“Biserica Ortodoxă Română”

Buletinul Oficial al Patriarhiei Române

- Enciclopedie religioasă de aproape un secol şi jumatate -
 Introducere

Comunicarea mediatică în Biserică s-a făcut la început prin cuvânt vorbit, după care s-a
trecut la consemnarea în scris a cuvintelor şi faptelor Mântuitorului.1
Mai târziu, în urmă cu aproape nouă decenii, preotul David Voniga evidenţia importanţa
presei bisericeşti, recomandând ca aceasta să fie apreciată după valoarea ei, în sens contrar, “în
zadar vom ridica şcoli şi biserici, dacă vom neglija presa şi dacă nu vom ţine seama de
adevăratul ei caracter, de amvon al timpului modern.”2
Rolul presei bisericeşti în aprofundarea, în apărarea şi în transmiterea învăţăturilor de
credinţă a fost conştientizat de ierarhii, preoţii şi profesorii Bisericii noastre încă din prima
jumătate a secolului XIX, odată cu începuturile actului publicistic în spaţiul eclezial ortodox
românesc.
Publicaţia pe care o voi prezenta a avut un rol important în edificarea culturii române (şi
de limbă română), în menţinerea conştiinţei de neam, în promovarea unor personalitaţi
importante ale Bisericii Ortodoxe şi în conturarea unei ştiinţe teologice.

Revista Biserica Ortodoxă Română (ΒΟR) - în trecut

Revista Biserica Ortodoxă Română (ΒΟR) a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea

având ca scop principal informarea clerului şi a credincioşilor cu privire la activitatea Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe naţionale.
Rolul ei era de a populariza cultura teologică prin tratate şi articole de Istoria Bisericii,
Morală, Exegeză, Liturgică, Apologetică sau despre spiritualitatea românească. Totodată,
conform Regulamentului aprobat de către Sfântul Sinod, periodicul prezenta datoriile şi
necesităţile clerului, publica predici şi traduceri, şi comunica veşti cu privire la celelalte Biserici
Ortodoxe surori, dar şi eterodoxe. Dintre periodicele bisericeşti, doar Telegraful Român o întrece
în longevitate.
Prima publicaţie oficială a Ortodoxiei româneşti a fost înfiinţată la data de 17 noiembrie
1873, pe baza articolului 16 din Regulamentul Sfântului Sinod, la iniţiativa mitropolitului primat

1
Pr. Nicoale DASCĂLU, „Biserica şi mass-media sau despre metamorfozele comunicării”, în revista Teologie şi
viaţă, nr. 5-12/1998, p. 109.
2
David VONIGA, Presa bisericească. Importanţa ei şi mijloacele de întreţinere, Timisoara, 1925, p.9.

2
al României, Nifon Rusailă (1789 – 1875). Publicarea ei a fost aprobată de către regele Carol I
(1866 – 1914) prin decretul nr. 1125 din data de 27 mai 1874.
Pentru fondarea jurnalului au fost alocaţi de către Adunarea Legiuitoare 6.000 de lei.
Având în vedere obligativitatea abonamentelor, era cea mai răspândită dintre toate publicaţiile
Bisericii Ortodoxe Române.
Primul număr al revistei a fost tipărit în data de 20 septembrie 1874, la Tipografia
Mitropoliei, fiind lansat oficial la 1 octombrie, cu titlul secundar de Jurnal Periodic Ecleziastic3.
Comitetul iniţial de redacţie avea drept preşedinte pe arhiereul Ghenadie Ţeposu, fost Argeşiu,
iar ca membri pe protosinghelul Silvestru Bălănescu şi pe ierodiaconul Ghenadie Enăceanu.
Noul jurnal avea o periodicitate lunară şi se distribuia prin protoierii. Din economiile făcute
redacţia achiziţiona cărţi şi reviste din ţară şi din străinătate, pentru a-şi forma bibliotecă proprie.
Arhiereul Ghenadie, Preşedintele Comitetului de redacţie considera jurnalul, “ca o
fântână duhovnicească”, şi-şi asigura cititorii că materialele ce se vor publica vor fi foarte
interesante, fiind privitoare la explicarea slujbelor bisericeşti şi altor obiecte din această
categorie.”4
Activitatea redacţională a fost întreruptă temporar în anul 1878, din cauza dificultăţilor
financiare întâmpinate după Războiul de Independenţă (1877-1878). Publicarea ei este reluată la
1 octombrie 1880, cu sprijinul mitropolitului primat Calinic Miclescu (1822 – 1886), tipărindu-se
din 1882 la Tipografia Cărţilor Bisericeşti, înfiinţată de acesta. Comitetul redacţional ce s-a
îngrijit de editarea acestei a doua serii a revistei i-a avut ca preşedinţi pe arhiereul Ghenadie
Enăceanu şi pe protosinghelul Silvestru Bălănescu, iar ca redactori pe viitorii episcopi Inochentie
Moisiu şi Gherasim Timuş. Din anul 1884, publicaţia a apărut cu titlul auxiliar de Revistă
Periodică Ecleziastică.
La numai 10 ani de la apariţie, revista îşi putea face un titlu de glorie din faptul că “este
citită din Macedonia până în Petersburg şi din Kiev până la Viena, cu o prelungire până în
Japonia. Pretutindenea pe această întindere de loc, unde exista o societate românească şi se află o
fiinţă care citeşte şi înţelege graiul românilor, ţine ca să aibă această revistă.”5
În aprilie 1902, apare primul număr festiv al revistei, închinat celor 25 de ani de apariţie.
Într-o retrospectivă, Comitetul de redacţie constata că “multe greutăţi a întâmpinat în acest

3
În Biserica Ortodoxă Română, an I (1874), nr. 1, p. 5.
4
În Biserica Ortodoxă Română, an III (1875), nr. 1, p. 3.
5
În Biserica Ortodoxă Română, an IX (1885), nr. 1, pp. 1-2.

3
pătrar de secol. Au fost timpuri când era ameniţată însăşi existenţa ei... ea a învins însă toate
piedicile şi a putut să-şi continue misiunea sa înaltă, nobilă şi sacră de organ religios şi
teologic, şi a putut să reprezinte cu demnitate interesele Sfintei noastre Biserici, contribuind la
cultura şi luminarea clerului nostru.”6
În anul 1905 avea un tiraj de 5.900 exemplare, iar diversificarea tematică, realiza din
revista Biserica Ortodoxă Română, “o adevărată enciclopedie religioasă.”7
O a doua încetare temporară a apariţiei revistei survine odată cu intrarea Regatului
României în Primul Război Mondial, la anul 1916. Publicarea ei este reluată la 1 octombrie
1921, din iniţiativa mitropolitului primat al României, Dr. Miron Cristea (1868 – 1939), purtând
numele de Revistă a Sfântului Sinod. Arhiereului Vartolomeu Stănescu i-a fost încredinţată
preşedenţia comitetului redacţional, responsabilul redacţiei fiind Ioan Mihălcescu, viitorul
mitropolit Irineu al Moldovei, iar secretar arhimandritul Iuliu Scriban.
Tot patriarhul Miron Cristea este cel care va spori numărul apariţiilor anuale ale revistei
la 6, începând cu anul 1934, când îl numeşte secretar al redacţiei pe mitropolitul Tit Simedrea al
Bucovinei. În perioada interbelică, revista are parte de colaboratori valoroşi, precum viitorul
patriarh Nicodim Munteanu, preotul Grigorie Pişculescu (Gala Galaction) ori profesorii Teodor
M. Popescu, Vasile Ispir, Nicolae Chiţescu, Niculae M. Popescu ş.a.
Din anul 1945, redacţia revistei Biserica Ortodoxă Română trece în grija Institutului
Biblic şi de Misiune, avându-l ca preşedinte pe părintele Dumitru Fecioru.
După întronizarea patriarhului Justinian Marina (1948-1977), care preia preşedenţia
comitetului redacţional, revista va fi publicată sub numele de Buletinul Oficial al Sfântului
Sinod. Responsabilul redacţiei în aceasta perioada a fost părintele Gheorghe Vintilescu, iar
secretar preotul profesor Gheorghe I. Moisescu. De la 1 ianuarie 1948, toate parohiile erau
abonate din oficiu la revistă.
Numele actual al revistei, de Buletin Oficial al Patriarhiei Române, este adoptat în anul
1953. În timpul păstoririi vrednicilor de pomenire patriarhi Justinian Marina, Iustin Moisescu şi
Teoctist Arăpaşu, ea s-a bucurat de colaborarea unor reprezentanţi de seamă ai Ortodoxiei
româneşti, precum preoţii profesori Dumitru Stăniloae, Ioan G. Coman, Ene Branişte, Liviu Stan,
Mircea Păcurariu, Ion Bria etc.

6
În Biserica Ortodoxă Română, an XXVI(1902), nr. 1, pp. 144-145.
7
În Biserica Ortodoxă Română, an XXIX (1905), nr. 1, p. 68.

4
 Revista Biserica Ortodoxă Română (ΒΟR) - în prezent

În prezent, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, revista trece printr-un

proces de înnoire şi de adaptare la noul context media, din care amintim îmbunătăţirea calităţii
grafice, înfiinţarea unui site de internet şi reorganizarea articolelor care privesc activitatea
bisericească.
Noua serie va cuprinde următoarele rubrici: Editorial, Agenda Preafericitului Părinte
Patriarh, Pastorale patriarhale şi scrisori irenice, Hotărâri bisericeşti oficiale, Vizite
patriarhale, Anul Omagial, Studii şi articole, Biserică şi societate, Viaţa bisericească în
diaspora româneasca, Spiritualitate şi cultura monastică, Ortodoxia astăzi, Laicatul ortodox în
Biserică, Restituiri şi Eveniment editorial.

5
 Bibliografie

DASCĂLU, Pr. Nicoale, „Biserica şi mass-media sau despre metamorfozele comunică-

rii”, în revista Teologie şi viaţă, nr. 5-12/1998.
STĂNCIULESCU-BÂRDA, Pr. Alexandu, Bibliografia revistei Biserica Ortodoxă
Română (1974-1994), vol. 1, Editura Cuget Românesc, 2006.
VONIGA, David, Presa bisericească. Importanţa ei şi mijloacele de întreţinere,
Timisoara, 1925.
***Revista Biserica Ortodoxă Română, an I (1874), nr. 1.
***Revista Biserica Ortodoxă Română, an III (1875), nr. 1.
***Revista Biserica Ortodoxă Română, an IX (1885), nr. 1..
***Revista Biserica Ortodoxă Română, an XXIX (1905), nr. 1.
***Revista Biserica Ortodoxă Română, an XXVI(1902), nr. 1.
www.revistabor.ro

6
 Anexa
Regulamentul revistei “Biserica Ortodoxă Română”*

Art. 1. Conform art. 16 din Regulamentul Sfântului Sinod, pentru disciplina bisericească,
se va edita în capitala României un jurnal bisericesc.
Art. 2. Jurnalul va purta titlul de „Biserica Ortodoxă Română”.
Art. 3. [...].
Art. 4. Numărul exemplarelor va corespunde cu numărul persoanelor clerului în servicii
la bisericile din toată Ţara şi la alte instituţii bisericeşti. Numărul exemplarelor poate să fie şi mai
mare, dacă s-ar ivi cereri din partea şi a abonaţilor particulari.
Art. 5. Toţi preoţii şi diaconii parohiali, superiorii mânăstirilor, îngrijitorii de pe la
biserici, directorii şi profesorii de pe la seminarii şi orice clerici în serviciile publice sunt obligaţi
a citi acest jurnal pentru a se instrui în ceea ce priveşte datoriile lor bisericeşti.
Art. 6. În Jurnal se vor trata următoarele materii: Despre necesităţile intelectuale, morale,
materiale ale clerului şi ale bisericilor din România; Tratate ale Istoriei Bisericilor Românilor;
Biografii ale păstorilor Bisericii Române şi ale altor persoane însemnate ce au conlucrat pentru
prosperitatea ei; Datoriile morale şi religioase ale preotului către societate; Despre învăţământul
religios în România; Întâmplări din Istoria generală a Bisericii creştine şi în special ale celei
ortodoxe, mai ales la cele relative la trebuinţele contemporane ale Bisericii noastre; Modele de
conduită morală şi viaţă evanghelică din toate stările societăţii; Modele de activitate şi zel
pastoral, luate din istoria bisericească generală şi din viaţa poporului României în special;
Explicaţii la citirile bisericeşti anuale din Apostol şi Evanghelie; Predici la toate duminicile şi
sărbătorile anuale, spre a se citi poporului în biserică la oficiul divin; Apărarea Bisericii şi a
instituţiilor ei contra atacurilor ce i s-ar adresa de oriunde, fie ele provenite din intenţii
maliţioase, fie din ignoranţă, opunând rătăcirii adevărul; Predicile şi alte lucrări privitoare la
administraţia parohială şi în general la prosperitatea Bisericii noastre provenite de la Ierarhii
Ţării, pentru eparhiile respective, precum şi orice lucrări teologice şi bisericeşti s-ar recomanda
de către dânşii; Predici, dizertaţii şi alte compuneri în ramul teologiei provenite de la profesori
sau elevii seminarelor şi recomandate de Ierarhii eparhiali; Lucrările Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române; Noţiuni istorice despre starea religiei şi a Bisericii la celelalte naţiuni
ortodoxe, precum şi la cele eterodoxe; De asemenea, analiza a diferite cărţi religioase ce se

7
publică în străinătate şi au o însemnătate oarecare; Explicarea rânduielilor şi a citirilor bisericeşti
din punct de vedere dogmatic, moral şi istoric; Anunţurile, analiza şi critica asupra cărţilor
religioase ce apar în ţară; Traducerile alese din operele Sfinţilor Părinţi, mai ales din acelea ce s-
ar acomoda la trebuinţele stării actuale ale Bisericii şi ale poporului român; Lămuriri asupra
canoanelor Bisericii care prin neştiinţă s-ar explica într-un sens eronat şi n-au înţeles; În genere,
orice priveşte la învăţătura dogmatică, morală, disciplinară şi la cultul ortodox, precum şi la
progresul Bisericii Române, spre destinaţia sa spirituală.
Art. 7. Pentru redactarea şi administraţia jurnalului bisericesc se va institui un comitet
compus din trei membri-redactori responsabili. Membrii acestui comitet se vor numi de Sfântul
Sinod.
Art. 8. Pot fi primiţi ca şi colaboratori orice persoane erudite ale căror scrieri comitetul-
redactor le va găsi meritorii de a fi publicate prin Jurnalul bisericesc.
Art. 9. Jurnalul va fi scris într-o limbă corectă, pe cât se va putea populară şi accesibilă
înţelegerii comune. Neologismele se vor întrebuinţa numai unde va cere estetica şi exactitatea
exprimării ideii. Termenii noi vor fi explicaţi în notiţe.
Art. 10. Stilul jurnalului trebuie să fie demn. Nu este permis nici un fel de personalităţi,
cu atâta mai puţin atacuri adresate cuiva. Chiar la atacuri personale din partea altora, Jurnalul să
răspundă trecându-se peste ele şi combătând numai ideea eronată ce ar fi emisă de atacatori
contra redactorilor ori a jurnalului ori asupra oricui.
Art. 11. Nimic din ceea ce nu ar fi din spiritul învăţăturii Bisericii Ortodoxe nu poate fi
admis în Jurnal decât pentru combatere şi respingere.
De asemenea, orice chestiune ce nu se raportează la materialele specificate mai sus nu se
admite în coloanele jurnalului.
Art. 12. Abonamentele se vor face prin administraţiile eparhiale şi anume prin protoierei,
care vor trimite la redacţie liste cu numărul preoţilor şi diaconilor aflători prin districte, iară
redacţia va trimite protoiereilor numărul cerut de exemplare.
Aceştia le vor distribui după destinaţie.
Art. 13. Preţul abonamentului să fie redus la minimum posibil cuprinzându-se în el costul
tiparului, remuneraţia redactorilor şi alte cheltuieli necesare.
Art. 14. Unul din membri va fi numit preşedinte de către Sfântul Sinod.

8
 Art. 15. Comitetul redactor îşi va procura tot felul de jurnale bisericeşti străine, ce le-ar
crede necesare pe cheltuiala casei jurnalului.
Acelea vor fi proprietatea redacţiei şi vor forma biblioteca sa.
Acest Regulament s-a votat în unanimitate de către Sfântul Sinod al Sfintei Biserici
Autocefale Române, în şedinţa sa din 6 Noiembrie anul 1873.

*aprobat la data de 17 noiembrie 1873 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe

Autocefale Române şi actualizat de către membrii redacţiei la data de 8.3.2010.

9
10
 Revista “Biserica Ortodoxa Română”
în Biblioteca Facultăţii de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul”

11