-Referat-

Misiuni Bizantine până în secolul al X-lea. Frații Chiril și

Metodiu

Pr. lect. univ. dr. Dorinel Dani

Student: Băițan Alexandru Ionuț

Baia mare 2021

 Introducere

În perioada secolelor IX-X misiunile bizantine au obţinut o serie de succese,

reuşind să aducă la creştinism mai multe popoare. Între acestea se remarcă marea
masă slavă, câştigată la Hristos în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Chiar dacă
nu trebuie să punem pe seama fraţilor Chiril şi Metodie întreaga misiune de
convertire a slavilor, cei doi au avut o importanţă deosebită în acest proces. Slavii
au apărut destul de devreme în viaţa Imperiului bizantin. După ce s-au eliberat de
sub tutela avarilor, în secolul al VII-lea slavii s-au instalat în vechile provincii
romane pe care le devastaseră anterior: Illyricul, Moesia, Tracia şi Macedonia.
Treptat ei au intrat sub influenţa Bizanţului astfel încât până în secolul al IX-lea au
avut deja contacte cu religia creştină prin autohtonii din centrele bizantine:
Tesalonic, Atena, Monemvasia, Patras, Raguza, Split, Zadar.

De asemenea, prin vitejia lor, ei au deţinut funcţii de conducere în armata

bizantină, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că cel puţin o parte dintre aceste
triburi barbare cunoşteau creştinismul încă înainte de secolul al IX-lea. La început
convertirile au fost sporadice, difuzarea creştinismului nefiind legată exclusiv de
Botez; putem vorbi mai degrabă de un proces în care Botezul constituia punctul
culminant, deoarece el era urmat de o serie de măsuri care priveau mai degrabă
organizarea bisericească şi limba folosită în Biserică1.

1
Dumitru Stelian-Alin, Misiuni de încreștinare bizantine în secolul al IX- lea, pp 1-2.
 Chiril şi Metodiu au întreprins misiuni de propovăduire a religiei creştine,
ajungând chiar şi în Bagdad (851) şi în Crimeea (858-859). Cea mai importantă
perioadă a activităţii lor de transmitere a religiei creştine în limba slavonă o
constituie călătoria în Marea Moravie (teritoriul actual al Cehiei şi Slovaciei), fiind
chemaţi de Rostislav, cneazul care dorea ca poporul să înveţe dogma creştină într-o
limbă cunoscută, nu în germană, latină sau greacă. Acestei misiuni, Chiril şi
Metodiu i-au dedicat întreaga activitate de după 862, ajungând în Moravia cu
traduceri ale operelor religioase, continuând şi acolo munca de tălmăcire a cărţilor
bisericeşti în limba slavilor. Ajunşi la Roma (867) la invitaţia papei Adrian al II-
lea, ei obţin acceptul de a oficia în slavonă, respectând condiţia ca la începutul
slujbei să se citească Evanghelia şi Apostolul în latină, apoi în slavonă. Aceasta
este ultima „misiune“ a lui Chiril, care se stinge din viaţă la Roma (869). Metodie
îşi continuă activitatea în calitate de episcop al Moraviei până în 885, când moare2.

În epoca chirilo-metodiană (anii 863-885) au fost traduse aproape toate

cărițle Bibliei. În perioada imediat următoare (sfâritul secolului al IX-lea – prima
jumătate a secolului al X-lea), când ucenicii lui Chiril și Metodie îi desfăoară
activitatea în Bulgaria și Macedonia, se continuă traducerea cărilor religioase,
cărora le-au fost adăugate predici, panegirice, opere istorice. Activitatea din
această perioadă se concentrează în două centre principale: Ohrida (în Macedonia)
și Preslav. Scrierile Viața lui Constantin și Viața lui Metodie au fost scrise în slava
veche, dar nu se cunosc cu exactitate autorii lor. La începutul secolului al X-lea
călugărul Hrabr a scris în slava veche lucrarea sa Despre litere3.

2
Cucuteni, Scurtă prezentare a alfabetului Chirilic, p2.
3
Asist. Banica Mihaela, Suport de curs Disciplina paleoslavă Specializarea Română-Limbă străină, Anul I
Semestrul II, p6.
 După secolul al XI-lea, cultura slavă veche capătă o mare extindere
teritorială, fiind răspândită în diverse centre din Bulgaria, Rusia, Serbia, Croaia,
Țările Române.

La începutul secolului al X-lea, Bizantul înregistrează un nou succes

misionar: creștinarea alanilor cu ajutorul unui monah bizantin, Eftimie. Chiar dacă
această convertire pare de mai mica importanță, stabilirea în zona a unui episcop
(in persoana arhiepiscopului Petru) bizantin a întarit Ortodoxia neamurilor
învecinate, cu care Bizantul avea relații: chazarii și armenii

Tot în acest secol misionarii bizantini au câștigat alte două popoare: ungurii
și rușii. Primii au fost convertiti de Constantinopol, după care datorită pozitiei lor
geopolitice, Roma își va impune ritul. Dintre toate popoarele care au cunoscut mai
întăi creștinismul în forma lui răsăriteana și apoi au înbrățișat ritul apusean, ungurii
sunt cei care au pastrat cele mai multe reminescente.

Ucenicii celor doi frați au continuat activitatea acestora, chiar dacă au fost
expulzați din Moravia, după moartea lui Metodiu. Unii dintre ei, cum ar fi Climent,
Constantin, Naum, Anghelarie și Ioan Exarhul s-au îndreptat spre Bulgaria, unde
au fost primiți de tarul Boris. Aici au întemeiat două școli, la Preslav și Ohrida,
precum și câteva mănăstiri, cum ar fi Sfântul Ioan de Rila, în secolul X. Bulgaria a
devenit un focar al culturii paleoslave, care a realizat astfel slavizarea bulgarilor, și
care a ajuns la apogeu în timpul tarului Simeon (893- 927). Din acest loc, s-a
răspândit cultura slavă, în spiritul Sfinților Chiril și Metodie, în lumea slavă: Rusia
kieveană, Serbia și la nord de Dunare. Autocefalia Bisericii Bulgare a fost
recunoscută în timpul tarului Petru (927-969). Patriarhul din Constantinopol și
împăratul Roman Lekapenos (919- 944) au acordat întâistătătorului Bisericii
bulgare, începând cu Damian, drepturile deținute înainte de Arhiepiscopul de
Iustinian Prima. Resedința arhiepiscopilor a fost, după părerea unora, la
Pereiaslavet, apoi la Dorostolon, și după 984 la Ohrida. În anul 971, partea de
răsărit a Bulgariei și Dobrogea au fost cucerite de împaratul Ioan Tzimiskes, fiind
creata ,,thema” Paristrion sau Paradunavon, unitate administrativ-teritorială. În
anul 1018, împărătul Vasile II Bulgaroctonul, a cucerit țaratul lui Samuil și Ohrida,
încetând astfel exisțenta statului bulgar, precums și autocefalia scaunului
archiepiscopal bulgar, pus sub dependența Patriarhiei Ecumenice.

Concluzie

Activitatea fraților Chiril și Metodiu a avut urmări și în țara noastră. După

așezarea slavilor în mijlocul autohtonilor, asimilarea lor a coincis cu încreștinarea
acestora, datorită superiorității spirituale. Slavii stabiliți pe teritoriu țării noastre au
exercitat o dominație temporară asupra autohtonilor, fapt care s-a reliefat în
întroducerea limbii slave în cult.
 Bibliografie

1. Dumitru Stelian-Alin, Misiuni de încreștinare bizantine în secolul al IX- lea.

2. Cucuteni, Scurtă prezentare a alfabetului Chirilic.
3. Asist. Banica Mihaela, Suport de curs Disciplina paleoslavă Specializarea
Română-Limbă străină, Anul I Semestrul II.