Alocuțiunile PFP. Prof. Acad. Dr.

Daniel Ciobotea

la

comemorarea Patriarhilor României

Teoctist
și

Iustin

†
Teologie pentru azi

București
2010
Patriarhia Română
 [Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române 1 , la pomenirea de trei ani de la trecerea la cele
veşnice a Părintelui Patriarh Teoctist Arăpaşu, 30 iulie 2010:]

Patriarhul TEOCTIST – o candelă de înviere

Astăzi se împlinesc trei ani de când Biserica Ortodoxă

Română şi întreaga lume creştină au primit cu profundă
durere în suflet vestea trecerii din această viaţă a fericitului
întru adormire Părintele Patriarh TEOCTIST 2 († 30 iulie
2007).
La ceas de pomenire, de aducere aminte şi de
omagiere a memoriei acestui vrednic Arhipăstor al
Ortodoxiei românești, sunt încă vii în inimile noastre
dragostea sa neţărmurită pentru Biserică şi popor, chipul său
luminos şi bunătatea sa sufletească.
Lucrarea sa pastorală, misionară, duhovnicească,
culturală şi socială pentru binele Bisericii Ortodoxe

1
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Patriarhul_Daniel.
2
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u.

3
Române, reprezintă pentru noi cei de astăzi, ierarhi, cler şi
credincioşi, un prilej de a înțelege mai duhovnicește istoria
recentă a Bisericii noastre, care a avut de înfruntat multe
încercări și umiliri, dar a cunoscut și puterea ajutorului
primit de la Dumnezeu spre a birui aceste încercări.
Ne reamintim acum cu emoție de „Betleemul”
patriarhului Teoctist, ținutul Botoșanilor din frumoasa
Moldovă, unde a văzut lumina zilei, unde a intrat în rândul
monahilor devenind frate de mănăstire la Vorona3 și unde i-
au fost încredințate primele rosturi în Biserică.
De acolo, din Moldova Sfântului Voievod Ștefan cel
4
Mare , până la demnitatea de Patriarh, fericitului întru
adormire Patriarhului TEOCTIST i s-au adăugat anii și
vredniciile slujind lui Hristos și Bisericii Sale, timp de 57 de
ani, numai în demnitatea arhierească, iar ca slujitor al
Sfântului Altar, (ierodiacon, ieromonah, arhiereu) 70 de ani
în total.
Părintele Patriarh TEOCTIST5 a răspândit în jurul său
lumină din lumina lui Hristos, pentru că a fost un ierarh
evlavios şi harnic.
A păstorit în vreme de oprelişti comuniste, dar şi de
libertate agitată, totdeauna într-un context misionar care a
cerut multă veghe şi jertfelnicie, multă înţelepciune şi luptă
duhovnicească.
De aceea, experienţa rugăciunii i-a fost izvor de
putere spirituală, de curaj şi înţelepciune, de bunătate şi
iertare, de dialog şi cooperare atât în vreme de necaz şi
suferinţă, cât şi în timp de noi speranțe și multiple împliniri.
Statornicia în credință ca tărie sufletească l-a ajutat să
slujească Biserica în vremuri grele, urmând pilda Sfântului
Apostol Pavel: „în multă răbdare, în necazuri, în nevoie, în
strâmtorări, (…) în osteneli, în privegheri, în posturi, în
curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în
Duhul Sfânt, în dragoste” (Cf. II Corinteni 6, 4 - 6).
Părintele Patriarh TEOCTIST a fost un arhiereu
harnic şi înţelept care a lucrat pentru păstrarea credinței și a
valorilor culturale românești inspirate de ea.
După anul 1990 Părintele Patriarh TEOCTIST a
folosit libertatea pentru a urma tradiţiei româneşti privind
prezenţa activă a Bisericii în societate.

3
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Vorona.
4
Idem: http://www.stefancelmare.ro/.
5
Idem: http://www.patriarh.ro/Teoctist/index.php.

4
 A răspândit lumină şi speranţă prin multele biserici
construite din temelie, prin multe canonizări de sfinţi
români, prin reintroducerea religiei în școlile publice, prin
reintegrarea învățământului teologic în rețeaua de stat, prin
reactivarea asistenței religioase a preoților de caritate în
unitățile militare, în spitale și în penitenciare, prin
înființarea unor centre social-filantropice pentru persoanele
defavorizate, precum și prin înființarea de cabinete ori
centre social-medicale.
A adus bucurie multor români prin eparhiile
reactivate sau nou înfiinţate în Ţară şi în afara hotarelor
actuale ale României.
A cultivat comuniunea prin relaţii frăţeşti pline de
lumină şi căldură spirituală cu toate celelalte Biserici
Ortodoxe surori, dar și prin grija părintească pentru frații
noștri români de pretutindeni.
Din sufletul său bun și pașnic a izvorât adesea
îndemnul spre dialog și cooperare cu alte Biserici creștine,
fiind înțelept păstrător al tradiției irenice a Ortodoxiei
românești, care a evitat atât izolarea de alți creștini, cât și
dizolvarea identității proprii în întâlnirea sau coexistența cu
aceștia.
Cele mai evidente roade ale vizitei Papei Ioan Paul al
6
II-lea la Bucureşti, în mai 1999, şi a Părintelui Patriarh
TEOCTIST la Roma, în octombrie 2002, sunt multele
biserici romano-catolice din Italia şi Spania oferite ca spațiu
de rugăciune pentru credincioşii celor aproape 200 de
parohii ortodoxe româneşti, din aceste țări, până când
parohiile noastre îşi vor construi propriile lor lăcaşuri de
cult.
Aceasta ne arată că dialogul frățesc și respectul
reciproc sporesc omenia şi bunătatea, precum și cooperarea
practică între Biserici, deși există încă obstacole în refacerea
unității lor de credință și de viață eclesială.
Binecuvântata moștenire pe care ne-a lăsat-o
Preafericitul Părinte Patriarh TEOCTIST trebuie păstrată și
cultivată în continuare cu înțelepciune și responsabilitate.
Chiar la vârsta sa venerabilă, Părintele Patriarh
TEOCTIST arăta o uimitoare tinerețe și o dinamică
viguroasă în receptarea și promovarea noilor șanse
pastorale și misionare ale Bisericii în societatea
românească de azi.
6
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea.

5
 În același timp, era conștient că totdeauna mai sunt
unele probleme de rezolvat potrivit cu nevoile concrete ale
Bisericii. Să ne gândim doar la dorința sa arzătoare de a
vedea construită Catedrala Mântuirii Neamului7.
Dacă în răstimpul de trei ani de la mutarea sa la
locașurile cele veșnice s-au făcut pași importanți în
pregătirea proiectului de construire a acestei noi Catedrale,
aceasta se datorează mai ales faptului că eforturile noastre
prezente sunt susținute de rugăciunile sale din cer.
În acest sens, am păstrat locația aleasă de
Preafericirea Sa pentru construirea Catedralei Mântuirii
Neamului și am organizat concursul pentru proiectul
construirii Catedralei Mântuirii Neamului pe
amplasamentul respectiv.
Concursul a fost câștigat de o firmă din Bacău
prezentând un proiect de catedrală inspirat din stilul
catedralelor ortodoxe românești din secolul XX, o sinteză
între stilul bizantin răsăritean și stilul neoclasic occidental,
mai ales că românii, în istorie, au avut mereu vocația
sintezelor, a arcadelor spirituale care unesc secole și spații
diferite.
Aceasta era și dorința Părintelui Patriarh TEOCTIST:
o catedrală în stil arhitectural românesc.
Prin tot ceea ce ne-a lăsat ca moștenire spirituală a
personalității și activităţii sale bisericești și românești,
Părintele Patriarh TEOCTIST rămâne în memoria noastră ca
fiind un om înțelept, un păstor răbdător și un rugător
interiorizat.
Întrucât simțim astăzi că, prin lumina vieţii şi a
faptelor sale pilduitoare, vrednicul de pomenire Părintele
nostru Patriarh TEOCTIST este tainic prezent în Biserica
noastră ca o candelă de înviere, ca o călăuză spirituală, ne
rugăm lui Hristos Domnul, Arhiereul Veşnic, să aşeze
sufletul lui în locaşurile sfinţilor Săi slujitori, în bucuria
îngerilor, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
7
Idem: http://catedralaneamului.ro/.

6
 [Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, la slujba de pomenire a Patriarhului Iustin
Moisescu, la împlinirea a 24 de ani de la trecerea sa la Domnul:]

Patriarhul IUSTIN - un stâlp neclintit de

furtună

Anul acesta se împlinesc 24 de ani de la trecerea la

viaţa veşnică a vrednicului de pomenire Părintele nostru
Patriarh IUSTIN8 (†31 iulie 1986).
Născut în data de 5 martie 1910, în satul Cândeşti,
judeţul Argeş, orfan de război, se înscrie la studii la
Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel
(1922-1930), pe care îl termină ca premiant.
Este ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolvenţii
tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, şi trimis cu o
bursă de studii în Teologie la Universitatea din Atena9.

8
Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Moisescu.
9
Saitul facultății: http://www.theol.uoa.gr/index.php?id=2.

7
 În anul 1934 se întoarce licenţiat cu aprecierea „magna
cum laude'.
Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i vocaţia, l-a
trimis pe tânărul licenţiat în Grecia să-şi continue studiile de
specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din
Strasbourg, Franţa (1934-1936).
A susţinut doctoratul la Facultatea de Teologie din
Atena, în anul 1937, cu teza: 'Evagrie din Pont. Viaţa,
scrierile şi învăţătura', premiată de Academia de Ştiinţe din
Atena.
A fost apoi profesor la Seminarul 'Nifon Mitropolitul'
din Bucureşti (1937-1938), la Facultatea de Teologie
Ortodoxă a Universităţii din Varşovia (1938-1939), profesor
titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de
Teologie din Cernăuţi-Suceava.
În anul 1946 a fost transferat ca profesor la Facultatea
de Teologie din Bucureşti10, iar din anul 1948, la Institutul
Teologic Universitar din Bucureşti.
Astfel, teologul Justin Moisescu s-a evidenţiat de-a
lungul întregii sale vieţi, ca fiind un om cu o cultură
temeinică şi vastă.
Eleganţa şi erudiţia sa academică erau rodul unei vieţi
dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit şi patriarh, o
personalitate cu o solidă formare universitară de tip
occidental, dar folosind ca bază teologia Sfinţilor Părinţi.
Timp de 17 ani ca profesor de teologie, un an ca
Mitropolit al Ardealului (1956), 20 de ani ca Mitropolit al
Moldovei şi Sucevei (1957-1977) şi 9 ani ca Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986), Părintele Patriarh
IUSTIN şi-a dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi
oamenilor.
Ca Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, într-o vreme de
dictatură comunistă plină de restricţii şi presiuni asupra
vieții Bisericii, acest distins ierarh român a reuşit, cu răbdare
constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să
promoveze credinţa creștină şi cultura românească din
Moldova pe mai multe planuri ale vieții bisericești.
Intelectual înzestrat cu un surprinzător spirit practic,
ierarhul cărturar a restaurat sau reparat, în plin comunism,
aproape 70 de biserici și chiar a construit unele biserici
noi, mai multe case parohiale, un Cămin modern pentru
elevii seminariști și mai multe sedii de protopopiate.
10
Idem: http://www.ftoub.ro/.

8
 De asemenea, a construit trei mari clădiri - adevărate
monumente de arhitectură - în incinta Centrului eparhial
Iaşi. Tot ca mitropolit al Moldovei şi Sucevei a restaurat,
integral sau parţial, peste 20 de mănăstiri şi schituri: Putna,
Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, Arbore, Humor, Slatina,
Dobrovăţ, Cetăţuia, Râşca, Neamţ, Sihăstria, Secu, Bistriţa,
Văratic,ș.a., iar la unele dintre acestea a înfiinţat muzee şi
colecţii de artă bisericească.
În calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
(1977-1986) a continuat osteneala din Moldova şi Bucovina
desfășurând lucrări de restaurare sau reparații la
mănăstirile: Curtea de Argeş, Cheia, Zamfira, Viforâta,
Dealu, Cernica, Pasărea, Tigăneşti, Caldăruşani, biserica
Sfântul Spiridon Nou, biserica Sfântul Gheorghe Nou,
Catedrala patriarhală, şi altele.
Părintele Patriarh IUSTIN a acordat o atenţie deosebită
activităţii editoriale. Conştient de marele folos pe care l-ar
avea pentru cititorii români traducerea în limba lor proprie a
principalelor lucrări teologice, istorice, liturgice şi a tot ceea
ce ţine de trăirea şi experienţa filocalică a Sfinţilor Părinţi, a
iniţiat marea colecţie patristică intitulată 'Părinţi şi scriitori
bisericeşti' (PSB)11, proiectată în 90 de volume.
Această lucrare a fost reactualizată recent începând cu
anul 2007, ca o cultivare a moştenirii spirituale luminoase
pe care Preafericirea Sa ne-a lăsat-o.
De asemenea, el a iniţiat colecţia 'Arta creştină în
România', în 6 volume. A tipărit o nouă ediţie sinodală a
Sfintei Scripturi (1982), o nouă ediţie a Noului Testament
(1979), manuale pentru învăţământul teologic superior şi
pentru Seminariile teologice, multe cărţi de cult, revistele
teologice centrale și alte publicații bisericești.
Prin bogata sa activitate cărturărească, pastorală și
internațională, Părintele Patriarh IUSTIN şi-a înscris numele
în rândul ierarhilor români harnici și înțelepți.
Paralel cu bogata sa activitate administrativă, edilitară
şi cultural-misionară, ierarhul român a reprezentat, cu
demnitate şi competenţă teologică, Biserica Ortodoxă
Română pe plan internaţional, la întruniri panortodoxe şi
interortodoxe sau la întruniri intercreştine, fiind ales
membru în conducerea Consiliului Mondial al Bisericilor şi

11
Pentru download:
http://www.calugara.ro/index.php?option=com_phocadownload&view=section&id=
2:psb-parinti-si-scriitori-bisericesti&Itemid=53.

9
a Conferinţei Bisericilor Europene, iar ca patriarh a vizitat
mai multe Biserici Ortodoxe surori, precum și comunități
ortodoxe românești din Occident (Suedia, Elveția, SUA).
Plin de întristare pentru bisericile din Bucureşti
martirizate prin demolare, sau umilite prin translare şi
izolare, îngrijorat de o eventuală demolare sau mutare a
Reşedinţei şi Catedralei Patriarhale de către autorităţile
comuniste, dar şi plin de milă pentru poporul român privat
de libertate şi înfometat de sărăcie, Părintele Patriarh
IUSTIN a trecut la Domnul în data de 31 iulie 1986, cu
speranţa unor vremuri mai bune.
A fost un Arhipăstor maiestuos şi sobru ca un voievod,
iar, în tăcere impusă, un neînfricat luptător până la moarte,
ca un stâlp neclintit în mijlocul furtunii. Mai precis, când
dictatorii comunişti voiau să mute sediul Patriarhiei la
Mănăstirea Văcărești din capitală, el a refuzat categoric.
Era o îndrăzneală greu de tolerat din partea soților
Ceaușescu.
Părintele Patriarh IUSTIN rămâne în memoria noastră
ca fiind un om echilibrat, un teolog erudit şi un păstor
înţelept, prin fidelitatea sa faţă de tradiţia ortodoxă,
patristică, prin temeinica sa pregătire academică, prin
sobrietatea sa în relaţiile umane, însă şi prin bunătatea și
dărnicia sa părintească, exprimate adesea discret, dar
eficient.
Cunoscând multa sa hărnicie și dăruire jertfelnică
pentru Biserică, moştenirea spirituală şi culturală lăsată
nouă celor de azi, precum şi lumina înţelepciunii sale în
relaţiile Ortodoxiei româneşti cu alte Biserici, în duh de
pioasă recunoştinţă şi preţuire, aducem omagiu de pomenire
şi cinstire memoriei sale ca unui mare ierarh român, care a
păstorit în vremuri grele, când se demolau biserici și se
chinuiau conştiinţe creștine.
De aceea, ne rugăm azi Preamilostivului Dumnezeu să
aşeze sufletul lui în corturile Sfinţilor mărturisitori
jertfelnici, în comuniunea Sfinţilor Părinţi, mari Dascăli ai
lumii și Ierarhi, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lui pomenire, în neam şi în neam!

†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

10
 © Patriarhia Română

Ediție online gratuită

Proiect realizat de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Teologie pentru azi