Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II

-Artă Creştină -

Bisericile cu pictură exterioară din Moldova

I. Consideraţii generale despre pictura exterioară

Bisericile din prima jumătate a veacului XVI sunt construite în stilul numit moldovenesc,
închegat deplin în epoca lui Ştefan cel Mare. Planul trilobat cu turlă, mai rar cel dreptunghiular
fără turlă; sistemul boltirilor interioare cu folosirea vestitelor arce piezişe moldoveneşti; turla ce
se înalţă sveltă şi elansată deasupra naosului; acoperişul compartimentat, care permite ca bazele
turlei să fie degajate, şi distribuţia interioară: altar, naos, gropniţă, pronaos şi pridvor sunt
caracteristicile principale ale acestor biserici. Ca elemente arhitectonice decorative continuă să
fie folosite firidele la cele trei abside, câte 1-3 rânduri de ocniţe care înconjoară biserica parţial
sau pe toate laturile, elementele de profilatură ca şi ancadramentele de la portaluri, uşi şi ferestre.
Contraforturile sunt de asemenea nelipsite, ele servind nu numai ca elemente de rezistenţă ci şi
pentru aspectul decorativ al monumentului 1.
Pe lângă aceste elemente care rămân credincioase repertoriului de forme, asimilate încă
din veacul XV, uşor modificate prin procesul firesc al evoluţiei, la bisericile din veacul XVI apar
însă şi unele elemente arhitectonice noi, de pildă: generalizarea gropniţei, apariţia tainiţei, o nouă
încăpere a bisericii, situată deasupra bolţii gropniţei şi adăugirea pridvorului deschis la
Mănăstirea Humorului şi Moldoviţa.
Monumentele ridicate în această perioadă sunt uimitoare prin logica distribuţiei şi
echilibrul volumelor, prin desăvârşitul simţ al proporţiilor, prin permanenţa unei înalte concepţii
stilistice. Aceste opere sunt mai mult decât ctitorii domneşti, ele sunt expresia unor genii
creatoare, reprezentanţi inspiraţi ai unui popor conştient de virtuţile şi năzuinţele sale 2.
Însă, mai mult decât arhitectura, ceea ce caracterizează epoca veacului XVI şi după
aceea, este inegalabila înflorire a picturii murale. Menită până acum, doar decorării interioarelor,
în epoca lui Petru Rareş ( 1527-1538; 1541-1546), perioadă în care Moldova cunoaşte înflorirea
picturii murale, pictura murală invadează suprafeţele, ajungând să îmbrace în întregime pereţii
bisericilor, atât la interior cât şi la exterior. Epoca lui Petru Rareş este perioada de aur a vechii

1
Episcop Irineu Crăciunaş Suceveanul, Bisericile cu pictură exterioară din Moldova, în Mitropolia Moldovei şi
Sucevei, anul XLV, nr. 7-9, iulie-septembrie, Iaşi, 1969, p. 408.
2
Ştefan Gorovei, Monumente istorice bisericeşti din Moldova, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, anul LII, nr. 1-2,
ianuarie-februarie, Iaşi, 1976, p. 314.

1
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

picturi moldoveneşti, după cum cea a lui Ştefan cel Mare este epoca de aur a vechii arhitecturi
moldoveneşti 3.
În această perioadă, arta picturii murale a cunoscut o dezvoltare atât de mare în Moldova
încât ea a devenit ţara cea mai bogată în monumente de pictură murală din întrega lume ortodoxă
a veacului al XVI-lea. Pictura exterioară constituie astfel caracteristica dominantă a artei din
vremea lui Petru Rareş 4.
În mod obişnuit bisericile se pictează în interior, iar exteriorul, expus diferitelor
intemperii naturale, rămâne nepictat, fiind decorat cu alte mijloace artistice arhitectonice. În
epoca lui Ştefan cel Mare , decoraţia exterioară a faţadelor se realizează chiar cu ajutorul
materialului de construcţie, adică a pietrei aparente, care era însă înviorată în mod deosebit prin
policromia ceramicei şi a cărămizilor smălţuite.
Începînd cu vecul al XVI-lea, mai ales după 1530, sistemul de decoraţie arhitectonică
dispare. De acum meşterii moldoveni încep să decoreze în întregime pereţii bisericilor cu pictură,
nu numai în interior, ci şi în exterior pe toată suprafaţa, chiar şi turlele, acolo unde există 5.
Văzută din exterior, fiecare biserică este o piesă de decor fermecător, fiind în acelaşi timp
şi o carte deschisă şi ilustrată pe toate paginile ei.
Pictura exterioară a cunoscut în Moldova o răspândire atât de mare încât ea a fost aplicată
nu numai la majoritatea bisericilor construite în această perioadă ( 1530-1550), ci şi la unele
biserici mai vechi, construite în epoca lui Ştefan cel Mare ( Sfântul Gheorghe-Hîrlău, Neamţ,
Sfântul Ilie-Suceava, Bălineşti, Arbore, Voroneţ, Milişăuţi).
Ideea picturii exterioare era cunoscută în epoca medievală. La unele biserici bizantine din
Athos, Grecia, Bulgaria, Serbia, zidite în veacurile XV-XVII, în afară de pictura interioară, doar
pridvoarele deschise erau uneori pictate 6.
Ceea ce uimeşte atât pe vizitatori, cât şi pe cercetătorii de artă, este extraordinara
rezistenţă faţă de intemperiile vremii pe care a dovedit-o pictura exterioară, peste 400 de ani,
care s-au scurs de la realizarea acestor miraculoase picturi, mai ales cea de la Mănăstirea
Humorului, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ şi Suceviţa. La bisericile destul de rare din alte ţări,

3
Episcop Irineu Crăciunaş Suceveanul, op.cit., pp. 408-409.
4
Ibidem, p. 409.
5
Ibidem, p. 410.
6
Ibidem, p. 412.

2
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

pictura fie a dispărut complet, fie a suferit atâtea adaosuri, încât nu se mai poate recunoaşte nimic
din compoziţia originară.

II. Bisericile cu pictură exterioară păstrată în întregime sau aproape în

întregime

1. Biserica Mănăstirea Humorului

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din comuna Mănăstirea Humorului,
judeţul Suceava, situată într-un frumos peisaj de dealuri şi pădure, a fost construită, după cum
arată pisania, în 1530, de logofătul Toader, văr cu Petru Rareş. Biserica este în plan trilobat, fără
turlă, îsă are ca elemente noi, pridvorul deschis şi tainiţa deasupra bolţii camerei mormintelor. Ea
a fost pictată în interior şi exterior în 1535 7, deci la câţiva ani după construcţie.
Pictura interioară se păstrează în stare bună, o parte din pictura din pronaos şi gropniţă
suferind unele retuşuri, culoare peste culoare, ultima reparaţie fiind executată în 1706, după cum
arată o inscripţie din gropniţă 8.
Pictura exterioară se păstrează, de asemenea, într-o stare foarte bună, în forma ei
originală, în special pe laturile de vest, sud şi est 9.

2. Biserica Mănăstirii Moldoviţa

Biserica Buna Vestire din Mănăstirea Moldoviţa, comuna Vatra Moldoviţei, judeţul
Suceava, zidită în 1532, este una din cele mai de seamă ctitorii ale voievodului Petru Rareş. Ea
este o construcţie monumentală, în plan trilobat, având ca elemente caracteristice tainiţa şi
pridvorul deschis, mai dezvoltat şi mai complicat decât la Mănăstirea Humorului. Deasupra
naosului se înalţă turla 10.
Biserica Mănăstirii Moldoviţa a fost pictată atât în interior cât şi în exterior, la 5 ani după
construcţie, adică în 1537.

7
Arhim. Irineu Crăciunaş, Vechea pictură bisericească din Moldova, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 9-10, anul
1965, p. 468.
8
Pr. Daniel Voloşciuc, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mănăstirea Humorului, în Mitropolia Moldovei şi
Sucevei, nr. 5-6, 1965, p. 311.
9
Ibidem, p. 317.
10
Episcop Irineu Crăciunaş Suceveanul, Bisericile cu pictură exterioară din Moldova ...., p. 427.

3
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

Pictura Moldoviţei constituie până azi, împreună cu cea exterioară de la Voroneţ, cel mai
preţios şi mai fermecător dintre monumentele lui Petru Rareş. Cât priveşte pictura interioară, ea
şi-a păstrat până astăzi înfăţişarea originară. Numai în gropniţă şi pronaos se constată urmele
unor reveniri ulterioare, care n-au schimbat însă stilul originar.
Pictura exterioară a Moldoviţei se păstrează încă foarte bine, în special pe laturile de sud,
vest şi est, mai puţin pe cea de nord, unde s-a deteriorat din cauza intemperiilor 11.

3. Biserica Arbore
Biserica cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din comuna Arbore,
judeţul Suceava, a fost construită de hatmanul Luca Arbore în anul 1502. Este construită în
formă de navă dreptunghiulară cu absidă la răsărit, fără turlă, iar absidele interioare ale naosului
sunt înscrise în grosimea zidului 12.
În interior biserica a fost pictată, în cea mai mare parte, după anul 1502, însă nu cu mulţi
ani mai târziu. La 1541 pictura a fost terminată şi în parte refăcută de zugravul Dragoş, fiul
preotului Coman din Iaşi, după cum arată pisania săpată în peretele vestic al naosului, deasupra
uşii de intrare în pronaos. Pictura din naos şi pronaos este deteriorată în mare parte, mai ales că
în veacurile XVII şi XVIII, biserica rămânând fără acoperiş, pictura s-a deteriorat mult din cauza
intemperiilor. Se mai păstreză doar câteva scene deosebit de valoroase în altar şi mai ales în
pronaos 13.
Pictura exterioară, datează probabil din anul 1541 şi a fost făcută de acelaşi zugrav,
Dragoş, care a terminat şi a făcut în parte şi pictura interioară. Se pare însă că au lucrat mai multe
mâini, căci pictura de pe peretele vestic este executată de altă mână decât aceea care a lucrat la
sud şi est. Deşi multe din scene sunt distruse, iar altele mai şterse la culoare, exteriorul de la
Arbore păstreză încă o mare parte din pictură 14, fiind de o deosebită valoare şi frumuseţe.
Peretele de nord, bătut de ploi şi de zăpadă, şi-a pierdut în întregime pictura, fiind tencuit
şi văruit din nou în a doua jumătate a veacului XIX.

11
Ibidem, p. 428.
12
Ibidem, p. 430.
13
Ibidem, p. 431.
14
Pr. Andrei Mucea, Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore, în Mitropolia Moldovei şi
Sucevei,nr. 3-4, Iaşi, 1965, p. 201.

4
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

În urma unor studii şi analize făcute mai ales în ultimii ani, pictura de la Arbore, cât a mai
rămas din ea, este socotită de unii cercetători o pictură elegantă, cu o frumuseţe de culori, fiind
una dintre cele mai reuţite opere de artă ale vremii 15.

4. Biserica Voroneţ
Biserica cu hramul Sfântul Mucenic Gheorghe din satul Voroneţ, oraşul Gura Humorului,
judeţul Suceava, este una din primele ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, fiind construită în anul
1488, pe locul unei biserici de lemn mai veche. Biserica Voroneţ, de proporţii reduse, are la bază
acelaţi plan trilobat cu turlă pe naos. În anul 1547 i s-a adăugat acestei biserici un pridvor închis
în partea de vest de către mitropolitul Grigorie Roşca.
Pictura din altar şi naos a fost executată foarte probabil îndată după construirea bisericii,
adică după anul 1488. Deşi parţial refăcută şi în unele părţi destul de ştearsă, această pictură
constituie cel mai vechi şi mai reprezentativ ansamblu de fresce din timpul lui Ştefan cel Mare.
Pronaosul a fost pictat foarte probabil tot în vremea lui Ştefan cel Mare, o dată cu altarul şi
naosul.Pictura pridvorului şi cea exterioară a fost executată în anul 1547, cu purtarea de grijă a
aceluiaşi mitropolit, Grigorie Roşca 16.
Pictura exterioară constituie partea cea mai importantă către care se îndreaptă atenţia
tuturor celor ce vizitează acest monument. Ea se păstreză în stare foarte bună, în special pe
laturile de vest, sud şi est şi mai puţin pe latura de nord.
Pe faţada de vest se desfăşoară în toată splendoarea Judecata din urmă, una din cele mai
reuşite reprezentări a acestei teme din întreaga pictură ortodoxă. Ea se păstrează foarte bine până
în zilele noastre. Zugravul a folosit din plin nu numai faţada vestică, fără ferestre, care ar fi
întrerupt desfăşurarea iconografică, ci s-a extins şi pe faţadele celor 2 contraforţi, permiţând
astfel o desfăşurare mai mare a acestei teme iconografice.
Turla ce se se înalţă deasupra naosului, păstreză şi ea încă multe urme din vechea pictură.
Se poate distinge încă destul de bine un registru de serafimi în ocniţe şi apoi un rând de sfinţi în
picioare sau busturi în firidele turlei 17.
Pictura exterioară de la Voroneţ este una din cele mai reprezentative manifestări de acest
gen din Moldova. Ea s-a bucurat de o admiraţie deosebită în faţa specialiştilor şi a tuturor
15
Ibidem, p. 205.
16
I. Zugrav, Voroneţ, în Mitopolia moldovei şi Sucevei, nr. 1-2, Iaşi, 1963, p. 68.
17
Ibidem, p. 72.

5
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

vizitatorilor, la aceasta contribuind desigur, pe lângă valoarea picturii exterioare şi interioare,

faima deosebită a ctitorului ei.

5. Biserica Mănăstirii Suceviţa

Biserica cu hramul Schimbarea la Faţă a Domnului din Mănăstirea Suceviţa, comuna
Suceviţa, judeţul Suceava, construită în anul1584, este ctitoria familiei Movileştilor. Este o
construcţie în plan trilobat, de proporţii foarte mari.
Pictura interioară şi exterioară a fost efectuată, potrivit unei însemnări de pe un vechi
manuscris de la Suceviţa, de doi meşteri moldoveni, Ioan Zugravul şi fratele său Sofronie, în anii
1595-1596, în timpul domniel lui Ieremia Movilă 18.
Păstrată în stare foarte bună, în special pe laturile de sud, răsărit şi nord, în veşmântul ei
originar, pictura de la Suceviţa frapează şi încântă ochiul privitorului. În interior şi în exterior, pe
pereţii Suceviţei sunt ilustrate cu mici excepţii aceleaşi teme iconografice ca şi la Mănăstirile:
Humor, Moldoviţa, Arbore şi Voroneţ. Suceviţa este monumentul cu cel mai mare număr de
scene de pictură din întreaga ţară.
Faţada de vest a bisericii nu mai păstrează nici o urmă de pictură, această parte fiind
tencuită şi văruită. Turla bisericii a fost pictată în întregime. Deteriorându-se în unele locuri, ea a
fost văruită în mai multe rânduri. Totuşi, în unele locuri se mai păstreză părţi din această pictură.
Sub streaşina turlei este un registru de serafimi după care urmează două registre de sfinţi în
medalion, reprezentate unul în ocniţe, iar altul în firidele turlei 19.
Pictura de la Suceviţa este una din ultimele şi cele mai de seamă opere de artă din
Moldova. Ea reprezintă testamentul vechii picturi moldoveneşti şi este tot atât de preţuită de
cercetători şi vizitatori, ca şi picturile de la Humor, Moldoviţa, Arbore şi Voroneţ.
Cercetătorii au remarcat că pictura exterioară moldovenească prin culorile, nuanţele şi
armoniile tonale, este o armonie cu natura, căci meşterii zugravi, au filtrat pictura cu mediul
natural înconjurător: din verdele pădurilor de brad şi al colinelor de iarbă ca la Arbore, din
bogăţia de culori a florilor de câmp ce pe absidele Suceviţei, sau din azurul cerului moldovenesc
ca la Voroneţ.

18
V. Brătulescu, Pictura Suceviţei şi datarea ei, în Mitropolia Moldovei ţi Sucevei, nr. 5-6, Iaşi, 1964, p. 206.
19
Ibidem, p. 207.

6
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

Fascinaţia inedită şi totală pe care o exercită toate bisericile moldoveneşti cu pictură

exterioară, vine dintr-o comuniune intimă, dintr-un triplu acord: între monument şi natura din
jur; între formele arhitecturale şi natura care le decorează; între culorile calde şi vibrante a căror
intensitate creşte sau scade sub acţiunea luminii.

III. Bisericile cu pictură exterioară păstrată parţial

1. Turnul clopotniţă de la Mănăstirea Neamţ

Clopotniţa de la Neamţ a fost construită în trei perioade. Partea cea mai veche, adică
porţiunea gangului de intrare cu parter şi etaj, datează din vremea lui Alexandru cel Bun. În
veacul XVI, în faţă, spre exterior, a fost adăugată o construcţie nouă, care prelungeşte astfel
gangul de intrare, iar deasupra pe întreaga clădire astfel mărită, s-a construit un paraclis. Peste
încăperea altarului se ridică încă două etaje, adăugate în veacul XIX.Porţiunea mai veche a bolţii
gangului de intrare, este acoperită cu pictură, aceasta constituind caracteristica principală a
construcţiei din prima jumătate a veacului XV.
Pictura ilustrează în 47 de scene romanul religios Varlaam şi Ioasaf, foarte răspândit în
literatura medievală. Este unicul exemplar de pictură religioasă care ilustrează această temă de
literatură cu conţinut religios şi moral. În afară de această temă, pictura clopotniţei cuprinde şi
câteva scene din Vechiul Testament, istoria bisericească, chipuri de sfinţi (cuvioşi, evanghelişti)
şi alte personaje încă neidentificate 20.
Cu prilejul lucrărilor de restaurare a Mănăstirii Neamţ (1954-1961) a fost descoperită şi
icoana în frescă, Înălţarea Domnului, sărbătoare care este şi hramul mănăstirii, pictată într-o
firidă aflată pe vechea faţadă de la Alexandru cel Bun. Pictura a fost efectuată de zugravi
călugări formaţi în şcoala Mănăstirii Neamţ.
Prin tematica iconografică, unică în pictura bizantină, ca şi prin construcţia ce o
împodobeşte, pictura de la turnul clopotniţă Neamţ este astfel primul monument cunoscut, care a
fost parţial pictat şi în exterior. În afară de aceasta, el constituie o mărturie că, încă din vremea
lui Alexandru cel Bun, pictura bisericească se aplica nu numai la biserici ci şi la alte construcţii:
clopotniţe, case, trapeze 21.

20
Episcop Irineu Crăciunaş Suceveanul, Bisericile cu pictură exterioară din Moldova ...., pp. 439-441.
21
Ibidem, p. 442.

7
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

2. Biserica Mănăstirii Neamţ

Biserica Înălţarea Domnului din Mănăstirea Neamţ, comuna Vânători, judeţul Neamţ,
terminată în anul 1497, este cel mai frumos, mai interesant şi mai reprezentativ monument de
arhitectură dintre bisericile lui Ştefan cel Mare şi în general dintre vechile biserici moldoveneşti,
din veacurile XV şi XVI.
Analiza picturii interioare arată că ea a fost executată în două etape. Pictura din altar,
naos şi gropniţă a fost făcută în primii ani ai veacului XVI, iar cea din pronaos şi pridvor în
vremea lui Petru Rareş. În decursul vremii, pictura a suferit unele refaceri, punându-se culoare
peste culoare. În naos, pronaos şi pridvor se păstrează totuşi câteva fragmente de pictură
apropiate de starea ei originară 22.
Privită în exterior, prin parametrul originar din piatră brută cenuşie, decorat cu şiruri de
cărămidă aparentă şi o bogată ornamentaţie în teracotă smălţuită, monumentala biserică de la
Neamţ, constituie cel mai reprezentativ model de decorare a faţadelor cu material aparent,
procedeu caracteristic epocii lui Ştefan cel Mare. Ulterior însă frumoasa decoraţie arhitectonică a
fost tencuită şi pictată.
Pribegiile vremii, precum şi numeroasele incendii pe care le-a suferit biserica, cum au
fost cele din 1671 şi 1679, au deteriorat în mare măsură pictura exterioară. Dovada în această
privinţă ne-o dă chiar pictura ocniţelor care, deteriorându-se, a fost acoperită cu tencuială, care se
păstreză şi astăzi la majoritatea ocniţelor.
La 1813, în timpul stareţului Silvestru, pe faţada de sud a bisericii au fost zugrăvite
numeroase scene, reprezentând „Istoria cu minunile Acatistului Maicii Domnului şi cu ilustraţii
de imnuri”.
Între 1928-1939, la biserică s-au executat unele lucrări de reparaţie şi restaurare;
tencuielile exterioare au fost înlăturate, scoţându-se astfel la lumină faţadele bisericii cu vechea
decoraţie arhitectonică originară, admirată astăzi de toţi cei ce păţesc pe lângă acest vechi locaş
de evlavie şi cultură.
Pictura clopotniţei şi a bisericii de la Neamţ se înscrie în activitatea artistică-culturală din
această mănăstire. Se ştie că îndată după întemeierea ei chiar, la mănăstirea Neamţ s-a dezvoltat

22
Ştefan Balş, Biserica Înălţarea de la Neamţ, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 5-6, Iaşi, 1962, p. 317.

8
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

o adevărată şcoală în care monahi, clerici şi mireni învăţau nu numai să scrie şi să citească cărţi,
tipicul, muzica bisericească, ci şi diferite meserii ca pictura, sculptura 23.

23
Ibidem, pp. 318-321.

9
 Preot Miroiu Florin-Alin - anul IV, grupa II
-Artă Creştină -

Bibliografie:

1. Balş, Ştefan, “Biserica Înălţarea de la Neamţ”, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 5-

6, Iaşi, 1962, p. 317.
2. Brătulescu, V., “Pictura Suceviţei şi datarea ei”, în Mitropolia Moldovei ţi Sucevei, nr.
5-6, Iaşi, 1964, p. 206.
3. Crăciunaş, Episcop Irineu Suceveanul, „Bisericile cu pictură exterioară din Moldova”, în
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, anul XLV, nr. 7-9, iulie-septembrie, Iaşi, 1969, p. 408.
4. Idem, „Vechea pictură bisericească din Moldova”, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei,
nr. 9-10, anul 1965, p. 468.
5. Gorovei, Ştefan, „Monumente istorice bisericeşti din Moldova”, în Mitropolia Moldovei
şi Sucevei, anul LII, nr. 1-2, ianuarie-februarie, Iaşi, 1976, p. 314.
6. Mucea, Pr. Andrei, „Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore”, în
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 3-4, Iaşi, 1965, p. 201.
7. Voloşciuc, Pr. Daniel, „Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mănăstirea
Humorului”, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 5-6, 1965, p. 311
8. Zugrav, I., „Voroneţ”, în Mitopolia moldovei şi Sucevei, nr. 1-2, Iaşi, 1963, p. 68.

10