută este cu neputinţă;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 4
Ajuns în Europa, în jurul tău, părinte, a început să se
strângă o obşte monahală. Şi căutând loc potrivit
unde să ridici o mănăstire, ai fost primit în Anglia,
deşi nu prea înţelegeau ei folosul monahului pentru
societate, căci nu ştiau să cânte: Aliluia.

Icosul 4
Incă dintru început tu foarte mult timp ai investit în
cuvântările cu fraţii. Şi de multe ori începând cuvânt
de învăţătură, stăteaţi cu toţii ceasuri în şir şi tot nu
se epuiza cuvântul.
Bucură-te, izvor de înţelepciune;
Bucură-te, comoară de sfaturi bune;
Bucură-te, părinte, cel care te-ai jertfit pentru
ucenicii tăi;

5
Bucură-te, păstorule blând şi iubitor de oi;
Bucură-te, părinte, cel care îi învăţai pe cei slabi
mustrându-i pe cei tari;
Bucură-te, părinte, cel care te-ai silit şi nevoit chiar
şi pământul înţelenit al unor inimi să-l ari;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 5
Prin cuvântul tău viaţa chinoviei Sfântului Ioan
botezătorul din Essex se sfinţea, şi orice lucrare cât
de mică dobândea o însemnătate de dimensiuni
cosmice. În viaţa de obşte tu vedeai mai presus de
toate chipul fiinţării Dumnezeieşti după asemănarea
Sfintei Treimi, Căreia se cuvine cântarea: Aliluia.

Icosul 5
Dragostea reciprocă este cuprinsul vieţii Fiecăruia
dintre Cele Trei Ipostasuri Dumnezeieşti. Prin
urmare, dragostea şi unimea frăţimii deveniseră tema
de căpetenie a cuvântărilor tale. Şi mereu repetai
cuvântul Domnului care zice ,,toţi una să fie; precum
Tu, Părinte, întru Mine, şi Eu întru Tine, … şi aceştia
întru Noi una să fie ’’ .
Bucură-te, cel care ai insistat foarte mult pentru
unimea obştii;

6
Bucură-te, cel care în rugăciune depăşeai hotarele
firii;
Bucură-te, cel care ai văzut lumina necreată;
Bucură-te, cel care ţi-ai păstrat inima curată şi
nevinovată;
Bucură-te, cel care ne-ai învăţat că toată atenţia
trebuie să ne-o punem în a trece ziua fără de păcat;
Bucură-te, cel care aminteai mereu că trebuie să ne
rugăm neîncetat;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 6
In cuvântările tale se poate simţi cu deosebită putere
cât de strâns era legată viziunea ta dogmatică cu
întregul proces al vieţii duhovniceşti lăuntrice.
Dogmele Bisericii aveau o legătură reală şi directă
cu cele de zi cu zi ale mănăstirii, cu ultimele
mărunţişuri ale vieţii zilnice a fiecărui monah.
Monahul trebuie să stea cu mintea aţintită la
Dumnezeu chiar şi când face cele mai banale
activităţi zilnice. El neîncetat trebuie să cânte:
Aliluia.

Icosul 6
Theologia devenise starea ta şi te rugai ca
Dumnezeu să împărtăşească şi celorlalţi starea ta.
Gnoseologia noastră este calea către adevărata
7
cunoaştere a adevăratului Dumnezeu – theologia ca
stare a duhului nostru care trăieşte necontenit în
Dumnezeu – Duhul Sfânt.
Bucură-te, părinte, cel care te grăbeai înainte de
moarte să transmiţi totul ucenicilor tăi;
Bucură-te, părinte, cel care îi umpleai cu energie
sfinţitoare dumnezeiască pe toţi ucenicii tăi;
Bucură-te, părinte, cel care trăiai o pocăinţă
mistuitoare;
Bucură-te, suflet plin de bărbăţie şi nădejde tare;
Bucură-te, părinte, cel care îndemnai ca cel ajuns la
marginea deznădăjduirii să bea o ceaşcă de ceai;
Bucură-te, părinte, cel care mereu în mila Domnului
nădăjduiai;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 7
Nu te pregăteai aproape niciodată pentru a ţine
cuvânt fraţilor, ci te rugai ca să-ţi dea Domnul
cuvânt de învăţătură. Şi chiar şi când erai pe
jumătate bolnav şi pe jumătate orb, gârbovit de
bătrâneţe, dragostea faţă de ucenicii tăi te ajuta ca să
treci peste neputinţa ta, pentru a-i folosi pe cei care
cântau Domnului: Aliluia.

Icosul 7

8
Tu te purtai firesc şi simplu, vorbeai rar şi ca din
inimă. Dar avântul rugăciunii fierbinţi către
Dumnezeu, prin cuvântul tău, cuprindea pe cei de
faţă şi le înălţa cugetul în acea lume unde realităţile
dumnezeieşti se contemplează ca ceva vădit.
Bucură-te, părinte, cel care însetai să-i vezi pe
ucenici bucurându-se de ‚‚toată plinirea
Dumnezeirii’’;
Bucură-te, părinte, cel care slăveai pe Domnul
văzând eliberarea sufletelor de mrejele înşelăciunii;
Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai că pocăinţa
adâncă este foc care mistuie tot ce e necurat în om;
Bucură-te, părinte, cel care plângeai pentru tot
Adamul, pentru întregul Om;
Bucură-te, părinte, cel care prin pomenirea lui
Dumnezeu îţi sfinţeai toată lucrarea şi cuvântul;
Bucură-te, părinte, cel care ne povăţuiai cum să
facem ca viaţa de zi cu zi să devină o necontenită
împărtăşire cu Domnul;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 8
Tu învăţai că singurul început şi temei al vieţii
duhovniceşti este pocăinţa. Şi când te afundai cu
întreaga ta fiinţă în acel iad dureros al pocăinţei, se
pogora asupra ta harul Sfântului Duh şi te ridica în
ţărmul Dumnezeieştii vieţi. De acest har se umplea
9
fiecare cuvânt al tău, fiecare mişcare a sufletului şi a
inimii tale. Toate manifestările din viaţa zilnică, până
la cele mai mici amănunte, purtau pecetea curatei
contemplări a Adevărului. Inima ta cânta: Aliluia.

Icosul 8
Drumul nerătăcit către contemplare şi dumnezeiasca
dragoste este unul singur: pocăinţa. Iar ultima culme
a vederii lui Dumnezeu este atunci când omul întreg
se adânceşte în Dumnezeu şi Lumina cea necreată
umple întreaga sa fiinţă: şi duhul şi sufletul, şi până
şi trupul. Dragostea, de acum nepământească,
cuprinde în întregime sufletul şi înclină omul spre
rugăciunea pentru întreaga lume, pentru toţi oamenii,
pentru întreg Adamul.
Bucură-te, înfocat propovăduitor al pocăinţei;
Bucură-te, părinte, cel care mereu te afundai în
contemplaţie;
Bucură-te, părinte cel care învăţai că adevărata cale
spre cer trece prin iad;
Bucură-te, rugătorule pentru lume prin care toate
cursele vrăjmaşilor cad;
Bucură-te, cel care învăţai că scârbele sunt pecetea
alegerii de către Dumnezeu;
Bucură-te, cel care îndemnai să primim necazurile şi
scârbele cu bucurie şi mulţumire, oricât ne-ar fi de
greu;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
10
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 9
Suferinţele preschimbă omul, asemănându-l Fiului
Celui Unul – născut, Carele însuşi a suferit până la
moarte. Suferinţele aduc un rod atât de măreţ, încât,
dacă am fi noi ceva mai înţelegători, nu am mai dori
nicidecum ‚‚a ne pogorî de pe cruce’’, ci am cânta:
Aliluia.

Icosul 9
Durerile sunt de neocolit pentru a primi
Dumnezeieştile dăruiri. Dacă ne apropiem de
pristolul lui Dumnezeu zdrobiţi până la capăt sub
povara scârbelor, de vom adăuga acestora şi propria
noastră zdrobire lăuntrică şi pocăinţă, necruţându-ne
pe noi, atunci fără îndoială, dumnezeiasca lumină ne
va adumbri.
Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat să cerem
ajutorul lui Dumnezeu pentru a răbda suferinţele şi
necazurile;
Bucură-te, părinte, cel care ne îndemnai să nu cerem
izbăvirea de ele;
Bucură-te, părinte, cel care ne încurajai că Domnul
pogoară mila Sa peste cei care rabdă scârbe pentru
El;
Bucură-te, părinte, cel care din proprie experienţă

11
ştiai că crucea devine negrăit de dulce când sufletul e
cercetat de El;
Bucură-te, părinte, cel care ziceai că adevărata
veşnică proslăvire nu e decât cruce, ocări, defăimări,
sărăcie, dureri, poate chiar moarte;
Bucură-te, părinte, cel care ne asigurai că este cu
neputinţă a se mântui omul fără durere;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 10
Pomenirea morţii învaţă adevărata rugăciune.
Pomenirea morţii umple sufletul de o sfântă frică şi
de trezvie care nu îi mai îngăduie omului să
greşească. Pomenirea morţii aduce adevărata
pocăinţă. Iar printre lacrimi sufletul strigă: Aliluia.

Icosul 10
Să ne gândim la propria moarte, să contemplăm la
Dreptul Judecător, să ne temem de înfricoşătoarea
Judecată, să ne gândim cu cutremur care va fi soarta
noastră având în vedere mulţimea păcatelor. Să
înţelegem că suntem vrednici de iad, dar să
nădăjduim în mila Domnului, Carele S-a răstignit ca
să mântuiască tot Omul.
Bucură-te, părinte, cel care ai învăţat de la sfântul
Siluan că trebuie să ne ţinem mintea în iad, dar să nu

12
deznădăjduim;
Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai că dacă ne
pocăim nici un păcat nu ne poate despărţii de
Domnul pe care Îl iubim;
Bucură-te, părinte, cel care ne-ai ajutat ca prin
pomenirea morţii să nu mai irosim nici o clipă de
viaţă;
Bucură-te, părinte, cel care ne-ai povăţuit să nu
deznădăjduim, căci demonul pentru aceasta îşi dă
întreaga silinţă;
Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai să ne păzim
mintea de şoaptele celui viclean;
Bucură-te, părinte, cel care insistai să ardem cu
Numele Domnului toate mrejele celui tiran;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 11
Inceputul vieţii duhovniceşti este începutul luptei cu
păcatul, cu patimile. A birui patimile este lucrarea
cea mai grea, însă această biruinţă este şi cea mai
mare dintre toate. Patimile se biruiesc printr-o lungă,
încrâncenată luptă, grea şi neîntreruptă, zi şi noapte,
cu împreună lucrarea harului. Fără har n-am putea
nici măcar să zicem: Aliluia.

Icosul 11

13
Patimile întunecă mintea, patimile răcesc inima,
patimile ne taie îndrăzneala spre Dumnezeu, patimile
întunecă chipul lui Dumnezeu din om. Este de
neapărată trebuinţă să ne curăţim mintea şi inima şi
întreg sufletul nostru.
Bucură-te, părinte, cel care ai luptat cu patimile până
la sânge;
Bucură-te, părinte, cel care ziceai că lepădarea de
sine în fiecare clipă este cea mai grea cruce;
Bucură-te, părinte, cel care ai biruit pe omul cel
vechi;
Bucură-te, părinte, cel care te-ai făcut rob al lui
Dumnezeu în veci;
Bucură-te, părinte, cel care ai zdrobit jugul
păcatului;
Bucură-te, părinte, cel care te-ai dezbrăcat de voia
proprie şi te-ai predat Domnului;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 12
Tu te-ai ostenit să ne transmiţi nouă toată învăţătura
pe care ai primit-o de la duhovnicescul tău părinte,
sfântul Siluan. Şi după o viaţă cuvioasă de 98 de ani,
cu bucurie ţi-ai dat sufletul în mâinile Domnului
celui iubit. Iar acum te veseleşti cu toţi îngerii şi toţi
sfinţii cântând: Aliluia.

14
Icosul 12
Domnul îţi descoperise vremea adormirii tale şi, mai
înainte de a pleca, tu ţi-ai mângâiat ucenicii şi le-ai
zis ‚‚după ieşirea mea cea după trup noi nu ne
despărţim’’
Bucură-te, vas ales al Domnului;
Bucură-te, rugătorule neîncetat pentru mântuirea
Omului;
Bucură-te, mijlocitorul nostru cel neobosit;
Bucură-te, ajutătorul nostru cel neclintit;
Bucură-te, părinte, care ne-ai povăţuit cu mare
dragoste;
Bucură-te, părinte, care nu ne uiţi nici după moarte;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 13
O, Sfinte Preacuvioase Părinte Sofronie, tu ne-ai
povăţuit şi prin cuvinte de folos şi prin pilda vieţii
tale, încercând să ne areţi calea spre desăvârşire.
Ajută-ne prin rugăciunile tale să nu fie zadarnice
ostenelile tale, ci însutit roditoare, şi, urmând ţie,
veşnic să cântăm împreună cu tine: Aliluia. (Acest
Condac se spune de trei ori)

Icosul 1
Insetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura şi te-ai
15
retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai pe Hristos
mai adevărat. Şi din pronia lui Dumnezeu,
întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a produs un
eveniment istoric care avea să influenţeze întreaga
noastră epocă.
Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din
Moscova;
Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pictura;
Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;
Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vremelnice;
Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pentru
Hristos;
Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru suflet
de folos;
Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule
povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 1
Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, văzând că
încă din tinereţe ai cunoscut o încordată căutare
lăuntrică (cum poate omul dobândi veşnicia?) ţi-a
dat să trăieşti o dumnezeiască cercetare, care ţi-a
schimbat toată viaţa. Bucură-te, cuvioase părinte
Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea
desăvârşirii.

Rugaciune:
Cuvioase părinte Sofronie, ajută-ne pe noi cu
16
rugăciunile tale să trăim în dragoste şi în frică de
Dumnezeu. Ajută-ne să petrecem în trezvie şi în
rugăciune neîncetată. Ajută-ne să dobândim
rugăciunea cea adevărată. Ajută-ne să ne curăţim
ochii sufletului ca să ajungem la vederea lui
Dumnezeu. Ajută-ne să trăim în pocăinţă şi în luptă
cu păcatul, având pururi pomenirea morţii înaintea
noastră. Ajută-ne să biruim mândria din noi şi să ne
lepădăm desăvârşit de voile şi poftele noastre. Ajută-
ne să trăim în pace, unire şi dragoste cu toţi oamenii,
ca să fim una, după modelul Sfintei Treimi. Ajută-ne,
părinte sfinte, să punem început bun şi să ne
mântuim. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea
nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce
eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără
de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune,
pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi. Amin.

17