UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

DOMENIUL DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

”JUSTINIAN ARHIEPISCOPUL”

MITROPOLITUL ANDREI ȘAGUNA

VIAȚA ȘI ACTIVITATEA

Lucrare de seminar la
„Istoria Bisericii Ortodoxe Române”

Coordonator:
Pr. Lect. Univ. Dr. Claudiu Pop
Student:
Toroc Florin Lucian

Baia Mare
2023
 CUPRINS
Introducere........................................................................................................................................3

I.Biografie.........................................................................................................................................3

Transilvania......................................................................................................................................4

Transilvania la rangul de mitropolie.................................................................................................7

V. Scrieri...........................................................................................................................................8

VI. Mitropolitul Andrei Şaguna-Apărător şi promotor al demnitaţii româneşti...............................9

urmaşilor săi?..................................................................................................................................10

VIII. Concluzii................................................................................................................................10

Bibliografie.....................................................................................................................................11

2
 Introducere.

Andrei Şaguna a fost unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane din

Transilvania, in decursul secolului al XIX-lea. In ziua de 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane a aprobat canonizarea mitropoliților Transilvaniei Andrei Saguna (30
noiembrie) si Simion Stefan (24 aprilie).

3
 Biografie

Andrei Şaguna s-a născut in 20 decembrie 1808, in localitatea Mişkolţ, Ungaria. Studiile
gimnaziale la Mişkolţ si Pesta, pe care le absolvă in 1826, urmează studii superioare de Filosofie
si drept la Universitatea din Pesta (1826-1829) si studii teologice la Seminarul ortodox din
Vârșeț. După terminarea studiilor teologice a intrat in mănăstirea sârbeasca Hopovo, unde a fost
tuns în monahism, sub numele Andrei (24 oct. 1839)si hirotonit ierodiacon (feb 1834) 1.
Activează din 1834, ca profesor la Seminarul teologic din Carlovitz si ca secretar al
Consistoriului arhidiecezan, din 1842 este arhimandrit si egumen la mânăstirile Hopovo (1842) si
apoi la Covil (1845), iar după 1842 a funcționat ca profesor la secția română a Seminarului
teologic din Vârșeț si consilier al Consistoriului.
Ca urmare a faptului că in toamna anului 1845, episcopul Vasile Moga a decedat in 15-27
iunie 1846, A. Şaguna este numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu. Pe
parcursul anului 1846 emite mai multe circulare vizând îmbunătățirea moralității preoțimii,
datoria acesteia de “a îndruma poporul si de a-l lumina’’. La 2 decembrie 1847 este ales episcop,
hirotonit la 18-30 aprilie 1848 la , de către Patriarhul Iosif Rajacici cu asistența episcopilor Eugen
Ianovici si Ștefan Popovici.
Ca episcop a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei prin numeroase
memorii înaintate Curții din Viena, patriarhului ortodox sârb din Carlovitz, prin sinoadele
eparhiale convocate la Sibiu in 1850, 1860 si 1864. Începutul luptelor pentru emanciparea
bisericească și înființarea mitropoliei române a debutat cu alcătuirea a două promemorii de către
A. Şaguna, în anii 1849 și 1850 prin care se demonstra dreptul istoric al românilor la aceasta
mitropolie, în 1851 un al treilea memoriu este înaintat de Şaguna ministrului de culte din Viena.
În sinodul din 1850, principalele probleme aflate in dezbatere au vizat mărturisirea
credinței ortodoxe starea materială si morală a bisericii din Ardeal, starea preoțimii, a dascălilor
si a celorlalte fețe bisericești, ridicarea nivelului cultural al populației române. La 12-24
decembrie 1864, este numit arhiepiscop si mitropolit al reînființatei Mitropolii a Transilvaniei
având reședința la Sibiu, după reînființare (1864) a convocat un congres național-bisericesc al
românilor ortodocși din întreaga Mitropolie la Sibiu (sept-oct 1868), care a aprobat Statutul

1 Bogdan Andreiescu si Voichița Biţu : Mitropoliti ai Ardealului, Andrei Şaguna (1808-1873), Biblioteca județeană
Astra Sibiu 2008, p.9-10
4
organic al Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, după care s-a condus Biserica
Transilvăneană, punându-l sub indrumarea Bisericii.
În luna august a anului 1850 guvernul aprobă inițiativa acestuia de a înființa o tipografie la
Sibiu. Sub îngrijirea și supravegherea sa au fost retipărite în cursul a 11 ani, 35 de cărți
bisericești, printre care cele 12 Mineie (1853-1856) și biblia ilustrată (1856-1858). Tot sub
teascurile tipografiei au mai ieșit 25 de lucrării scrise de A. Şaguna la acestea adăugându-se alte
26 scrise de alții dar la indemnul înaltului prelat, tot la indemnul său, s-au scris peste 25 de
manuale școlare iar pentru studenții teologi și preoți a tipărit o serie de manuale didactice lucrate
de el însuși sau de profesori ai Institutului, cursurile învățământului teologic de la Sibiu, au fost
ridicate de la şase luni la un an (1846). În 1853 a înființat în Institutul teologic pedagogic la Sibiu
două secții; teologică și pedagogică, a trimis numeroși tineri la studii de specializare la
Universitățile din Austria și Germania, cu burse din fondurile create de el.
Ca om politic a îndeplinit un rol de seamă în anii 1848-1849 fiind președinte al Adunării
Naționale Românești de pe Câmpia Libertății de la Blaj din 3-5 mai 1848, în 1871 a fost ales
membru de onoare al Societății Academice Române2.
II. Andreiu, Baron de Şaguna, Mitropolitul Românilor din Ungaria și
Transilvania

Născut în anul 1808 la Mişcolţ, cu cinci zile înaintea Marii Sărbători a Naşterii Domnului,
Anastasiu Şaguna îşi vă petrece copilăria în sânul comunităţîi macedo-române prospere în
Imperiul Habsburgic. Aşa cum în cazul marilor ierarhi care şi-au închinat viaţa Bisericii lui
Hristos, amintim influenţa sfânta a mamei sau a bunicii sale şi e deajuns aici să menţionam mama
Sf. Ioan Gură de Aur, bunica Sf. Vasile Cel Mare și a Sf Grigore de Nissa, pentru a înţelege rolul
discret dar esențial al femeii din Biserica și în viaţa lui Şaguna.

Tânărul Anastasiu Şaguna va invăţa carte cu multă râvnă și dragoste, fiind și extrem de dotat din
punct de vedere intelectual, mai întâi în şcoala greco-valahă şi în gimnaziul catolic din Mişcolţ.
Cu sprijinul unchiului său Anastasie urmează colegiul superior şi cursurile de filosofie și drept al
Universitaţîi imperiale din Pesta, unde dând dovadă de mare seriozitate acumulează o cultură
riguroasă şi cunostinţe temeinice cei vor fi folosi cu prisosinţă şi vor fi resimţite în scrierile şi în
discursurile oficiale de mai târziu.

2 Ibidem,p.10-11
5
La aniversarea vârstei de 18 ani, după modelul fratelui său mai vârstnic, Avreta, tânărul Anastasiu
Şaguna, părăseste religia romano-catolică ”ce o studiase cu sârguință dar neavând nici o inclinație
interioară către dânsa” , la care fusese forţati să adere pentru a ieși dintr-o criză financiară şi se
întoarce în sânul Bisericii Ortodoxe. Revenirea din punct de vedere juridic a lui Şaguna în
comuniune cu întreaga ortodoxie nu face decât să consfinţească adevărul că în inima lui nicicând
nu a părăsit aceasta comuniune, a păstrat-o tainic cu mare dor.

La anul 1829, Şaguna părăseşte Budapesta şi se stabilește la Vârşet pentru a urma cursurile
seminarului teologic ortodox, fiind sub purtarea de grijă a episcopului locului. După absolvire
este chemat de mitropolitul sârb de Carloviţ că profesor de teologie şi că secretar episcopal, fiind
mai apoi avansat şi în alte funcţîi administrative importante în sânul Bisericii.

La 1 noiembrie 1833, Anastasiu Şaguna işi incredinţează întreaga să viaţă în mâinile lui
Dumnezeu şi se dedică total Bisericii Ortodoxe fiind tuns în monahism sub numele de Andreiu.

După 12 ani petrecuţi în funcţîi administrative de răspundere în Mitropolia de Carloviţ

arhimadridul Andreiu Şaguna la 27 iunie 1846, soseşte la Sibiu pentru a îndeplini funcţia de vicar
general al Bisericii Ardelene. În aceasta funcţie dovedește indată multă râvnă şi energică purtare
de grijă, pentru luminarea clerului şi intărirea credincioşilor.

La Turda, în zilele de 1-2 decembrie 1847, protopopii ortodocşi români desemnează cele trei
propuneri pentru postul vacant de Episcop al Ardealului intre acestea fiind și Andreiu Şaguna,
aducandu-i-se la cunoştinţa această hotărâre la 24 ianuarie 1848, împăratul numeşte în funcţie pe
Şaguna, numire consfinţită prin hirotonirea lui Andreiu Şaguna la Carloviţ în aprilie 1848 de
către Patriarhul Iosif Rajacici şi de episcopii Eugen Ioanovici și Ştefan Popovici.

Zbuciumul anilor 1848-1849, îl gaseşte pe Andreiu Şaguna în fruntea luptei româneşti pentru
câştigarea drepturilor naţionale și bisericeşti, lui îi revine marele merit de a fi reuşit să unească pe
toţi românii, fie ei ortodocşi sau nu, s-au unit într-un singur suflet naţional ce a știut să-şi ceară
drepturile legitime sau să protesteze faţă de unirea arbitrară a Transilvaniei cu Ungaria.

Imediat ce evenimentele istorice i-au permis, Andrei Şaguna se întoarce de la Viena la Sibiu
unde începe o activitate susţinută de dezvoltare a vieții bisericeşti, punând în ordine clerul și
apărandu-l de atacuri și calomnii exterioare organizând primul sinod ortodox românesc la
Sibiu(1850) din care a ţinut neapărat să facă parte nu numai clerici ci şi mireni, sinoadele care iau

6
urmat acestuia, promavând o administraţie şi un consiliu eparhial permanent, îngrijindu-se de
dotaţia preoţilor, fondând ’’Telegraful Român’’ îndreptând diferitele texte româneşti ale Bibliei şi
editând Sf. Scriptură(1858) și diferitele cărţi bisericeşti de slujbe necesare având scop înoirea
vieţii bisericeşti și ieşirea bisericilor de sub influenţa sîrbească.5

În paralel cu activitatea bisericească, primordială pentru Şaguna, stăruinţele au fost purtate şi în

domeniul politic pentru cucerirea drepturilor naționale ale românilor, dar şi în domeniul şcolar de
asemenea cu deosebită atenţie s-a ocupat de înfiintarea şcolilor confesionale româneşti, de
formarea și sprijinirea invăţătorilor, cerând fără preget sprijinul autorităţilor imperiale, înfiinţând
asociaţîi cu scopul de a susţine şcoala românească, sprijinind cu toată puterea studenţimea
românească. Prin acestea nu făcea altceva decât să aducă la îndeplinire ideile sale din timpul
anului 1848, când visa la înalţarea naţiunii române prin biserică și şcoală.

’’ Fiind o personalitate extraordinară se poate vorbi la nesfârsit și cu bună dreptate despre

calităţile sale unice. Putem vorbi de ierarhul Șaguna, de ctitorul Şaguna, de liderul Şaguna, de
macedo-românul Şaguna, de diplomatul şi omul politic Şaguna. Toate aceste ipostaze ale lui sunt
indreptăţite, dar toate sunt nuputincioase în a-l reprezenta cu claritate. Oamenii cu pretenţîi
’’ştiinţifice’’ au tendinţa de a pune accentual pe calităţile lui deosebite, dar omit intenţionat sau
nu, o alta componentă esenţială, care s-a adăugat desăvârsitor personalităţîi sale şi anume, harul
lui Dumnezeu. Pentru că mai presus de a fi mitropolit, politician, lider, ctitor ori vizionar,
Andreiu Şaguna a fost un bărbat al Bisericii, adică un om a lui Dumnezeu şi plin de harul lui
Dumnezeu, el însuşi nu a ignorant niciodată această caliatate, singura pe care şi-o îngăduia’’.

“ Cel mai vrednic cârmuitor al Bisericii ortodoxe române din Transilvania si Ungaria, cel mai
mare binefăcător al Românilor de sub Coroana Sf. Ştefan şi unul dintre cei mai înţelepţi
conducători politicii ai românimii ardelene, a fost fără îndoială Mitropolitul Andrei Şaguna”.3

A adus în conducerea Bisericii Ortodoxe din Transilvania o energie neobosită şi o bogătie

exceptional de însuşiri şi preocupari, care l-au facut în stare să redea acestei Biserici, posibilitatea
să satisfacă multiple trebuinţe ce se împuneau poporului roman in vremea mai nouă şi in situaţia
unei existenţe periclitate, datorită ameninţarii lui de catre stăpanirea maghiară.4

3 Lupas Ioan, Viata si faptele lui Andrei Saguna, Mitroplolitul Ardealului, Bucuresti, Editura Institutului de arte
Grafice, 1993, 3.
4 Ibidem, 16-17
7
 III. Aportul mitropolitului Şaguna la ridicarea Bisericii Ortodoxe din
Transilvania la rangul de mitropolie.
Începând cu anul 1850, Andrei Şaguna a depus eforturi neobosite pentru reînfiinţarea
Mitropoliei Ortodoxe a românilor din Transilvania, căutând să convingă cercurile conducătoare,
politice şi bisericeşti, de existenţa vechii mitropolii ortodoxe din Transilvania, desfiinţată în anul
1701, precum şi de necesitatea separării Bisericii Ortodoxe Române de cea sârbă. La hirotonia sa
întru episcop, ierarhul Transilvaniei se angaja în sacra misiune de a reînvia „dieceza noastră
transilvană în conformitate cu legea canonică, nevoile poporului şi spiritul vremii“. Eforturile
sistematice desfăşurate timp de aproape 15 ani, s-au încheiat la 24 decembrie 1864, când
împăratul Franz Joseph a aprobat reînfiinţarea mitropoliei şi l-a numit pe Şaguna în fruntea ei.
După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane la Arad şi Caransebeş, a
convocat un Congres naţional bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu,
care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, sancţionat de
autoritatea de stat în anul 1869, după care s-a condus Biserica transilvăneană până în 1925.

IV. Cuvinte de învăţătură

Incă pe când era vicar, arhimandritul Andrei Şaguna şi-a inceput activitatea de pastor,
indemnând preoţii să aibă viaţă morală şi şa păstorească bine turma lui Hristos. Iată primele sale
sfaturi adresate preoţilor din Transilvania:
“ Pentru că fiecare preot după cuviinţa sa-şi poată implini datoriile sale, tot insul să se
indeletnicească in citirea Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. Să citească şi să inveţe catehismul
pe de rost şi câstigându-şi folositoare cunoştinţe, să fie in stare a cuvanta din timp către popor cu
spor şi cu folos şi a-i putea arăta calea către fapte bune, spre care sfârşit se cuvine să aibă o viaţă
neprihanită, purtare bună întru toate şi în tot locul, ca o trambiţa bine răsunatoare, să deştepte pe
toţi spre cucernicia cea adevarat crestină şi spre frica lui Dumnezeu.” In prefaţa Bibliei
ilustrate (1858) scrie episcopul Andrei Şaguna:
“Cele două traduceri ale Bibliei (1648 şi 1688) sunt uşile prin care s-a invrednicit şi poporul
românesc a intra în câmpul cel ceresc al dumnezeieştilor învăţături, care, în mijlocul vijeliilor şi
valurilor lumii, rămân neclintite şi adevărate din veac în veac. Ele sunt izvoarele care au izvorât
întâia dată apa vieţii veşnice pentru neamul acesta, în toate părtile prin care este răspândit.
Deşteptarea poporului românesc din barbaria veacurilor, împrietenirea lui mai departe cu legea

8
lui Dumnezeu, paşirea lui către lumina cea blândă a civilizaţiei şi a culturii, înfrăţirea neamului
nostru românesc, pe care mâna proniei l-a semanat prin atâtea tări deosebite si printre atâtea
neamuri străine, rămânerea în viaţa a limbii sale naţionale - toate aceste binecuvântări
neasemănate avem a le mulţumi acestor ediţii vechi ale Sfintei Scripturi, acestor monumente
nepieritoare ale limbii, moralitaţii si peste tot ale vieţii noastre naţionale şi bisericeşti”.5

V. Scrieri
- Anrede des… an die Geistlichkeit und National-Versammlung am 28. Dezember 1848
zuHermannstadt. Olmütz.

- Promemorie despre dreptul istoric. din 1849 al autonomiei bisericesci naționale a

românilor delegea resariteana în c. r. provincii ale Monarchiei austriace. Olmütz, 1849.

- Elementele dreptuluj kanonik al Biserièij dreptoredinèose reseritene spre

entrebuincareaPreocimei, a clerului tiner și a creștinilor întocmite prin… Olmütz, 1854.

- Cunoștinție folositoare despre trebile căsătoriilor, spre folosul Preoțimei și al

Scaunelorprotopopesci. Olmütz, 1854.

- Teologia dogmatică, scoasă din manuscrisul preacuviosului părinte archimandrit Ioan.

Raics, șiprescurt întocmita spre întrebuințiare în școalele clericale de legea greco-resăriteana.
Olmütz, 1854.

- Manual de teologie morală creștinească pentru întrebuințiarea preoțimei și a clericilor

grecoresăriteni revezut si retiparit sub priveghierea si cu binecuventarea esc. sale doma. Olmütz,
1855. - Contra lui Hiliad biblicist din 1858. Olmütz, 1858.
- Memorial prin care se lamureste cererea romanilor de religiunea resariteanea in Austria
pentrurestaurarea mitropolieilor din punct de devere a ss. canoane. Asterunt c. r. ministeriu
pentru cult si instructiune 1851. Olmütz, 1860.
- Istoria bisericei ortedocse resaritene universale, dela intemeierea ei pana in zilele
noastre,compusa si aeum autaia oara data la lumina numai ea manuscript. Olmütz, 1860. Két
kötet.

5 Prefata la Biblia lui Andrei Saguna (1856-1858)

9
- Compendiu de dreptulu canonicu alu unei santei sobornicesci si apostolesci biserici.
Olmütz,1868.
VI. Mitropolitul Andrei Şaguna-Apărător şi promotor al demnitaţii româneşti
Ierarh erudit şi patriot statornic, Mitropolitul Andrei Şaguna era în acelaşi timp un om
harnic şi un păstor întelept, care ştia să se folosească de momente si împrejurări favorabile pentru
a apăra şi promova identitatea şi deminitatea românilor ortodocşi din Transilvania. El a unit
mărturisirea credinţei ortodoxe cu dezvoltarea culturală şi socială a vieţii românilor ortodocşi din
Transilvania.

La sfârsitul anului 1871 îşi redactează testamentul prin care lăsa Bisericii o avere de
aproape 600000 de coroane precizând în cele mai mici amănunte modul în care să fie
administrată aceasta, ’’...ca toată averea, ce se va gasi după moartea mea să rămână
Arhiepiscopiei noastre spre scopuri bisericeşti, şcolare si filantroape, prin fundaţie pentru toţi
timpii viitori. În 16-28 iunie 1873 suferinţele Mitropolitului Andrei se curmara şi ’’numele lui
trecu prin moarte in nemurire’’6

,,Numai cand va veţi intoarce de la mormantul meu,veţi cunoaşte pe cine aţi pierdut!....’’

VII. Cum a fost perceput Andrei Şaguna în conştiinţa contemporanilor şi a

urmaşilor săi?

La moartea mitropolitului Şaguna, episcopul sas G.D. Teutsch din Sibiu scria că: „Şaguna a fost
conducătorul intelectual – singurul cunoscut – al poporului său şi a putut să obţină în această
calitate astfel de rezultate politice, cum rar se întâmplă vreunui muritor a se învrednici de ele“.
Nicolae Iorga îl numea „bătrân maiestuos care de pe scaunul său de arhiereu conducea ca de pe
un scaun de rege“, fiind un „cârmuitor de oameni şi îndreptător al vremilor, cărora nu li s-a supus
ca exemplarele obişnuite ale omenirii, ci le-a întors de pe povârnişul lor spre culmea lui.“ Ioan
Lupaş scria despre marele ierarh, următoarele: „Pentru toţi românii de bine, acest nume va trebui
să sune cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă

6 IPS. Laurentiu Streza, Mitropolitul Andrei Saguna, Creator de epoca in istoria Bisericii Ortodoxe din
Transilvania, Editura Andreiana, Sibiu, 2008, pp.7-8.
10
conştientă şi neşovăitoare, la împlinirea bărbătească, fără zăbavă a datoriilor faţă de lege şi de
neam.“

VIII. Concluzii.

In cele din urma rezulta faptul ca Mitropolitul Andrei Saguna a fost unul din cei mai de
seama oameni ai Bisericii Ortodoxe Romane si totodata un carturar deosebit care a imbogatit
cultura romaneasca cu mai multe carti imprtante. În paralel cu activitatea bisericească,
primordială pentru Şaguna, stăruinţele au fost purtate şi in domeniul politic pentru cucerirea
drepturilor nationale ale românilor, dar şi in domeniul şcolar de asemenea cu deosebită atenţie sa
ocupat de înfiintarea şcolilor confesionale.

Bibliografie
1. Andreiescu Bogdan, si Voichita Bitu. Mitropoliţi ai Ardealului, Andrei
Şaguna(18081873), Biblioteca judeteana Astra Sibiu, 2008.

11
2. Aurel Chiriac. Andrei Saguna-Mitropolitul Romanilor din Transilvania si Ungaria,
Editura Muzeului Tarii Crisurilor, Oradea, 2008.
3. Streza Laurentiu. Mitropolitul Andrei Saguna, Creator de epoca in istoria Bisericii
Ortodoxe din Transilvania, Editura Andreiana, Sibiu, 2008.
4. Ioan Lupas. Viata si faptele lui Andrei Saguna, Mitroplolitul Ardealului, Bucuresti,
Editura Institutului de arte Grafice, 1993.

5. PĂCURARIU Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed. Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe române, București, 1980.

6. Ioan Lupas. Mitropolitul Andrei Saguna. Monografie. Editura Romania Press, Sibiu 1909

7. Mitropolitul Andrei Saguna in Revista Studii Teologice nr.1-2 din 1970

8. PĂCURARIU Mircea, Dicționarul teologilor români, Ediția a II-a, Ed. Enciclopedică,

București, 2002
9. http://ziarullumina.ro/coli-infiintate-de-sfantul-andrei-aguna-in-transilvania-
108358.html (28.11.2016)

12