Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Facultatea de Teologie Ortodoxă
Teologie Pastorală

EPISCOPUL VASILE MOGA AL

TRANSILVANIEI

Student
Baștă Marius-Maricel

2023
 Cuprins

Cuprins…………………………………………………………………………..1
Introducere............................................................................................................2
Viața Episcopului..................................................................................................3
Alegerea în demnitatea de Episcop.......................................................................3
Gheorghe Lazăr....................................................................................................6
Activitatea culturală.............................................................................................8
Activitatea pastoral-socială...................................................................................9
Concluzii.............................................................................................................11
Bibliografie.........................................................................................................12

1
 Introducere

Episcopul Vasile Moga a păstorit biserica ortodoxă din Ardeal timp de 35 de ani în
condiții excepțional de grele. Împuns mai tot timpul de Curtea din Viena, de guvernul
ardelean, de organele statului din Sibiu, dar și de autoritățile superioare ale bisericii greco-
catolice, s-a străduit zi de zi să biruiască toate împotrivirile dușmanilor și astfel a strecurat
printre toate acestea, interesul bisericii.

Printr-o neobosită activitate, episcopul Vasile Moga a fost cel care a reuşit
sedentarizarea scaunului chiriarhal în interiorul oraşului Sibiu și a impus redresarea vieţii
religios-morale a credincioşilor păstoriţi, afectaţi de mişcările confesionale din secolul al
XVIII-lea. Prin implicarea sa, a fost extinsă reţeaua şcolilor confesionale ortodoxe în
Transilvania (numărul acestora crescând de la 41 la 282) și s-au pus bazele aşa-numitei „şcoli
de preoţi” şi „şcoli de dascăli”. Totodată, s-a îngrijit de trimiterea şi întreţinerea unor tineri
studioşi la marile universităţi europene și a iniţiat un amplu program editorial ce viza tipărirea
de manuale şcolare, cărţi bisericeşti şi de învăţătură. Prin toată opera sa culturală și socială,
Episcopul Vasile Moga s-a dovedit un mare iubitor al neamului românesc și un destoinic
arhipăstor sufletesc al Bisericii din Transilvania.

2
 Viața Episcopului

Puține lucruri se știu despre începutul vieții episcopului Moga. Episcopul Vasile
Moga s-a născut în anul 1774 originar dintr-o familie preoțească din loalitatea Sebeș județul
Alba. A învățat carte la școala românească și la gimnaziul evanghelic-luteran din Sebeș, apoi
la liceul romano-catolic din Alba-Iulia și la cel catolic din Cluj, unde a făcut cinci clase.

În anul 1798 moare tatăl său, Ioan Moga, astfel că este hirotonit preot necăsătorit, la
vârsta de 24 de ani, la Arad de către episcopul Pavel Avacumovici, slujind ca preot ajutător
pe lângă unchiul său, protopopul Avram, preot paroh la parohia Sas-Sebeș, iar mai apoi pe
lângă fratele său, protopopul Zaharia. 1 Ioan Popovici aduce doar laude despre smerenia și
blândețea preotului Vasile, dar și cum cei de la Arad nu l-au uitat pentru pilda vieții lui. 2 În
vara anului 1805 face o adresă guvernului ardelean prin care ruga să i se dea o funcție în
consistoriul din Sibiu, în speranța că ar putea aduce mai mult folos întregii biserici ardelene.
Președintele consistoriului, Nicolae Huțovici trimite propunerea guvernului, ca Vasile Moga
să fie numit asesor și arhivar, dar care nu a fost aprobată.

Alegerea în demnitatea de Episcop

După vacantarea scaunului episcopal de la Sibiu din pricina mutării la Domnul,

episcopul Gherasim Adamovici în anul 1796, scaunul episcopal rămâne timp de 15 ani
vacant, iar în tot acest timp a fost condus de vicari. 3 Clerul a cerut, în repetate rânduri, voie
să-și aleagă un episcop care să fie român. Vicarii au trimis la rândul lor scrisori către curtea
din Viena propunându-se în demnitatea de episcop al Sibiului. Propuneri au venit din nou și
din partea episcopilor sau preoților sârbi, însă dorința acestora a fost împiedicată de
guvernatorul Gheorghe Banffy, care credea că acțiunea politico-națională a românilor
1
Mircea PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Iași, Editura Trinitas, 2008, p. 58
2
Ioan LUPAȘ , Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, București, Editura Librăriile Socec, 1915,
p. 3
3
Ioan Popovici din Hondol sau Nicolae Huțovici din Hunedoara

3
ardeleni din 1790-1792 a fost influențată de sârbi, cerândui episcopului de atunci, Gherasim
Adamovici, care era unul din conducătorii acelei mișcări politice, să plece din Ardeal iar
păstorirea episcopiei să nu mai fie dată unui ierah de naționalitate sârbă. Vedem astfel că
mișcarea din 1790 își pune amprenta pe dușmănia guvernatorului Banffy față de sârbi și astfel
i-a decizia de a încredința doar arhiereilor de naționalitate română, născuți în Ardeal și care să
nu mai ceară pe seama românilor ardeleni drepturi egale cu ale sârbilor din Banat.4

La 25 mai 1809 apare rezoluția prin care i se dă voie clerului de a-și alege din
mijlocul lor un bărbat potrivit pentru treapta episcopală, cunoscător al limbilor ce se vorbeau
în Transilvania. Astfel că apar mai multe propuneri. Cei din Brașov apelează la mitropolitul
Statimirovici pentru a influența și să mijlocească pentru Nestor Ioanovici, însă fără rezultat.
Astfel că întro scrisoare scrisă de către Petru Maior aflăm ce se întâmpla în jurul alegerii de
episcop. În acea scrisoare5 aflăm intrigile de atunci, precum că episcopul unit Ioan Bob din
Blaj îl susținea pe Moga, Petru Maior spera însă la Nestor Ioanovici.

Sinodul de la Turda a fost prezidat de către românul Ștefan Costea, în calitatea sa de

comisar, care a apelat la îndemnarea sinodalilor de a alege un candidat drept la inimă, fără
interese , vrednic de această slujire. Astfel au votat și rezultatul a fost 47 de voturi pentru
vicarul Nicolae Huțovici, 36 pentru Vasile Moga și 16 pentru Nestor Ioanovici. Votul însă nu
a avut vreo relevanță pentru că împăratul își rezervase dreptul de a numi el unul din cei 3
candidați, chiar dacă s-au facut intervanții pentru Ioanovici din partea mitropolitului sârb
Ștefan Statimonovici.

În data de 21 decembrie 1810 a fost numit episcop al românilor ardeleni, preotul

Vasile Moga, în scaunul vacant încă din 1796.

Cele 19 puncte

După ce împăratul acceptă propunerea guvernului ardelean prin propunerea preotului

Vasile Moga, în aceeași zi îi impune 19 puncte, mai precis 19 restricții umilitoare, așa cum i
s-au impus și episcopului Dionisie Novacovici în anul 1762 prin impunerea celor 11 puncte.
Aceste 19 puncte impuse noului ierarh erau:

 Episcopul să fie credincios către Majestatea Sa și către următorii lui cei

legiuiți și să păzească, ca și clerul și poporul să rămână în aceeași fidelitate și
4
Ioan LUPAȘ , Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, București, Editura Librăriile Socec, 1915,
p. 2
5
IIbidem, p.4

4
 dacă ar băga de seamă, că cineva ar cuteza a unelti asupra persoanei preînalte
sau asupra legilor stăpânirii sau păcii obștești, pe unul ca acela numaidecât să-
l arate guvernului regesc;
 Numirea episcopului se datora numai împăatului și să se conformeze legilor
patriei și poruncilor regești și a celor ale guvernului ardelean, iar în caz
contrar va cădea sub pedeapsă;
 atunci când erau atinse dogmele bisericii răsăritene, acesta trebuia să se
supună, iar nesupunerea îi aducea excluderea tuturor privilegiilor de care se
bucura națiunea sârbă din Ungaria;
 După cum consistoriul era dator să înainteze împărăției protocol în fiecare
lună, tot așa și episcopul era dator să observe aceasta;
 să privegheze să nu intre nici un „emisar străin” în eparhie pentru a face
„tulburare”;
 să trimită înapoi în țara lor pe toți călugării veniți din Moldova ori din Țara
Românească;
 să nu uite că doar cele 4 religii sunt recepte prin legea publică, iar cea
ortodoxă este doar tolerată și să nu îndemne pe cei uniți la revenirea la
ortodoxie;
 vizitele ierarhului se făceau cu aprobarea guvernului;
 dacă un preot ortodox trece la uniați, pământurile treceau și ele la biserica
unită, dar dacă un uniat revenea la ortodoxie, pământurile rămâneau la uniați;
 unde se găseau biserică și poporul erau o parte uniți și o parte neuniți, biserica
era a uniților iar ceilalți puteau să-și construiască biserică;
 să numească preoți în comunități doar cu aprobarea „ordinațiunilor înalte”;
 teologii candidați la preoție să cunoască a citi,a scrie, să știe catehismul și
aritmetica, să aibă școala primară și gramaticală și să știe ungurește;
 preoții au obiceiul să se îngrijească pentru ca să le urmeze în post feciorii su
ginerii, ceea ce este împiedicare a culturii și se abat alți oamenni de la preoție.
Episcopul se îndatorează a desrădăcina acest abuz.6

6
Eugen DOROFTEI, Episcopul Vasile Moga - În slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, Târgu Mureș, Editura
Tipomur, 2017, p. 34-35

5
 Prin toate aceste puncte impuse episcopului Moga, pe care le-am sintetizat, observăm
destul de clar intenția autorităților de a împinge la unirea cu Biserica Romei a românilor.
Autoritatea guvernului asupra eparhiei era mare și aceasta ne dăm seama prin obligația
ierarhului de a prezenta guvernului în fiecare lună procesele verbale ale ședințelor
consistoriului, ori să accepte ajutor din Țările Române sau trecerea averilor Bisericii
Ortodoxe la uniați dar invers era de neacceptat. Aceste acțiuni au fost nefaste pe tot parcursul
păstoririi ierarhului Vasile Moga și astfel nu a putut desfășura o activitate prea rodnică, pe
măsura păstoriților săi. Andrei Șaguna zicea: „...recunosc cu ce mai mare ușurință umilirea
poporului român ortodox și țintuirea lui de a nu se putea mișca de cât în cercul dorințelor
împărătești și catolice.”7

Astfel că la 18 aprilie este călugărit și își păstrează numele de botez, iar în 23 aprilie
este hirotonit arhiereu în biserica din Carloviț de către mitropolitul Ștefan Stratimirovici și
episcopii Ghedeon din Neoplanta și Iosif din Pacrați. 8 La sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel
din anul 1811 are loc instalarea care s-a făcut la Cluj, unde i-a fost fixată reședința, dar la
scurt timp i-a fost aprobată cererea de a-și remuta reședința eparhială la Sibiu.

Gheorghe Lazăr

În anul 1786 Dimitrie Eustatievici deschidea la Sibiu un curs pentru pregătirea

viitorilor învățători și candidații la preoție. Astfel că s-a continuat această școală prin
protopopul brașovean Radu Tempea sau făgărășanul Simion Jinariu.9 Astfel că în anul 1806
consistoriul de la Sibiu printr-o recomandare, trimite la studii de teologie la universitatea din
Viena pe tânărul Gheorghe Lazăr din Avrig, pentru a revenii la Sibiu și ai instruii pe viitorii
preoți ortodocși din Transilvania. Își începe activitatea la 15 martie 1811,10 până în vară când
decide să plece la Brașov. Episcopul Moga după ce este instalat a fost nevoit să solicite
ajutorul autorităților pentru al readuce înapoi pe Lazăr la Sibiu. Reîntors abia în ianuarie 1812

7
Andreiu ȘAGUNA, în „Biserica Ortodoxă Română”, an XXII 1898, nr. 9, p 915
8
Ioan LUPAȘ , Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, București, Editura Librăriile Socec, 1915,
p. 5
9
Mircea PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Iași, Editura Trinitas, 2008, p. 59
10
Ioan LUPAȘ , Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, București, Editura Librăriile Socec, 1915,
p. 10

6
și predă timp de 3 ani la cursul pentru viitorii preoți, predându-le Dogmatică, Morală,
Căntările Bisericești ori Tipicul. Aceste cursuri durau șase luni.

„Cunoștința semețește, iar iubirea zidește” (I Corinteni, 8,1). După cum apostolul
Pavel ne vorbește astfel vedem și la cei doi învățați ai vremii care puteau zidi spre binele
bisericii și al poporului român, apare între cei doi cu timpul multe disensiuni. Vasile Moga îl
invinuiește de neascultare și nesupunere. Gheorghe Lazăr în tot acest timp are o activitate
literară prin înaintarea către guvern spre aprobare, cenzurare și tipărire a unui tratat de
teologie, dar la care episcopul Moga s-a opus.11 Alte lucrări au fost Compediu din Geografia
Transilvaniei, O gramatică româno-germană, lucrări care au fost zadarnice din pricina
împotrivirii episcopului Moga.

La 15 septembrie 1815 cancelaria de curte îl destituie pe profesorul Gheorghe Lazăr,

iar în același decret îi este atrasă atenția episcopului Moga de a nu mai lua taxe mai mari
decât cele stabilite în anul 1779 și de a nu mai hirotoni preoți înainte de terminarea cursului
de 6 luni.12 Gheorghe Lazăr trece Carpații în Țara Românească unde realizează cunoscuta
operă de redeșteptare națională, prin școala sa de la mănăstirea Sfântul Sva din București.
Vedem cum pentru românii din Principate, Gheorghe Lazăr a fost un mare câștig, iar pentru
cei din Transilvania, o mare pierdere.

Activitatea culturală

Venit la cârma episcopiei de Sibiu într-o vreme tulbure din toate punctele de vedere,
ierarhul Moga a înțeles nevoia de emancipare culturală a românilor ardeleni, pentru că numai
așa se putea menține vie această identitate de neam și credință.

11
Ibidem, p. 11
12
Ibidem, p 15

7
 Prin aducerea profesorilor Gheorghe Lazăr dar și a nepotului său Moise Fulea, iar
după plecarea lui Lazăr îl aduce pe un alt nepot, Ioan Moga, profesori care erau școlarizați la
universitatea din Viena, cursul teologic de șase luni din Sibiu devine statornic.

Episcopul Vasile timite numeroși tineri la studiile teologice la universitatea din

Viena, printre aceștia au fost Ioan Popasu (viitorul episcop al Caransebeșului) sau preotul
Sava Popovici Barcianu din Rășinari. Prin cele 40 de circulare el susținea nevoia de înființare
unei școli în fiecare comunitate iar preoții și cântăreții bisericești să le predea copiilor. Astfel
că apar foarte multe școli românești, iar „pericolul lor” pentru guvern, l-a făcut ca în 1838 ca
guvernul să ia decizia de a lua dreptul episcopului Vasile de „superinspecție” asupra acestor
școli, acordându-i episcopului romano-catolic din Alba Iulia acest drept. 13

În timpul păstoririi episcopului Moga au apărut și câteva cărți de slujbă și de

învățătură în tipografiile din Sibiu sau Brașov. „Cărticica năravurilor bune, pentru folosul și
trebuința tinerimii”(1819), „Învțătura theologhicească despre năravurile și datoriile oamenilor
creștini”(1820), „Bucoavna”, „Psaltirea”, „Liturghierul” (1814), „Ceaslovul”(1816),
„Acatistul” (1819), „Penticostarul” (1821), „Evanghelia” (1840, 1844), „Octoihul mic”, etc.

În anul 1842 reeditează la Sibiu „Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți”

scrisă de ieromonahul Samuil Micu, pe care a distribuit-o tuturor preoților.14

A avut multe legături și cu lumea culturală din Banat. Își îndemna preoții să cumpere
cărți tipărite în Banat. Cele mai susținute de episcopul Vasile Moga au fost „Despre istoria și
întâmplările românilor” scrisă de către Alexandru Gavra și tipărită la Arad; „Gramatica
românească” (1822);15

Astfel episcopul s-a preocupat să introducă în eparhia sa, cât mai multe mijloace de
promovare a culturii în rândul preoților și poporului.

Activitatea pastoral-socială

13
Mircea PĂCURARIU , Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Iași, Editura Trinitas, 2008, p. 60
14
Ibidem, p. 61
15
Eugen DOROFTEI, Episcopul Vasile Moga - În slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, Târgu Mureș, Editura
Tipomur, 2017, p. 82

8
 După ce o perioadă reședința eparhială era prin chirii, episcopul Moga obține
aprobare în anul 1816 de la Curte de a cumpăra un imobil la Sibiu pentru reședință eparhială.
În anul 1821 după opoziția săsească și strângerea de fonduri de la credincioși, episcopul se
mută în noua reședintă.

Pe plan pastoral ierahul îndemna prin pastorale ori circulare, pe preoți, pentru ai
îndemna pe credincioși la o viață morală, la fecventarea slujbelor bisericii, la înlăturarea
concubinajului, interzicerea cununiilor care nu respectă vârsta minimă (20 de ani la băieți și
15 ani la fete), iar cei ce se cununau erau condiționați la cunoașterea rugăciunilor.16

Referitor la slujbe episcopul Moga interzicea cădirea la citirea Apostolului sau

împărțirea anaforei în timpul citirii Cazaniei pentru ca cei din biserică să fie atenți la aceste
lecturi. Stabilește rostirea din mijlocul bisericii a rugăciunii Tatăl nostru și a Crezului dar și
cele 10 porunci, interzicerea clerului de a oficia slujbe de blestem. 17 Se străduia să înlăture
superstițiile din cultul morților.

Episcopul Vasile Moga îndemna preoții de a ajuta credincioșii care erau în nevoi, iar
în timpul epidemiilor de a cumpăra din banii bisericii, medicamente și apoi a insistat de a
introduce în biserici a cutiilor de danii pentru invalizi, orfani sau pentru văduve.18

În parohii a introdus registre pentru evidența botezurilor, cununaților sau a morților, și

ca fiecare parohie să aibă câte un epitrop responsabil cu contabilitatea.

Episcopul Vasile a murit la 17 octombrie 1845, fiind îngropat lândă biserica din
groapă din Sibiu.

16
Alin ALBU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2013, p. 336
17
Ibidem
18
Ibidem

9
 Concluzii

În toată activitatea sa ca preot, iar mai apoi ca ierarh, Vasile Moga s-a dovedit foarte
bun cunoscător al doctrinei ortodoxe și apărător al ei, cu toate că a învățat teologia ortodoxă
în particular. Această înclinație spre studiu și cultură manifestată încă din tinerețe se regăsește
din plin în activitatea sa pe plan cultural.

Cursurile pentru preoți, pentru învățători, pe care le-a înființat, școlile sătești, zecile
de bursieri pe care i-a susținut financiar, ne arată un om care a dorit să promoveze cultura și
învățământul atât la nivel religios cât și la nivel laic.

10
 În plan pastoral s-a dovedit un bun păstor, prin rezolvarea problemelor administrtive
cât și la pregătirea clerului și vieții religios-morală a credincioșilor.

A luptat pentru emanciparea românilor ardeleni și recunoașterea acestora ca a patra

națiune și egalitatea în drepturi

Bibliografie

1. Alin, ALBU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Alba Iulia, Editura Reîntregirea,
2013

2. Andreiu, ȘAGUNA, în „Biserica Ortodoxă Română”, an XXII 1898, nr. 9, p 915

3. Eugen, DOROFTEI, Episcopul Vasile Moga - În slujba lui Dumnezeu și a

oamenilor, Târgu Mureș, Editura Tipomur, 2017

3. Ioan, LUPAȘ Episcopul Vasile Moga și profesorul Gheorghe Lazăr, București,

Editura Librăriile Socec, 1915

11
 4. Mircea, PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Iași, Editura Trinitas,
2008

12