UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA MASTER PASTORAȚIE ȘI VIAȚĂ LITURGICĂ

Sfântul Ciprian al Cartaginei

eclesiologia sa radicală

PROFESOR MASTERAND
PR. LECT. UNIV. DR. ADRIAN PODARU DANILIUC CIPRIAN
IONUȚ

Cluj Napoca
2022
1
 1. Thascius Caeciliuc Cyprianus, de la fiul de senator, la martir al lui Hristos

Sfântul Ciprian s-a născut în Cartagina în jurul anului 200 într-o familie importantă a
metropolei. Datorită acestui fapt a primit o educație aleasă de la cei mai mari profesori ai
capitalei Africii de Nord. Mai tarziu a fost pescuit dintre păgâni de către preotul creștin
Caecilius. Urmând îndemnului Mântuitorului, Sfântul Ciprian vinde toate averile, împarte
banii săracilor iar el se încredințează pe deplin în mâinile lui Dumnezeu. este hirotonit preot
de către episcopul Donatus, iar după moartea acestuia, în anul 249, la dorința poporului,
Sfântul Ciprian este ales episcop al Cartaginei. Inițial a vrut să refuze această mare
responsabilitate a episcopatului, dar la insistențele poporului care se adunase în jurul casei lui,
a acceptat scaunul episcopal.1 Din cauza persecuțiilor împăratului Decius, în anul 230 Sfântul
Ciprian pleacă din Cartagina și se retrage într-un loc neștiut de autorități, de unde caută să
susțină moralul creștinilor prin scrisori și persoane de încredere. Faptul acesta i-a fost reproșat
mai târziu, când a fost acuzat că și-a părăsit credincioșii aflați sub prigoana lui Deciu. La
întoarcerea în Cartagina, Sfântul Ciprian găsește aici o situație tulbure, în care unii creștini de
frica prigoanei se lepădaseră de Hristos, iar unii dintre preoți în frunte cu diaconul Felicisimus
îi agitau pe creștini împotriva lui Ciprian care-și părăsise episcopia pe perioada persecuției. În
perioada când Cartagina era decimată de ciumă, și toți căutat să evite contactul cu cei bolnavi,
Sfântul Ciprian a organizat un serviciu de îngrijire a bolnavilor și se asistență a celor nevoiași,
fiind astfel un exemplu de sacrificiu creștinesc. Reluându-se prigoana creștinilor sub
împăratul Valerianus, Sfântul Ciprian declarând că este creștin și că nu jertfește idolilir, a fost
exilat în Curubis vreme de un an, iar mai apoi a fost condamnat la moarte.

2. Eclesiologia Sfântului Ciprian

Indiferent cât de învolburate sunt apele pe care plutește Corabia Bisericii lui Hristos,
sau indiferent cât de atroce sunt atacurile diavolului asupra Ei, Dumnezeu alege în totdeauna,
în contextul vremurilor, oameni care să o apere chiar și cu prețul vieții lor. Căci niciodată
Hristos nu lasă Biserica Sa, Trupul Său cei tainic, fără păstori vrednici să o apere de cursele
diavolului și să o ducă la pășunea cea care dă hrană oilor celor cuvântătoare. Viața cea
îmbelșugată de care se învrednicește cel care se face mădular tainic al trupului lui Hristos
intrând prin prin ușa cu care se identifică Hristos, este o viață în care Hristos se oferă ca Hrană
pentru viața veșnică. Totuși, prezența creștinului în Biserică nu-l absolvă pe acesta de
posibilitatea căderii. Căci diavolul umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită (1
Petru 5,8). Dacă posibilitatea căderii, ca și element definitoriu al libertății omului a fost
fructificată de diavol în cazul protopărinților noștri, deși ei se aflau în comuniune deplină cu
Dumnezeu, cu atât mai mult căderea este posibilă pentru omul care deși este pecetluit cu
numele Sfintei Treimi prin Taina Botezului, este departe de Dumnezeu. Deși Biserica nu oferă
garanția mântuirii, dacă lucrările Ei sfințitoare nu se unesc cu eforturile despătimitoare ale

1
Fr. Chiriac. Scriitori Bisericești Latini, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2005, p. 9.

2
omului, Ea este singurul cadru în care omul se poate mântui. Căci în afara Bisericii nu există
mântuire, conform învățăturii Sfântului Ciprian.

Această învățătură eclesiologică radicală a Sfântului Ciprian vrea să arate pe de o parte

autoritatea Bisericii zidită pe temelia credinței și răscumpărată prin jertfa Mântuitorului, iar pe
de altă parte, radicalismul ei are ca scop stăvilirea dezbinărilor din cadrul Bisericii. Activitatea
Sfântului Ciprian, pe numele său Thascius Caeciliuc Cyprianus, are loc în Cartagina, capitala
Africii de nord, în vremuri tulburi pentru Biserica lui Hristos. Pe de o parte Cartagina era
măcinată de ciumă, pentru a cărei cauze erau învinovățiți creștinii care ar fi atras mânia zeilor
lepădându-se de ei, iar pe de altă parte ereticii dezbinau Biserica, iar în interiorul Bisericii
existau neânțelegeri cu privire la reprimirea apostaților în Biserică sau validitatea tainelor
ereticilor. În acest cadru măcinat de incertitudini, erezii și tulburări, Sfântul Ciprian
redactează o serie de lucrări în care își exprimă punctul de vedere asupra problemelor care
frământau Biserica, precum: Despre cei căzuți, Despre unitatea Bisericii, Despre fapta bună și
despre milostenie, Despre Rugăciunea domnească, Despre ținuta Fecioarelor, Idolii nu sunt
zei, precum și o serie de epistole adresate unor persoane importante ale vremii.

În ceea ce privește învățătura sa eclesiologică, Sfântul Ciprian se preocupă mai ales de

unitatea Ei. El face des referiri la textul biblic în tratatul său susținându-și astfel învățătura cu
referințe biblice. El aseamănă Biserica lui Hristos cu o corabie. Și la fel cum potopul a nimicit
pe toti cei care erau în afara corabiei lui Noe, tot așa orice încercare de mântuire în afara
Bisericii este imposibilă, afirmă Sfântul Ciprian. În fond, mântuirea se realizează ca dar al lui
Dumnezeu. și nimeni, oricâr ar fi de drept nu poate dobândi prin forțe proprii mântuirea.
Urmând poruncilor date de Mântuitorul Iisus Hristos și de îndemnurile Bisericii putem păstra
în noi harul primit prin taina Botezului și putem conlucra cu el pentru mântuirea noastră. El
este o condiție a mântuirii, dar nu asigură obligatoriu mântuirea. Se ridică astfel un semn de
întrebare asupra mântuirii celor care nu sunt botezați, fac din fire fapte bune, dar nu sunt
creștini din considerente ce nu țin de voința lor. Aceia se vor mântui? Răspunsul radical al
Sfântului Ciprian ar fi că nu. Dar în fond Dumnezeu poate mântui pe cine vrea.

Ereziile apărute în sânul Bisericii sunt puse de Sfântul Ciprian pe seama diavolului,
care răpește pe cei slabi în credință și-i ademenește în cursele sale ca răspuns la faptul că
diavolul „și-a văzut idolii părăsiți și capiștele pustiite” 2. Astfel, pe lângă pericolul iminent al
persecuțiilor, un pericol real dar care se face în mod direct, pe față, în văzul tuturor, Sfântul
Ciprian atrage atenția asupra unui pericol și mai mare. Acela al faptului că vrăjmașul diavol
caută să amăgească și să dezbine pe creștini, prefăcându-se că el deține lumina și adevărul.
Deși privește cu durere ruperea ereticilor de Biserică, el afirmă că doar cei slabi sunt prinși în
plasa diavolului. Doar cei slabi în credință care nu păstrează unitatea Bisericii sunt ademeniți
de cursele diavolului. Vorbind de unitate, Sfântul Ciprian face referire și la unitatea
episcopatului, arătând că ea este întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos pe temelia Bisericii.
Din totdeauna atât în Biserica de răsărit, cât și în cea de apus, episcopul nu poate fi
independent față de sinodul care l-a întronizat. Așadar deși el este autonom în eparhia sa, se
află într-o unitate sinodală deplină. Iar în momentul când devine schismatic, episcopul decade
2
Sf. Ciprian al Cartaginei, despre Unitatea Bisericii. Conditia muritoare a omului, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2013, p. 43.

3
din unitate și se separă de Biserică. Faptul că Hristos î-i încredințează lui Petru cheile
Împărăției Cerurilornu înseamnă că-l așează pe acesta pe o treaptă superioară celorlalți
apostoli. Pentru că mai târziu mandatul de a învăța și a boteza lumea întreagă le revine în mod
egal tuturor apostolilor fără a se face vreo diferențiere. Nu există un rang superior al
episcopatului de la Roma, ca urmaș al lui Petru. Iar afirmația Mântuitorului că ”tu ești Petru,
și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui pe ea”(Matei. 16,18)
nu se referă la persoana lui Petru, ci la credința lui. Totuși, erezia, ruperea de trupui Bisericii,
Sfântul Ciprian o vede ca pe un lucru necesar. Deoarece  aşa sunt dovediţi cei nemernici, aşa
sunt descoperiţi cei înşelători, aşa sunt despărţite înaintea zilei judecăţii, chiar aici, sufletele
drepţilor şi ale celor nedrepţi şi paiele sunt separate de grâu ( cf. Matei 3.12).Așadar ruperea
de Biserică ține de libertatea omului asociată cu planul diavolului de sfâșiere a unității
Bisericii lui Hristos. Chiar și în schismă, sau prin ruperea ereticilor de Biserică nu este
afectată în nici un chip unitatea Bisericii. La fel cum prin căderea apostolului Iuda
Iscarioteanul nu a fost afectată în nici un fel propovăduirea mesajului Evangheliei lui Hristos.
Biserica este una, precum cămașa lui Hristos care în momentul răstignirii Lui nu a fost
sfâșiată și împărțită soldaților, ci a fost încredințată întreagă celui pe care căzuseră sorții.
Suferința pentru Evanghelia lui Hristos are sens, în opinia Sfântului Ciprian doar în Biserică. Omul
care se leapădă de Biserică, chiar dacă si-ar da viața pentru Ea, nu ar săvârși vreun lucru bineplăcul lui
Dumnezeu. Așadar mucenicia în afara Bisericii nu este mântuitoare, căci în fond, în afara Bisericii nu
există mântuire.

3. Concluzii

A rămas emblematică pentru înțelegerea importanței Bisericii în rolul mântuirii omului,

expresia Sfântului Ciprian conform căreia Cine nu are Biserica drept Mamă, nu poate avea pe
Dumnezeu drept Tată. Legătura aceasta indisolubilă dintre Mântuitorul Iisus Hristos, și Biserica
văzută ca trup tainic al Său, face imposibilă mântuirea omului în afara Bisericii. Deoarece în afara
Bisericii înseamnă defapt în afara lui Dumnezeu. Iar mântuirea este un act de conlucrare a omului cu
puterea harică primită prin Biserică în cadrul Botezului. Deci fără botezul sacramental, fără moartea cu
Hristos prin întreita afundare în apa botezului și învierea omului celui noi odată cu Hristos nu există
mântuire. Deși moartea în apa botezului este una prin care ne asemănăm doar cu moartea lui Hristos,
învierea și viața cea nouă dobândită este una reală.

4
Bibliografie:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii

Ortodoxe Române, București, 1982.
2. Sf. Ciprian al Cartaginei, despre Unitatea Bisericii. Conditia muritoare a omului,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2013.
3. Fr. Chiriac. Scriitori Bisericești Latini, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2005.
4. http://carticrestinemihai.blogspot.com/2019/12/sf-ciprian-al-cartaginei-despre.html
accesat la 20.01.2022