UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918, ALBA-IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALA
ANUL II

Patriarhul Iustinian Marina

(1901-1977)

Coordonatori, Student,
Pr. conf. univ. dr. Alin Viorel Albu Maier Aristotel
Doctorand Alin Ionică

Alba Iulia, martie 2023

1
 ”Guvernul nu merită laude, pentru că a lipsit Biserica de autonomie, a supus
înații conducători ai acesteiala controluri și nu a primit pe nici unul în
parlament. Biserica trebuie să fie diplomată față de guvern, fără a-l aproba
mereu, ținând seama de nemulțumirile firești ale clerului. […] peste 50 de ani
dacă se va mai vorbi despre Karl Marx, se v-a vorbii numai despre un filosof
oarecare, ale cărui viziuni nu au avut rezultate practice durabile.1”
ss. ☩ Justinian (06.02.1949, nota informativă)

Cuprins:

1. Introducere pag. 3
2. Justinian Marina Preotul pag. 5
3. Justinian Marina Mitropolitul pag. 6
4. Justinian Marina Patriarhul pag. 7
5. Concluzii pag.
6. Bibliografie pag.

1
Patriarhul Iustinian Marina și apărătorii ortodoxiei în perioada comunistă, Album comemorativ, București,
editura Basilica, 2017, pag 468

2
 Patriarhul Justinian Marina
(1901-1977)
1. Introducere
Pentru început mărturisesc că, pentru a compune această lucrare am fost nevoit să urmez
exemplul lui Michelangelo Buonarroti, care trebuind să-l sculpteze pe David două treimi din timp
s-a uitat la bucata de marmură și abia o treime a lucrat.
Nu este deloc ușor să sintetizezi într-o lucrare de seminar activitatea, personalitatea și
devotamentul cu care Justinian Marina a urmat vocația sa de preot, episcop, mitropolit și patriarh
în cele mai aspre condiții de păstorire, Biserica Română trecând prin război, foamete și un regim
comunist declarat ateu. După instalarea regimului comunist la 1947 Biserica își pierde
autonomia, comuniștii după modelul sovietic doreau să creeze o Biserică colaboratoare și nu una
neutră din punct de vedere politic.
Astfel regimul comunist a început să intervină în viața Bisericii după bunul plac: au desfințat
eparhii, au mutat preoți dintr-o parte în alta, au destituit clerici și arhierei. Ministerul cultelor se
conducea după deviza „conduce și controlează”, în arhivele securității fiind gasite documente
care atestă urmarirea clericilor și a activității Bisericii încă din 1949, când a fost reglementată
activitatea represivă Securității în domeniul religios.2
După 1945 liderul comunist Petru Groza, fiu de preot din Băcia Hunedoarei, membru al
Adunării eparhale și Congresului Național Bisericesc din Sibiu a fost mediatrorul între Biserică și
Stat și a încercat să aducă la un numitor comun interesele celor două părți. Astfel expune o
dialectică interesantă: „ Noua concepție de viață este concepția dialectică... Dialectica se
caracterizează prin cel mai sever și obiectiv realism […] Între marile realități ale vieții se numără
și credința religioasă […] Dialectica nu este potrivnică Bisericii. Operând numai cu realitățile
vieții, dialectica trebuie să țină seama de această mare și importantă realizare a vieții, care este
Biserica[…]Biserica nu se poate pune de-a curmezișul cursului dialectic-evolutiv al vieții. Ea nu
poate fi statică statică, iar dacă este nu poate rămâne astfel Concepția asupra dialecticii eu o
îmbin și o las străbătută de credință, căci eu sunt și rămân un fiu credincios al Bisericii
strămoșești, pe care o vreau la înălțimea vremurilor de acum.în unele convorbiri cu prietenii mei,
dialecticieni și ei, mi-am afirmat mereu această convingere și le-am demonstrat mereu ortodoxia
ei dialectică”3. La fel și liderul Gheorghe Gheorghiu Dej afirma în 1946 în campania electorală că
2
George ENACHE, Adrian Nicolae PETCU, Patriarhul Justinian și Biserica Ortodoxă Română în anii 1948-1964,
Galați, editura Partener, 2009, p. 23
3
Ibidem, apud, Dorin Liviu BĂFTOI, Petru Groza-ultimul burghez.O biografie, București, Editura Compania 2004,

3
Biserica nu va fi separată de Stat, iar membrii clerului vor fi îndemnizași tot de la Stat cu condiția
să nu se manifeste ostil față de regim. În cazul reformei agrare Groza afirma că nu vor fi
expropiate pământurile mănăstirești și bisericești, atrăgând astfel de partea sa o mare parte a
clerului împotriva Mișcării Legionare. Astfel înființează Ministerul Cultelor sub conducerea
preotului Constantin Budurcea, care trebuia să capteze preoții ortodocși și să-i aducă din partidele
istorice și din Mișcarea Legionară către mișcarile Comuniste. Pentru mai buna coordonare a
preoților a fost creată și „Uniunea Preoților Democrați”, Care trebuiau să participe activ la
adaptarea Bisericii la „Noul ritm al vieții sociale”.
În tot acest timp preoții „Fasciști” erau internați în lagăre precum Slobozia, Caracal, Lugoj su
Tg. Jiu. Nici prin sinodul convocat de Patriarhul Nicodim Munteanu cu participarea Ministerului
Cultelor nu s-a rezolvat problema Bisericii.4
După ce „Ministrul preot” nu a avut rezultatele scontate de comuniști a fost numit ministru al
Cultelor un reprezentant PNL- Tătărescu în persoana lui Radu Roșculeț. Biserica a sperat într-o
situație mai bună Biserică Stat însă la inițiativa PNL a fost propuse două proiecte de lege 166 și
167, în prin care au agravat și mai mult situația Bisericii , clericii fiind obligati să se retraga la
vârsta de 70 de ani, iar cei cu diferite forme de „invaliditate” erau retrași la cererea Ministerului
Cultelor. Excepție facea doar patriarhul. Tot aici se retrăgea dreptul Ierarhilor de a putea
reprezenta votul credincioșilor din eparhie și prezența clericilor în parlament. Singurul articol
pozitiv era că reprezentanții mirenilor trebuiau să fie Ortodocși.Controlul asupra Cultelor s-a
înăsprit în 1948 când comuniștii odată ajunși la putere au putut să exprime plenar „filosofia”
ateistă a regimului nou instalat5
Tot în acest an Comuniștii au „semplificat” realitățile religioase prin integrarea „de bună
voie” a Bisericii Romano-Catolice în cadrul BOR, din cauza pericolului reprezentat de relațiile
cu papalitatea.
Am prezentat foarte pe scurt realitățile cu care se confrunta Biserica Ortodoxă Română(BOR)
în momentul premergător și actual al alegerii în scaunul de Patriarh a lui Justinian Marina. În
continuare o să încerc să rezum activitaea preotului, arhiereului și patriarhului Justinian Marina.

2. Justinian Marina Preotul

p. 366
4
Ibidem, p. 26
5
Ibidem. P.28

4
 S-a născut în anul 1901 la 22 februarie în localitatea Suieşti, din judeţul Vâlcea dintr-o
familie de țărani. A urmat școala primară în satul natal şi a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul
Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea în 1923, mai apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti în 1929.
A fost mai întâi învăţător în comuna natală, după un an în 1924 fiind transferat în comuna
Băbeni Vâlcea unde a funcționat ca învățător și preot până în 1932. Între anii 1932-1933 a fost
detașat ca preot la Catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea încredințândui-se și funcția de
director al Seminarului Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea. Doisprezece ani a slujit ca paroh al
Bisericii Sfântul Gheorghe din Râmnicu-Vâlcea, până în 19456.
Publicaţiile bisericeşti din anii `40 ai secolului trecut îl menţionează pe preotul Ioan Marina
ca fiind una dintre prezenţele cele mai active în urbea vâlceană. La iniţiativa lui a apărut prima
bancă populară cooperatistă din ţară, numită Banca Populară „Ajutorul” din Râmnicu-Vâlcea, al
cărei preşedinte a fost chiar preotul Marina. În anii următori au luat fiinţă bănci populare preoţeşti
şi în celelalte judeţe din Oltenia. Din profit a achiziţionat cel mai frumos imobil din centrul
oraşului, compus din parter şi etaj, cu 26 de camere. Aici s-au amenajat camere pentru un cămin,
o sală pentru adunările culturale şi religioase, o bibliotecă, birourile Protoieriei Vâlcea, precum şi
birourile băncii.Din fondurile colectate încă de la înfiinţarea băncii au fost ajutaţi preoţii internaţi
în sanatorii şi spitale, soţiile de preoţi suferinde de diverse boli, studenţi teologi, cantine şcolare,
cantina bisericilor din oraş, cantina ajutorului legionar şi altele7.
Desfășurând o activitate pastorală, culturală și socială de exceptie, cu un spirit organizatoric
foarte bun, dând dovadă de reale capacități de lider, preotul Ion Marina a fost remarcat atât de
superiorii săi cât și de partidele politice care căutau săl atragă de partea lor. Dând dovadă de o
subtilă diplomație (deși era membru PNȚ), a stiut să cocheteze cu toți fără să-și atragă dușmani.
Este de amintit și momentul în care evadatul din Lagărul de la Tg. Jiu, Ghe. Gheorghiu Dej a
fost găzduit de preotul Marina, lucru care denotă că se bucura de încredere și de o anumită
considerație din partea tuturor. Nu se știe ce au vorbit cei doi pe perioada cât Dej a fost găzduit
de Marina, cert este că liderul comunist a căpătat o încredere nestrămutată în preotul vâlcean.
„Gurile rele” spun că acest episod i-a asigurat ascensiunea viitoare în ierarhia bisericească.
3. Justinian Marina Mitropolitul

6
Alexandru MORARU, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000, Biserică. Națiune. Cultură. Vol.III,Tom I,
București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ordodoxe Române, 2006, p.294-295
7
Simpozionul Național „Patriarhul Justinian Marina (1948-1977), mărturisitor al dreptei credințe și apărător al
Bisericii strămoșești”, https://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/simpozionul-national-patriarhul-justinian-
marina-154441.html (accesat la 08.02.2023)

5
 Rămas văduv preotului Marina i s-a deschis drumul spre ierarhia bisericească datoriă
calităților de lider, organizator și gospodar de care a dat dovadă.
Astfel pentru salvarea Tipografiei Cărţilor Bisericeşti din Bucureşti, o soluție salvatoare a
fost preotul Ioan Marina. Astfel, la 25 august 1939, a fost trecut de la direcţia seminarului la
conducerea tipografiei eparhiale. În numai opt luni de zile, întrecând aşteptările tuturor, a achitat
toate datoriile către furnizorii anilor anteriori şi a restabilit încrederea pe piaţa tipăriturilor faţă de
tipografia eparhială, atât de necesară unei întreprinderi economice, salvând-o de la prăbuşire. În
primăvara anului 1940, predă tipografia negrevată de nici o datorie, Mitropoliei Olteniei,
înfiinţată în 7 noiembrie 1939, unde refuză să meargă, atât pentru durerea pricinuită de
desfiinţarea, pe aceeaşi dată, a Episcopiei Râmnicului, cât şi pentru a nu se despărţi de preoţimea
vâlceană, al cărei conducător era.
Mitropolitul cărturar Irineu Mihalcescu al Moldovei, bătrân și bolnav, având nevoie de o
figură tânără și energică pentru al ajuta în refacerea unui teritoriu devastat de război, astfel
preotul Marina este ales arhiereu vicar la Centrul mitropolitan Iasi.Călugărit la mănăstirea
Cetățuia de lângă Iași la 11.08.1945, primind numele de Justinian, a fost hirotonit arhiereu a doua
zi de către mitropolitul Irineu Mihălcescu împreună cu Arhhiereii Antim Nica și Valerie
Botoșeneanul, cu tutlul de Vasluianul8.
Înaintat în vârstă şi cu sănătatea zdruncinată, la 16 august 1947, Mitropolitul Irineu
Mihălcescu s-a retras din scaun şi Patriarhul Nicodim Munteanu l-a numit locţiitor, până la
alegerea titularului, pe Arhiereul-vicar Justinian Vasluianul.
Întrunit la Bucureşti, în ziua de 19 noiembrie 1947, sub preşedinţia Mitropolitului Nicolae
Bălan al Ardealului, în absenţa Patriarhului Nicodim Munteanu, care îşi căuta alinarea
suferinţelor trupeşti sub îngrijirea medicilor în clima de la Mănăstirea Neamţ, Colegiul Electoral
Bisericesc a ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei pe Arhiereul Justinian Marina,
care se arătase vrednic de acest scaun prin roadele strădaniilor sale în anii de lucrare ca arhiereu-
vicar. După primirea investiturii, la 22 decembrie 1947, a fost instalat în scaun la 28 decembrie,
acelaşi an, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, în cadrul slujbei Sfintei Liturghii, săvârşită de un
sobor de arhierei, de preoţi şi diaconi, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanţilor
autorităţilor de stat centrale şi locale, a numeroşi clerici şi credincioşi.
În cei trei ani cât a păstorit ca Arhiereu-vicar şi apoi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei şi-a
închinat toată energia şi puterea sa de muncă refacerii eparhiei, crunt lovită de război şi pârjolită
8
Alexandru MORARU, Ibidem.p. 294

6
de secetă. Şi-a îndreptat privirile, mai întâi, către sectorul economic de la Centrul Eparhial, pe
care l-a reorganizat, bine ştiind că reconstrucţia nu se face cu apeluri şi cuvântări patetice, ci prin
buna chivernisire a banului public şi controlul riguros al tuturor resurselor, iar celorlalte sectoare
administrativ şi cultural-le-a stabilit programe clare de lucru şi cu termene precise.
Dintrea realizările ca Mitropolit amintesc, restaurarea Catedralei și reședinței Mitropolitane
din Iași, precum și a clădirilor alătrurate; recladirea a 70 de Biserici devastate de război; Într-o
Moldovă devastată de secetă și foamete, a înființat centre de ajutor socialși cămine de copii
susținute de parohii, a încuvințat singurul pelerinaj a Raclei cu Moaștele Sf. Paraschieva în
județele afectate de secetă; înfințează cantine pentru copii și studenții săraci, etc.

4. Justinian Marina Patriarhul

La 27 februarie 1948, într-un moment când se întrezăreau prefaceri adânci în ţară şi în lume,
Patriarhul Nicodim Munteanu a trecut la cele veşnice, în vârstă de 83 de ani, lăsând vacant
scaunul de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române. Conştientizând povara răspunderii pe care trebuia să şi-o asume cel chemat la
această grea slujire, Marele Colegiu Electoral Bisericesc, întrunit în capitala ţării, la 24 mai 1948,
a ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al României pe
Mitropolitul Moldovei şi Sucevei Justinian Marina, "care s-a arătat vrednic prin statornicia sa în
dreapta credinţă, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în
folosul poporului şi al Bisericii, printr-o blândeţe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru
îndeplinirea tuturor însărcinărilor şi vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită
ascultare faţă de Sfântul Sinod şi de supunere faţă de legile ţării" (din Gramata Sinodală de
instalare).
Trebuie menționată și grija Comitetului Electoral ca viitorul patriarh să fie agreat de puterea
vremii, iar în acest sens Justinian Marina era cel mai potrivit, deși era privit cu septicism de către
unii membrii ai Sinodului, care până la urmă au fost încredințați că alegerea a fost corectă prin
activitatea neobosită a Noului patriarh.
Noul patriarh nu a stat pe gânduri conștient de povara care i s-a pus pe umeri astfel, în
octombrie 1948 a fost votat de Sfântul Sinod al BOR, noul Statut de funcționare și organizare al
Bisericii Ortodoxe Române, în aceeași luna a avut loc și Reântregirea Bisericii Ortodoxe

7
Române, al cărei autor este socotit patriarhul Justinian9.
Pentru a putea sintetiza realizările patriarhului Justinian o să încerc o prezentare succintă pe
subcapitole:

a. Relația Stat Biserică

După cum am arătat mai sus una din primele griji ale Patriarhului Justinian a fost aceea de a
fundamenta principiile de funționare și organizare al BOR prin noul Statut al BOR. Prin aceasta
s-au reglementat relațiile, încercându-se înfrânarea implicării Statului în problemele BOR, prin
intermediul Ministerului Cultelor, al inspectorilor Cultelor și a Securității.
Pe parcursul păstoririi sale patriarhul Justinian a avut numeroase dispute atât cu ministrul
cultelor cât și cu guvernul iar, datorită calităților diplomatice a reuși să le rezolve în majoritatea
cazurilor în favoarea Bisericii. Amintim aici problema clericilor arestați, a desființării unor
eparhii si a unor mănăstiri, a interpunerii ministerului în treburile BOR, a salarizării clerului, etc.

b. Reorganizarea învățământului teologic

Chiar și sub dominația comunista patriarhul Justinian a reusit să mențină învățământul

teologic în România și chiar să-l dezvolte. În acest sens au funcționat doua Institute de Grad
Universitar la București și Iasi (celelalte fiind desființate de regimul comunist) și șase Seminarii
Teologice la București, Buzău, Mănăstirea Neamț, Cluj-Napoca, Craiova și Caransebeș10.
A înființat cursurile preoțești de reîmprospătare a cunoștiințelor teologice și a reușit
trimiterea la specializare în institute prestigioase de peste hotare a numeroși studenți teologi, care
s-au întors în țară cu bogate cunoștiințe teologice, contribuind la dezvoltarea învățtământului
teologic.
A colaborat cu cei mai buni profesori de teologie români reușind tipărirea de manuale pentru
învățământul teologic universitar și seminarial. Colaborând cu renumiți profesori și traducători a
reușit traducerea mai multor cărți teologice de valoare în limba română, și-a publicat în 12
volume propriile scrieri sub denumirea de Apostolat social, îmbogățind astfel fondul de carte
teologică din românia.
A înființat reviste noi, Ortodoxia, Studii Teologice și Glasul Bisericii la București precum și

9
Ibidem, p. 297
10
Ibidem p. 298

8
reviste teologice pe lângă toate Mitropoliile din țară.
A reeditat Sfânta Scriptură sau Bilblia Sinodală în doua ediții 1968 și 1975, Noul Testament
în mai multe ediții, toate cărțile de cult în mai multe ediții, Marturisirea de credință Ortodoxă,
Mica Biblie, cărți de rugăciuni, etc11.

11
Ibidem p. 297

9
 BIBLIOGRAFIE:
A. LUCRARI DE SPECIALITATE

1. ENACHE George, Adrian Nicolae PETCU, Patriarhul Justinian și Biserica Ortodoxă

Română în anii 1948-1964, Galați, editura Partener, 2009
2. MORARU Alexandru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000, Biserică. Națiune.
Cultură. Vol.III,Tom I, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ordodoxe Române, 2006
3. MORARU Alexandru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000, Biserică. Națiune.
Cultură. Vol.III,Tom II, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ordodoxe Române, 2006
4.

B. SURSE INTERNET
C. Simpozionul Național „Patriarhul Justinian Marina (1948-1977), mărturisitor al dreptei credințe și
apărător al Bisericii strămoșești”, https://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/simpozionul-
national-patriarhul-justinian-marina-154441.html (accesat la 08.02.2023)

10