PAMFLETUL NEGRU

Filosoful Constantin Barbu despre Noica si Proiectul

National Mihai Eminescu 1

CONSTANTIN BARBU

PAMFLETUL NEGRU (I)

Despre genii
dar şi despre
Pleşu şi Liiceanu

Interviu de Costin Creţu

1. Domnule profesor Constantin Barbu, fă-mi te rog

cunoştinţă cu omul „intim – particular” Constantin Barbu.

1
Cf.
http://www.ziaristionline.ro/2011/03/03/pamfletul-negru-i-filosoful-constantin-
barbu-despre-noica-si-proiectul-national-mihai-eminescu/.
 Nu pot să-ţi fac cunoştinţă cu omul Barbu fiindcă eu însumi
nu mă cunosc. Ce pot să spun este că pot dicta o carte în două zile,
pot să nu scriu nimic patru ani, pot să tac 18 zile fără să scot o silabă,
pot să învăţ pe de rost 83 de lucrări de Heidegger, pot scrie o trilogie
despre orice prefix din sanscrită sau greacă, visez orice filă din
manuscrisele lui Eminescu, pot să cheltuiesc o sută de nopţi la rând
câte o mie de dolari şi tot astfel pot să trăiesc o lună cu trei milioane
de lei vechi…

Nu uit şi nu iert niciodată. Cine mi-a făcut un bine i-l întorc

de zece mii de ori, cine mi-a făcut un rău se poate aştepta toată viaţa
să-l distrug.

După câte vezi, nu e bine să îmi pui o astfel de întrebare şi

nici să ai de a face cu mine, dacă eşti „câine rău” şi nu eşti şi cinic.

În puţine cuvinte cred că sunt un om cu o gândire ritualică,

adânc – recunoscător faţă de maeştrii şi marii mei prieteni (Noica,
Şora, Cioran, Marino, Doinaş…), melancolic, coleric, generos, sadic
adesea.

2. Care este evenimentul fericit care ţi-a marcat viaţa?

Martie.

3. Ce înseamnă femeia pentru tine?

Ştiu, dar nu-ţi spun, fiindcă nu sunt nici măcar Dostoievski.

N-am vocabular…

4. Care consideri că a fost cel mai penibil moment care ți s-

a întâmplat?

În viaţa oricărui ins sunt multe momente penibile, cu toţii

avem un clasament. Eu am selectat vreo 10 şi nu le las nerezolvate
fiindcă nu vrea cicatricea lui Freud. Deocamdată sunt Ulise…Şi
marea este agitată!

5. Ce este iubirea?

Iubirea este în multe feluri, şi numai un imbecil ca Liiceanu

sau ca Pleşu ar începe să răspundă ca la televizor (despre speranţă,
despre ură până vor ajunge să vorbească despre brânză, despre praz,
în fine – despre nimic).

În gramatica ontologico-rituală „iubirea” este mai degrabă

iubinţă şi, ca gramatician, o poţi trata ca depăşire dacă ştii sanscrită
şi ai citit Evangheliile în greaca veche; ea mai înseamnă a fi şi mai
înseamnă şi filiaţie fiinţială.
 Vei găsi vorbe mai bine potrivite în Marea Traversare a
Vidului, anume în cărticica despre Gândul cel mai periculos şi cel
mai nou.

6. Ce este ura?

Ura ce să fie? Este jertfă în greaca veche, le moi haïssable

din Pascal, der tolle Mensch, în Nietzsche. Din ură în ură poţi să
refaci toată contracreaţia. Ura este mireasma sacrificiului.

7. Dintre marii gânditori pe care i-ai cunoscut, pe care îl

consideri mentor sau maestru?

Mare gânditor şi maestru viu mi-a fost Noica. De la Noica am

învăţat Cartea. Mari gânditori pe care i-am cunoscut din cărţi sunt
Eminescu, Heidegger, Nagarjuna. Despre fiecare pot povesti peste o
mie de pagini.

Îţi ofer aici o scrisoare a lui Noica trimisă lui Sorescu de unde
vei vedea că am provocat cu fericire cartea lui Noica despre
Modelul cultural european. Am şi un interviu inedit cu Noica
despre Cultura europeană şi cultura românească.

Să publicăm şi scrisoarea lui Noica prin care îmi spunea că

mi-a trimis recomandarea pentru bursa Alexander von Humboldt şi
va vorbi cu Heitmann.

Nu am putut niciodată să ajung la Heidelberg, fiindcă din

primul plic cu documente mi-au „dispărut” 11 acte, iar când le-am
trimis din nou aceste 11 acte, au „dispărut” şapte acte.

Atunci mi-am dat seama că veşnic vor lipsi nişte acte.

Aşadar, n-am putut să plec fiindcă nu eram lăsat să plec (nu cum s-a
scris într-o revistă literară că „nu aş fi vrut” să plec).

Faptul că Noica a gândit, chiar înainte de debutul meu cu

cartea Rostirea esenţială (a şi făcut un referat manuscrisului), că
sunt „filosoful tinerei generaţii” şi m-a aşezat în fruntea celor 22 de
tinere genii i-a scos din minţi pe Liiceanu şi Pleşu care l-au „excedat
să mă critice în public” (aşa cum Noica însuşi mi-a mărturisit, într-o
zi de 4 septembrie 1987 la Păltiniş).

Aşa că Pleşu şi Liiceanu stau prost cu nervii de mult timp…

Scrisoarea lui Constantin Noica,

din 4 III 1982

 8. De ce s-a născut Constantin Barbu?

M-am născut fiindcă nu ştiam ce culoare aveau ochii mamei

mele. Ţi-am răspuns aşa, ajutându-mă de un buddhist.

9. Spune ceva din intamplarile tale care nu s-au spus

niciodata si care risca sa nu se afle.

Din moment ce sunt întâmplări toate se hazardează să intre în

existenţă. Eu mi-am dat averea ca să fac cărţi, alţii au jucat cărţile ca
să facă avere.

Cea mai scânteietoare clipă de care nu ştiu dacă o să se mai

afle vreodată ceva este iluminarea în care mi-am dat seama că sunt şi
idiot şi prost: găsisem cifrul megachiliocosmosurilor. Văzusem că
toţi gânditorii omenimii sunt abonaţi la prostia milenară.
 10. Ce te determină să te „cheltuieşti” pe proiecte gen
Eminescu?

Proiecte gen Eminescu nu mă cheltuiesc ci mă

autoregenerează (hai să-ţi dau planul Noica-Barbu care-l priveşte pe
Eminescu). Costine, uite Planul:

PLANUL NOICA – BARBU

LADA CU MANUSCRISELE ŞI CĂRŢILE LUI EMINESCU

Mai este cu putinţă să recompunem în integralitatea sa regală

risipita comoară pe care Eminescu ne-a lăsat-o într-o ladă?

Dacă mai este cu putinţă să recompunem integral moştenirea

eminesciană, atunci vom zice ca Noica: „Sărbătoarea eminesciană n-
a cuprins toată obştea culturală românească, pentru că sunt foarte
puţini cei ce ştiu de ea“.

Dar dacă nu vom fi în stare? Atunci ne vom aminti de

întrebarea lui Cioran, scrisă undeva în Schimbarea la faţă a
României: „Ce a căutat aici acel pe care şi un Budha ar putea fi
gelos?“.

Să facem o arheologie a dezastrului, recapitulând ce s-a

întâmplat după iunie 1883, când lada cu manuscrisele şi cărţile lui
Eminescu a rămas la prietenul lui Simţion.

De la Ober-Dobling (Viena), Eminescu, îngrijorat, îi scria lui

Chibici, în 12 ianuarie 1884: „Iubite Chibici, (…). Ceea ce aş voi să
ştiu de la tine este dacă cărţile şi lada mea sunt în siguranţă şi dacă
pot spera să le mai revăd“.

În 20 octombrie 1884 îi scrie aceluiaşi Chibici: „…Nu am

unde pune lucrurile mele, încât ar fi bine dacă-ai păstra tu încă câtva
timp aşa-numita mea ladă, deşi presupun că acest lucru nu e tocmai
plăcut (…).

Te rog dar să iei tu lada de la Simţion dacă nu mai e cu

putinţă să stea acolo, până ce starea mea se va îndrepta, dacă este cu
putinţă să se-ndrepte vreodată“.

Lada cu manuscrise şi cărţi va ajunge la Maiorescu, toamna.

La 20 noiembrie 1887, sora sa, Harieta, îi scrie Corneliei

Emilian că Eminescu „are lipsă de cărţi de citit, el a scris d-lui
Maiorescu să-i trimeată biblioteca lui, dar până în prezent n-a primit
nici un răspuns“.
 În 27 februarie 1888, din nou, Harieta îi scrie Corneliei
Emilian că Eminescu „e cam supărat pe domnul Maiorescu, că i-a
scris recomandat, rugându-l foarte călduros pentru biblioteca lui şi
nişte manuscrise pe care ar voi să le bântuie. Şi nici un răspuns n-a
primit până acum. De-aş putea, i-aş aduce cărţile din Bucureşti, însă
cine ştie de mai sunt şi de nu sunt irosite de mult“.

Maiorescu n-a dat nici un răspuns şi le-a ţinut în custodia sa

aproape 20 de ani.

Prima donaţie Maiorescu

În 25 ianuarie 1902, Maiorescu face prima donaţie:

manuscrisele.

Iată scrisoarea de donaţie: „De la Mihail Eminescu posed –

dăruite mie de dânsul în diferite ocaziuni – multe manuscrise, parte
poezii publicate, parte încercări, fragmente şi variante de poezii
nepublicate, parte studii, traduceri şi articole în proză. Toate aceste
manuscripte, aşa cum se află: în cărţi cartonate, în caiete cusute şi în
foi volante, vi le trimit alăturat şi le dăruiesc la rândul meu
Academiei Române, pentru a servi celor ce vor ocupa în viitor de
cercetări mai amănunţite asupra vieţii şi activităţii marelui poet“.

Această primă donaţie a lui Maiorescu se întrupează în

celebrele 44 de caiete: Mss 2254 (896 p.), 2255 (970 p.), 2256 (116
p.), 2257 (902 p.), 2258 ( 526 p.), 2259 (734 p.), 2260 (658 p.), 2261
(674 p.), 2262 (434 p.), 2263 (158 p.), 2264 (876 p.), 2265 (610 p.),
2266 (328 p.), 2267 (330 p.), 2268 (114 p.), 2269 (156 p.), 2270 (328
p.), 2271 (240 p.), 2272 (240 p.), 2273 (142 p.), 2274 (202 p.), 2275
A (330 p.), 2275 B(200 p.), 2276 A (686 p.), 2276 B (48 p.), 2277
(288 p.), 2278 (166 p.), 2279 (234 p.), 2280 (70 p.), 2281 (288 p.),
2282 (292 p.), 2283 (310 p.), 2284 (134 p.), 2285 (370 p.), 2286 (186
p.), 2287 (192 p.), 2288 (100 p.), 2289 (178 p.), 2290 (178 p.), 2291
(144 p.), 2292 (118 p.), 2306 (340 p.), 2307 (379 p.), 2308 (322 p.).

La aceste 44 de manuscrise (donate de Maiorescu în 1902) se

adaugă încă 6:

Mss 1829 (330 p.), 3194 (94 p.), 3215 (108 p.), 4850 (128
p.), 5186 (54 p.), 5453 (124 p.).

Se adaugă încă:

Ms 357 II 30 Volumele I-III

Gramatica sanscrită (572 p.) BCU Iaşi

Ms 1183 (Caietul Roşu) (320 p.), BCU Cluj

Ms 4246 (2 p.) BCU Cluj

Apoi:

Msse Corespondenţă inedită (ed. C. Zarifopol)

Ms Prinţesa Elisabeta (încă inedit – pierdut?)

Msse Arhive străine

Msse Arhive româneşti

Msse pierdute (dar culese şi păstrate de noi în fotocopii)

Ms 10285 – „Devotamentul“

Ms „Criticilor mei“ (Freiburg)

Ms Album (Turnu-Severin).

Restul, până la 76 sunt manuscrise inedite.

Celor 44 de caiete li se adaugă 6 manuscrise extra – Maiorescu:

Ms. 1829 (achiziţionat 5 iunie 1902)

Ms. 3194 (achiziţionat 9 noiembrie 1904) – un poem de 4 versuri

Ms. 3215 (achiziţionat în 9 noiembrie 1904)

Ms. 4850 (miscelaneu, editat de noi, în facsimil)

Ms. 5186 (miscelaneu, achiziţionat în 1919, 1950, 1958, editat de

noi, în facsimil)

Ms. 5453 (traducerea piesei Lais, achiziţionat în 26 ianuarie 1942).

Acestor 50 de manuscrise ce se află în Biblioteca Academiei

Române li se adaugă:

Ms. 357 II 30 (I-III), 3 caiete în care Eminescu traduce 192 de

paragrafe din Gramatica sanscrită a lui Bopp şi 4 litere din Glosarul
comparativ al lui Bopp (caiete editate de noi în facsimil). Cele 3
caiete se află la B.C.U. „Mihai Eminescu“, Iaşi.

Ms. 1183, Caietul Roşu, dăruit Mitei Kremnitz (editat şi de noi, în

facsimil), aflat la B.C.U. Cluj.

Ms. 4246, de numai 2 file, (editat de noi, în facsimil), aflat la BCU,

Cluj.
Celor 55 de manuscrise li se adaugă 93 de scrisori adresate de
Eminescu, Veronicăi Micle, editate de Christina Zarifopol – Illas.

Manuscrise din arhive româneşti şi străine.

Manuscrise pierdute (dar existente în copii).

Manuscrisul Criticilor mei (aflat la Freiburg).

Versurile din Album (aflat la Biblioteca municipală din Turnu-

Severin)

Rândurile eminesciene din Manuscrisul 10285 (cu piesa

Devotamentul, la Muzeul Literaturii Române)

Manuscriptul Prinţesa Elisabeta, dăruit de Titu Maiorescu în 3/16

aprilie 1912.

Iată mărturia lui Maiorescu, din Însemnări zilnice, ms. 3665, f.63.v.:
„marţi, 3/16 apr. 1912. Le cer voie (lui Ferdinand şi Mariei) să
dăruiesc Prinţesei Elisabeta un manuscript al lui Eminescu.“ Apoi,
peste trei zile: 6/19 aprilie 1912. La gară erau şi prinţul Ferdinand,
prinţesa Maria, prinţul Carol şi prinţesa Elisabeta, care-mi trimisese
astăzi o caldă scrisoare de mulţumire fiindcă i-am dăruit un
manuscris al lui Eminescu“.

A doua donaţie Maiorescu

În 28 mai 1904, Maiorescu face a doua donaţie: cărţi şi manuscrise

din lada poetului.

În Procesul verbal al Academiei Române stă scris: „Dl. T. Maiorescu

prezintă în dar 25 volume manuscripte şi 72 de volume şi broşuri
tipărite, rămase din biblioteca părintelui d-sale, Ioan Maiorescu,
zicând că ele nu pot avea un loc mai bun şi o mai bună întrebuinţare
decât în biblioteca Academiei“.

Iuliu Tuducescu va întocmi Lista manuscriptelor dăruite Academiei

Române de dl. Titu Maiorescu (o reproducem exact, indicând între
paranteze cotele actuale):

1. „Colecţiune de poezii populare şi lirice, între cari: „Istoria a

unue vetiaz anume Doncilă“,- „Cântecul lui Ştefan Vodă cu a lui
Constantin Vodă când l-au tăiat împăratul cu cinci beizadele a lui.
S-au sfârşit la 1809 Mai 24“,- „Gromovnic a împăratului Iraclie ce
au fost cetitor de stele…“.-La sfârşitul volumului se află câteva
poezii greceşti – Sec.XIX, in-8°, p. 206. (Ms. rom. 3078)

2. Psaltichie romînească. Sec. XIX, in-4°. (Ms. rom. 3249)

3. „Ritorică“. Sec. XIX, in-4°, pag. 145. (Ms. rom. 3143)

4. „Mărturie pentru sfântul Calist, al lui Meletie al Athinilorû

din Biséricésca istorie“. Scris la 1796 de Theofan monahul. Sec.
XVIII, in-4. (Ms. rom. 2799).

5. „Proimion a lui Neofit Peloponisanul ierodiaconul şi marele

dascûlû alû Bucureştilorû“. Sec. XIX, in-4°, foi 78 (Ms. rom. 3097).

6. „Theatron politicon“. Tomul al treilea. Sec. XIX, in-4°,

pag.215. (Ms. rom. 3141)

7. „Elisaveta sau cei surguniţi în Săberiîa. S-au prescris în

oraşul Nicolaev în anul 1830 de Alexandru Roşculescu“. Sec. XIX,
in-4°. (Ms.rom. 3142)

8. „Cuvânt pentru viitoare giudecată şi pentru sfârşitul lumii .

1815.“ – Sec. XIX, in-4°. (Ms. rom. 3010).

9. „Tretaj pentru tihnologhiia etimologhii. Theofan, 1810“.

„Bunele năravuri“, 1812, Theofan Ioanu. „Învăţătură în scurt pentru
creştinătate“. – Sec. XIX, in-4°. (Ms. rom.3051).

10. „Psaltichie românească şi grecească“. Sec. XIX, in – 4°.

(Ms.rom.3012).

11. „Istoria lui Gil Blas de Santilana. Carté a şepté. Am sfărşit

tălmăcire, 1843 Mart. 25, Socola.“. Sec. XIX, in – 4°, pag. 338+296.
(Ms. rom. 3167).

12. „Provoslanică învăţătură adecă Bogoslovie creştinéscă“. –

Sec. XIX, in – 4°, foi 146. (Ms. rom. 2792)

13. „Carté ce să numeşte Zăbava fandasiei. S-au scris acum…

tomul I în anii… 1802“. – Sec. XIX, in 4°, foi 118. (Ms. Rom.
2798).

14. Colecţiune de poezii, cântece româneşti – Sec XIX, in 4°, foi

177. (ms. rom. 3153)

15. „Besericésca istorie“. Tomul I, 1838. „Scrisă de Medelniceriul

Gheorghie Vrabie când învăţa în Seminaria Socolei – Sec. XIX, in
4°. “(Ms. rom. 2984)

16. Istoria evului mediu, se numeşte Istorie de obşte a lumii. Scrisă

în Seminariul Socola la 1823, de Ioan Nanu – Sec. XIX, in – 4°.
(Ms. rom. 2791)

17. „Viaţa pré cuviosului părintelui nostru Vasilie cel nou, scrisă
de Grigorie ucenicul lui…“. Scrisă cu cheltuiala Arhimandritului
Chiril Nemţanul, egumenul m-rii Răşca, la anul 1799. „A sfântului
pré cuviosului părintelui nostru Theodor ce au fostǔ şi Episcopǔ
Edesuluǐ capete a faptelor celor bune“. – Sec. XVIII, in – folio. (Ms.
rom. 2775)

18. „Tomul al doilé in folio a lui Iliodor“. S-au scris de Grigori

Hudici pisaru ot Episcopia Romanului la velet 1784. Sec. XVIII, in
– fol., foi 97. (Ms. rom 2774)

19. „Cărticică sfătuitoare pentru păziré celor cincǐ simţuri şi a

nălucireǐ minţii şi a inimii…

s-au tălmăcit la 1819“. Sec. XIX, in – folio, pag. 491. (Ms.3074)

20. „Pentru pustietate sau săngurătate“, din cartea ce să numeşte

„Oczentie“. S-au scris la 1779 de Gheorgache vel Clucer – Sec.
XVIII, in – fol., pag 228 (Ms. 2773)

21. „Geografie a tuturor stăpânilor după alfavita“. Scrisă în anul

1834 de Ioan proin eclisiarh – „Jurnalul mergerii boerilor deputaţi
în Ţarigrad la anul 1822“. Sec.XIX, in fol, pag 227. (Ms.rom 2771)

22. „Theatron politicon, adică privelişte politicǐască“. S-au scris

de Ianachi Rugi(nă) la leat 1787. Sec. XVIII, in – fol., pag 152. (Ms.
rom. 2770).

23. „Enhirid adecă mînélnic al dreptslăvitoriuluǐ hristian. Scris

grecéşte de Alexandru Sturza, tipărit în Petrupoli, şi hărăzit sfintei
soborniceşti şi apostoleşti beserici a lui Hs. 1828“. Sec. XIX, in fol.
Pag. 242. (Ms. rom. 2772)

24. „Hronograful sfîntului Dimitrie Rostovschi“ – „A lui Iliodorǔ

Istorie ethiopenéscă. Carte 6.“. Scris de Grigorie Cumpănă
cântăreţul la anii 1811 în sf. Episcopie Huşului.”. Istoriia Aretusiǐ şi
a împăratului Iraclie tatăl său” – „Viaţa şi petreceré a celorǔ dentru
sfinţi cuvioşǐ părinţiǐ noştri Varlaam şi Iosaf Indianiǐlor“. Au scris-o
Grigorie, fiul răposatului Ierimie Cumpănă den sat Procréca, ţinutul
Vasluiului, la anii 1814“ – Sec. XIX, in fol. (Ms. rom. 2769).

25. „Întâmplările lui Tilimah, fiǐul lui Odiseǔ. Carté 6.“ – Sec.
XVIII in – folio. (Ms. rom. 2760).“

Savantul Alexandru Elian, în Eminescu şi vechiul scris românesc, a

stabilit concordanţa (relevând identitatea) dintre manuscrisele din
lista Maiorescu şi manuscrise din Gaster:

„Ms. Rom. 2773 (nr.20 Maiorescu) – ms. D Gaster

Ms. Rom. 2774 (nr. 18 Maiorescu) – ms. F Gaster

Ms. Rom. 2775 (nr.17 Maiorescu) – ms. G Gaster

Ms. Rom. 2769 (nr.24 Maiorescu) - ms. H Gaster

Ms. Rom. 2798 (nr.13 Maiorescu) – ms. I Gaster

Ms. Rom. 3010 (nr. 8 Maiorescu) – ms. J Gaster

Ms. Rom. 2799 (nr. 4 Maiorescu) - ms. E Gaster

Gramaticianul M. Gaster, bun prieten cu Eminescu, a folosit în

lucrările sale: Literatura populară română (Bucureşti, 1883) şi
Chrestomaţie română (volumul I-II, Leipzig, Bucureşti, 1891) –
manuscrise aparţinând poetului.

Lista lui Gaster ne indică următoarele manuscrise:

A. „Tetraevanghel, ca. 1550-1675, in-16°, 330 foi paginate (Chr.I,

p. 194-196).

B. Codex miscellaneus, din 1692, in-4 (Chr. I, p. 295-307).

Cuprinde:

a. Cozma: Amartolon sotirie adecă: mântuirea păcătoşilor – No.

1, 94 foi pag. Foile 1-2 lipsesc.

b. Partea trei pentru mântuire păcătoşilor. Dintre céle piste fire…

minuni a prea sfintei… ficioare Martiǐai. = No. 2, fol. 1a – 86a (şi în
Lit. pop., p. 119-120 şi p. 431, unde se dă data: 1693).

c. Viiaţa şi spupere (sic) petrecerii minunilor a prea cuviosului

părintelui nostru Vasile cel nou… = No.2,fol. 86b-124. [Foile 101-
110 de două ori] (şi în Lit. pop., p. 439).

d. Scrisoare de’nvăţătură pre cuvioşilor… părinţi… = No. 3, 133

foi paginate.

C. Hronograf, din 1760, folio, defect 505 foi nepaginate (Chr. II, p.
70-74 şi Lit. pop., p. 262 şi p. 568, care au data: 1757)

D. Ocsisteri, din 1779, defect, foaia întâia cu titlu lipseşte, V

nepaginate + 228 pagini paginate (Chr. II, p. 46-49 – manuscrisul
2273)

E. Descoperirea sfintei liturghii, „de pe la sfârşitul secolului

XVIII… manuscrisul e defect la sfârşit“, (Lit. pop., p. 446 –
manuscrisul 2799)

F. Iliodor, msl „de pe la sfârşitul secolului XVIII“ (Lit. pop., p. 128

– manuscrisul 2774)
G. Viaţa şi minunile preacuviosului părintelui nostru Vasile cel
Nou…, de la începutul sec. XIX (Lit. pop., p. 439 – manuscrisul
2775)

H. „Miscelaneu, sec. XIX, cuprinzând, între altele“:

a. Ierocrit şi Aretusa, ca. 1800, fragment 6 foi (Chr. II, p. 178 şi

Lit. pop., p. 129, care dă data: 1812).

b. A lui Iliodor istorie ethiopicească. Codex miscell., copie din

ca. 1813, folio, fol. 1-73=cap. VI-X (Chr II, p. 88 şi 92-93)

c. Varlaam şi Ioasaf, copie din 1814 (Lit. pop., p. 35; 40; 42, n.1;
44, n. 4 şi o menţiune în Chr. I, p. 129 – manuscrisul 2769)

I. Cartea ce să numeşte zăbava fundasiei…1802, tom. I, 4°

nepaginate + 117 foi paginate + 1 scară (Chr. II, p. 195-198 –
manuscrisul 2798)

J. Cuvânt pentru viitoarea giudecată…1815, in – 4°, pagini

nepaginate (Chr. II, p. 216-219 şi Lit. pop., p. 442 – manuscrisul
3010)

În lada lui Eminescu s-au mai aflat următoarele manuscrise: 2791,

2775, 2774, 2771, 2770, 3078, 2773, 3275, 3249, 3141, 3194, 3097,
2772, 2769, 2760, 2867, 3010, 3074, 2984, 3051, 3167, 2792, 2798,
2799, 3142, 3012, 3215, 2283 şi nu numai acestea.

A treia donaţie:

A treia donaţie este donaţia de cărţi din biblioteca lui Eminescu şi se

datorează lui Matei Eminescu. Temporal vorbind, donaţia lui Matei
Eminescu e cea dintâi – în 1895 şi ea se îndreaptă către Fundaţia
Universitară din Bucureşti. S-au oferit 37 de titluri, având 142 de
volume, dar s-au acceptat doar 16 titluri, având 52 de volume.

Matei Eminescu a anexat scrisorii către fundaţie următorul tabel:

Din donaţia lui Matei Eminescu, fundaţia universitară a preluat 16

titluri, având 52 de volume. Iată lista:

1. Schlosser (Fr. Chr.) – Weltgeschichte für deutche Volk.

Oberhauser und Leipzig 1870-1875 –18 volume.

2. Rotteck (Karl von) – Allgemeine Geschichte von Anfang der

historischen. Kenntniss bis auf unsere Zeiten. Braunschweig 1863,
legată în 7 tomuri – 11 volume

3. Duruy, Victor – Histoire sainte d’après la Biblie, Paris 1865 – 1

volum
4. Montesquieu – Oeuvres complètes. Paris 1865 – 3 volume.

5. Laurian, A. Treb. şi Nicolae Bălcescu – Magazinu istoricu

pentru Dacia. Bucureşti 1845-1847 legate în 2 tomuri – 4 volume

6. Toussenel A. – L’ésprit des bêtes. Zoologie passionelle. Paris

1858 – 1 volum

7. Blaise Pascal – Oeuvres complètes. Vol. 2, Paris 1860 – 1

volum

8. Ségur Compte de Histoire romaine. Vol. 1,2, Paris 1858 – 2

volume

9. Thièrs A. – Waterloo. Paris 1862 – 1 volum

10. Wimpfen, Général de, – Sédan, Paris 1871 – 1 volum

11. Poujoulat M. – Histoire de la Révolution française. Tours 1866,

v. I, II – 2 volume

12. Crüger, Dr. Johannes – Schule der Physik. Leipzig 1880 – 1

volum

13. Stöckhardt, Dr. Julius – Die Schule der Chemie. Braunschweig

1881 – 1 volum

14. Dammer, Dr. Otto – Lexikon der angewandten Chemie. Leipzig

1882 – 1 volum

15. Bluntsch – Allgemeines Statsrecht. München 1868 – 2 volume

16. Balbi Adrian – Allgemeine Erdbeschreibung. Wien 1883 – 2

volume.

În biblioteca lui Eminescu se mai aflau următoarele cărţi:

Georges Weber (Histoire Universelle, 9 volume)

Arthur Duc de Welington (Histoire critique du pasagge des Alpes

par Annibal Barca, 2 volume)

Le Compt de Ségur (Histoire Romaine, 2 volume)

Millot (Éléments d’histoire générale ancienne et moderne, 16

volume)

Christoph Schlosser (Geschichte der alten Welt, 5 volume)

Victor Duruy (Histoire des Hébreux, 1 volum)

Ioan Măndinescu (Elemente de Istoria Universală, 3 volume)

François Voltaire (Histoire de Charles XII, 1 volum)

M. Poujoulat (Histoire de la Révolution Française, 2 volume)

Mihail Kogălniceanu (Letopisiţiile Moldo-Valachiei, 3 volume)

Géneral de Wimpfen (Bataille de Sédan, 1 volum)

Laurian şi Bălcescu ( Istoria Românilor, 4 volume)

G. Rothan ( Les origines de la guerre de 1870, 1 volum)

Joseph von Aschbach (Über Trajans steinerne Donau Brücke, 1

volum)

M.N. Bouilett (Dictionnaire Universel d’histoire et de Géographie, 1

volum)

Malte Brun (Précis de la Géographie Universelle, 7 volume)

Traugot von et Bromme (Neueste Karte der Erde, 1 volum)

J.J. Rousseau (Oeuvres Complètes, 6 volume)

Charles Montesquieu (Grandeur et décadence des Romains, L’éspirit

des Lois, 3 volume)

Balzac (Lettres de Balzac, 2 volume)

Buffon (Traité de Zoologie, 1 volum)

Dammer (Lexikon der angewandten Chemie, 1 volum)

Blaise Pascal (Oeuvres Complètes, 2 volume)

Crüger (Schule der Physik, 1 volum)

A. Briot (Traité de Géométrie, 1 volum)

Ch. Tamier (Traité d’Algébre, 2 volume, Traité de Trigonométrie, 1

volum)

Lubsen (Ausfürhliches Lehrbuch der Arithmetik und Algebra, 1

volum)

Bertrand (Traité d’Arithmétique, 1 volum)

Şi nu numai acestea.
 De ce să fi stat comoara lui Eminescu în obscură eclipsă? De
ce să fi fost Eminescu un ins abandonat, ein aufgegeben Mensch,
cum însuşi spunea?

Proiectul Naţional „Mihai Eminescu“ este cel mai

incredibil monument al culturii române şi se va realiza prin tipărirea
a 541 de cărţi.

Proiectul Naţional „Mihai Eminescu“ (gândit de Noica –

Barbu), coordonat de Academicianul Eugen Simion, se va tipări sub
egida Academiei Române, prin conlucrarea Fundaţiei Naţionale
pentru Ştiinţă şi Artă (Preşedinte, Acad. Eugen Simion, Preşedinte
executiv, Maya Simionescu) cu Fundaţia Europeană „Mihai
Eminescu“ (Preşedinte, Prof. univ. dr. Ion Deaconescu, Preşedinte
executiv, Constantin Barbu).

Proiectul Naţional „Mihai Eminescu“ se compune din şase

domenii:

1. Manuscrise de facsimilat – 46 volume (vol. I-XXIII + alte 23

vol.

2. Manuscrise de transliterat – 86 volume (63 + 23 volume)

3. Opere Complete – 50 volume

4. Comentarii la Eminescu – 50 volume

5. Corpus eminescianum – 50 volume

6. Biblioteca salvată – 239 volume

1. Manuscrisele de facsimilat

De peste 100 de ani, manuscrisele lui Eminescu zac şi putrezesc.

Iorga scria: „Nici un rând din Eminescu nu trebuie să rămână

nepublicat“.

Călinescu scria: „Nu-i nimic de făcut decât să fie reproduse în

întregime“.

Noica scria: „E un miracol că-l avem (pe Eminescu), păstrat întreg în

chipul lui interior, în 44 de manuscrise. Va fi un alt miracol când îl
vom reda vieţii, cu o clipă înainte de a se stinge a doua oară, în cele
peste 7000 de file ce putrezesc“.

Iorga, Călinescu şi Noica au scris şi nimic nu s-a întâmplat.

Dar iată lista manuscriselor, cu numărul de pagini. E prima donaţie
Maiorescu, din 25 ianuarie 1902:

Mss 2254 (896 p.), 2255 (970 p.), 2256 (116 p.), 2257 (902 p.), 2258
( 526 p.), 2259 (734 p.), 2260 (658 p.), 2261 (674 p.), 2262 (434 p.),
2263 (158 p.), 2264 (876 p.), 2265 (610 p.), 2266 (328 p.), 2267 (330
p.), 2268 (114 p.), 2269 (156 p.), 2270 (328 p.), 2271 (240 p.), 2272
(240 p.), 2273 (142 p.), 2274 (202 p.), 2275 A (330 p.), 2275 B(200
p.), 2276 A (686 p.), 2276 B ( 48 p.), 2277 (288 p.), 2278 (166 p.),
2279 (234 p.), 2280 (70 p.), 2281 (288 p.), 2282 (292 p.), 2283 (310
p.), 2284 (134 p.), 2285 (370 p.), 2286 (186 p.), 2287 (192 p.), 2288
(100 p.), 2289 (178 p.), 2290 (178 p.), 2291 (144 p.), 2292 (118 p.),
2306 (340 p.), 2307 (379 p.), 2308 (322 p.).

La aceste 44 de manuscrise (donate de Maiorescu în 1902) se adaugă

încă 6:

Mss 1829 (330 p.), 3194 (94 p.), 3215 (108 p.), 4850 (128 p.), 5186
(54 p.), 5453 (124 p.).

Se adaugă încă:

Ms 357 II 30 Volumele I-III

Gramatica sanscrită (572 p.) BCU Iaşi

Ms 1183 (Caietul Roşu) (320 p.), BCU Cluj

Ms 4246 (2 p.) BCU Cluj

Apoi:

Msse Corespondenţă inedită (ed. C. Zarifopol)

Ms Prinţesa Elisabeta (încă inedit – pierdut?)

Msse Arhive străine

Msse Arhive româneşti

Msse pierdute (dar culese şi păstrate la de noi în fotocopii)

Ms 10285 – „Devotamentul“

Ms „Criticilor mei“ (Freiburg)

Ms Album (Turnu-Severin).

Restul, până la 76 sunt manuscrise inedite.

Împreună cu cele 63 de manuscrise ştiute (tipărite în vol. I-XXIII) se
vor tipări încă 23 de manuscrise inedite, aflătoare, şi ele, în vestita
ladă a lui Eminescu.

Aşadar, 63 msse + 23 msse = 86 msse.

Cele 63 msse (îngrijite de către Eugen Simion) se vor tipări în

volumele I-XXIII. Celelalte 23 msse inedite se vor tipări în alte 23
de volume. Deci: 46 volume (63 msse în vol. I-XXIII + 23 msse în
alte 23 vol.).

2. Manuscrisele de transliterat

Transliterarea se face pagină pe pagină, cuvânt cu cuvânt.

Avem descifrate toate textele germane, s-au corectat greşelile de

sanscrită şi greacă veche. Tipărim în transliterare 63 manuscrise
edite + 23 manuscrise inedite.

3. Opere complete

Operele complete, în 50 de volume, trebuie să corecteze ediţia

academică întemeiată de Perpessicius, în care se află peste 100.000
de greşeli, unele capitale.

Câteva exemple: Luceafărul se va tipări într-o variantă maximală

(culeasă din 10 manuscrise), mai bogată cu 23 de strofe plus strofa
finală. Sărmanul Dionis se va tipări corectat (faţă de editarea din
Convorbiri literare), Scrisorile se vor tipări fără erori, Scrisoarea V
(Dalila) se va tipări corect după varianta din Ms. 5186 (la care
Perpessicius nu putuse avea acces, la vremea cuvenită).

4. Comentarii la Eminescu

Comentariile, în 50 de volume, au fost elaborate, timp de 7 ani,

împreună cu Constantin Noica şi se află în posesia noastră.

5. Corpus eminescianum

În aceste corpus se tipăresc anastasic cărţi şi lucrări traduse integral

sau parţial; cărţi excerptate de Eminescu, ca de exemplu: Burnouf
(Introducere în istoria Budhismului indian), Bopp („Gramatica
sanscrită“ şi „Glossarium comparativum“), Kant (Kritik der reinen
Vernunft, ediţia I), Leskien (Gramatica slavonă), Schopenhauer
(„Versuch über das Geistersehn“, „Satz von Grunde“), Nicodim
Aghioritul, Oxenstierna, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul,
Grigorie Palamas, Dionisie Areopagitul, Isaac Sirul, Grigore Sinaitul
etc.

6. Biblioteca salvată
În lada lui Eminescu existau, după documente certe, următoarele
cărţi:

Christoph Schlosser (Weltgeschichte, 18 volume), Karl von Rotteck

(Allgemeine Geschichte, 11 volume), Georges Weber (Histoire
Universelle, 9 volume), Arthur Duc de Welington (Histoire critique
du pasagge des Alpes par Annibal Barca, 2 volume), Le Compt de
Ségur (Histoire Romaine, 2 volume), Millot (Éléments d’histoire
générale ancienne et moderne, 16 volume), Christoph Schlosser
(Geschichte der alten Welt, 5 volume), Victor Duruy (Histoire des
Hébreux, 1 volum),M.A. Thièrs (Waterloo, 1 volum), César Cantu
(Histoire Universelle, 24 volume), Ioan Măndinescu (Elemente de
Istoria Universală, 3 volume), François Voltaire (Histoire de Charles
XII, 1 volum), M. Poujoulat (Histoire de la Révolution Française, 2
volume), Mihail Kogălniceanu (Letopisiţiile Moldo-Valachiei, 3
volume), Géneral de Wimpfen (Bataille de Sédan, 1 volum), Laurian
şi Bălcescu ( Istoria Românilor, 4 volume), G. Rothan ( Les origines
de la guerre de 1870, 1 volum), Joseph von Aschbach (Über Trajans
steinerne Donau Brücke, 1 volum), Adrian Balbi (Allgemeine
Erdbeschreibung, 2 volume), M.N. Bouilett (Dictionnaire Universel
d’histoire et de Géographie, 1 volum), Malte Brun (Précis de la
Géographie Universelle, 7 volume), Traugot von et Bromme
(Neueste Karte der Erde, 1 volum), von Bluntschli(Allgemeines
Statsrechts, 2 volume), J. J. Rousseau (Oeuvres Complètes, 6
volume), Charles Montesquieu (Grandeur et décadence des Romains,
L’éspirit des Lois, 3 volume), Balzac (Lettres de Balzac, 2 volume),
Stöchardt (Schule der Chemie, 1 volum), Buffon (Traité de
Zoologie, 1 volum), Dammer (Lexikon der angewandten Chemie, 1
volum), Pascal (Oeuvres Complčtes, 2 volume), Crüger (Schule der
Physik, 1 volum), Briot (Traité de Géométrie, 1 volum), Tamier
(Traité d’Algébre, 2 volume, Traité de Trigonométrie, 1 volum),
Lubsen (Ausfürhliches Lehrbuch der Arithmetik und Algebra, 1
volum), Bertrand (Traité d’Arithmétique, 1 volum), Kant,
Schopenhauer, Bopp, Leskien, Burnouf , Finck etc. (Vezi, între
altele, Stoica, Biblioteca lui Eminescu).

11. Se va afla, „instituţionalizându-se”, adevărul cu privire la

moartea lui Mihai Eminescu?

Cele 20 de volume din Codul invers. Arhiva înnebunirii şi a

uciderii nihilistului Mihai Eminescu sunt aproape o instituție.

Codul va ajunge la 33 de volume (spre disperarea lui Florin

Iaru, poetu’ revoluţionaru’, singurul scriitor român cu craniul în două
dimensiuni), va demonstra în câteva zeci de mii de pagini istoria
multiplă și distrugătoare prin care Eminescu a fost înnebunit și ucis
(de către Maiorescu, fost Trifu, Carol I – unul dintre Hohenzollernii
despre care Nietzche spunea că sunt o „rasă de criminali stacojii” –
şi nu greşea…).
 Ţelul Codului este adevărul şi, în temeiul adevărului,
stabilirea criminalilor. Apoi deshumarea marelui incomparabilului
Eminescu (prilej de culegere de ADN şi de probe ale uciderii prin
intoxicare cu mercur, drogare şi zdrobirea capului în noaptea morţii).
 PAMFLETUL NEGRU (II) 2

Filosoful Constantin Barbu despre genii dar si despre

Plesu si Liiceanu. Fotografii literare despre origini
tiganesti, plagiate si Securitate

CONSTANTIN BARBU

PAMFLETUL NEGRU

Interviu de Costin Creţu

Despre genii
dar şi despre
Pleşu şi Liiceanu

Foto inedita: La înmormântarea filosofului Constantin

Noica, Păltiniş 6 dec. 1987. In prim plan – Parintele Nicolae
Steinhardt, Constantin Barbu, MIhai Sora, G. Liiceanu

2
Cf. http://www.ziaristionline.ro/2011/03/04/pamfletul-negru-ii-filosoful-
constantin-barbu-despre-genii-dar-si-despre-plesu-si-liiceanu-fotografii-literare-
despre-origini-tiganesti-plagiate-si-securitate/
 14. Ce simţi când ajungi în poarta penitenței doar pentru
vina de a fi încercat să faci rost de bani în vederea editării
Caietelor lui Eminescu?

Nu simt decât milă pentru cataluli, perieci şi ceilalţi

neidentificaţi. Singura replică este aia a lui Hegel peste natură.

15. Tu (provincial, catalogat de Pleșu) nu te simți cumva ca

o ființă condamnată, să trăiască în afara sistemului actual?

Nu alţii au hotărât să trăiesc eu în afara sistemului, ci eu am

făcut eforturi fundamentale să nu fiu în sistem (câţi cunoşti să-şi fi
dat demisia din Universitate? câţi cunoşti să-şi dorească cu obstinaţie
să fie nimic? – eu am ales varianta buddhistă a existenţei care cere
multă măiestrie, conştiinţă de rezervă ca diamantul şi carte dizolvată
în creier într-atât încât să-ţi permită să zbori fără întrerupere fără să
dai vreodată din aripi…).

De multe ori mă distrez, aplaudând Universul cu o singură

mână. Eu am scris un pamflet cu supratitlul „Revolta plagiatorilor
din București contra elitei din provincie”, în care povesteam cum
plagiază Liiceanu din franceză, Pleșu din franceză (fără s-o știe
bine)… Imaginează-ți că Pleșu a copiat din Corbin și cuvântul etc.,
încât o să-i rămână numele Andrei Pleșu – Etc. Acest impertinent
uită cum, prin februarie 1990, în biroul lui de slujbaş la cultură, l-am
trimis după Pepsi; ce-i drept a fost amabil: ne-a mai adus câte o sticlă
de Pepsi lui Sorescu, Ghica, Chifu şi mie (aşadar am martori în viaţă
că serviciul viitorului chelner politic era de pe atunci ireproşabil).

E supărat că au devenit neanţii un pic mai celebri? Păi de

Liiceanu ce să zic că l-am băgat deja în folclor. Pamfletul
„Liicheanu” scris cuvânt cu cuvânt de Spânu însuşi i-a adus lui
Liiceanu aproape o jumătate de milion de cititori. Nu înţeleg unde e
supărarea? Bănuiesc că la mitingul pentru Monica Macovei nu
veneau nici măcar 5.000 de cititori. Pleşu are de răspuns la câteva
întrebări care nu sunt obligatorii, fiind grele:

- prima: A plagiat din Corbin fără să ştie bine limba franceză?

- a doua: A fost „conversat” de vreun ofiţer de informaţii vest-

german care avea nume şi W şi B (dacă uită să-l întrebe şi pe
Liiceanu)? (Eu nu acuz, eu întreb).

- a treia: Ce ştie de caseta audio în care el şi Liiceanu îl

„interoghează” pe Noica şi caseta ajunge la Securitatea română? (Au
ştiut, au „dus-o” ei sau toţi trei au fost înregistraţi de TO în
necunoştiinţă de cauză?).

- a patra: Mai poate fi rectorul Colegiului Noua Europă, dacă este

plagiator?
- a cincea: În fotografiile de tinereţe are o simpatică figură de ţigan;
este ţigan sau nu este? (Este o simplă întrebare de istorie literară, nu
vreo răutate discriminatorie; ştiut e faptul că eu am o preţuire
absolută pentru marii gânditori ai Indiei şi mă gândesc că talentul lui
sofistic ar fi riscat să fie un reflex de dialectică ancestrală; nu repet:
Nagarjuna este marele meu maestru universal).

Nu-l înţeleg pe Pleşu să-şi ia asemenea flatulenţe intelectuale

el care nu este decât un ratat fără operă fiindcă în cele două cărţi mai
bunişoare ale lui a plagiat ca orice catalul acrobistic. Bietul periec…
Pe incultul Pleșu l-am provocat public (la TV) să polemizăm în
direct, față în față, în orizontul filosofiei lui Heidegger. Îl provoc și
acum.

S-a apucat în ”Dilema veche” să-l apere pe Liiceanu de

plagiat, scriind un text intitulat “Țara lui Caion”. Textul este scris de
un mahalagiu care nu face greșeli de ortografie, spumegând de parcă
ar fi scăpat de la un seminar cu proști, al căror nume nu poate să și-l
amintească, adică parfumatul Paraschivescu (care încurcă
medicamentele), hermeneul Grigore Cartianu, fost Grégoire
l’Ecrivain, repetentul Lavric Minorul (plagiator și el , ca și Liiceanu,
din Heidegger) și inginerul sefist Popescu Cristian Tudor
(fenomenolog și el chiar împotriva dorinței mamei sale) care,
vorbind despre metafizică l-a făcut să râdă chiar și pe cel mai supărat
român din acel moment: Liiceanu însuși.

Bă băieți, chiar aveți insomnii din cauza lui tò eón, Dasein,

subjectum – de ce nu vă consumați voi mai departe cu chestiile la
care vă pricepeți? Paraschivescu cu „flatulențele“ Sfinxului[1]
Grigorie cu apa de ploaie[2], Lavric Minorul cu filosoful german!
Kierkegaard al Danemarcei[3] iar Popescu cu „muia“[4].

În timp ce Liiceanu v-ar putea pregăti un șnițel auriu, că tot a

murit proprietăreasa căreia îi gătea el, Monica Lovinescu (baba
aceea relativă de la Paris). Sper să nu moară și Liiceanu când voi
demonstra că altcineva a scris a treia parte din teza de doctorat
despre Tragic. Să nu uit: a murit Pavarotti cel adevărat, așa că n-o să
mai poată chinezii să-l confunde pe Pleșu cu nimeni. Devenind astfel
Pleșu el însuși , admiratorul poeziei lui Radu Mischiu și denigratorul
poetului Mihai Eminescu. Care Mihai Eminescu?

Cel despre care Nicolae Manolescu nu poate spune decât

banalități de necalificat, grație culturii sale de simplu institutor și
frigidității lui de neconsumator din cele geniale.

Admirator al lui Dej, Ceaușescu, Iliescu, ajuns ministru al lui

Escu, omul n-a deschis nici Kant, nici Hegel, nici Heidegger fiindcă,
să fim sinceri, nu i-ar fi folosit nici cât domnului Anghel din Tecuci
(cu care vorbea Pleșu în spital, deoarece se internase fără Liiceanu la
el). Manolescu are Biblia lui: Cărtărescu, și el “un bou al soarelui”…
Acum putem înțelege care este metoda sigură a domnului Manolescu
privindu-și autoramolirea inconturnabilă, vorba lui…

Nenorocul vieții lor paraliterare este Victor Roncea, teribilul

jurnalist. Care le-a fotografiat rețeaua.

[1] Citat din P.(Ev. Z.)

[2] Citat din C. (22)

[3] Citat din L. (Noica și Mișcarea Legionară)

[4] Citat din C.T.P. („Muia“ îi aparține; v. art. „Moarte și Muia“ –

Adevarul, 17.09.1999)