Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dumnezeu (4 mai)
(4 mai)
Condacele şi Icoasele
1
Condacul 1:
Icosul 1:
2
Bucură-te, cel singur şi plin de simplitate, care ai cutremurat pe
demoni şi înspăimânţi pe oameni prin măreţia smereniei tale;
Condacul al 2-lea :
Icosul al 2-lea :
Însă ai fost luat din casa ta şi de lângă familia ta, şi de lângă elevii
tăi, Prea Cuvioase, şi pentru credinţa în Domnul ai fost purtat prin
cele mai crunte închisori ale României, unde ţi-ai încordat firea în
rugăciune neîncetată şi în mare răbdare, sfinţindu-te şi umplându-te
de lumina lui Dumnezeu din destul, stând zile în şir întru slava Sa, ca
unii din cei mai mari Sfinţi ai lui Dumnezeu, îngrozind pe demoni şi
făcând binevoitori chiar şi pe cei care te torturau. În mijlocul morţii
şi a desfigurării umane de nedescris, tu ai câştigat îndrăzneală la
Dumnezeu, şi cu Sfinţii şi Îngerii te rugai, primind descoperiri şi
luminări nenumărate, o, lumină strălucitoare, pentru care te fericim
pe tine cu credinţă:
3
Bucură-te, isihastul zecilor de mii de rugăciuni zilnice şi nevoitorul
cel plin de iubire pentru oameni;
Condacul al 3-lea :
Icosul al 3-lea:
4
De multe vedenii te-a învrednicit Domnul, Prea cinstite Părinte, şi
despre ele ai vorbit cu smerenie, numai celor care înţelegeau cât de
puţin cele ale lui Dumnezeu, căci doreai să transmiţi harul lui
Dumnezeu, numai celor care îţi vor urma calea ta şi se vor bucura de
harul revărsat în fiinţa ta de la Dumnezeu. Şi ai aşteptat ca un
Mucenic al răbdării 70 de ani, până ce Domnul ţi-a adus ţie fiu, la
bătrâneţile tale cele cuvioase, fiu duhovnicesc, căruia să-i dai cu
mâinile tale, hrană din fagurele cel de sus, de la Dulcele nostru
Stăpân şi să te îndulceşti cu el împărăteşte, celui de o inimă cu tine,
şi care s-a plecat ţie până la pământ cu toată fiinţa lui şi ţi-a cântat ţie
cu cutremur:
Bucură-te, care m-ai făcut să văd cu rugăciunea ta, cele ale lui
Dumnezeu şi să simt mereu, cum harul lui Dumnezeu se revarsă prea
frumos dintru tine;
5
Bucură-te, izvorule de rugăciune pentru întreaga lume!
Condacul al 4-lea:
Icosul al 4-lea:
6
Bucură-te, cel ce ajuţi pe cei din primejdii şi descoperi pe cele
pierdute;
Condacul al 5-lea:
Icosul al 5-lea:
7
Bucură-te, care ţi-ai jertfit dorinţele tale pentru aproapele tău şi ai
răbdat toată calomnia şi insulta;
Bucură-te, cel ce faci minuni tainic, aşa cum ţi-ai trăit toată viaţa ta;
Condacul al 6-lea:
Icosul al 6-lea:
8
închisorilor le-ai răbdat cu mărire de inimă, Prea Sfinţite, neştiinţa şi
răutatea oamenilor ai răbdat-o din destul, cu smerenie şi cu iertare,
dispreţul şi invidia lor le-ai răstignit întru tine până la sfârşit,
îngrijindu-te să acoperi lumea cu iubirea ta şi cu nestăvilita ta
rugăciune întăritoare. De aceea şi noi, umilindu-ne de măreţia vieţii
şi a lucrărilor tale, venim la tine Părinte al Părinţilor şi îţi zicem
acestea:
Condacul al 7-lea:
9
Fluvii de cuvinte ai scris în întreaga ta viaţă, Prea curate Părinte,
cuvinte înalte şi sfinte şi caietele tale ni le-ai dat ca pe o comoară de
taină, ca să rodească spicul cel viu al îndumnezeirii, celor ce le vor
urma cu smerenie. Însă nu ne-ai lăsat în faţa lor ca în faţa unor
hieroglife cucernice, ci ne-ai dat nouă şi dezlegarea lor din destul,
vorbindu-ne pe înţelesul nostru, o, munte de înţelegeri dumnezeieşti,
ca să ne bucurăm cu tine, că Domnul te-a încununat cu darurile Sale
cele bogate, pe care le dă tuturor celor ce se nevoiesc cu trezvie şi
cântă neîncetat în inima lor: Aliluia !
Icosul al 7-lea:
10
Bucură-te, cel ce spui tuturor purtarea de grijă neîncetată a lui
Dumnezeu;
Condacul al 8-lea:
Icosul al 8-lea:
11
Bucură-te, cel pe care Dumnezeu te-a iubit, prin dorul tău neîncetat
pentru curăţie;
Condacul al 9-lea:
Icosul al 9-lea:
12
ascultătorul smerit al necazurilor, prietenul celor umiliţi şi al celor ce
cu credinţă îţi cântă:
Bucură-te, familia celor care nu sunt iubiţi de cei din familia lor;
Condacul al 10-lea:
Mare durere a fost în inima ta, când prea buna ta soţie, Prea
Cuvioase, a trecut la Domnul cu pace, mult ai plâns pentru cea unită
cu tine într-un trup de Dumnezeu şi dragostea ta şi smerenia ta au
crescut şi mai mult, căci orbind cu ochii trupeşti, nu ai mai vrut să
mai vezi nimic nici cu cugetul din lumea aceasta, ci te-ai mutat şi
mai mult întru cele veşnice, rugându-te neîncetat cu lacrimi şi
aducându-ţi aminte de păcatele tale. O, Prea puternicule nevoitor, tu
ai învins neputinţa trupului şi a minţii tale obosite, tu şi în preajma
adormirii tale ne-ai înmărmurit cu atâta răbdare şi îngăduinţă, căci ai
întărit, tu, cel îndurerat, pe cei îndureraţi şi ţi-ai adus aminte în
13
rugăciune de fiii tăi, purtându-i cu dor şi cu părintească grijă, şi
cântând duios: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
14
Bucură-te, bucuria Bisericii universale şi a toată firea;
Condacul al 11-lea:
Icosul al 11-lea:
Bucură-te, cel ce ai văzut că moartea este trecere lină pentru cei care
s-au curăţit de patimi;
15
Bucură-te, cel pe care l-au plâns cei care au fost iubiţi de el;
Bucură-te, cel care uneşte pe cei care nu se cunosc, dar care sunt
cunoscuţi de către Dumnezeu;
Condacul al 12-lea:
Icosul al 12-lea:
Şi prohodit de doi preoţi ai fost aşezat deasupra soţiei tale, şi, chiar
dacă cripta ta s-a închis şi faţa ta preaminunată şi preaiubită nu am
mai văzut-o, ucenicii tăi au rămas plini de har şi de bucurie pentru
mântuirea ta, rugându-se şi vorbind cu tine, ca şi atunci când erai
printre ei şi chemându-te în fiecare zi lângă dânşii. Căci ei aşteaptă,
Iubite Părinte, ca să se deschidă iarăşi mormântul şi să se vadă cum a
proslăvit Domnul pe alesul Său, pe robul Său multpătimitor şi să
primească din sânul pământului pe comoara lor înapoi, pe cel care îl
fericesc aşa:
16
Bucură-te, cel ce hrăneşti pe cei credincioşi cu harul tău;
Condacul al 13-lea:
17
vei asculta pe noi, păzeşte dar în pace viaţa noastră şi ne dă nouă a
urma poruncile Domnului, cu bucurie şi cu umilinţă recunoscătoare.
Publicat în:
Acatiste şi slujbe
Fragmente din opera noastră manuscriptică
18
Sfinte Icoane şi Imagini cuvioase
19
La 4 ani de la adormirea Fericitului Ilie
văzătorul de Dumnezeu (4 mai)
La timpul potrivit voi edita noi şi noi detalii. Astăzi, 4 mai 2009, se
împlinesc 4 ani de la adormirea sa şi Fericitul Ilie, pe mine,
20
nevrednicul său fiu, m-a povăţuit ca să vă vorbesc, pentru prima
dată, despre el. A adormit cu durerea vie, mistuitoare, că scrierile
sale nu au putut fi editate şi, prin aceasta, să îi ajute, în mod esenţial,
pe oameni. De aceea, ceea ce fac acum e o odihnire a duhului său şi
un act de cea mai mare reverenţă faţă de sine.
Totul este o minune! Şi eu, cel care scriu aceste lucruri, mă simt
extrem de mic pe lângă măreţia omului de care vreau să vă vorbesc
şi de a cărui mărinimie, mai presus de orice nădejde, m-am
învrednicit.
şi viaţa sa,
comentate
de
2003-
Introducere
21
Înainte de a mă decide pentru acest format al cărţii şi pentru că nu
mă gândeam că Prea Curata Stăpână, Pururea Fecioară Maria va vrea
să am de scris atât de mult despre el, am scris pe 29 iunie 1999
unsprezece foi, pe care i le-am arătat Învăţătorului.
Era un moment, când tocmai ieşisem din multe alte degringolade ale
vieţii mele şi vroiam să-mi exprim iubirea, bucuria, recunoştinţa faţă
de el. Cred că era un act de certificare al vieţii mele, dar şi de
pocăinţă în acelaşi timp.
Ieşeam, cu ajutorul lui, iarăşi la lumină, dar încă multe din mine erau
tulburi. Tocmai de aceea, nu-mi mai doresc să reiterez punct cu
punct cele ce i-am dat atunci să citească, însă mă voi referi la câteva
lucruri foarte importante, legate de întâlnirea mea cu el.
22
Poarta de lemn îmi dădea ocazia ca să-l văd. Când a ieşit din casă şi
s-a îndreptat spre poartă, spre mine, atunci s-a întâmplat o mare
minune. Dumnezeu mi-a îngăduit să îl cunosc cu adevărat. El mi-a
spus cine e acest om. Pentru o clipă – o, ce clipă dumnezeiască! – am
văzut în locul lui, a Părintelui meu, a viitorului meu Tată
duhovnicesc – şi pe care îl simt mult mai intens, decât pe oricine
altcineva – o coloană de lumină dumnezeiască, un stâlp de lumină,
ce unea cerul cu pământul, pământul cu cerul. A fost zguduitor şi
definitiv acest prim contact cu el.
Era spre seară, dar era totuşi lumină. Înfăţişarea sa era majestuoasă.
M-a cucerit, m-a învăluit prezenţa sa şi m-a înălţat. Numai privindu-
l…doar privindu-l. Oamenii duhovniceşti au o frumuseţe pe care nu
le-o poate lua timpul, bătrâneţea, boala. Prezenţa Sfântului Duh din
ei îi face impunători, energici, plini de bărbăţie duhovnicească şi de
multă pace, de multă bucurie, de multă dragoste, de multă simplitate
copilărească.
Mi-a deschis poarta şi mi-a strâns mâna iar eu, nici nu mai ştiu ce am
bâiguit atunci. Mi-a strâns mâna cu o autoritate, care mi-a intrat în
sânge parcă, în adâncul inimii. Şi atunci mi-a dat să citesc un curs de
filosofie, un curs tipărit, o carte, pe care am citit-o cu nesaţ. Nu ştiam
cum s-o termin mai repede, ca să pot să i-o restitui şi să pot vorbi, să
pot vorbi cu el.
23
Ne-am dat seama că avem un obicei comun: stăm cu piciorul sub
fund uneori, atunci când suntem aşezaţi pe un scaun, dar, esenţialul
lucru pe care l-am înţeles amândoi era acela, că parcă ne cunoaştem
din totdeauna.
Aveam anumite ore de vizită, şi ele, aceste ore, erau orele mele de
sărbătoare. Luam cărţi de la el, le împrumutam, le citeam cu nesaţ şi
le repuneam pe rafturi la loc. Nu am îndrăznit – decât aluziv – să-i
spun că îl consider – şi asta pe drept cuvânt – cel mai mare Sfânt
isihast şi mistic al vremii noastre şi că îl iubesc fără termeni de
comparaţie, şi de aceea l-am numit „Maestre”, dar şi aşa, cu multă
stinghereală.
24
Într-o zi, el şi-a dat seama că îi lipseşte Coranul şi o altă carte şi m-a
acuzat că i le-am luat eu. Dar eu nu le luasem; nu ştiam unde sunt.
Am simţit atunci, că pământul parcă se deschide sub mine. Ştiam că
nu le luasem eu şi încercam să fiu calm, dar cu toate acestea,
dârdâiam de emoţie. Nu mi-a fost frică niciodată în faţa sa, dar
dragostea mea pentru el era foarte atentă la orice îl jena sau supăra.
Publicat în:
25