aguna, primul mitropolit romn ortodox

din Ardeal
http://www.historia.ro/node/7467
Cu sprijinul prietenilor influeni de la curtea imperial vienez, Andrei aguna,
diplomat iscusit, a obinut mai multe drepturi pentru romni dect ali corifei ai
romnismului de peste Carpai, scrie istoricul Florin Mihai pentru Adevrul.
Pn n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, ortodocii romni din Transilvania se
supuneau autoritii religioase a Patriarhului srb de la Karlovi. n documentele oficiale,
nici mcar titulatura ortodox" nu era admis, fiind nlocuit cu formula neunit". Dei
istoriografia Bisericii Ortodoxe Romne abund n enumerri de mitropolii transilvneni,
primul ierarh care conduce de drept i de fapt o Mitropolie a Ardealului a fost, ncepnd
din anul 1864, aromnul Andrei aguna (1808-1873).
Un Lpuneanu al bisericii
Pn s ajung mitropolit, aguna a urcat treptele ierarhiei bisericeti. Mai nti, n 1847,
a fost numit episcop al Bisericii ortodoxe. Cnd a fost ales, nu au existat concureni pe
msura sa. Ioan Moga (profesor de teologie), Moise Fulea (director colar) i Iosif Ighian
(protopopul Zlatnei) erau toi n vrst. La cei 38 de ani ai si, Andrei aguna era un om
toat puterea. Doar Ioan Popazu, protopopul Braovului, prea s aib mai multe anse.
Fa de ceilali competitori, aguna a avut un atu formidabil. Era simpatizat de mpratul
Ferdinand (1835-1848) i avea protectori la Curtea Imperial de la Viena.
nvins la vot, numit de mprat
Pentru ca aguna s nu ntmpine vreun obstacol n calea alegerii, s-a renunat la o
prevedere prin care episcopul trebuia s fie ardelean de batin. n decembrie 1847, la
Sinodul de la Turda, cele mai multe voturi le-au primit Moga (33 voturi), Fulea (31) i,
abia al treilea, aguna (27).
Cu toate acestea, dintre ei, la cererea mpratului a fost preferat aguna. Se spune c nu
era prea ndrgit de preoi, care i reproau presupusa origine srb. Unor astfel de popi
ardeleni, aguna le-ar fi zis, ntocmai precum Alexandru Lpuneanu boierilor: Dac nu
m vrei voi pe mine, v vreau eu pe voi, i s tii, c eu voiu fi episcopul vostru". Aa a
i fost.
i a fost o alegere inspirat, deoarece tnrul episcop s-a descurcat onorabil n grelele
ncercri politice prilejuite de Revoluia de la 1848 i de conducerea absolutist
habsburgic.

aguna a fost sfinit Episcop al Ardealului la Karlovi, de ctre Patriarhul srb Iosif
Rajacici. La 3 mai 1848 (stil vechi) a inaugurat adunarea popular a romnilor ardeleni ortodoci i unii - de pe Cmpia Libertii, din Blaj. El a fost ales n fruntea Comitetului
Naional Permanent. n zilele ce-au urmat, s-a deplasat la Pesta, unde se decidea unirea
Ardealului cu Ungaria. Dup ce s-a contrat cu Lajos Kossuth, liderul politic al
maghiarilor, pe tema egalitii n drepturi a romnilor cu celelalte etnii transilvnene,
aguna a plecat la Viena.
Apoi, n 1849, ntr-o iarn cumplit, a cltorit spre Moravia, pe o rut ocolitoare:
Bucureti, Moldova, Bucovina, Galiia. Cu greu a ajuns la Olmtz, unde se afla curtea
imperial austriac. Acolo s-a ntlnit cu tnrul mprat Franz Iosef (1848-1916),
instaurat la putere n timpul revoluiei. Era prima sa ntrevedere cu un monarh habsburgic.
La ntoarcere, l-a vizitat, la Pesta, i pe fostul mprat Ferdinand, retras din viaa politic.
Prin aceste ntlniri la nivel nalt, episcopul sonda inteniile mpriei n legtur cu
soarta Transilvaniei.
ntre timp, Kossuth i generalul Josef Bem cuceriser o mare parte a inuturilor ardelene.
Doar Avram Iancu le mai rezista, n Munii Apuseni. Fulea, Moga i ceilali prelai
ortodoci s-au refugiat, din Sibiu, n ara Romneasc. Din strintate, aguna a sprijinit
cauza romnilor, prin memorandumuri adresate mpratului n care cerea autonomia
naional.
Diplomat iscusit
Dup nfrngerea revoluiei maghiare, aguna s-a ntors acas. A fost primit ca un erou,
pentru c luptase" i el n interesul romnilor, cu mijloacele diplomaiei ns. Dei, n
ciuda promisiunilor, viaa romnilor s-a nrutit n deceniul urmtor, lui aguna i-a
mers bine. A devenit sfetnic de tain al mpratului, fiind recompensat cu titlul de baron.
Episcopul a dezvoltat relaii excelente i cu guvernatorul Ardealului, Schwarzenberg
(1852-1858). Se spune c, ntre dou partide de cri, aguna strecura la urechile
convivului su i o chestiune politic. Sprijinit de influenii si prieteni, aguna a
organizat biserica de peste Carpai. Cu toat opoziia ministrului austriac al cultelor, Leo
Thun, nverunat adversar al ortodocilor.
naltul prelat ortodox a obinut 60.000 florini - dar mprtesc" - pentru repararea
lcaelor de cult afectate de rzboi. Apoi, n 1850, a prezidat un sinod bisericesc
important, n care s-a cerut oficial proclamarea unei mitropolii ortodoxe, trecerea de la
titulatura biserica neunit" la biserica rsritean", diverse drepturi pentru preoi
(scutirea de taxa capului i greutile comunale"). n paralel, a nceput s polemizeze cu
patriarhul srb de sub autoritatea cruia aguna dorea s se emancipeze. Cei doi s-au
mpuns" reciproc prin brouri tiprite anonim.
n sfrit, mitropolit
n ciuda opoziiei clericilor srbi, dup nenumrate memorii ctre mprie, promisiuni
i intervenii, jalbe i rugmini, ortodocii romni din Ardeal au dobndit propria

mitropolie. n iunie 1863, mpratul i dduse de principiu acordul, dar cerea lui aguna
cteva lmuriri suplimentare. Unde urma s fie reedina mitropoliei? Care era teritoriul
exact? Cte episcopii s cuprind? I s-a rspuns c Sibiul era potrivit ca scaun
mitropolitan, cu cinci episcopii sufragane (subordonate), anume: Bucovina, Arad,
Timioara, Caransebe i Cluj. ntr-un final, dup alte tergiversri, la 24 decembrie 1864,
Franz Iosef a aprobat nfiinarea mitropoliei ortodoxe, cu dou episcopii, la Arad i
Caransebe. Andrei aguna a devenit astfel primul Mitropolit al romnilor din
Transilvania i Ungaria.
1846: apare ghidul preotului cinstit
Nenduplecat cu dumanii ortodoxismului, aguna s-a artat sever i cu clerul din
subordine. n timpul conducerii sale, episcopul a condus cu mn de fier, reamintindu-le
preoilor menirea.
De pild, preotul Bdil, din Poplaca, acuzat de beie, sudalme" i bti, a fost trimis un
an suplimentar la seminar. Unchiul lui, asesor consistorial, a fost destituit pentru c
ncercase s-l scape de acuze. Un altul, preotul Teodor Orlea, din Cibu, a fost tuns i
brbierit pentru c se recstorise pe ascuns. Un scandal nemaipomenit a provocat preotul
Gheorghe Saba din Rstolia, care de beat ce era a adormit la o cununie religioas. Iar la
finalul ceremoniei nu tia dac oficiase slujba sau nu. Unele cazuri au fost extrem de
grave. n 1854, preotul Grigore Mrginean din Ludu a fost acuzat de uciderea soiei. n
urm cu un an, fusese arestat pentru c furase cai. La protestele enoriailor din localitate,
preotul a fost suspendat din funcie i caterisit, dup ce a fost condamnat la 8 luni de arest
de Tribunalul din Trgu Mure.
n 1846, ca s curme asemenea apucturi nedemne, aguna a redactat un ndrumar despre
misiunile i comportamentul preoilor. Iat unele reguli:
(Preotul, n.r.) trebuie s citeasc permanent sfnta scriptur, crile sfinilor prini i
alte cri bisericeti pentru a-i povui pe credincioi n legea lui Dumnezeu, s nvee
poporul s leasc aceast lege, s nu admit cstoriile ntre rudenii, s nvee
credincioii cnd i cum s se fac cstorii; s respecte posturile; vrsta minim admis
la cstorie s fie 20 de ani pentru biei i 15 ani pentru fete, s evite cheltuielile inutile,
butura i mncarea la nunt.
S se fereasc de frecventarea crciumii, cunoscut fiind obiceiul unor preoi ca dup
slujb, duminica sau la srbtori, s se opreasc la crcium pentru a bea i a petrece".
(Nicolae Bocan, Gabriel-Viorel Grdan, Ioan-Vasile Leb, Beatrice Dobozi, Andrei
aguna, Coresponden, vol. 3, Presa Universitar Clujean, 2008).
Elevii, separai pe confesiuni
La iniiativa lui aguna, s-a reorganizat activitatea Seminarului teologic de la Sibiu.
Cursurile au fost mprite n dou semestre. Se predau materii precum: gramatica,
metodica, dogmatica, pastorala, morala, pedagogia, istoria bisericeasc i tlcuirea
Evangheliilor". ntre lecii, predate n intervalul 8-10 i 14-16, colari, profesori i clerici

se rugau laolalt, n capel. Datori vor fi profesorii a avea ochiu privitor asupra purtrii
i aplicrii clericilor n i afar de coal i biseric, i pe cei nebgtori de seam al
moralitate, nti i a doua oar s-i dojeneasc, iar a treia oar s-i arate mie", i-a avertizat
episcopul pe dascli. Elevii sraci primeau burse din fondurile Fundaiei Francisc
Iosefin", nfiinat de mprat, de fericire c scpase atentatului pus la cale de un croitor
maghiar.
aguna s-a preocupat i de colile populare" aflate n comunele locuite de romni.
Copiii ranilor puteau urma 3 clase normale cu 6 desprminte", adic 6 clase din
zilele noastre. n 1852, colile au fost organizate pe principiul confesional. Fiecare obte
bisericeasc i nfiina propria coal, astfel nct ortodocii, reformaii i catolicii s
nvee separat.
n cele ortodoxe, dasclii erau atestai de episcop, iar manualele tiprite n tipografia
diecezan". Copiii studiau abecedarul, istoria biblic, bucoavna, scrierea, ceaslovul,
cntarea, aritmetica, catihisul, gramatica romn i german, geografia i istoria. n
funciile de conducere erau instalai preoi (directori colari) i protopopi (inspectori
colari).
Secretarul, protestanta i demisia
Ca s pstreze intact comunitatea ortodocilor romni, preoii se opuneau ct puteau
cstoriilor inter-confesionale. Dar mpotriva ndrgostiilor greu te puteai opune!
Mijloace de presiune existau ns mpotriva preoilor i angajailor bisericii. De pild, iat
ce i s-a ntmplat unui secretar consistorial (Consistoriul era o adunare administrativ i
disciplinar la vrful unei biserici), dornic s ia de soie o german protestant. Aa cum
era obiceiul, ndrgostitul s-a adresat episcopului pentru binecuvntare. Prin intermediari,
a primit o scrisoare care coninea spectrul demiterii.
Eu nu-l opresc pe el n treaba nsuratului su, cci asta nu st n puterea mea, dar fa cu
opinia public silit sunt a-l demisiona din serviciul Consistoriului, cu aceea c eu nici
profesor n teologie nu-l pot pune, ci s-i caute alt staiune preoeasc, sau profesoral,
cum va porni la Lipsca (Leipzig, n Germania, n.r.) spre realizarea acelei cstorii". (Ioan
Lupa, Mitropolitul Andrei aguna. Monografie, Romnia Press, 1999). Pn la urm,
ptruns de sentimentul cretinesc al iertrii, aguna l-a absolvit de vin" pe secretar.
N-aveau bani nici de haine preoeti
Cnd rzboiul provocat de revoluionarii paoptiti s-a terminat, zeci de sate i biserici
ortodoxe fumegau pustiite. i-aa precar, starea material a clerului ortodox s-a agravat.
n 1849, n anumite zone, situaia era de-a dreptul dramatic. Bunoar, n protopopiatul
Trgu Mure, dup cum a relevat cercetarea corespondenei mitropolitului aguna.
Preoii care au scpat cu via din ncletarea armat au rmas sraci lipii-pmntului.
n total, pagubele au fost estimate la 55.641 florini i 51 coroane. Biserica ortodox din
Sngeorgiu de Pdure a fost complet distrus, provocnd trecerea temporar a 100 de

familii la confesiunea reformat. Un alt lca sfnt, la Moreti, a fost prdat cumplit. Fr
avere, muli preoi au fost mai interesai cum s-i ntrein familiile, dect de cele sfinte.
Episcopul aguna i-a ajutat cum a putut. n 1852, preoii au fost chemai la Tg. Mure ca
s primeasc civa florini din cei 30.000 trimii de mprat ca dar". n schimbul banilor,
se obligau s in o slujb n cinstea curii de la Viena. Prea puin, deoarece preoii au
continuat s cltoreasc sptmnal la orae, s cumpere cele trebuincioase familiei. Din
documente reiese c unii clerici n-aveau bani nici de vetminte preoeti.

Mitropolitul Andrei aguna, un lupttor

pentru cauza romnilor din Ardeal
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/mitropolitul-andrei-saguna-unluptator-cauza-romanilor-ardeal
Motto: Fiind asadar problema noastra a inainta literatura, cultura, industria si agricultura
natiunii noastre, adica a inainta starea spirituala si materiala a poporului nostru, ca sa
cunoasca fiinta si destinatia sa si sa o stie intrebuinta spre tot binele, precum si alte natii
fac azi acesta si precum este spiritul cel civilizator al secolului nostru ; darurile lui vor
garanta viitorul cel mai ferice al mult cercatei noastre natiuni si o vor feri de niste lovituri
ucigatoare de religia si limba ei.

Divizarea lumii transilvane in 1701 a generat o seama de probleme ce se vor alatura celor
deja existente aici. Din acest motiv nu vor putea intelege modul in care reactioneaza
romanii daca nu ne vor aruca o scurta privire in trecutul acestei lumi, atat cel social cat si
cel confesional.
Constiuirea regatului apostolic ungar in timpul lui Stefan cel Sfant precum si
consolidarea lui creaza cea mai indepartata, cronologic vorbind, premisa a unei dualitati
confesionale in Transilvania. Acesta regiune se afla la granita dintre cultura si civilizatia
adusa de Traian, ea facand parte din Imperiul Roman si culturiile migratorilor sarbi in
Sud-Vest, maghiari in Vest si slavi in Nord-Est. Problema etno-culturala se va complica
aproape de sfarsitul primei jumatati a mileniului al doilea, cand in zona, care in actele lui
Saguna o vor numi Fundus regius, vor fi asezati sasii, secuii si svabii. Mozaicul etnic este
intregit asadar si de acesta dualitate religioasa.
Pentru omul de azi lucrurile nu apar insa sub toate aspectele, in momentul in care isi
imagineaza acesta problema pentru ca atitudinea actuala si tendinta lumii este una
concilianta, toleranta. Spiritul religios insa evolueaza dupa alte reguli si poate uneori nu
ar mai trebui sa i se impute caracterul sau intransigent, dar aceasta e o discutie de alta
natura si nu e cazul sa fie centrul dezaterii noastre.

Contextualizare
Revenind la problema Transilvaniei trebuie amintit ca noii veniti nu vor reusi sa se
impuna decat forma sau cel mult in anumite zone ca populatie reprezentativa, iar gradul
diferit de cultura intre autohtoni si mai ales spiritualiatea contratictorie a facut ca
naturalul proces de asimilatie a celor mai putin in raport direct cu ceilalti sa nu se produca.
De aceea la un moment dat putem spune ca religiosul actioneaza altfel decat naturalul (a
se intelege prin natural un fenomen, un proces firesc al evolutiei istorice, prin care doua
sau mai multe culturi diferite, in acest caz intra de interactionare).
Reglementarea statutului noilor veniti se face prin acelasi instrument al religiei, care in
1366 devin singurii cetateni recunoscuti de autoritatea politica, doar pentru ca aprtineau
Bisericii Romano-Catolice. In acesta perioada se produc o serie de mutatii in care elita
romanesca paraseste spiritualitatea anterioara de natura orientala, dar supusa restrictiilor
autoritatii de factura occidentala, si acced la catolicism singura religie recepta in viziunea
Regatului Apostolic. O data trecuti la catolicism ei devin o minoritate ce suporta de
acesta data procesul firesc al asimilarii, naturalul. Anul 1366 nu e un punct terminus,
departe de mine acest gand, ci reprezinta doar inceputul, caci de acum si pana la 1437
(constituirea acelei Unio Trium Natiorum) fenomenul e unul cat se poate de firesc in
privinta magiarizarii elitei politice romanesti. Nici acesta data nu e una de incheiere a
procesului mai sus mentionat, si ma gandesc aici la familia Huniazilor (catolica, dar
romanesca).
Oricum analiza lumii transilvanesti nu se poate opri aici, caci in secolul urmator are loc o
alta mutatie de proportii in cadrul ei: raspandirea Reformei. Pe fundalul unei tolerante
religioase pe care turcii o vor manifesta (1543 Dieta de la Cluj declara libertatea religiilor
din Transilvania) dupa infrangerea Ungariei la Mohacs (1526), Reforma in diversele ei
versiuni va cuprinde intreg spatiul manifestand aceeasi lipsa de toleranta religioasa, ca si
catolicismul in perioada anterioara (1556- este desfiintata episcopia catolica de Alba) sau
ortodoxia dupa 1948 (a se vedea unirea cu Biserica Ortodoxa Romana din timpul
patriarhului Justinian Marina). Biserica Ortodoxa din Transilvania va resimti si ea acest
lucru prin numirea de superintendenti pe langa episcopi sau prin amestecul autoritatilor in
problemele de ordin bisericesc. Spatiul trnsilvanean va iesi de sub impactul imediat al
Contrareformei, dar il va suporta din plin dupa recucerirea habsburgica din 1688.
Intalnim totusi o serie de particularitati pentru Transilvania aniilor de dupa cucerirea
austriaca: cele doua lumi, protestanta si catolica se acceptau una pe cealalta. Perioada
tributului de sange trecuse si singurul mod in care se mai putea asigura o reprezentare
minima dorita de austrieci in Transilvania era prin convertirea vechilor schimatici .
Acum este perioada in care catolicismul aflat in ofensiva si incerca unirea rutenilor, a
coptilor, sau a altor biserici necalcedoniene. Curtea vieneza va recunoaste drepturile celor
trei natiuni precum si cele patru religii recepte (catolica, luterana, calvina si unitariana).
Ortodocsii raman in aceeasi postura de tolerati. Contrareforma aduce si metode noi de
convingere si o parte a clerului romanesc impreuna cu Mitropolitul Atanasie vor trece la
uniatie in 1701, acesta din urma devenind episcop unit.

Din acest moment dispare mitropolia romanesca din Transilvania in locul ei aparand o
episcopie unita. Timp de jumatate de secol aici nu a mai existat nici o forma de
administratie superioara a Bisericii Ortodoxe, destinele ei legandu-se de cele ale
ortodocsilor sarbi. Pana in 1761 vor avea loc o serie de miscari si de conflicte in
interiorul societatii transilvanesti, culminand cu rascoala lui Sofronie de la Cioara si cu
interventia brutala a lui Adolf Bukow. Pentru a mai linisti acesta stare conflictuala va fi
refacuta episcopia ortodoxa, dar avand la conducere episcopi sarbi, in timpul imparatesei
Maria Tereza. Primul dintre ei va fi Dionisie Novacovici. Episcopia va fi pusa sub
jursdictia mitropolitului de Karlovitz si va ramane sub jurisdictia acestuia pana la crearea
in 1864 Mitropoliei Transilvaniei, cu resedinta la Sibiu.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa miscarea Supplexului, ultimul episcop sarb
moare 1796, episcopia ramanand vacanta timp de 15 ani. Nu intamplator amintesc de
aceasta perioada pentru ca treburile cultice, in primul rand, sufera o perturbarea
importanta: nimeni afara de episcop nu poate sa hirotonesca in treptele superioare ale
clerului (diaconi, preoti, episcopi), nu exista un reprezentant al clerului din acea zona in
sinodul mitropolitan de care jurisdictional apartin, deci o serie de probleme si de aspecte
vor iesi din discutie doar pentru ca nu are cine sa le puna, apoi diverse interese locale vor
prima in fata interesului general al Bisericii. Lista cu lucru de mai mica importanta poate
continua chiar pana consideratia simbolica a episcopului ortodox de reprezentant al
pastoritilor sai in fata autoritatii austriecilor , consideratie pe care Saguna o va transforma
intr-o vie misiune.
Urmatorul pas important in acesta scurta incursiune prin istoria lumii transilvanesti de
spiritualitate ortodoxa e numirea unui episcop de nationalitate romana in scaunul
episcopal de la Sibiu, in persoana lui Vasile Moga (1810-1846) .
Cine e Andrei Saguna
Daca pana acum am prezentat cadru cu spatiul si tipurile pe care le-a trait pana la
perioada pe care o avem in vedere, ar trebui sa spunem cateva lucruri si despre unul
dintre cei mai importanti eroi ai sfertului de veac de care ne ocupam: episcopul si apoi
mitropolitul (din 1864) Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, Andrei Saguna.
Nascut in familia negustorului Naum Saguna in 1809, la 1 ianuarie, el este al treilea copil
al familiei acestuia. Parintii sai se vor desparti la putin timp dupa nasterea lui, iar mama
lui, Anastasia se va intoarce la Miskolc. Despre tatal sau nu se va mai cunoaste nimic
dupa 1814 cand se va converti la catolicism pentru ca familia sa sa poata beneficia de
ajutorul Bisericii Romano-Catolice .Copii vor invata la scoala greceasca de aici si vor fi
instruiti, tot aici, in religia ortodoxa. In 1823 va merge la Pesta unde va locui cu familia
Grabovszky si va urma gimnaziul catolic. El va inainta o cerere pentru a-si pastra
credinta stramosesca si dupa ce va fi obligat sa urmeze timp de sase saptamani un curs de
teologie romano-catolica si de istorie bisericeasca i se va aproba cererea la 2 septembrie
1828.

In anul urmator se va inscrie la facultatea de filosofie si drept din Pesta iar dupa
absolvirea ei va hotara sa intre in clerul ortodox , mel insusi spunand de nenumarate ori
ca de s-ar fi nascut de o suta de ori de o suta de ori ar fi devenit preot.
Timpul petrecut la Pesta intr-o atmosfera cosmopolita la facut pe tanarul Andrei Saguna
sa cunoasca lucrarile lui Samuil Micu - Klain , Gheorghe Sincai si Petru Maior precum si
teoriile asupra asezarii colonistilor romani in spatiul de la nord de Dunare si a convietuiri
lor cu slavii in secolele VI-VII. Interesul sau fata de istoria bisericeasca ortodoxa poate fi
justificat si prin faptul ca el insusi apartine unui dialect si a unei comunitati latine
desprinsa din latinitatea orientala, din etnia si limba romana. Andrei Saguna era un
aroman.
Desi ucenicia si inceputul carierei sale ca episcop vicar al episcopiei transilvanesti
prezinta suficient de mult interes si in dese randuri ne vom intoarce pentru a aminti unele
aspecte din aceasta perioada nu vom accentua si nu vom prezenta in detaliu perioada
cuprinsa intre 1809 si 1849. Retrospectiv amintim ca in 1833 a fost tuns in monahism la
manastirea Hopovo cu numele de Andrei (numele sau de botez era Anastasiu).
Mitropolitul de Karlovitz, Stefan Stratimirovici, l-a numit profesor de teologie la
institutul de aici in anul urmator pentru ca in 1835 sa devina secretarul al consistorului
mitropolitan. In 1837 va deveni ierodiacon, ieromonah , precum si egumen al
manastirilor Hopovo si apoi Covil o perioda va fi si profesor la seminarul teologic din
Varset.
In 1846 pe 27 iunie mitropolitul Iosif Rajacik il numea pe Saguna ca episcop vicar in
Transilvania.Va ajunge acolo pe 2 septembrie acelasi an.Descrierea de atunci suna cam
asa : "era un barbat frumos inalt si puternic cu fata alba si frumoasa ; fruntea larga si
neteda si avea barba neagra ;el dadea impresia evlaviei , seriozitati si autoritatii''. Parerea
buna a celor de atunci despre el nu semana cu parerea lui despre episcopia Transilvaniei.
Saguna considera biserica din Transilvania nu numai inapoiata din punct de vedere
material dar si umilita de autoritati si mai ales dezorganizata administrativ. El a gasit
preotul de tara slab inzestrat intelectual si uneori moral pentru a corespunde
responsabilitatilor sale: acesta avea doar cea mai elementara pregatire primita de obicei
de la un preot care nu in putine randuri era propriul sau tata si pe care trebuia sa-l urmeze
in meserie. Existau foarte putini preoti scolarizati iar lucrul acesta nu putea sa aduca
decat efecte negative la adresa Bisericii.
Ales episcop n cel mai tulbure an din secolul al XIX-lea, 1848
Alegerea in scaunul episcopal nu a fost voita de catre toti protopopii transilvaneni.
Voturile acordate la sinodul protopopiilor din 1847 il clasau pe locul al treilea cu numai
27 de voturi avand inainte pe Ioan Moga 33 si pe Moise Fulea cu 31. Totusi mitropolitul
Rajacik il va recomanda oficial imparatului Ferdinand in ianuarie 1848. La 5 februarie
Saguna va primi scrisorile de numire in functia de episcop al Episcopiei Transilvaniei . In
catedrala din Carlovitz, Saguna si-a declarat fata de natiunea care l-a primit si a promis:
''pre romanii din Transilvania din adancul lor somn sa-i destept si cu voia catre tot ce este
adevarat, placut si bun sa-i trag.''

Anul 1848 a insemnat un moment de mare tulburare sociala in imperiu Habsburgic

Saguna isi va asuma rolul de reprezentant al romanilor ortodocsi in fata curtii de la
Viena.S-a aflat in randurile celor care au negat unirea Transilvaniei cu Ungaria si de
aceea guvernatorul Teleki il va numi alaturi de episcopul unit raspunzator de actiunile
poporului lor. Pana la adunarea de la Blaj din 3-5 mai 1848 Saguna va merge la Karlovitz
pentru hirotonirea in calitate de episcop. Saguna credea ca loialitatea fata de casa de
Habsburg le vor aduce romanilor implinirea cererilor formulate in petitia de la Blaj.
Episcop revolutionar
Alaturi de episcopul Bisericii Unite, Ioan Lemeni vor deveni presedintii congresului
national precum si mesagerii natiunii romane. Pentru o serie de intelectuali Saguna parea
a fi prea conciliant. In pastoralele sale adresate enoriasilor sai punea accent pe supunerea
fata de lege, respectul fata de drepturile proprietarilor de pamant, credinta in Dumnezeu
si in imparat . Un aspect pe care trebuie observat si subliniat e acela ca nu incearca sa
invrajbeasca pe romani cu latifundiarii maghiari. De aceea nu va folosi niciodata in aceste
pastorale precum nici in cuvantarile sale din perioada revolutiei expresia de "natiune
romana".
Sfarsitul revolutiei ii aseaza pe romani in aceasi tabara a invinsilor, desi isi declarasera in
repetate randuri pri intermediul lui Saguna loialitatea si increderea in curte si tronul de la
Viena. Practic situatia devenise mai complicata decat inainte de 1848 intrucat dieta
maghiara in perioada revolutiei ratificase un act prin care Transilvania devenea parte
integranta a Ungariei. Acest act era o piedica in calea gasirii unei forme de apropiere intre
romani si maghiari. Problema se complica prin faptul ca aceeasi Curte de la Viena care
nu a facut distinctia intre cele doua revolutii si nici nu a acordat drepturile civice cerute
de romani, s-a folosit intr-un mod pe care l-am putea numi cu usurinta santaj de
documentul de unire elaborat acum. Asadar romanii aveau doi adversari in loc de unul;
daca vom mai adauga si situatia tensionata cu patriarhia de Karlovitz care se va agrava in
acest rastimp, vom mai aseza pe lista un nou inamic.
Exista intrebari care se ridica in mod automat in legatura cu Transilvania si care
privesc lumea bisericeasca a acestor timpuri : "De ce un episcop isi asuma o astfel
de functie reprezentativa?", "De ce nu exista o intelectualitate ortodoxa ?" si "De ce
nu s-a putut constitui o mitropolie pentru toti romanii din Imperiul Habsburgic?".
Voi cauta sa ma limitez numai la aceste cateva intrebari, desi situatia Transilvaniei
necesita o analiza atenta si in alte domenii colaterale.
I Prima intrebarea la care voi cauta sa raspund e cea legata de de inexistenta unei elite
intelectuale de factura laica in Transilvania. Urmarind evenimentele vom putea sa vedem
ca se puteau organiza scoli decat in cadrul si cu sprijinul Bisericii, pentru aparitia
categoriei de care am amintit mai sus. In nici un caz un stat ce reprezenta Contrareforma,
aceasta pentru perioadele cuprinse intre 1701-1848, nu ar fi avut nici un interes sa creeze
asa ceva. Tot legat de stat , pentru perioada pe care o avem in discutie el nu avea nici
interesul sa creeze o asemenea categorie de "revendicatori nationali", ce i-ar fi grabit mai
mult sfarsitul printr-o divizare mai pronuntata. Cazul maghiar le era suficient. Biserica

era cea care trebuia sa se ocupe de instructia acestor cadre, dar lipsa de fonduri a facut ca
sa nu poata sa isi scolarizeze prea bine nici proprii slujitori.
Problema cea mai mare a lui Saguna in planul reformelor sale a fost lipsa banilor. Existau
patru mari surse de venit insumand in total 130 000 florini. Teoretic problema era astfel
pusa, practic lucrurile stateau altfel. Cele patru surse principale erau: Fondul Sidoxial (un
salariu pentru episcopul ortodox care se acorda din impozitul anual pentru fiecare
gospodorie ortodoxa), Fondul seminarului, Fondul de trei zeci mii de guldeni (suma
platita ca despagubire pentru familile dizlocate prin stabilirea districtelor militare) si
Fondul episcopului Moga ( testamentul episcopului Moga prevedea o anumita suma
pentru acoperirea unor cheltuieli bisericesti si scolare). Am spus ca teoretic banii acestia
erau ai Bisericii Ortodoxe pentru ca in mod practic inca din 1849 ministerul Cultelor din
Viena hotora felul in care sa fie alocati banii fara o consultare in prealabil a episcopului
ortodox. Mai mult chiar nici macar nu se trimitea un raport anual in legatura cu situatia
financiara. Saguna a considerat situatia umilitoare intru cat atunci cand cerea din aceste
fonduri i-se trimiteau sau nu diverse sume . Deci nici un caz nu putea baza pe acesti bani.
In 1853 el va reusi sa cumpere o cladire noua pentru episcopia ortodoxa dupa ce cealalta
a fost distrusa in timpul revolutiei.
Deceniul absolutist a insemnat din acest motiv si nu numai o perioada neagra pentru
romanii din Transilvania. Stare Bisericii Ortodoxe era mult mai grea decat in perioda
anterioara mai ales sub aspect material intrucat revolutia a dus la distrugerea a numeroase
biserici , scoli si la uciderea a sase preoti si a mai multor laici.In anii ce au urmat Saguna
va inteprinde o serie de actiuni prin care va incerca sa amelioreze aceasta situatie el va
cere ajutor atat Tarilor Romane cat si Curtii de la Viena.
In memoriul adresat de Saguna in 1851, el spunea ca au fost arse 48 de biserici si jefuite
alte 319 de asemenea el vorbea in prima parte a memoriului si despre starea bisericii
ortodoxe si evolutia ei din 1700 pana in 1850. Din actul de care am pomenit se vadeste o
nemultumire profunda a episcopului fata de cei pe care i-a sustinut in perioada
revolutiei:''romanii ca niste supusi credinciosi ai imparatului nu voira in anii acestia a
se uni cu partida revolutionara, ci statura de partea monarhului celui legitim.
Distrugerile au fost totusi de proportiii mari raportindune in primul rand la saracia
locuitorilor, caci la 19 ani dupa memoriul lui Saguna, Ion Ratiu, un alt revolutionar cerea
ministrului de interne al principatelor, Mihail Kogalniceanu ajutor pentru eforia scolara
din Turda. Banii sunt in valoare de 4129,27 lei din 26 de judete avand in frunte judetul
Braila cu 568 lei . In aceeasi perioda Saguna va primi si din partea comunitatilor din
Brasov 4000 florini precum si din partea Arhimandritului Neonil de la Neamt insumand
obiecte si carti religioase precum si de Viena aproximativ 60 000de florini cu ajutorul
Schwarzenberg . Un lucru pe care l-am observat este acela ca in lucrarile dedicate lui
Saguna sau perioadei acestuia de pana la 1918 nu se pomenesc ajutoarele date de
principarte. De asemenea in lucrarile de dupa 1918 si pana la sfarsitul celui de al II-lea
razboi mondial nu se pomeneste absolut nimic despre ajutorul dat de curtea de Viena.
Scoala romaneasca o duce rau.Toate scolile romanesti elementare se aflau intr-o stare
degradabila cu exceptia unor comunitati romanesti mai instarite . Nu existau cadre
superioare bine pregatite si nici macar manuale dupa care sa se desfasoare procesul de

invatamant . Saracia preotilor depindea direct proportional cu saracia pastoritilor lor de

aceea programul de reforma bisericeasca a lui Saguna a avut ca obiect principal pe
preotul de parohie , urmand invatatura evanghelica ce ii prezinta pe preoti ca fiind lumina
lumii si sarea pamantului. Principalul obstacol pe care avea sa-l teaca era atitutinea ostila
a guvernului Transilvaniei precum si indiferenta Curtiii de la Viena.
Luandu-le in ordinea enuntata trebuie spus ca romanii in Transilvania nu au o elita de
spiritualitate ortodoxa din cauza faptului ca nu exista universitate si nici scoli cu predare
in limba romana si care sa apartina Bisericii Ortodoxe.
Saguna va incerca sa infiinteze o serie de scoli, dar proiectul sau este chiar unul prea
maret pentru resursele de care dispunea instiutia pe care o patrona. Desi aprecia
manastirea ca loc de cultura si spiritualitate, considera ca o scoala manastireasca este un
lux prea mare pe care administratia sa nu si-l putea permite. Pentru lumea ortodoxa din
Transilvania, el propunea infiintarea de scoli in functie de marimea si veniturile
comunitatii: elementare, cu o singura clasa proiectul viza in special comunitatile mici
si scoli principale, cu trei clase,pentru comunitatile depasind 2000 de locuitori. Prefera in
locul lor scolile satesti, unde preotul paroh devenea parte a comunitatii sale indeplinindusi slujba de invatator al oamenilor. Programa pentru acesta etapa de invatare prevedea ore
de limba romana, maghiara si germana, de religie etc.
Planul sau initial urmarea infiintarea a sase gimnazii superioare, sase inferioare si a sase
scoli reale in vederea asigurarii cursului grimnazial de educare. Dintre toate acestea el a
primit dreptul de a infiinta doar cate unul: gimnaziul superior la Brasov(1853), cel
inferior la Brad, iar scoala reala la Abrud. Era de principiul ca elevii ortodocsi trebuiesc
instruiti in spiritualitatea din care fac parte si dezavua ideea, des intalnita in epoca cu
privire la infiintarea gimnaziilor nationale, atat de larg propuse de intelectualii de
confesiune unita. Pe undeva pare o concurenta intre cele doua Biserici, iar Biserica
Ortodoxa pare a fi cea mai intransigenta. In fapt asa este, dar nu putem sa o acuzam. Este
normal sa se comporte asa,din moment ce e considerata tolerata.
Acceptarea lui Saguna , ca acolo unde nu se poate ca elevii sa urmeze o scoala ortodoxa,
sa mearga la una unita sau catolica, dar orele de religie sa se tina in mod diferit, arata un
mare pas inainte si un spectru larg pe care episcopul il acorda stiintei de carte.
Cursul firesc al ciclului educational are ca punct de varf invatamantul universitar, pe care
mitropolitul ortodox nu-l recomanda. Am putea sa fim revoltati, cum de tocmai el nu
sprijina infiintarea unei universitati. In repetate randuri Saguna a mustrat pe intelectuali
pentru ca incurajeaza oamenii sa-si cheltuiasca banii cu un proiect a carui sanse de reusita
erau slabe si reprobabile din punct de vedere calitativ. Stiind ca el va determina
infiintarea si functionarea scolilor astfel incat ele sa se autofinanteze , nu cheltuirea
putinelor resurse pe un invatamant necompetitiv. In 1852 el il va refuza pe Constantin
Alutan, in incercarea acestuia de a constitui o facultate de Drept a romanilor celor doua
comfesiuni.
Saguna nu se va ocupa doar de incinte, ci si de programa si de manualele dupa care aveau
sa invete atat cadrele ce urmau a fi formate, cat si elevii. In 14 decembrie 1860 , prin

decret imperial va obtine dreptul de a tipari manualele scolare bisericesti pentru intreaga
Transivanie, Arad, Varset si Bucovina. Vor apare cartile sale de Drept Canonic, ca
manuale pentru viitorii preoti din Seminarul de la Sibiu, precum si cele legate de istoria
bisericeasca din Transilvania.
Observam ca existenta elitelor se reduce doar la preotii formati la Sibiu, iar Saguna
incearca sa se foloseasca de elementele pe care le are pentru a crea acesta clasa
intelectualilor ortodocsi. E paradoxal, ca tocmai un strain reuseste acest lucru; asa cum
acelasi paradox face ca in timpul unui alt strain Romania sa se uneasca
II Constituirea unei mitropolii pentru toti romanii din Imperiul Habsburgic era visul lui
Saguna. Din punct de vedere religios perioada 1849- 1870 este una de profunde
schimbari. El era ferm in insistenta sa ca mitropolia sa includa pe toti romanii din
imperiul Habsburgic. Ideea sa mergea tocmai pe conceptul sau politic ca romanii pot
subzista ca entitate nationala sub forma unui ducat autonom, intr-un imperiul federal. Cea
mai puternica campanie pe care a dus-o Saguna pe acest plan este cea a autonomiei
bisericesti . El considera ca statul da Bisericii sprijinul material si respecta autonomia
institutiilor ei si libertatea de constiinta a credinciosilor ei.
In vederea obtinerii acestui statut de mitropolie Saguna va fi pus intr-o dubla relatie : una
cu patriarhia de Karlovitz si una cu Curtea de la Viena. Sarbii nu vor renunta sub nici o
forma pana la moartea lui Iosif Rajacic, altadata ocrotitor al lui Saguna, la jurisdictia
asupra episcopiei din Transilvania. Abia dupa moartea acestuia Saguna a putut obtine
dreptul de a reinfiinta Mitropolia Transilvaniei. El a reusit totusi ca in tot acest timp sa
obtina bunavointa si increderea Coroanei, astfel incat nu a intampinat greutati din partea
Vienei.
Chiar si asa, el a trebuit sa defineasca termenul de autonomie bisericeasca intrucat
ministerele vieneze cauta sa nu-si asume responsabilitatea de a avea in grija noua
institutie. Motivele sunt de ordin financiar intrucat celelalte biserici recunoscute primeaua
din partea statului anumite subventii. In consecinta Saguna a alcatuit prima definitie :
temeiurile legale ale autonomiei bisericesti sunt Sfanta Scriptura, Canoanele si cerintele
bisericesti locale. El folosea ca temeiuri si calauze legi care nu tineau de spiritualitatea
occidentala. Acest lucru la inceput i-au creat o serie de probleme.
Ulterior el a recunoscut dreptul imparatului de a exercita o inspectie suprema asupra
Bisericii si de a confirma alegerea noului episcop sau mitropolit. Era o formula in nici un
caz de compromis, daca luam in consideratie modul politic de gandire in Imperiul
Bizantin. Mai mult chiar modul de desfasurare a raporturilor dintre Biserica si stat nu il
vedea unilateral. In schimbul autonomiei si a sprijinului material Saguna a promis statului
un cler devotat care putea sasi folosseasca influenta asupra maselor taranesti. Reformele
pe care Saguna a reusit sa le faca au adus Biserica Ortodoxa cel putin in plan teoretic
egala cu Biserica Unita. Era un castig, dar si o pierdere. Biserica recastiga prestigiul avut,
dar in acelasi timp cresteau dintre ortodocsi si uniti. Acest pret a incept sa fie platit de la
Craciunul anului 1864.
Planurile lui Saguna de a constitui o singura mitropolie pentru toti romanii au fost

impiedicate de episcopul Bucovinei, Eugen Hacman. Viitorul mitropolit credea ca

aspiratiile romanilor ar fi mai bine servite de catre o singura institutie mai complexa si
mai autonoma decat de mai multe si supuse unei conduceri care nu neaparat cauta spre
particularismul lor. Prelatul bucovinean nu vedea cu ochi buni implicare lui Saguna in
politica, in plus intre cei doi aparuse o divergenta privitoare la demnitatea de mitropolit.
Insusi Hacman avea acesta ambitie si desi o va indeplini, el va muri chiar inaite de
instalare in 1873.
III Cum de un episcop a reusit sa devina reprezentantul romanilor? Dupa revolutie in
Transilvania va fi instalat un guvern militar sub conducerea lui Wohlgemuth, un om bine
intentionat, dar care isi va indeparta atat pe maghiari cat si pe romani prin atitutinea sa de
distantare o tuturor fortelor reactionare si de supunere in maniera absolutista. Romanii, la
fel ca slavii contau foarte putin in conceptia politicienilor vienezi si in graba de a restaura
vechiul regim interesele lor au fost in mare parte ignorate. Se cautau atunci sisteme cat
mai viabile pentru a mentine trasaturile esentiale ale monarhiei si afirmarea pe plan
extern a suprematiei in fata eternei sale rivale, Prusia. Situatia era insuportabila mai ales
prin faptul ca noul guvernator nu ingaduia nici o activitate ce presupune intrunire,
dezbatere sau afirmare a vreunei idei nationaliste .
Preotii vor constitui personaje in care autoritatea va lovi considerandu-i conducatori de
conspiratii politice si intruniri secrete . Eforturile lui Saguna de a prezenta situatia din
Transilvania se vor lovi atat de intransigenta guvernatorului cat si de ignorata sau
nestiinta unor inalti demnitari ai curtii vieneze, Felix Schwarzenberg, Alexander Bach etc.
Adesea aceste memorii se solutionau prin percheziti si sechestrari intreprinse impotiva
episcopului, care era considerat unul din capii revolutiei. Nu se poate spune ca de acest
tratament special a avut parte numai Saguna, ar fi o nedreptate sa nu amintim ca aproape
toti intelectualii au avut de infruntat situatia expusa. In 1850 guvernatorul a dispus chiar
incetarea activitatii tipogafice a ziarului Gazeta de Transilvania.
Periodata urmatoare revolutiei va insemna o apropiere intre intelectuali si bisericiile
romanesti. In fond pe ei nu-i interesau problemele legate de dogma, ci doreau realizare
unui front comun avand ca temelie spiritualitatea. Se vor izbi nu de refuzul unuia sau
altuia dintre episcopi, ci de o relitate mult mai cruda: divizarea existenta in lumea
transilvaneana din cauza unei rupturi vechi de un secol si jumatate.
Acesta era pretul pe care trebuiau sa-l plateasca intelectualii romani din Transilvania. Ei
existau in virtutea faptului ca exista acesta divizare stupida si demna de dezgust din
partea lor. Fondul comun pe care il propuneau ei era unul national: "pentru ca noi stim si
suntem deplin incredintati ca pre romani nici unirea , nici neunirea, ci numai si singur
spiritul national ii va scapa de cursele inamicilor" ("Foaia pentru minte 20 noiembrie
1851). Intelectualii vor incerca sa uneasca cele doua biserici, dar fara a putea reusi ba
chiar va reusi sa divizeze si mai mult conducerile acestora . Totusi problema pe care noi
urmarim nu este neaparat relatia intelectualilor cu Curtea de la Viena sau cu conducerea
celor doua biserici, dar inevitabil aceste aspecte trebuie amintite.

Se vor constitui doua curente in Transilvania, iar etalonul este Curtea si raportul cu
Curtea de la Viena. In acest sens Saguna se va manifesta pentru curentul activist. Este
normal sa fie asa mai ales pentru faptul ca Biserica si clerul acesteia in conceptia lui
Saguna trebuie sa participe la viata publica.
Natura extrovertita a sa pare sa fi aflat o oarecare implinire in politica si reputatia sa de
maestru al acestei arte era bine meritata. El nu s-a multumit niciodata sa fie un simplu
spectator, ci s-a simtit impins spre a fi un participant activ al evenimentelor sub toate
aspectele lor. Saguna n-a sovait niciodata in credinta ca biserica constituie influenta
decisiva atat asupra dezvoltarii individului cat si asupra societatii in totalitate. Handicapul
esential pe care il observa el in raport cu biserica pe care o conducea era statutul legal
instabil al acesteia si lipsa ei de autonomie.Visul lui Sasguna era restaurarea Mitropoliei
din Transilvania.
Potrivit punctului sau de vedere, statul era obligat sa recunoasca dreptul Biserici de a se
ingriji de problemele ei dogmatice si de a administra institutiile de caritate si de
invatamant, fara amestecul autoritatii civile sau a functionarilor unei alte biserici. El a
respins ideea separarii Bisericii de catre Stat. Dupa cum vom vedea el considera o
anomalie ruptura dintre cele doua institutii: ''Biserica este in Stat si Statul este in Biserica,
iar crestinul este cetatean si cetateanul este crestin''.
Relatia ideala intre Stat si Biserica in opinia sa este una de armonie si de cooperare. Ideea
prezentata de Saguna nu este nici pe departe de spiritualitatea pe care el o reprezinta: cea
bizantina. Ma gandesc aici la relatia pe care o avea basileul cu patriarhul si la modul in
care era conceput cetateanul Imperiului Bizantin. Nu intamplator cautam aceasta
asemanare pentru ca Saguna isi lega aspiratiile poporului sau de intemeierea ''Austriei
Mari''. El lega aceeasi natiune de destinul dinastiei habsburgice.
Se dovedeste a fi nu numai un reprezentant, ci si un vizionar politic. Vom observa
nemultumirea lui Saguna atunci cand drepturile romanilor vor fi obtinute nu prin
procedeu constitutional, ci prin decret imperial. El este pentru satisfacerea aspiratiilor
nationale pe cai constitutionale, considerand ca doar astfel ele pot capata durata.
Pentru afirmarea drepturilor romanilor Saguna considera ca acestea se pot realiza numai
intr-un ducat transilvanean, el va cauta argumente istorice pentru constituirea unui
principat al Transilvaniei. Problema aceasta a principatului istoric apare la inceputul
anilor 1860, cand ungarii reusesc sa determine monarhia habsburgica sa le recunoasca
anumite drepturi legate de autonomie. Problema autonomiei maghiare se justifica tocmai
prin argumentul istoric al faptului ca a existat un regat apostolic ungar. Anii 1860 si 1861
au constituit o inversunata lupta a Curtii de la Viena cu maghiarii, ducand la relaxarea
restictiilor impuse in deceniul absolutist. Pentru a stavili efortul maghiar de a obtine
autonomie si unirea Transilvaniei curtea la 5 martie 1860 a organizat un asa numit guvern
reprezentativ. Ceea ce se urmarea de fapt era pur si simplu testarea opiniilor in legatura
cu planuita reorganizare a institutiilor imperiale .
Saguna ca reprezentant al natiuni romane a propus legalizarea formala a principiului
egalitatii nationale, el era sigur ca o astfel de lege ar crea o atmosfera de pace si fratietate
care nu poate decat sa promoveze binele comun si interesele fiecarei natiuni in parte . In

consecinta , el a cerut Reichsrat-ului sa renunte la trecut, cu nedreptatile si rivalitatile sale

vane si in locul lui sa construiasca o noua Transilvanie, in care toate natiunile sa-si
gaseasca pacea si autoimplinirea. Pe 20 octombrie 1860 va aparea diploma care a
constituit o incercare de compromis intre curte si Ungaria. In chestiunea transilvaniei pe
care diploma o recunostea ca provincie separata era incorporata in cele din urma
principatului Ungariei. Diploma ofera foarte putine garantii nationalitatilor.
In Transilvania romanii se vor diviza in doua grupuri mari , unul conservator condus de
Saguna si in majoritate ortodox si unul la Brasov unit in jurul lui George Baritiu. Fiecare
dintre cele doua grupuri propuneau un anume stil de abordare a situariei din Transilvania.
Cel ortodox propunea activismul iar celalalt, pasivismul. Se vor incerca situatii de
compromis si de unire a celor doua grupari in consiliul national romanesc din ianuarie
1861 in care cei 150 delegati eru distribuiti in mod egal intre cele doua confesiuni.
Situatia de compromis dintre cei doi nu va dura mult aceasta din motivul ca Sulutiu era
mitropolit Unit iar Saguna doar episcop al ortodoxilor iar vederile de la curte il
considerau pe Saguna un subordonat al celui dintai. Pana la aparitia mitropoliei romane
de confesiune ortodoxa din dec. 1864 va mai avea loc o dieta la Sibiu in 1863 in care
romanii aveau o majoritate relativa , ei putandu-si exprima cererile : egalitatea natiunii lor
si a celor doua Biserici cu celelalte 3 natiuni si cu Biserica Romano-Catolica si cu cele
Protestante. Acesta a insemnat momentul de apogeu din punct de vedere politic al lui
Saguna dupa aceasta data romanii nu vor mai avea o majoritate atat de puternica in Dieta,
iar diferentele dintre uniti si ortodocsi se vor adancii.
Pentru a mai aduce argumente in favoarea lui Saguna trebuie spus ca s-a dovedit a fi un
bun organizator si in plus era singurul care dispunea de un sistem coerent administrativ
parte din el reformat si reorganizat in mod viabil prin Statutul Organic al Bisericii
Ortodoxe Romane din Transilvania, adoptat in toamna lui 1868 si in parte chiar
autonom: sistemul enoriilor .
Daca ceilalti oameni politici se compromit prin diverse actiuni, fie ele chiar si patriotice,
Saguna stie cum sa isi mentina ceea ce castigase cu pretul inlaturarii sale din fruntea
ASTREI. Nu va amesteca niciodata pana acolo unde putea sa se compromita el ca
persoana sau ca demnitar ori sa aduca in acesta stare Mitropolia sau Asociatia. Va fi
singurul, care desi amenintat de guvernatorul Thun ca episcopul cel capricios, isi va
putea initia si sustine un ziar fie el cvasiconfesionar ( Telegraful roman, care apare din
3 ianuarie 1853 pana azi).
Raspunsurile date la aceste trei intrebari nu urmaresc o caracterizare eshaustiva a
Bisericii din Transilvania. Ele se pot constitui doar in introduceri la teme ce vizeaza
aceasta lume. Activitatea lui Andrei (Anastasiu) Saguna reprezinta momentul cel mai
important al miscarii de renastere a Bisericii Ortodoxe. Gratie lui vor apare o serie de
intelectuali si o elita de confesiune ortodoxa, creand un echilibru necesar in lumea
transalvaneana. Putem spune ca toate masurile pe care le-a initiat sau la care a aderat nu
au facut decat sa grabeasca aparitia constiintei nationale si a Unirii din 1918.

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/andrei-saguna-125595.html
Andrei Saguna a fost unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane din
Transilvania, in decursul secolului al XIX-lea. In ziua de 21 iulie 2011, Sfantul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat canonizarea mitropolitilor Transilvaniei Andrei
Saguna (30 noiembrie) si Simion Stefan (24 aprilie).
Sfantul Andrei Saguna (1808-1873)
Anastasie Saguna s-a nascut la 20 decembrie 1808, in localitatea Miscolt, in nord-estul
Ungariei, din negustorii aromani Naum si Anastasia. Dupa ce va termina Scoala grecovalaha din localitatea natala, tanarul va urma studii de Drept si Filosofie, la Budapesta. In
cele din urma, tanarul studios va urma si cursurile de Teologie Ortodoxa, in orasul Varset.
La insistenta arhiepiscopului romano-catolic Stefan Ficher, tatal viitorului mitropolit,
ramanand falit, a trecut la catolicism, impreuna cu toata familia, precum era legea pe
atunci. Aceeasi lege insa prevedea ca, la varsta de 18 ani, copiii se puteau intoarce la
religia natala. Astfel, la varsta de 18 ani, toti cei trei copii ai familiei Saguna s-au intors la
dreapta credinta ortodoxa.
In anul 1832, la varsta de numai 24 de ani, Anastasie Saguna se va aseza la Manastirea
sarbeasca Hopovo, unde se va nevoi, ca frate, vreme de un an. Mai apoi, in ziua de de 12
octombrie 1833, el este tuns in monahism, la Mitropolia din Carlovit, primind numele
Andrei.
In scurt timp, monahul Andrei Saguna va fi hirotonit ierodiacon si ieromonah. Vreme de
13 ani, el va sluji cu multa ravna in Biserica Ortodoxa Serbiei. Nu dupa multa vreme, el
va fi hirotesit protosinghel si arhimandrit, in semn de recunostinta pentru vrednica lui
slujire in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe.
In anul 1842, ieromonahul Andrei Saguna este numit profesor la Seminarul Teologic
Ortodox din Varset, iar mai apoi este numit egumen, la manastirile ortodoxe sarbesti
Iazac, Besenovo, Hopovo si Kovil.
In anul 1846, dupa moartea episcopului Vasile Moga, primul episcop roman din Sibiu,
arhimandritul Andrei Saguna este numit vicar-general al Episcopiei din Sibiu.
Mitropolitul ortodox sarb Iosif Raiacici este cel care l-a instalat in functie, hirotonia intru
arhiereu a parintelui Saguna fiind savarsita tot de acesta, in Catedrala din Carlovit, in anul
1848.
Episcopul Andrei Saguna s-a implicat cu toata puterea in miscarea revolutionara a
romanilor transilvaneni, fiind co-presedinte al Adunarii Nationale de la Blaj, din 3/15 5/17 mai 1848. Adunarea Nationala, formuland un document cu 16 revendicari politiconationale, l-a ales pe episcop ca delegat de seama, in fruntea unei comisii, spre a duce
tratative cu imparatul, la Viena.

Mitropolia din Sibiu fusese desfiintata in anul 1701, aici ramanand numai o Episcopie.
Datorita personalitatii de seama a noului ierarh din Sibiu, in ziua de 24 decembrie 1864,
Episcopia din Sibiu este ridicata pentru a doua oara la rangul de Mitropolie, avand
autonomie proprie, desprinzandu-se de Mitropolia ortodoxa sarba din Carlovit.
Tot in anul 1864, dupa 16 ani de rodnica activitate bisericeasca, culturala si nationala,
episcopul Andrei Saguna este numit mitropolit al Ardealului. In acea vreme, slujbele
arhieresti erau savarsite in Biserica Greceasca din Sibiu, aflata atunci pe locul actualei
catedrale. Desi mitropolitul nu a reusit sa ridice o catedrala in Sibiu, el a izbutit insa sa
cumpere actuala Resedinta Mitropolitata, precum si cateva cladiri din centrul orasului.
In ziua de 28 iunie 1873, vrednicul Mitropolit Andrei Saguna adoarme in Domnul, fiind
ingropat, in chip smerit, langa Biserica Sfanta Treime, din comuna Rasinari, judetul Sibiu,
precum a lasat scris in testament. Slujba de inmormantare a fost savarsita de un singur
preot, precum si-a dorit, si anume de ieromonahul Gherman Bogdan, duhovnicul sau.
Saguna a ramas in amintirea poporului ca un om al rugaciunii si al faptei, fiind tot timpul
prezent la sfintele slujbe si in mijlocul credinciosilor. La scurta vreme dupa trecerea la
cele vesnice a mitropolitului, in jurul sau a luat nastere un adevarat cult popular. Astfel,
in multe case crestinesti din Ardeal, chipul Mitropolitului Saguna era asezat langa icoane,
el fiind vazut ca cel care a contribuit decisiv la renasterea vietii nationale, politice,
culturale si spirituale a romanilor transilvaneni.
Andrei Saguna, carturarul cu viata sfanta
Andrei Saguna a aratat o mare grija pentru bunul mers al scolilor de la sate, o parte
infiintate chiar de el, precum si pentru Institutul Teologic din Sibiu. De asemenea,
ierarhul s-a ocupat si de organizarea invatamantului ortodox romanesc de toate gradele
din Transilvania. Sub indrumarea lui s-au infiintat aproape 800 de scoli in Arhiepiscopia
Sibiului, toate indrumate de Biserica Ortodoxa. Ierarhul a tiparit mai multe manuale
scolare, cerand profesorilor de seama sa scrie si ei manuale, pentru disciplinele lor, spre a
fi tiparite.
Pentru ajutorarea celor fara resurse materiale, episcopul a infiintat la arhiepiscopie mai
multe fundatii, din care se acordau burse. Sunt renumite bursele Emanuil Gojdu, daruite
de un avocat aroman din Budapesta.
Andrei Saguna a infiintat tipografia eparhiala din Sibiu, aici tiparindu-se, numai in
vremea lui, peste doua sute de lucrari, precum si ziarul "Telegraful Roman", care va
aparea neintrerupt, inca din ziua de 3 ianuarie 1883. In anul 1852, la aceasta tipografie va
lua nastere si calendarul bisericesc, in forma de agenda, care se va tipari pana astazi.
In anul 1868, pentru buna organizare a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, mitropolitul a
intocmit un renumit Statut Organic de Functionare. De asemenea, el este si autorul
catorva lucrari de teologie. Tot el contribuie semnificativ si la infiintarea Asociatiei Astra,
in anul 1861, pentru literatura si cultura nationala.
(Teodor Danalache)

http://ziarullumina.ro/interviu/andrei-saguna-mitropolitul-fara-egal-al-ardealului

Andrei aguna, mitropolitul fr egal al

Ardealului
Interviu Augustin Paunoiu
125 de ani ne despart de la trecerea n venicie a celei mai importante personaliti
ecleziastice pe care a dat-o Biserica Ortodox din Transilvania. Andrei aguna este
mitropolitul care a reuit, n pstorirea sa, s mplineasc gndurile romnilor
dornici de libertate religioas, afirmare social i naional. Pentru Biserica
Ortodox din Ardeal, care suferea, de mai bine de 100 de ani, din cauza uniaiei,
figura marelui ierarh transilvnean a fost una providenial. Despre opera sa
misionar i despre activitatea cultural pe care depus-o n folosul romnilor de
dincolo de muni, ne-a vorbit printele Mihai Ssujan, confereniar la catedra de
Istoria Bisericii Ortodoxe Romne de la Facultatea de Teologie Ortodox Justinian
Patriarhul din Bucureti.
- Cine a fost Andrei aguna? Care sunt datele biografice eseniale ale marelui ierarh?
Mitropolitul Andrei aguna al Transilvaniei, de la a crui natere se mplinesc, anul
acesta, 200 de ani, i de la a crui trecere la cele venice se mplinesc 125, a fost unul din
tre cei mai importani ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romne din Transilvania, care a iniiat
i a trasat orientri noi pentru viaa bisericeasc a vremii lui, a cror efecte pozitive se
resimt pn azi.
S-a nscut la 20 decembrie 1808 n Miskol, n nord-estul Ungariei. A fcut studiile
gimnaziale la Miskol i Pesta i cele superioare de Filosofie i Drept la Universitatea din
Pesta (1826-1829). n anul 1829 s-a nscris la cursurile de Teologie, la Seminarul ortodox
din Vre.
Dup terminarea studiilor teologice, n anul 1833, a intrat n monahism, la Mnstirea
Hopovo, primind numele Andrei i fiind hirotonit ierodiacon. ntre anii 1834-1838 a
trecut prin toate treptele ierarhice, pn la preot, i cele onorifice, pn la protosinghel. n
anul 1842 a fost fcut arhimandrit la mnstirea Hopovo, urmnd ca n anul 1845 s fie
numit stare la Mnstirea Covil. A activat ca profesor la seminariile teologice din Vre
i Carlovi, fiind i secretar al consistoriilor celor dou eparhii.
n anul 1846 a fost numit vicar general al episcopiei Transilvaniei, cu sediul la Sibiu.
Peste doi ani a fost hirotonit la Carlovi, ca episcop al aceleiai eparhii, moment cnd a
afirmat cuvintele memorabile: Pe romnii transilvneni, din adncul lor somn (vreau)
s-i trezesc i cu voia ctre tot ce e adevrat, plcut i drept s-i ndrumez.

La 12/24 decembrie 1864 a fost numit arhiepiscop i mitropolit al renfiinatei mitropolii

a Transilvaniei, cu reedina n Sibiu. A trecut la cele venice la 16/28 iunie 1873, n
Sibiu.
Preotul servea satul ca nvtor, conductor spiritual i chiar politic
- Care a fost aportul mitropolitului aguna la ridicarea Bisericii Ortodoxe din
Transilvania la rangul de mitropolie?
ncepnd cu anul 1850, Andrei aguna a depus eforturi neobosite pentru renfiinarea
Mitropoliei Ortodoxe a romnilor din Transilvania, cutnd s conving cercurile
conductoare, politice i bisericeti, de existena vechii mitropolii ortodoxe din
Transilvania, desfiinat n anul 1701, precum i de necesitatea separrii Bisericii
Ortodoxe Romne de cea srb. La hirotonia sa ntru episcop, ierarhul Transilvaniei se
angaja n sacra misiune de a renvia dieceza noastr transilvan n conformitate cu legea
canonic, nevoile poporului i spiritul vremii. Eforturile sistematice desfurate timp de
aproape 15 ani, s-au ncheiat la 24 decembrie 1864, cnd mpratul Franz Joseph a
aprobat renfiinarea mitropoliei i l-a numit pe aguna n fruntea ei. Dup renfiinarea
Mitropoliei (1864), cu dou eparhii sufragane la Arad i Caransebe, a convocat un
Congres naional bisericesc al romnilor ortodoci din ntreaga Mitropolie, la Sibiu, care
a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Romne din Transilvania, sancionat de
autoritatea de stat n anul 1869, dup care s-a condus Biserica transilvnean pn n
1925.
- Ca mitropolit, Andrei aguna a desfurat activitatea sa pe multiple planuri. Prin
ce s-a remarcat pe plan cultural personalitatea marelui ierarh?
Mitropolitul Andrei aguna a dus o munc neobosit pentru slujirea poporului prin
cultur. A ncurajat nfiinarea a sute de coli confesionale aflate sub conducerea Bisericii,
prin care s se poat conserva, pe viitor, limba romn i credina ortodox. Preoii parohi
erau directori ai colii poporale din parohia lor, protopopii inspectori ai colilor
din ,,tractul lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul) inspector suprem al colilor din
ntreaga eparhie, principii nscrise i n Statutul Organic. La sfritul pstoririi sale, n
Arhiepiscopia Sibiului existau aproape 600 de coli poporale, un liceu cu 8 clase la
Braov, i un gimnaziu cu 4 clase la Brad. La ndemnul lui, au fost scrise peste 25 de
manuale colare de Sava Popovici Barcianu, Ioan Popescu, Zaharia Boiu.
Cursurile de teologie de la Sibiu au fost ridicate la trei ani. Ziarul Telegraful Romn i
Asociaiunea Transilvan pentru cultura poporului romn (ASTRA) i datoreaz, n
mare parte, existena lui aguna. A scris numeroase pastorale, circulare colare i predici.
A tiprit o nou ediie a Bibliei cu ilustraii, singura de acest fel (1856-1858). A ntemeiat
mai multe fonduri i fundaii din care s-au acordat ajutoare studenilor, elevilor i tinerilor
meseriai lipsii de mijloace financiare. De la el ne-au rmas o monumental lucrare de
Istoria Bisericii Ortodoxe Rsritene Universale, n dou volume, i mai multe compendii
de drept bisericesc. A editat cri de predici, de moral i doctrin ortodox.

Preoimea parohial a fost n centrul ateniei sale, fiind convins c succesul ntregului su
program bisericesc, cultural i politic depindea de fora intelectual i moral a acesteia.
Preotul servea satul, n acelai timp, ca nvtor, conductor spiritual i chiar politic. El
exercita, astfel, o influen decisiv asupra enoriailor.
Activismul politic, manier de lupt agreat de aguna pentru drepturile romnilor
- Romnii nu se bucurau n Transilvania secolului al XIX-lea de drepturi depline n sfera
politic i social. Cum s-a implicat mitropolitul Ardealului n obinerea acestor drepturi?
Activitatea mitropolitului aguna n Transilvania s-a nscris ntr-o perioad foarte
frmntat a secolului al XIX-lea, marcat de Revoluia romn din anii 1848-1849,
regimul absolutist (1849-1859) i nfiinarea Austro-Ungariei (1867-1918). Liberalismul
european al sec. al XIX-lea, un rezultat al gndirii enciclopeditilor francezi din sec. al
XVIII-lea, transformat apoi, la sfritul aceluiai secol, de ctre Revoluia Francez, ntrun sistem politico-filosofic, a generat i a marcat profund i micarea naional a
romnilor din Transilvania, Banat, Ungaria i Bucovina, provincii istorice aflate, n acel
timp, n monarhia austriac.
Andrei aguna a continuat tradiia naintailor si de a fi n fruntea poporului romn n
lupta pentru drepturi politice, sociale i naionale. A participat, alturi de episcopul unit
Lemeni, la Adunarea Naional de pe Cmpia Libertii de la Blaj, din 3/15 mai 1848, n
calitate de preedinte, urmnd s nceap, alturi de ali reprezentani ai romnilor,
lungile demersuri la Innsbruck, lmutz i Viena, pentru a prezenta mprailor Ferdinand
(1835-1848) i Franz Joseph (1848-1916) programul naional politic al romnilor. A
rmas pe tot parcursul luptei revoluionare credincios Casei de Habsburg, fiind convins
c romnii, cu experiena i resursele lor limitate, puteau s se apere de maghiarizare i
s-i ating aspiraiile naionale, numai cu ajutorul acesteia.
Loialitatea lui aguna fa de Viena a facilitat, n anul 1864, recunoaterea poporului
romn ca naiune politic egal n drepturi cu celelalte naiuni politice ale ungurilor,
sailor i secuilor din Transilvania. Dup anul 1867, el s-a pronunat pentru activismul
politic, considerndu-l ca singura manier de a lupta, pe mai departe, n parlamentul
maghiar, pentru drepturile romnilor.
Btrn maiestuos, care conducea ca de pe un scaun de rege
- Andrei aguna a dat o nou organizare Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Modelul
agunian a fost apoi transpus la nivel naional. n ce consta acest model?
Statutul organic al mitropolitului Andrei aguna, aprobat la 19 octombrie 1868 de
Congresul Naional Bisericesc i sancionat de mpratul Austriei, Franz Josef, la 28 mai
1869, stabilea dou principii fundamentale n organizarea Bisericii Ortodoxe romne din
Transilvania: autonomia bisericeasc fa de stat i sinodalitatea, ce viza colaborarea
mirenilor cu clericii n exercitarea puterii bisericeti.

A fost o reform bisericeasc care a ntmpinat simpatii i opoziii chiar n timpul

pregtirii ei. n proiectul su de constituie, aguna i exprima dorina de a sensibiliza
Biserica fa de condiiile sociale n schimbare i fa de nevoile credincioilor. A
asemnat Biserica unui organism care funcioneaz i crete doar printr-o aciune
continu i armonioas a tuturor prilor ei constitutive. n timp ce a rezervat ierarhilor
puteri legislative i juridice, el a ngduit laicilor o participare extins n diferite ramuri
ale administraiei bisericeti, ndeosebi n cele ale educaiei i finanelor. Nu a socotit o
astfel de aciune ca pe o concesie fcut teoriilor politice liberale predominante, ci mai
degrab ca pe o renviorare a practicilor cretinismului primar. Totui, la toate nivelele
conducerii bisericeti, el atepta nu laicii, ci clericii s preia conducerea. n cuvntarea de
deschidere a sinodului din anul 1850, la care au participat n numr mare i mirenii, arta
faptul c sinodalitatea este sufletul ordinei bune n biseric i se declara contra
absolutismului ierarhic.
- Cum a fost perceput Andrei aguna n contiina contemporanilor i a urmailor
si?
La moartea mitropolitului aguna, episcopul sas G.D. Teutsch din Sibiu scria c:
aguna a fost conductorul intelectual - singurul cunoscut - al poporului su i a putut s
obin n aceast calitate astfel de rezultate politice, cum rar se ntmpl vreunui muritor
a se nvrednici de ele. Nicolae Iorga l numea btrn maiestuos care de pe scaunul su
de arhiereu conducea ca de pe un scaun de rege, fiind un crmuitor de oameni i
ndrepttor al vremilor, crora nu li s-a supus ca exemplarele obinuite ale omenirii, ci lea ntors de pe povrniul lor spre culmea lui. Ioan Lupa scria despre marele ierarh,
urmtoarele: Pentru toi romnii de bine, acest nume va trebui s sune ct mai des i mai
nteit, ca o trmbi de chemare la munc nepregetat, la lupt contient i neovitoare,
la mplinirea brbteasc, fr zbav a datoriilor fa de lege i de neam.

http://www.primascoalaromaneasca.ro/cat_carte_mitropolitul_andrei_saguna_in_docume
ntele_din_Scheii_Brasovului.html

Mitropolitul Andrei aguna n

documentele din cheii Braovului
,,Att de greu i de anevoie de scos la lumin se pare a fi adevrul pentru istorie, fiindc
cei care au venit mai la urm, au naintea lor timpul, care ntunec cunoaterea faptelor,
iar istoria faptelor i vieilor contemporane stric i falsific adevrul, cnd, prin invidie
i ur, cnd prin dorina de a plcea i lingui...[1]
Aa motiveaz Ioan Lupa n prefaa monumntalei sale cri dedicate marelui
Ierarh Andrei baron de aguna[2], considernd c ,,pentru toi romnii de bine, acest
nume (al lui aguna) va trebui s rsune ct mai des i mai nteit, ca o trmbi de

chemare la munc nepregetat, la lupt conient i neovitoare, la ndeplinirea

brbteasc, fr zbav a datoriilor fa de lege i neam. Vorbind parc pentru noi cei
de azi, acelai exeget ne asigur c ,,aceast cunoatere poate, nu numai s deschid izvor
de ntrire i mbrbtare pentru tinerimea noastr, cu mintea npingenit de
prejudecile regretabile i tendenioase ale unei educaii strine, ci va fi chemat n
acelai timp s arate pentru toate sufletele, slbite i chinuite de ndoial
.
Respectm i noi cuvintele i poveele apostolului Pavel, care cu aproape dou
milenii n urm ne poruncea:,,Aducei-v aminte de mai marii votri, care v-au grit vou
cuvntul lui Dumnezeu...s le urmai credina i ncercm prin volumele de fa s
restituim cunoaterii documente ocultate n mprejurri tragice bine conservate de istorie.
Pe vremea n care se aezau pe foc cri i documente, portrete i tablouri ale slujitorilor
biseiceti (pn n anul 1965), aceste documente se ineau ascunse n podul bisericii Sf.
Nicolae din cheii Braovului i apoi cnd vremurile tulburi au trcut au nceput s fie
coborte n arhiva bisericii i chiar cercetate sau catalogate. Aceasta a fost soarta
documentelor marelui ierarh transilvnean, Andrei aguna i simim datoria publicrii lor
tocmai pentru a dovedi cu autenticitate valoarea acestui mareierarh-crturar, vzut prin
prisma documentelor din cheii Braovului, pstrate n fondul documentar al Muzeului
Bisericii Sf. Nicolae, alturi de alte 30.000 documente catalogate (ntre timp) i alte
numeroase documente (44 m.liniari) necatalogate i care i ateapt n continuare
recepionarea lor pentru a fi puse n lumina cunoaterii. Suntem contieni c n fondul de
documente necatalogate se afl i alte documente care pot s completeze ulteior
prezentele volume.
Evenimentele mari care au marcat a doua jumtate a veacului al XIX-lea i n care
aguna s-a implicat cu responsabilitate, sunt destul de bine cunoscute graie valoroaselor
lucrri semnate de Nicolae Popea[3], Ioan Lupa[4], Gh. Tulbure[5], Keith Hitchins[6],
ca s amintm doar civa dintre exegeii operei aguniene.
Apreciem ns c documentele, pe care le aezm n prezentele volume ne ofer
imaginea unui ierarh implicat n viaa social, n mijlocul preoimei slujitoare, a
enoriailor si, reuind s corecteze juridic i printete problemele cu care acetia se
confrunt. Este motivul pentru care alturi de documentele semnte de Andrei aguna am
adugat documentele care fac referin la marele ierarh, tocmai pentru a vedea n
cronologia lor contextul i s nelegem cu obectivitate activitatea acestui ierarh.
A existat o prim intenie de publicare a acestor documente referitoare la ierarhul
ardelean Andei aguna din partea I.P.S Sale dr. Antonie Plmdeal, dar vitregia
sfritului prematur nu a putut favoriza i materializa aceast intenie. Ne facem o datorie
de onoare, expunndu-ne migloasei munci de editare a acestor documente, contieni c
prin valoarea lor vin s pun n lumin personalitatea istoric a ierarhului aguna,
convini i noi de obiectivitatea afirmaiilor vicarului Nicolae Popea care inea s
precizeze c ,,istoria Mitropolitului Andrei aguna este aproape istoria poporului romn
nsui ntr-un ptrariu de secol[7].
Am aezat documentele cronologic, tocmai pentru a se putea constata prezena
permanent a acestui ierarh n viaa obteasc a enoriailor si i nu am defalcat
documentele pe teme (cum ar fi ,,aspecte bisericeati ,,aspecte colare,,aspecte obteti)
tocmai pentru c unele documente includ mai multe aspecte i am fi srcit contextul.
Ne-am folosit n comentariile noastre asupra documentelor de bogata bibliografie
existent pentru aceast peroad, pe care am menionat-o i de real folos ne-a fost

manuscrisul volumul III druit bisericii Sf. Nicolae de familia profesorului Candid
Mulea, ct i de documentele din fondul documentar ,,Candid Mulea organizat n
arhiva muzeului chiar de autor n anul 1965.
Chiar dac o parte din documentele din aceste volume se regsesc n alte
publicaii de epoc (n spe circularele), am considerat c nu le putem omite, tiut fiind
raritatea acestora i dificulatea cititorului de azi de a intra n posesia lor prin crile de
mult epuizate din unele biblioteci.
Not asupra ediiei
n transcrierea documentelor am respectat ntocmai limbajul autorului, cu
paricularitile sintactice, morfologice i fonetice ale timpului, dar redactate n ortografia
actual. Constatm cu uurin o limb romneasc destul de corect i viguroas, cu un
pronunat colorit arhaic, generat de cunoaterea crilor bisericeti. Dup cum remarca
Gh. Tulbure[8] ,,stilul pastoralelor lui aguna este un gen de stil eclesiastic, care s-ar
putea numi pastoral. Este limbajul printesc, simplu i curat, sincer i clduros al
printelui, care-i ndreapt cuvntul de pova, de mustrare, de bucurie i de ntristare
ctre fii si. Dei aguna tria pe vremea utopiei micrii filologice, cu accente
latinizante, sub influena creia sttea ntreaga intelectualitate ardelean, urmele acestui
curent literar abia se gsesc n scrierile sale. Fr s fie un maestru al stilului inea s
precizeze Gh. Tulbure, la care subscriem aguna avea totui un sim al limbii, care,
ajutat de crile bisericeti, l-a scutit de influena neologismelor i a latinismelor, fa de
care prefera expresiile neaoe din limba poporului, cu miresma ei de cazanie, furindu-i
un stil al su personal, amestec fericit al graiului bisericesc cu cel poporal.
Constatm c textele n grafie chirilic sunt mult mai bine redate fonetic i chiar literar, n
timp ce documentele n grafie latin dovedesc nc o evident cutare, specific perioadei
de tranziie de la un alfabet la altul, ba chiar un tribut datorat limbilor tangente: germana
i maghiara. Diferenele de exprimare de la un document la altul le putem atribui
scriptorului, cci multe din scrisori se dovedesc a fi transcrise de omul de cancelarie, de
cel care fcea serviciul de secretariat. Mult mai atent este textul transmis prin circulare, n
marea lor majoritate fiind tiprite n tipografia diecezan.
La nceput, n lipsa unei tipografii i-a tiprit circularele cu siguran n tipografia
privilegiat a lui Klosius de la Sibiu, fr a preciza n cuircular acest adevr, altele
n ,,criasca tipogafie a universitii din Buda. Din 27 august 1850, cnd ntemeiaz
tipografia diecean de la Sibiu, toate circularele le tiprete n regie proprie, n grafie
chirilic i abia dup 1862 apar i cu grafie latin.
Respectnd principiul redactrii cronologice a textelor, nu am diferenait circuarele de
scrisorile particulare, rednd n antetul fiecrui document, rezumatul coninutului i o
sumar descriere a acestuia pentru a nlesni cititorului posibilitatea aflrii unui subiect
cutat.
Aceste cri pot fi achiziionate de la muzeul Primei coli Romneti, contra sumei
de 50 lei fiecare volum.

[1] Plutarh ,Viaa lui Pericle,traducere N. Bnescu, Bucureti, 1907, p.37-38.

[2]Ion Lupa, Mitropoltul Andreiu baron de aguna Scriere comemorativ, Sibiiu, Editura
Consistoriului Mitropolitan, 1909, p.9.

[3] Nicolau Popea ,Arhiepiscopul i Mitropolitul Andreiu baron de aguna, Sibiu, 1879.
Acelai ,Memorialul Arhiepiscopului i ;itropolitului Andreiu baron de aguna sau luptele naionale
politice ale romnilor:1846-1873, Sibiu, 1889: Acelai ,Arhiepiscopul i Mitropolitul Andreiu baron de
aguna, Sibiu, 1879.
[4] Mitropolitul Andreiu baron de aguna scriere comemorativ la serbarea centenar a naterii lui,
Sibiu, 1909.
[5] Gh. Tulbure,Mitropolitul aguna -Opera literar, Scieri pastorale, Circulare olare,Diverse, Sibiu,
1938.
[6] Keith Hitchins,Contiina naional i aciune politic la romnii din Transilvania, 1700-1868, Dacia,
Cluj-Napoca, 1987.
[7] Nicolau Popea ,Arhiepiscopul i Mitropolitul op.cit., p.6.
[8] Gh. Tulbur,,Mitropolitul aguna op.cit. p. 73.

http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/scrisorile-lui-andrei-saguna-catre-brasoveni
Pr.prof.dr. Vasile Oltean

Scrisorile lui Andrei aguna ctre

braoveni
Pe vremea n care se aruncau n foc cri i documente, portrete i tablouri ale
slujitorilor bisericeti, pn n 1965, acestea se ineau ascunse n podul Bisericii
"Sfntul Nicolae" din cheii Braovului. Cnd vremurile tulburi au trecut, au
nceput s fie coborte n arhiva bisericii i chiar cercetate sau catalogate. Aceasta a
fost soarta documentelor marelui ierarh transilvnean, Andrei aguna. Ele au fost
publicate n patru volume de Editura Andreian a Arhiepiscopiei Sibiului.
Ioan Lupa subliniaz dificultatea de a-l cunoate pe mitropolitul Andrei aguna n
prefaa monumentalei sale cri dedicate marelui ierarh Andrei baron de aguna (Ion
Lupa, "Mitropolitul Andreiu baron de aguna - Scriere comemorativ", Sibiu, Editura
Consistoriului Mitropolitan, 1909, p. 9.), considernd c "pentru toi romnii de bine,
acest nume (al lui aguna) va trebui s rsune ct mai des i mai nteit, ca o trmbi de
chemare la munc nepregetat, la lupt contient i neovitoare, la ndeplinirea
brbteasc, fr zbav a datoriilor fa de lege i neam".
Vorbind parc pentru noi, cei de azi, acelai exeget ne asigur c "aceast cunoatere
poate nu numai s deschid izvor de ntrire i mbrbtare pentru tinerimea noastr, cu
mintea npingenit de prejudecile regretabile i tendenioase ale unei educaii strine,
ci va fi chemat n acelai timp s arate pentru toate sufletele, slbite i chinuite de
ndoial". Apostolul Pavel ne poruncea: "Aducei-v aminte de mai marii votri, care vau grit vou cuvntul lui Dumnezeu... s le urmai credina" i ncercm s restituim
cunoaterii documente bine conservate de istorie n cheii Braovului, dar ocultate n
mprejurri tragice ale vremurilor ce au trecut.
Scrisorile lui aguna, ascunse n podul bisericii

Documentele marelui ierarh transilvnean Andrei aguna dovedesc cu autenticitate

valoarea acestui mare ierarh-crturar, vzut prin prisma documentelor din cheii
Braovului, pstrate n fondul documentar al Muzeului Bisericii "Sf. Nicolae", alturi de
alte 30.000 de documente catalogate (ntre timp) i alte numeroase documente (44 metri
liniari) necatalogate i care i ateapt n continuare recepionarea pentru a fi puse n
lumina cunoaterii. Primind nelegere i printeasc colaborare a nalt Preasfiniei Sale
Laureniu, Mitropolitul Ardealului, s-a pus n cunoatere parte din aceste documente n
cele patru volume publicate recent de Editura Andreian Sibiu.
Documentele descoperite n arhiva istoric a Bisericii "Sf. Nicolae" din cheii Braovului,
care poart autograful marelui ierarh, poart nc, parte dintre ele, urmele ultragiilor
create de cei care le aruncaser pe foc, multe dintre documente avnd nc file arse. l
gsim, prin aceste documente n dialog, adeseori intime, cu preoii i protopopii (Ioan
Popazu, Petru Gherman, Ioan Meianu, Iosif Barac i Ioan Petric), care administrau n
perioada agunian cele trei protopopiate braovene i aveau nevoie de gndirea,
nelepciunea i sfatul printesc ale marelui ierarh. Facem aici doar o sumar prezentare
cronologic a mrturiilor aflate n aceste documente, ntruct n volumele amintite este
redat textul integral al acestora.
Vicarul de la Sibiu scrie braovenilor
La 17 iunie 1846, la 38 de ani, Andrei aguna este trimis la Sibiu ca vicar general al
bisericii ardelene, ncepndu-i activitatea de vicar n 21 august/2 septembrie 1846.
Gsea n Ardeal o episcopie dezorganizat n urma celor trei episcopi srbi (Dionisie
Novacovici 1761-1767; Sofronie Chirilovici 1770-1774; Ghedeon Nichitici 1783-1788 i
Gherasim Adamivici 1789-1796) i un episcop mai puin activ i mult prea permisiv cu
preoii, Vasile Moga 1810-1845, ncorsetat i de autoritile timpului prin cele 19 puncte
impuse. Gsea doar un curs de ase luni pentru candidaii de preoie, altul de ase
sptmni pentru nvtori i un directorat al colilor naionale neunite (condus din
veacul al XVIII-lea de braovenii Dimitrie Eustatievici i Radu Tempea V), lsat n voia
sorii, sub mai puina administrare a lui Moise Fulea. Deja n toamna anului 1846 cursul
clerical ajunge s se desfoare pe o perioad de un an. Cu ocazia alegerii episcopului
aguna ca vicar general al Ardealului, Reprezentana din chei trimite la Sibiu pe
protopopul Popazu i pe epitropii Nicolae Dima i Ioan Pantazi (tatl viitorului
protosinghel, nfiat de aguna). Revenii la Braov, n edina din 7 martie 1847, acetia
raporteaz ntre altele c "s-au ncredinat c e mare lips de veminte episcopeti pentru
episcop, ct i pentru mpreun slujitorii preoi", motiv pentru care Reprezentana aprob
1.500 fl.
Circularele din 1846 i scrisorile acestei perioade confirm deja un program de munc
social-pedagogic, ntruct ele vizeaz preocuprile ierarhului pentru educaia tinerimii,
starea moral i material a ranilor, ncercnd s strpeasc greitele moravuri publice.
Scrisorile adresate direct preoilor, prin intermediul protopopilor braoveni, confirm pe
deplin aceast preocupare. Mult grij manifest ierarhul fa de comportamentul
preoilor, insistnd asupra mbrcminii (s poarte reverenda, s nu-i rad barba, s nu

cerceteze jocurile i crmele etc.). Documentele de mai jos vin s completeze aceste
informaii.
"Pentru ca s se tie i cunoate aici starea averilor bisericilor de legea noastr din tot
clerul - scrie episcopul aguna protopopului braovean Ioan Popazu n 6 octombrie 1846
- se poruncete Fr(iei) Tale c n tot anul sa ieie socoteal de la ctitorii respectivelor
biserici friei tale protopopete ncredinate, care numai spre acel sfrit s se in lng
fiecare biseric, apoi dup acel protocol s scoi fria ta un extract dup formularul aici
sub. (i se ofer un model de protocol, pstrat i azi n arhiva muzeului) umplnd rubricile
lui i dup cum vor fi strile dimprejur iar extracturile toate de la toate bisericile fr(iei)
tale ncredinate s le bagi ntr-un conspect i acel conspect s-l trimii negreit cu
sfritul fiecrui an ncoace. Iar de este vreo biseric n protopopiatul fr(iei) tale n
care nu este obicei a se aduna dumineca i n srbtori mil pe seama bisericii cu discul,
acel obicei numaidect s-l introducei, i ce se va aduna s faci rnduiala s se scrie i s
se pstreze cu toat credina, ca s aib bisericile de unde s-i crpeasc lipsele la vreme
de nevoie".
Matricole de botez, cstorie i deces
Un an frmntat pentru noul vicar general al Episcopiei Ardealului este 1847, n
condiiile n care evenimentele revoluiei se prevedeau prin diferite manifestri publice.
aguna continu cu aplomb activitatea pastoral, primind n 15 aprilie 1847 de la guvern
ngduina de a face "vizitaie canonic n eparhie". "De la ostenelile D-lui vicar, ca
brbat al pcii, ateptm numai rezultate mngitoare i odihnitoare", scria Gazeta de
Transilvania n nr. 3 din 1847. n inutul braovean se implic (aa cum dovedesc
documentele din acest an) n rezolvarea problemelor stenilor din Rnov i Bran sau n
aciunea filantropic de a colecta bani pentru sinistrai. D mult atenie sectorului
administrativ bisericesc, ndrumnd pe preoi pentru alctuirea matricolelor de botez,
cununie i deces, dar i pentru recensmntul populaiei, emind chiar i un formular tip
pentru realizarea corect a acestuia. "Ca n cauz de cstorie de cte ori s vor da afar
extracturi matriculare din protocoale botezailor, cununailor i a bunelor nvoiri, spre
ncunjurarea confuziilor i nenelegerilor, totdeauna cu cea mai mare acuraie s s
apun (aeze) zioa, luna i anul Botezului, Bunei nvoiri, fcutelor 3 vestiri i a cununei
asemenea", preciza aguna n scrisoarea din 18 martie 1847. "Cu toat acuraia s faci i
pre acest Anu Conscripia Protopopiatului su i poruncind aspru subordinailor Preoi ca
s fie cu cea mai mare bgare de sam n artarea Numrui familiilor i a sufletelor din
Parohii i pn la sfritul alui Noemvrie viitoriu s o aterni ncoace", scria aguna
protopopului braovean n 21 octombrie 1847.
Recomandri didactice i morale
Preocupat de culturalizarea preoilor i, prin intermediul lor, a populaiei steti i
oreneti, aguna recomand prima carte didactic ("Geografia Ardealului") i prima
carte moral ("mpotriva buturii"). "Cui din binecuviinniile voastre nu-i cunoscut
lipsa ceaia de obte ce o simim n privina crilor trebuincioas pentru instituia
tinerimii noastre n coalele elementare ce avem?", ntreba ierarhul n scrisoarea din 22

aprilie 1847, prin care prezint spre cunoatere noile cri aprute, ngrijorat c "tot mai
tare s lrgete prin o alt crticic despre tristele urmri a beuturii vinarsului pentru
poporul nostru nu mai puin folositoare. Drept aceaia - ncheia ierarhul - s s comnd
Binenuviiniior Voastre ca mari n trebi pe subordinaii i pretoi cretinii notri cu
atta mai vrtos s-i ndemnai aceste mult folositoare crticele".
"Onorate D. Protopresbyter! - se adresa n 2/19 februarie 1847 episcopul aguna
protopopului braoven Petru Gherman ntr-o grafie latin de tranziie i un limbaj nc
tributar cunoaterii perfecte a limbii romne, respingnd propunerea de cununie pentru
nite tineri din Vldeni, pe motivul c nu a respectat dispoziiile episcopiei - La relaiile
Fratz(iei Tale) din 20 ianuar a.c. prin quare ceri dispensa rudenia en gradul a 5-lea de
cuscrie entre Ioann Stoia i Pelegia Steblea amndoi din Vldeni invit s ari a se
dispensa de o vestire Iacob Vlad i Elena Drago tot din numitul sat nscute, se rescrie
Fratz enapoi precum aquest Consistoriu din motivele prin Fratz(ia Ta) en toate
descoperite mprtete preoilor toate dispenzaie i ntrete atinsul de rudenia aretate
i de o vestire spre a se putea cununa cu 2 nemaifiind alte vestiri care lorui empedeca
cstoria..".
Soluii pentru mpcarea preoilor
n 4 februarie acelai an, aguna l sftuia pe protopop cum s soluioneze situaia
conflictual dintre preoii codleni Gheorghe Pascu i Petru Vlad, dispunnd ca "Petru
Vlad, qua dnsul ar fi silit din partea Binecuv. Tale a da suspensului quelluialalt Preot de
acollo, George Pascu zsumetate(jumtate) numai din Veniturile Parochiei aquestuia din
urm...(iar) Parochu Petru Vlad nu are de a ntoarque Suspensului de la funcie Preot
George Popu mai mult dequatt sumetate din veniturile numai din Parochiea lui George
Pascu curgtoare sau dequa satul Codlea nu este-n 2 Parochii imprii din veniturile
din ntregul satu curgtoare, remannd recurentului Petru Vlad".
Dup ase zile, n 10 februarie, sftuiete pe protopop s mpace pe proii Stan Bncil i
Bucur Budacu din Tohanul Nou, cerndu-i cu asprime "s-i poruncesti a-i da ct mai
curend Declaratiea i respuns exculpatroiu la toate aquelle 7 puncturi, quare dinpreun cu
mprtitele acte, fr intrziere s le aterni ncoace".
n aceeai zi (10 februarie 1847) scrie protopopului Gherman n privina cantorilor din
Zrneti: "qua pre susnumiii suplicani se-i ndrepi a se ndestula cu Dispositia
laudatului D. Director n privinia Cantorilor fcut i a fi n linite i n pace...",
obligndu-i pe cantori (care erau i slujitori ai colii) s respecte dispoziiile directorului
colilor naionale neunite din Transilvania, Moise Fulea. Neobosit, marele ierarh scrie n
aceeai zi protopopului Gherman cum s rezolve problema rnovenilor care se plng de
obligaiile nefireti pe care le au pentru "slujba mprteasc". "ndurerndu-se Inaltiatul
Reg. Gubernu a hotr prin Praiosul su Decret din 12 Ian. A.c. N.ro 248 - preciza
aguna n acelai limbaj greoi din perioada nceputurilor scrisului cu alfabet latin - qua
querere Servitorilor bisericesci din Oraiul Renov spre a se scuti de purtarea greutilor
comune i a slugibelor aternut cu plebea la aquell Inaliat aternut, qua netemeinic, se
nu se eae n niqui o bagare de sam i suplicaii se poarte aqestea, de la quare nequi

servitorii bisericeti ai altor confessi nu sunt luai afar - qua i pene aquum se comit
Binecuviinieniei Tale qua aquest ndurat Hotrre se o faci cunoscut numiilor
Servitori bisericesci din Resnov spre cunotinia i nedreptare".
Solicit ajutoare pentru npstuii
n aceeai zi emite circular (tiprit), cernd ajutoare pentru sinistraii din "comitatul
Hunedoarii care prin un foc groaznic mai de tot s-au prefcut n cenu i lcuitorii lui au
ajuns la ce mai de pe urm srcie... spre ajutorul lor s mijlocii - dispunea ierarhul - prin
preoii voo subordinai a s aduna i de la cretinii notri mil". n 18 mai 1847 solicit
ajutor pentru pgubiii prin incendiu din Sngeorgiu. "S poruncete Binencuvinniilor
Voastre, ca spre acest sfrit s provocai pre subordintul popor prin atrntorii preoi i
mila ce s-ar aduna dup modul cunoscut, s administrai... pre lng cvitanie, pe care
apoi, la timpu su s o slobozii ncoace spre urmarea mai ncolo cu dnsa".
Mai multe circulare emise de vicarul general Andrei aguna din acest an sunt adresate
preoilor din subordine, n urma dispoziiilor guvernamentale privind slujbele bisericeti
pentru deinui i colecta de fonduri pentru comuna Homorod, distrus de incendiu.
Alte scrisori din acest an, adresate protopopului Gherman se refer la situaia conflictual
iscat n Bran-Poart de preotul Ioan Peroiu "qua ar fi aretat despre densul - la
superioritatea sa - lucruri neadevrate i nefondate, quare a se pedepsi qua un delator
falsu". Avertismente similare sunt transmise protopopului braovean prin scrisoarea din
27 mai 1847 n privina preotului Ion Ttulea din Predeal. "S ndatorezi pre Parochii
Ioan Tetulea i Ioan Pascu se-i dee declaraiile lor, pre quare n restemp de 15 zile de la
primirea aquestea s le aterni ncoace", scrie aguna ntr-o alt scrisoare din 9
septembrie 1847.
Se arat nendurtor cu preoii care prsesc parohia pentru a-i rezolva probleme
personale: "Muli din Preoi, Binencuviineniilor Voastre subordinai - scria n 24 martie
1847 - lesndu-i Parochiile lor, chltorescu ncoace i ncolo n arra i afar din arr,
n negutorii i alte speculaii umblnd. Se poruncete Friilor Voastre, sub grea
pedeaps... s nu mai ndrznii a mai nzestra cu nscrisuri passuale pe asemenea Preoi,
numai din puterea Binencuviineniilor Voastre fr de tirea Consistoriului, qui Preoii
aquestea totdeauna s arate Consistoriului motivele, pentru quare aveau a-i prsi
Parochiile pe mai multu sau mai scurtu timpu".
n scrisoarea din 21 octombrie 1847, vicarul general Andrei aguna judec situaia
conflictual dintre preotul Nicolae Frate i parohienii si din Prejmer pentru ca n
scrisoarea din 5 aprilie 1847 s se intereseze de situaia moral a preotului Stan Vasile
din Tohanul Nou, cerndu-i protopopului braovean ,,quatt mai curnd se arei ncoace
genuire i dupe cunoscinia sufletului cu que nsuiri morale este nzestrat numitul
Parochu Stan Bantsil i quum e purtarea lui?", dar apreciaz prin mguilitore i
printeti cuvinte, prin scrisoarea din 22 aprilie 1847, activitatea parohului din
Dumbrvia (nari) Ioan Popovici n munca de catehizare a colarilor din parohie, fiind
"vrednicu de protecia i graia tuturor".

Strbtnd coninutul scrisorilor inedite aflate n cheii Braovului, redate sumar, putem
cunoate personalitatea marelui ierarh.

Rezumat
Conform cercetrii curente, naiunile moderne trebuie definite ca entiti sociale, formate sub
conducerea unei elite. Cu acest scop, aceast elit este compus (format) din diferite
elemente care mpreun creeaz o identitate colectiv. Fiecare caz de creare a unei naiuni se
bazeaz pe o anumit ponderare acestor elemente spre exemplu, pe influena individual a
limbii, religie sau pe importana acordat unui anumit teritoriu. n plus, fiecare naiune a
trecut printr-un proces de creare condus i controlat de anumii actori centrali. n cele mai
multe cazuri, o elit s-a considerat drept reprezentantul i purttorul unei naionaliti
moderne. A extins aceast exigen de larg reprezentan asupra tuturor straturilor sociale,
folosind simboluri cunoscute i nelese la scar larg. Aceste simboluri erau preformate,
modificate i schimbate de ctre reprezentanii unei naiuni conform concepiilor lor,
reflectnd chipul unei identiti naionale pn n prezent. Interaciunea acestor factori interni
a fost dezvluit ntr-un context geografic mai larg; astfel dezvoltarea identitii naionale era
influenat nu numai printr-o elit social i intelectual din interiorul societii, ci si prin
factori externi.
Cu privire la eterogenitatea naional, Europa de Sud Est reprezint un caz special: Aici s-au
dezvoltat strns interconectate, i condiiile lor de dezvoltare erau grav afectate prin
schimbrile frecvente i profunde de stpnire ale diferitelor imperii. i relaiile romnosrbe din epoca premodern sunt caracterizate prin aceste interaciuni multilaterale:
Expansiunea otoman provoca migraiuni att de colonizare ct si de fug, cauznd ntlnirea
constant a diferitelor grupuri etnice ale cror identiti colective premoderne nc se bazau
n special pe caracteristici confesionale. Ca n toat Europa de Sud Est, aceste migraiuni n-au
rezultat n linii de distincie interetnice, ci n diferite spaii de tranziie ntre anumite centre
geografice ale grupurilor etnice.
Conform dezvoltrii altor regiuni, i Banatul a fost transformat ntr-o zon de contact i
interaciune interetnic, structura populaiei fiind supus dominaiei diferitelor imperii:
Stpnirea maghiar a fost nlocuit de cea otoman, incorpornd regiunea n structurile unui
imperiu polietnic. Ulterior, monarhia habsburgic a integrat-o n organizarea ei statal dup
ce o cucerise la nceputul secolului 18, i n 1867 compromisul austro-ungar a scos-o n mare
parte din supremaia curii de la Viena.
Structura etnic a fost schimbat cu fiecare nou stpnire pentru o lung durat de timp, prin
anumite msuri de colonizare i aezare realizate pentru dezvoltarea structural acestei
regiuni. Cu toate acestea, principiul unui stat naional monoetnic a cerut o delimitare
teritorial ntre grupurile etnice, dup ce la nceputul secolului 20 acest ideal devenise cel
dominant pe planul european. ncercarea de a delimita statele i grupurile entice a provocat
controverse i n cercetarea istoric: Crui stat naional contemporan ar trebui s aparin
regiunea, i dup care criterii va fi mprit ntre statele concurente?
ntlnirea ambelor etnii s-a intensificat spre sfritul secolului 17 i nceputul secolului 18,
datorit fugii i colonizrii. Dintre aceste micri, imigraia srbeasc spre Ungaria de Sud,
organizat sub conducere bisericeasc, era cea mai semnificativ. Structura etnic a zonei
devenind astfel i mai complex, fiind n continuare modificat pe plan regional: Cu scopul
de a asigura frontiera nou stabilit cu Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic ncerca s o
fortifice prin colonizri. Astfel s-a dezvoltat un spaiu eterogen pentru viitoarea percepie de

idei naionale. Dup ce s-au nrdcinat printre diferitele grupuri etnice din regiune,
naionalismele respective aveau exigena s reprezinte o populaie omogen din punct de
vedere etnic. n acelai timp, reprezentanii unei alte naiuni n aceeai zon deveneau un
obstacol.
nainte ca identitatea naional s devin criteriul decisiv pentru crearea unei contiine
colective, autopercepia populaiei ortodoxe din Imperiul Otoman i cel Habsburgic se baza
mai ales pe structurile bisericeti. Preteniile ortodoxiei de a reprezenta proprii credincioi n
faa instituiilor imperiale nu se limitau criteriilor etnice, conceptul unei identiti bazat pe
contiin etnic sau naional fiind necunoscut pn n epoca premodern. n conformitate
cu structuriile de putere ale imperiilor multietnice si confesionale, ortodoxia a fost creatorul
i recipientul unei identiti collective, care se constituia exclusiv din confesionalism.
n 1739, Cea de-a doua migraiune srbeasc, condus de Arsenije IV. akabenta n funcia
lui de Patriarh al Peului, a modificat nc o dat structura polietnic a Ungariei de Sud
adic si cea a Banatului , dar ntr-o msur mult mai limitat dect Prima migraiunea
srbeasc sub conducerea patriarhului Arsenije III arnojevi din anul 1690. Treptat, s-a
format structura etnic n care se dezvoltau identitiile naionale de la sfritul secolului 18.
Congresul ilir, inut n anul 1790 la Timioara, reprezint o cezur important a procesului
de transformare a identitii colective: Contiina colectiv confesional a fost treptat
nlocuit prin cea etno-naional. Pentru ultima dat, naiunea ilir ortodox, care fusese
conceput de curtea vienez ca o entitate confesional datorit inexistenei categoriilor
naionale, ncerca s se poziioneze n fa nobilimei Ungariei.
Ilirii se aflau ntr-un sistem de interese, i era format din Monarhia Habsburgic, nobilimea
maghiar i naiunea ilir sub conducerea srbeasc. Conceptul unei identiti naionale nu
mai putea acoperi primele crpturi care apreau n populaia ortodox datorit nrdcinrii
diferitelor criterii etnonaionale. Pentru prima dat, congresul de la Timioara ofera
posibilitatea de a exprima creane cu o anumit motivaie naional: Pe lng crearea unui
teritoriu separat i naional-srbesc sub administraia direct a curii de la Viena, delegaiile
cereau mbuntirea statusului legal a neuniilor din Ungaria i reprezentarea
corespunztoare a acestora n dieta. Dup ncheierea congresului, drepturile confesionale
pentru comunitatea ortodox din Imperiul Habsburgic erau reconfirmate i garantate din
partea impratului, iar stiuaia legal a naionalitilior n curs de dezvoltare nu a fost ntrita
n mod semnificativ. Cu toate acestea, adunarea a oferit o posibilitate de a exprima scopuri
etnonaionale n faa instituiilor imperiului. Datorit implicrii deosebite a Mitropoliei de la
Carlovi, Congresul Ilir de la Timioara face parte mai ales din memoria istoric srbeasc.
Adunarea reprezint nceputul unei schimbri: Identitatea colectiv, care se baza exclusiv pe
structurile bisericeti, a fost treptat nlocuit cu una etnonaional. Ea nu simbolizeaz
sfritul imediat al naiunii ilirice, ci nceputul unui proces de tranziie spre nite identiti
separate i monotenice. Abia diversificarea social, care a nceput in a doua jumtate a
secolului 18, a pus baza pentru nrdcinarea vast a acestui concept: S-au dezvoltat grupuri
sociale n afara structurilor bisericeti care s-au perceput ca fiind o noua elit, avnd scopul
de a reprezenta un alt fel de identitate colectiv. Dup modelul occidental, acestea promovau
idealul unei naiuni bazate pe criterii monoetnice, reprezentnd toate straturile sociale ale
unei societi, folosind i categorii exclusiviste n faa membrilor altor naiuni.
n plus, s-a schimbat i caracterul supraetnic al confesionalitii: Ideea unei biserici
naionale a fost schimbat ntr-un instrument de delimitare n faa altor naionalisme. n
sensul unei emancipri fa de o monarhie de naionalitate strin i de celelalte identiti
naionale concurente pe plan intern, a existat temporar o congruen de interese dintre noile
micri naionale i structurile bisericeti care au fost acum perceptute drept naionale.

Att n cazul romnesc ct i n cel srbesc, naionalismele se bazau pe o structur social din
ce n ce mai diversificat. Datorit diversificrii sociale a aprut i o clas intelectual; cu
scopul de a promova identitatea etnonaional s-a orientat i ctre caracteristici nonbisericeti. Spre exemplu, elaborarea unei limbi codificate sttea n centrul discursului
naional srbesc, n timp ce crearea modelului istoric daco-romanic domina poziionarea
naional romneasc. Cu aceasta reconstruire trecutului s-a ocupat n primul rnd clerul
greco-catolic, i abia oprirea rivalitii deschise cu ortodoxia spre sfritul secolului 18
permitea consolidarea acestui ideal istoric peste hotare intraconfesionale abia atunci
continuitatea istoric construit a devenit un element creator de identitate. Acum i clerul
ortodox se referea la elementul latinitii, fcndu-i un apologet al identitii naionale n
faa naionalismelor concurente n acelai spaiu.
Pornind din centrele geografice ale micrilor naionale bzndu-se att pe o structur
social din ce n ce mai diversificat ct i pe o comunicare mai intens identitile
naionale i gseau drumul in structura etnic eterogen a Banatului. Aa s-au lrgit fisurile
interetnice n societatea regional, care n cazul comunitii ortodoxe au aprut pentru prima
data la congresul ilir din 1790. Retroactiv, diferenierea interetnic a influenat i structurile
bisericeti: Acum i elitele unei biserici naionale se considerau avocatul naiunii.
Aceasta nou perspectiv a rolului bisericii naionale devine tot mai clar prin creanele
naional-romneti: Acestea se concentrau pe emanciparea ortodoxiei romneti fa de
Mitropolia Carloviului, iar n timpul revoluiei de la 1848 i 1849 micarea naional romn
mai ales cea din Banat cerea structuri bisericeti independente. Mitropolia, care n Mai
1848 a fost numit patriarhat din partea unei adunri populare, era vzut din ce n ce mai
mult ca instituie bisericeasc explicit srbeasc, aceste structuri strine nemaifiind
reprezentative pentru romnii ortodoci. n plus, o separaie bisericeasc ar fi avut scopul de a
accentua poziia micrii naionale romne fa de revoluia maghiar i cea srb.
Ruptura dintre noua identitate etnonaional romneasc i opusul ei srbesc a fost desluit
printr-un conflict deschis: n timpul revoluiei, reprezentanii micrii naionale romneti din
Banat declarau n mod unilateral stabilirea unei biserici naionale; aceast msur a fost
mpiedicat din partea ierarhiilor srbeti cu sprijinul deschis al curii vieneze. Temporar,
nvingerea revoluiei romneti nsemna i sfritul ncercrilor de a separa instituiile
bisericeti.
Cu toate acestea, ncepnd cu anul 1850 acest scop general a fost exprimat n mod repetitiv
din partea ortodoxiei romneti din Transilvania i din Banat.
Att cerinele constante ale ierahiei bisericeti romne pentru o separarie mai vizibil fa de
Carlovi exprimate mai ales din partea lui Andrei Baron de aguna care conduca episcopia
Sibiului dupa 1848 ct i autoimaginea nou a Carloviului ca reprezentant al ortodocilor
numai de naionalitate srb, au adus treptat la posibilitatea general de a separa structurile
bisericeti.
Aadar, un decret imprtesc emis n Decembrie 1864 prevedea nfiinarea unei mitropolii
ortodoxe romneti cu sediul n Sibiu; n acelai timp, se referea i la problemele legate de
separaia bisericeasc, mai ales la nevoia de a crea o platform solid pentru negocierea
modului de separaie i a tuturor subiectelor disputate n legatur cu aceasta. Printre acestea,
imprirea averii comune i implementarea structurilor naional-bisericeti ntr-o structur
eterogen din punct de vedere etnic erau cele mai mari obstacole de rezolvat. Ambele ierarhii
ncercau s rezolve problemele prin negocieri, iar punerea n aplicare a separaiei pe plan
local s-a dovedit ca un proces care necesita mai mult timp dect prevzut, i problemele
practice cereau noirea condiiilor de separare. Dup ce identitiile naionale erau deja
nrdcinate printre grupurile etnice bnene, acestea se confruntau cu un proces ndelungat
de restructurare bisericeasc.

Dup separaia bisericeasc din 1864 ambele ierarhii erau formal separate i ncercau sa se
consolideze din punct de vedere organizatoric. n plus, vroiau s dovedeasc faptul c au fost
independente una fa de cealalt. n cazul unor nenelegeri locale conducerile ecleziastice
interveneau, iar abia elaborarea comun a unui cadru juridic oferea un instrument mult mai
eficient pentru separaiile controversate la faa locului. Chiar dac acordul ntre cele dou
biserici naionale propunea proceduri uniforme, realizarea lor diferea n unele cazuri,
directivele fiind aplicate conform condiiilor locale.
Elitele confesionale insistau ca credincioii lor s se poziioneze din punct de vedere
naional, cernd apartenena la propria biseric naional. n acelai timp, proporiile etnice
locale cereau rezolvarea specific a fiecrui caz de seperaie n parte. Argumentele puse
nainte de fiecare separaie bisericeasc se concentrau pe mai muli factori: conflicte
interetnice locale, reconstruirea unei continuiti istorice cu scopul de a justifica cerine
materiale n legatura cu separaia comunitii bisericeti locale i propagarea unui sentiment
de mprtire a aceleiai sori, acest sentiment fiind un argument pentru asigurarea
financiar a bisericii naionale din partea credincioilor.
Regulile pentru separaia parohiilor ortodoxe multietnice, care au fost elaborate in toamna
anului 1864, n cele mai multe cazuri erau implementate cu ntrziere i n mod controversat;
din cauza acestor probleme n vara anului 1871 au fost revizuite de conducerea bisericeasc.
Abia atunci criteriile modificate i reconfirmate ddeau o baz solid pentru separaiile locale
nc nerealizate. Acest fundament legal ncerca s ia n considerare condiiile specifice la faa
locului, s (re-)stabileasc procedurile separrii i s le poziioneze n cadrul legislativ al
Ungariei. Chiar dac acordul prevedea rezolvarea toturor cazurilor disputate pn n 1872,
dup nnoirea acestor reguli separaia pe plan regional i local necesita mai mult timp dect
anticipat. Totui, noul acord a uurat att restructurarea administraiei bisericeti regionale ct
i stabilirea unui mod consistent de organizare intern. Cu toate acestea, scopurile i elurile
naional-bisericeti nu puteau fi realizate fr friciuni n fiecare caz, elaborarea structurilor
paralele cernd abilitatea de a ajunge la un compromis din partea celor implicai n separaia
etnic a unei parohii.

http://sfantul-andrei-saguna.blogspot.ro/2011/10/viata-lui-andrei-saguna-pana-lavenirea.html

Viaa lui Andrei aguna pn la venirea n Ardeal: Vocaia teologic a

tnrului Anastasie aguna

n anul 2008 s-au mplinit 200 de ani de la naterea celui care va deveni peste ani
arhiepiscopul i mitropolitul Andrei aguna al Ardealului. nc din acel an am propus
n cadrul Adunrii Eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului ca mitropolitul Andrei aguna s
fie trecut n rndul sfinilor, cu zi de prznuire fie pe 28 iunie, ziua trecerii sale la
Domnul, dup stilul nou, fie n ziua de 30 iunie, cnd Biserica noastr, mai ales cea din
Ardeal, l cinstete pe Sfntul Ierarh Ghelasie de la Rme.
Pr. acad. prof. dr. Mircea Pcurariu
Am socotit s l omagiem pe Andrei aguna n anul 2008 prin tiprirea unor volume
omagiale i am socotit c el trebuie s fie trecut n rndul sfinilor, aa cum sunt Sfinii
Ierarhi Ghelasie de la Rme, Iachint de la Vicina, Varlaam i Dosoftei, mitropoliii
Moldovei, Antim Ivireanul i Grigore Dasclu, mitropoliii rii Romneti, Episcopul
Calinic al Rmnicului.
Motivul este acela c Andrei guna merit cu prisosin s fie cinstit, s fie socotit ca
sfnt ocrotitor al Ortodoxiei din Transilvania, pentru c realizrile lui nu sunt cu nimic
mai prejos dect ale celor pe care i-am menionat mai sus.
Refugiul aromnilor n urma persecuiilor otomano-islamice
nainte de a trece la prezentarea personalitii lui sau, mai corect spus, a activitii pe care
el a desfurat-o n cadrul Bisericii din Transilvania, din 1846 i pn la trecerea sa la
cele venice, n 1873, consider c este potrivit s prezentm, pe scurt, i cteva crmpeie
din viaa lui, pn la numirea sa ca vicar general al Eparhiei vacante a Sibiului, n vara
anului 1846.Dup cum au prezentat faptele istorici de mare prestigiu, precum au fost
Nicoale Popea, Ioan Lupa, iar mai trziu istoricii de astzi, Keith Hitchins, profesor la
Universitatea statului Illinois, sau pastorul luteran originar din Transilvania, Johann
Schneider, Andrei aguna fcea parte dintr-o familie de aromni.
Aceti aromni au trit ntr-un numr impresionant, pn n secolul al XVIII-lea, n
teritorii care acum aparin Greciei, Bulgariei, Macedoniei, Albaniei i Serbiei, deci pe un
teritoriu foarte ntins din Peninsula Balcanic. Desigur, astzi numrul lor este mult redus
din cauza "deznaionalizrilor" la care au fost supui din partea populaiilor (etniilor) care
triau n aceste teritorii. Ei au avut n anumite perioade istorice propria organizare
politic i bisericeasc, dar, n secolul al XVIII-lea, s-au abtut peste aceti aromni, mai
ales peste cei din prile de vest ale Peninsulei Balcanice, multe suferine cauzate de
reprezentanii autoritilor otomane din Istanbul care urmreau s i treac, cu fora, la
islamism. n aceast conjunctur, mii de familii de aromni din Peninsula Balcanic s-au
refugiat n teritorii care, la data respectiv, a doua jumtate a secolului al XVIII-lea,
aparineau Imperiului Habsburgic. S-au stabilit n Viena, n Buda i Pesta, dou orae
distincte pe atunci, n Micol, unde s-a nscut Andrei aguna, n Oradea sau chiar n
teritorii mai ndeprtate, care astzi aparin Poloniei, n Poznan i alte localiti. Aromnii
erau buni negustori, oameni de afaceri i, de aceea, s-au stabilit mai ales n orae i aveau
adevrate companii comerciale, practicnd un comer foarte extins cu Apusul Europei i
cu orae din Imperiul Habsburgic.
ntre aceste familii de refugiai din Peninsula Balcanic, din Moscopole, care astzi
aparine Albaniei, s-au numrat i familiile aguna i Muciu sau Muiu, din care provine

Andrei aguna, bunicii paterni i materni ai viitorului ierarh. Aceste familii s-au stabilit
n oraul Micol, n nord-estul Ungariei de astzi, unde, fiind att de nstrii i att de
numeroi, au ridicat o biseric monumental, n stil baroc i care avea pe atunci
aproximativ 2.000 de credincioi: fie romni din prile de vest ale Ardealului de azi, din
Criana, fie aromni, fie greci, pentru c, pe lng aceti aromni s-au refugiat i foarte
muli greci tot din cauza opresiunilor otomane sau din cauza ncercrilor de islamizare a
lor. De aceea, ea se numea "Biserica greco-valah" i a fost sfinit n 1806. Astzi mai
are foarte puini credincioi, toi de etnie maghiar. Este interesant de menionat c n
piciorul Sfintei Mese care este foarte mare, din altar, sunt consemnate numele ctitorilor
bisericii, iar ntre acetia se numrau i familiile aguna i Muciu.
Familia lui Andrei aguna
Tatl lui Andrei, Naum aguna, a fost cstorit, pentru prima dat, tot cu o aromnc, dar
aceasta a murit la natere i a rmas un copil orfan, Gheorghe, fratele vitreg al lui Andrei
aguna, lucru mai puin cunoscut. Pe baza unor documente recent descoperite, o
cercettoare din Gyula, Maria Berenyi, a scris un studiu despre familia lui aguna pe care
l-am publicat n revista "Teologica" de la Sibiu, cu prilejul serbrilor nchinate lui Andrei
aguna. Ea arat, pe baza unor documente, c acest Gheorghe aguna, fiul lui Naum din
prima cstorie, a fcut studii de arhitectur, apoi a fost invitat n Moldova, la Iai, pentru
a ocupa un post de arhitect n cadrul instituiilor de stat ale Moldovei. El s-a cstorit la
Galai cu o tnr dintr-o familie bun, a avut un copil, Constantin, care a avut ca na la
botez o rud a viitorului domnitor Alexandru Ioan Cuza. Acest Constantin a fcut studii
militare, a intrat n armata romn, a ajuns la gradul de general i a luptat n Rzboiul de
Independen din 1877. Era nepotul de frate vitreg al mitropolitului Andrei aguna i se
pare c descendeni ai lui Constantin aguna mai triesc pn astzi n zona Galaiului.
Tatl lui s-a recstorit cu tnra Anastasia Muciu, mama lui Andrei aguna i a celor doi
frai ai si, sora Ecaterina i fratele Evreta. A doua cstorie a lui Naum aguna nu a
durat prea mult vreme. El s-a implicat n afaceri comerciale i se pare c nu avea prea
mult spirit practic pentru acestea, ntruct, n scurt timp, a dat faliment, cum am spune
astzi. n aceast situaie disperat s-a angajat n armat, aa cum rezult din cele spuse
de Ioan Lupa. Dar nici n armat nu a mai stat mult i a murit relativ tnr. Soia,
Anastasia, i-a luat cei trei copii, a divorat i a plecat la prinii ei, care s-au ngrijit de
aceti nepoi care, dup 1814, au ajuns orfani.
Alegerea confesiunii ortodoxe
Fiind ntr-o stare disperat, dup ce a dat faliment, Naum aguna a intrat n legtur cu
arhiepiscopul catolic tefan Fischer de la Egger, care i-a promis c i va oferi un ajutor
financiar, dac i va trece copiii la confesiunea romano-catolic. Tatl, aflat ntr-o
situaie financiar disperat, a acceptat, fapt care era permis de legile de atunci din
Ungaria. Dup ce tatl a murit, cei trei copii, dup ce mplineau vrsta de 18 ani, aveau
dreptul s opteze pentru o alt confesiune. Evlavioasa mam Anastasia, ca i mamele
unor mari Sfini Prini ai Bisericii noastre, i-a crescut copiii n credina ortodox, fiind
foarte ataai de Biseric. Cnd au mplinit 18 ani, a trebuit s fac un curs de religie de
ase luni n confesiunea catolic, pentru a se convinge de superioritatea nvturii
catolice, de binefacerile ei pentru viitorul lor, dup care aveau dreptul s opteze ntre
credina tatlui, care era deja catolic, ori pentru credina mamei. Spre cinstea lor, dar mai

ales spre cinstea mamei, toi cei trei copii au declarat, dup acest examen, c doresc s
rmn ortodoci. Iat o mam cu adevrat cretin, o femeie vduv care a tiut s i
creasc copiii n credina ortodox i, datorit ei, l-am avut pe Andrei aguna.
Tnrul Anastasie aguna, care a primit la botez numele mamei i pe cel al naului, a
fcut coala primar "greco-valah" de patru clase din Micol, acolo fiind i muli greci,
alturi de aromni. A urmat, apoi, gimnaziul inferior din Micol, iar apoi s-a mutat cu
toat familia n Pesta, unde a trit n casa unchiului mamei, Atanasie Grabovschi, un om
de afaceri foarte nstrit care avea legturi comerciale cu multe orae din Apusul Europei
i care, n acelai timp, era un promotor al culturii romneti n Pesta.
Anastasie aguna a urmat gimnaziul superior, liceul propriu-zis de astzi, tot cu patru
clase, n Pesta, dup care s-a nscris la Universitatea din Pesta, la facultile de Filosofie
i Drept. A avut rezultate deosebite n toi aceti ani de studii i, ca atare, a devenit
absolvent a dou faculti. Putea s devin fie profesor, fie avocat, jurist, deci i se
deschideau largi perspective pentru viitorul lui.
Absolvent a dou faculti, elev la seminar
nc din timpul studiilor, dar i de acas, cunotea mai multe limbi. Vorbea dialectul
aromn, vorbea limba romn literar pe care mai ales i-a nsuit-o n casa unchiului su,
unde se adunau foarte muli intelectuali, apoi maghiara, germana, se pare c i puin
francez, dar cunotea foarte bine i limbile greac i latin, care se studiau, la vremea
respectiv, n liceele din Ungaria.
A terminat n anul 1829 studiile universitare i, spre surprinderea tuturor, a prietenilor si,
a cunoscuilor, a membrilor familiei, poate, i-a ndreptat paii spre Vre, n Serbia de
astzi, unde locuiau, ca i azi, i romni, i srbi. Acolo exista un seminar teologic,
nfiinat n 1822, cu dou secii, romn i srb. Ajungnd acolo i beneficiind de
sprijinul episcopului Maxim Manuilovici, tot un aromn, s-a nscris la seminarul pe care
l-a urmat timp de trei ani. Era un lucru neobinuit i pentru cei de acolo ca un absolvent
de universitate s vin la un modest seminar. A nvat aici limbile srb i slavon,
pentru c trebuia s slujeasc n limba slavon, a putut s fac i studii temeinice de
teologie.
Cred c s-a decis s studieze la seminar la ndemnurile mamei, dar i datorit vocaiei
sale, pentru c el spunea c "dac m-a nate de o sut de ori, de o sut de ori m-a face
tot preot". Era predispus spre aceast via de meditaie, de rugciune, iar din discuiile pe
care le-au avut alii cu el, mai trziu, spunea c de mic mergea la biseric, mama lui l
trimitea cu prescuri la biseric, inea posturile, deci fcea parte dintr-o familie de oameni
credincioi.
13 ani n slujba Bisericii Ortodoxe Srbe
Era apreciat, nu numai de episcopul Maxim Manuilovici, ci i de mitropolitul de la
Karlovitz, un mare conductor bisericesc i naional pentru srbi, tefan Stratimirovici,
unul din cei mai strlucii ierarhi pe care i-a avut Biserica srb n toat istoria ei. Acesta
l-a invitat la Karlovitz pentru a-i oferi un post n administraia eparhial de acolo. Tnrul
Atanasie i ndreapt paii spre Mnstirea srbeasc Hopovo, unde s-a clugrit n 1833,
nainte de a mplini 25 de ani, n Postul Patilor, i a fost hirotonit ierodiacon, apoi
ieromonah.
A intrat n slujba Mitropoliei din Karlovitz, nti ca secretar eparhial, apoi ca asesor

(consilier) eparhial, iar dup ce s-au convins cei de acolo c este un om cu totul
excepional, i s-a ncredinat i conducerea a patru mnstiri srbeti. A slujit timp de 13
ani n cadrul Bisericii Ortodoxe Srbe, sub mitropolitul tefan Stratimirovici, apoi, sub
urmaii si, tefan Stancovici i Iosif Raiacici, care l-a hirotesit arhimandrit n anul 1842.
Acest Iosif Raiacici, n iunie 1846, l-a numit vicar general al Episcopiei Ortodoxe
Romneti din Ardeal, cu sediul la Sibiu, post vacant dup moartea episcopului Vasile
Moga, n octombrie 1845. Trebuie s fac precizarea c, dup 1761, Biserica ortodox din
Ardeal era subordonat Mitropoliei srbeti din Karlovitz, ambele fiind ncorporate pe
atunci n Imperiul Habsburgic. A venit la Sibiu, n-a gsit nimic i, cu mare greutate, a
intrat ntr-un apartament din casele mitropoliei de pe actuala strad "Nicoale Blcescu" i
acolo i-a desfurat activitatea ca vicar general i ca arhimandrit pn n anul 1848.
n decembrie 1847, la struinele lui, Curtea Imperial din Viena a acceptat s fie
convocat un sobor, adic o adunare a tuturor protopopilor eparhiei, la Turda, n vederea
alegerii unui nou episcop. S-au propus trei candidai, din care mpratul de la Viena urma
s numeasc pe cel pe care l va socoti corespunztor. ntre cei trei candidai, alturi de
protopopii Ioan Moga i Moise Fulea, figura, pe ultimul loc, i Andrei aguna. Spre
fericirea Bisericii ortodoxe din Ardeal, mpratul l-a confirmat ca episcop pe Andrei
aguna, care, n Duminica Tomii din anul 1848, a fost hirotonit arhiereu n Catedrala
mitropolitan din Karlovitz de ctre acelai Iosif Raiacici, alturi de ali doi episcopi srbi.
Este interesant de notat c noul episcop Andrei a plecat din Karlovitz chiar n dupamiaza zilei n care a fost hirotonit; s-a grbit s vin n Ardeal, la pstoriii si, pentru c
tocmai atunci izbucnise revoluia romneasc din Ardeal, care va dura, cu multe suferine,
pn n august 1849. De acum ncepe o nou etap n viaa lui Andrei aguna, care ne
intereseaz n spe pe noi, romnii ortodoci din Ardeal.
http://www.ziarullumina.ro/articole;1754;1;54596;0;Vocatia-teologica-a-tanaruluiAnastasie-Saguna.html

Documentar despre Saguna youtube : https://www.youtube.com/watch?v=QSvG1c23v80