I.

VIAȚA PĂRINTELUI DUMITRU FECIORU

Fecioru Dumitru, profesor de teologie, s-a născut la 18 iunie 1905, în Poiana, județul

Bacău, și a decedat la 22 februarie 1988 în București. A studiat la Seminarul Veniamin din
Iasi între anii 1918-1926 și la Facultatea de Teologie din București între anii 1926-1930, cu
studii de specializare la Facultățile de Teologie din Atena (1930-1932), Berlin si Munchen
între anii 1935-1936, luând doctoratul în teologie la București în anul 1935. A fost funcționar
la biblioteca Ateneului Român între anii 1927-1930 și 1938-1940, și profesor la Seminariile
teologice  „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeș în anul 1933 și „Nifon” din București între
anii 1937-1938. A slujit ca preot la biserica „Cuțitul de Argint” din București între anii 1940-
1988. A fost conferențiar de Omiletică patristică la Facultatea de Teologie din București între
anii 1946-1948, lector de limba greacă la Institutul Teologic Universitar între anii 1949-1955,
conferențiar între anii 1955-1956 și profesor în anii1956-1959 la catedra de Noul Testament,
la cursurile de doctorat.
A lucrat ca bibliotecar șef la biblioteca Sfântului Sinod în anii 1959-1961, a fost
consilier patriarhal la sectorul Relații externe bisericești în anii 1961-1971, profesor de
Patrologie la Institutul Teologic din București în 1971-1975.  A desfășurat o bogată activitate
de traducere din literatura patristică, mai ales din opera Sfântului Ioan Gura de Aur. De
asemeni a fost membru  în câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici. În revista
Studii Teologice, nr.3-4,martie-aprilie, anul V,1953, părintele profesor a scris un articol în
care tratează „Probleme dogmatice și sociale în Evanghelia după Ioan”. Despre Sfântul Ioan
spune că se deosebește în istorisirea vieții Mântuitorului de ceilalți evangheliști. Evanghelia
după Ioan are în vedere Dumnezeirea Mântuitorului Hristos, spre deosebire de Matei, Marcu,
Luca și Ioan, care accentuează îndeosebi latura omenească.
Ideile religioase cuprinse în Evanghelia după Ioan au constituit o noutate pentru lumea
veche, pentru concepțiile religioase ale lumii vechi. Curând, chiar de pe timpul Mântuitorului,
aceste idei religioase noi au intrat în luptă cu ideile religioase vechi, cu elementele culturale
ale formelor religioase, orânduirilor religioase, instituțiilor religioase ale lumii greco-romane.
Prin această luptă, toate instituțiile religioase ale lumii vechi au dispărut.
Primele patru rânduri ale Evangheliei lui Ioan vestesc o noutate, și anume: „Taina
Cuvântului1”, apoi acesta scoate în relief de-a lungul paginilor Evangheliei sale atât
Dumnezeirea cât și omenirea lui Hristos.
1
„Probleme dogmatice și sociale în Evanghelia după Ioan”, revista Studii Teologice,Seria a II-a, martie-aprilie,
anul 1953,p. 213

1
 Pe lângă activitatea publicistică, pr. Dumitru Fecioru a fost și îndrumător pentru teze
de doctorat, un exemplu fiind Diaconul Constantin Voicu, care a primit titlul de doctor în
teologie sub conducerea ilustrului profesor.
Lucrări: Epoca Fericitului Augustin, București, 1919, 19 pagini; Viața Sfântului
Ioan Damaschin. Studii de istorie literară creștină,  București, 1935; Ideile pedagogice ale
Sfântului Ioan Gură de Aur, București, 1937, 38 pagini; Bibliografia traducerilor în
românește din literatura patristică, Vol. I, 1691-1833, București, 1937, 82 pagini; Asterie,
episcopul Amasiei. Viața și opera sa, București, 1938,74 pagini; Sfântul Ioan Gură de
Aur, despre dragoste și prietenie, București, 1945, etc.
Traduceri: Sfântul Ioan Damaschinul, Cultul Sfintelor icoane. Traducere cu un studiu
introductiv, București, 1937, 200 pagini; Sfântul Sofronie al Ierusalimului, Viața
Cuvioasei Maria Egipteanca, București, 1938; Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica.
Traducere precedată de un studiu introductiv, București. 1939, 358 pagini; Sfântul Ioan
Hrisostom, Cuvântări la praznice împărătești. București, 1942, 317 pagini; Sfântul Ioan
Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nazianz și Sfântul Efrem Sirul, Despre preoție.
Traducere, introducere, note și un cuvânt înainte, București, 1987, 234 pagini.
În actualele periodice bisericești („Biserica Ortodoxă Română”, „Glasul Bisericii”,
„Mitropolia Moldovei și Sucevei”, „Mitropolia Olteniei”, „Mitropolia Banatului”) a publicat
peste 80 de traduceri din Sfinții Părinți, îndeosebi din Omiliile și Cuvântările Sfântului loan
Gură de Aur (peste 50). A publicat și alte studii, articole și traduceri din scrierile Sfinților
Părinți, recenzii, note etc. Împreună cu preotul Olimp Căciulă a editat, în 1938, colecția
patristică „Izvoarele Ortodoxiei” (8 Volume). În 1941 a inițiat și condus colecția „Pagini alese
din Sfinții Părinți”, în care publicat 20 de broșuri. A redactat revista „Raze de Lumină” a
studenților Facultății de Teologie din București (1929-1930).

II. COLECȚIA P.S.B. ȘI OPERA SFÂNTULUI IOAN GURĂ

DE AUR

2
 De-a lungul vremii, Biserica cea sfântă a Mântuitorului Iisus Hristos a odrăslit, ocrotit
și a crescut sub bolțile sale de har multe personalități alese, mistuite de râvna slujirii lui
Dumnezeu și a oamenilor.
Personalitatea multilaterală a Sfântului Ioan Gură de Aur s-a făcut simțită în toate
laturile vieții creștine din „secolul de aur2” al Bisericii, atât prin munca stăruitoare și plină de
abnegație a acestuia pentru consolidarea și afirmarea dreptei învățături de credință, cât și prin
întreaga sa lucrare pusă în slujba propășirii necontenite a vieții Bisericii, pe plan pastoral,
misionar și social.
Moștenirea lăsată întregii creștinătăți de marele arhiereu depășește ca întindere, și nu
de puține ori ca profunzime și ca realizare literară. Nici un alt părinte bisericesc nu s-a
bucurat, ca el, de o mai mare popularitate și cinstire în rândurile credincioșilor. Cinstirea
deosebită acordată Sfântului Ioan Gură de Aur se vădește și prin faptul că opera sa a fost
copiată și răspândită neîncetat, fiecare generație creștină purtând grija de a o încredința
urmașilor în frumusețea ei autentică.
Colecția „Părinți și scriitori bisericești”, constituie un remarcabil eveniment editorial,
prin faptul că ele cuprind, traduse și tipărite pentru prima dată în limba româna, o parte din
omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur. În valoroasa traducere în dulcele nostru grai românesc, a
eruditului și regretatului profesor de teologie, preotul profesor Dumitru Fecioru, sunt
înmănunchiate în volumul 21 un număr de „33 Omilii la Facere 3” rostite de ilustrul părinte
bisericesc în perioada Postului Mare și în cea imediat următoare Sfintelor Paști.
Legat de aceasta, amintim ca opera scrisă, ca și activitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
au fost cunoscute și prețuite pe tărâmurile noastre românești încă din vremea asprei dar
luminatei sale viețuiri pământești. Istorici bisericești antici, Socrate și Sozomen, au consemnat
între altele, faptul că Sfântul Ioan Gură de Aur a fost bun prieten cu episcopul Teotim al
Tomisului, cu care a colaborat în opera misionară de aducere la sânul Bisericii lui Hristos a
„nomazilor de la Istru4”.
De-a lungul multor secole, în mănăstirile din ținuturile valahe, moldovene și transilvă-
nene, osârdia monahilor cărturari s-a făcut cunoscută și prin copierea și împodobirea cu
miniaturi a manuscriselor cuprinzând opere ale Sfinților Părinți, sau prin traducerea acestora
în grai românesc. În această privință, scrierile hrisostomice s-au bucurat la noi de o atenție
deosebită, așa cum mărturisesc strădaniile caligrafilor anonimi din secolele XIII-XIV, până la
Gavriil Uric de la Neamț care, la 1443, copia cu osârdie „Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură
2
Părinți și scriitori Bisericești, Ed. IBMOR, București 1987, p.I
3
Părinți și scriitori Bisericești, Ed. IBMOR, București 1987, p.III
4
Ibidem

3
de Aur5”, tipărite mai apoi, la 1691, prin purtarea de grijă a fraților Radu și Șerban Greceanu.
Un secol mai târziu, Samuil Micu Clain a zăbovit și el asupra operei marelui dascăl antiohian,
redând în slovă românească o seamă de cuvântări, precum și vestitul tratat „Despre
preoție”.Opera Sfântului Ioan Gură este complexă și urmărește mai multe direcții.
Exegeza Sfintei Scripturi.- Sfântul Ioan Gură de Aur a fost cel mai fidel exponent al
spiritualității biblice și patristice. Exegeza sa acoperă cam întreaga Sfântă Scriptură. S-au
păstrat majoritatea operelor sale. Sfântul Ioan Gură de Aur a tâlcuit cea mai mare parte a
Sfintei Scripturi. Marea majoritate a lucrărilor sale, de obicei omilii, au ajuns până la noi. S-au
păstrat 7 Omilii la Facere (anul 386), 8 Omilii la Cărțile Regilor (anul 387), 58 de Omilii la
Psalmi, altele la Profeții mari (Isaia, Ieremia, Daniil, din anii 386-387), la cărțile Iov, sau
Proverbele lui Solomon. Ne-au rămas de la el 90 de Omilii la Evanghelia după Matei (anul
390), 16 Omilii la Evanghelia după Luca (de la anul 388), 88 de Omilii la Evanghelia după
Ioan (anul 389), 63 de Omilii la Faptele Apostolilor (an II 388-401). Sfântul Ioan Gură de Aur
este şi autorul a 251 de Omilii la Epistolele Sfântului Apostol Pavel6.
Prezentate pe larg, ele descoperă roadele unei munci impresionante şi rodnice.
Omiliile la Facere au fost rostite în parte la Antiohia (primele nouă, rostite în Postul mare al
anului 386) și celelalte 67 la Constantinopol (anii 399-401). Sfântul Părinte tâlcuiește crearea
lumii, a cerului și a pământului, a viețuitoarelor, iar apoi crearea omului. Totul “s-a făcut prin
puterea cuvântului și a voinței lui Dumnezeu7.
Dintre Omiliile la Cărțile I și II Regi s-au păstrat cinci la număr, despre Ana, mama lui
Samuel, la David și Saul și la profetul Ilie. Sfântul Părinte a tâlcuit toți Psalmii, dar s-au
păstrat comentariile la numai 62 de Psalmi, scrise la Antiohia, înainte de plecarea sa de acolo.
Tâlcuind Psalmii, Sfântul Ioan Gură de Aur arăta purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de toți
oamenii, mai ales pentru cei aflați în nevoi. Suntem îndemnați să-L preamărim pe Dumnezeu,
să-L lăudăm în cântări, să punem în viață învățăturile Psalmilor 8. Comentariul la Isaia
tâlcuiește mai mult primele 6 capitole ale cărții profetului. S-au pierdut acele tâlcuiri, dar s-au
păstrat fragmente din cele la Ieremia și Daniil.
Importanță deosebită au cele 90 de Omilii la Evanghelia după Matei, lucrare ce
datează de la anul 390 din Antiohia și unde se insistă mult asupra Predicii de pe Munte,
predica Mântuitorului. Dacă Sfintele Evanghelii după Marcu şi Luca au fost tâlcuite decât în
parte, în schimb la Evanghelia după Ioan s-au scris 88 de Omilii. Tâlcuirea Faptelor
5
Ibidem
6
Pr. Teodor Baba, Opera exegetică a Sfântului Ioan Gură de Aur, în Rev. „Mitropolia Banatului”, an XXXVIII,
iulie-august, nr. 4/1988, p. 27.
7
Ibidem, p. 28
8
Ibidem, p. 29.

4
Apostolilor a fost preocuparea Sfântului Ioan Gură de Aur atât în Antiohia, cât şi la
Constantinopol. Sunt 55 de Omilii, consemnate în scris chiar în timp ce ele erau rostite de
Sfântul Părinte 9.
Sfântul Ioan Gură de Aur a tâlcuit toate Epistolele Sfântului Apostol Pavel. La
Epistola către Romani are 32 de Omilii, rostite la Antiohia. Despre acestea, Isidor Pelusiotul,
un scriitor creștin contemporan lui, scria: „În interpretarea Epistolei către Romani, în mod
deosebit este strânsă comoara de înțelepciune a preaînțeleptului Ioan. Dacă Sfântul Pavel s-ar
fi folosit de limba greacă, adică pentru a se interpreta pe sine însuși, nu ar fi comentat altfel
decât fericitul bărbat amintit. Așa de mult este împodobită această interpretare cu cugetări,
frumusețe şi precizie” 10.
Sfântul Părinte a tâlcuit Epistola I către Corinteni în 44 de Omilii, iar pe cea de a doua
în 30 de Omilii. La Epistola către Galateni s-a păstrat un singur comentariu, iar la Epistola
către Efeseni sunt 24 de Omilii. La cea către Filipeni s-au scris 15 Omilii, iar la cea către
Coloseni 12 Omilii. Altele sunt la Epistolele I și II Tesaloniceni (16 Omilii), la I și II Timotei
(18, respectiv 10 Omilii). La Epistola către Tit sunt 6 Omilii, la cea către Filimon sunt 3
Omilii, iar la Epistola către Evrei sunt 34 de Omilii 11.
Iată aici tabloul activității de tâlcuire a Sfintei Scripturi a celui mai „autorizat”
interpret al Sfântului Apostol Pavel. Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfânta Scriptură este
cuvântul lui Dumnezeu și reprezintă primul izvor al revelației supranaturale. Este destinată
tuturor oamenilor. Citind Sfânta Scriptură, oamenii își vindecă rănile sufletești. Sfântul
Părinte a realizat că, fără cunoașterea noțiunilor introductive, tâlcuitorul Sfintei Scripturi nu
poate să îi înțeleagă cuprinsul. Mai mult, trebuie să caute să înțeleagă gândurile pe care
Dumnezeu a vrut să le transmită. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur a căutat mai mult sensul
literal, istoric, sau gramatical al fiecărui text în parte. Nu a fost neglijată nici regula
contextului 12.
Dintre operele dogmatico – polemice ale Sfântului Ioan Gură de Aur amintim: Contra
anomeilor (12 cărți), Contra iudeilor, Despre Înviere, Despre milostenie, sau 21 de Cuvântări
(Omilii) la statui. Dintre panegirice amintim: Cuvinte spre lauda Sfântului Apostol Pavel (în
număr de 9 acte, în care Sfântul Apostol Pavel este văzut că un model), Despre Sfântul Vavila
și împotriva păgânilor (sau „Împotriva lui Iulian (Apostatul) și Împotriva păgânilor”),

9
Pr. Teodor Baba, Opera exegetică a Sfântului Ioan Gură de Aur, în Rev. „Mitropolia Banatului”, an XXXVIII,
iulie-august, nr. 4/1988, p. 30
10
Ibidem, p. 30
11
Ibidem, p. 31
12
Ibidem

5
Cuvântul II la sărbătoarea Sfintei Ana, sau Lauda lui Maxim. Sfântul Ioan Gură de Aur a
scris și Omilii la sfinții martiri (mai cunoscute sunt două).
Sfântul Ioan Gură de Aur a scris cuvântări şi la alte praznice împărătești, în afară de
cele care constituie subiectul prezentei lucrări: Cuvânt la Înălțarea Domnului 13, Cuvânt la
Nașterea Domnului 14, Cuvânt la Sfânta și Marea Joi 15, Omilia a LVI-a la Matei (16, 28 – 17,
9), Schimbarea la Față a Mântuitorului Hristos16, Omilia I despre trădarea lui Iuda și despre
Paști, despre administrarea Sfintelor Taine și despre a nu tine minte răul , Omilie la
Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos , sau Omilie la strălucitul praznic al Schimbării la
față.
Catehezele baptismale, în număr de 8, au următorul cuprins: „Celor ce urmează să fie
luminați, ca inițiere”; „Urmare a instrucției date celor ce urmează să fie iluminați”; „Omilia
neofiților”; „Către neofiți și despre Cuvântul Apostolului”; „Pareneza. Despre cumpătare”;
„Blam celor ce au părăsit Biserica (adunarea), pentru a merge la curse (hipodrom)”;
„Moaștele sfinților martiri ne sunt de mare folos. Despre disprețuirea bunurilor acestei lumi.
Despre rugăciune și milostenie. Către neofiți”; „Despre Avraam. Program de viață creștină.
Către neofiți”.
În lucrarea Despre slava deșartă și despre educația copiilor, Sfântul Ioan Gură de Aur
schițează treptele formale în educația religioasă. Alte omilii: Omilie la Duminica a IV-a după
Rusalii; Cuvânt la Duminica a XXII-a după Rusalii; Omilia despre cei ce s-au dus la
hipodrom. Alte opere educativ-morale: Către o tânără văduvă; Despre nerepetarea căsătoriei;
Către cei ce sunt scandalizați din pricina nenorocirilor; Contra celor ce au fecioare
subintroduse. Dintre operele educativ-morale, cea mai cunoscută este Despre preoție (381 –
386, în 6 cărți). Corespondența numără 236 de Epistole. Nu trebuie uitată nicidecum Sfânta
Liturghie ce poartă numele Sfântului Ioan Gură de Aur.
Viața lui trăită plenar în Hristos pentru edificarea credincioșilor lui, precum și opera
literară au fost și sunt modele pentru cei ce vor să se desăvârșească. Pentru cel ce vrea să
cunoască şi să cerceteze opera autentică a Sfântului Ioan Hrisostom va trebui să apeleze la
patrologia greacă a abatelui J.P. Migne vol. 47-64 17.În cadrul acestei opere vaste „Omiliile la
13
Cuvânt la Înălţarea Domnului, traducere din PG 31, 164-184, de Pr. Dumitru Fecioru, în rev. „Mitropolia
Olteniei”, an XX, nr. 5-6/1968, mai-iunie, p. 432-439.
14
Cuvânt la Naşterea Domnului, traducere din PG 49,351-362, de Pr. Dumitru Fecioru, în rev. „Mitropolia
Olteniei”, an XVII, nr. 11-12/1966, noiembrie-decembrie, p. 1017-1024.
15
Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, în rev. „Mitropolia Olteniei”, an XX, nr. 3-
4/1968, martie-aprilie, p. 303-312.
16
Omilia a LVI-a la Matei (16, 28-17,9), Schimbarea la faţă a Mântuitorului Hristos, traducere din PG 58, 549-
558, de Gh. Badea, în rev. „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, an LIX, nr. 7-9/1983, iulie-septembrie, p. 452-459.
17
Omilie la strălucitul praznic al Schimbării la Faţă, traducere din PG 58, 549-558, de Pr. Dumitru Fecioru, în
rev. “Mitropolia Olteniei”, an XIX, nr. 7-8/1967, iulie-august, p. 643-652.

6
Matei” constituie cel mai vechi comentariu complet la Evanghelia Sfântului Matei. Ele s-au
bucurat de un deosebit interes atât în răsărit cât şi în apus. Toma d’Aquino fiind împreună cu
studenții săi în Paris și admirând frumusețile arhitecturii capitalei, a fost întrebat de aceștia
dacă nu ar dori să aibă frumuseți ca acelea, la care magistrul a răspuns că ar dori să aibă în
locul acelor frumuseți „Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei” (15).
Prima traducere în limba română a Omiliilor la Matei este cea a lui Isaac Dascălu, în
anul 1795, după cum reiese din manuscrisul 110 al bibliotecii mânăstirii Neamț, recopiată
între anii 1800-182518. Actuala traducere utilizată în lucrare aparține vrednicului părinte
Dumitru Fecioru, trecut la Domnul pe 22 februarie 1988, cartea apărând în anul 1994, în
colecția P.S.B., vol. 23, în cadrul Editurii Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române.
La drept vorbind, viața și opera Sfântului Părinte nu face altceva decât să ne ofere
imbolduri și sugestii pentru lucrarea noastră creștină actuală. El a reușit să găsească în
doctrina creștină răspunsul cel mai sigur pentru lămurirea și orientarea contemporanilor lui,
răspunzând în duh ortodox la întrebările dominante ale vremii lui. Tocmai însă pentru că a
fost atât de ancorat în veac, exercită și azi o profundă și durabilă influență. Acest strălucitor
luceafăr al științei și învățăturii, vrednic de o neștearsă amintire, deși s-a săvârșit din viață,
trăiește și acum prin autoritatea și credința lui, și chiar dacă nu mai este trupește în biserică
glasul și învățătura lui sunt la fel de puternice ca înainte. Adevărurile propovăduite de el şi
cuvintele lui inspirate nu au fost îngropate de uitare și nu s-au diminuat în secolele de când au
fost rostite.

BIBLIOGRAFIE

1. Părinți și scriitori Bisericești, Ed. IBMOR, București 1987

18
Pr. D. Fecioru, Introducere la „Omilii la Matei” ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în colecţia „Părinţi şi scriitori
bisericeşti”, vol. 23, Bucureşti, 1994, p. 9.

7
2. Pr. Teodor Baba, Opera exegetică a Sfântului Ioan Gură de Aur; Revista „Mitropolia
Banatului”, an XXXVIII, iulie-august, nr. 4/1988
3. Pr. Dumitru Fecioru, Cuvânt la Înălțarea Domnului, traducere din PG 31, 164-184,
Revista „Mitropolia Olteniei”, an XX, nr. 5-6/1968, mai-iunie
4. Pr. Dumitru Fecioru, Cuvânt la Înălțarea Domnului, traducere din PG 31, 164-184,
Revista „Mitropolia Olteniei”, an XX, nr. 5-6/1968, mai-iunie.
5. Pr. Dumitru Fecioru, Cuvânt la Nașterea Domnului, traducere din PG 49,351-362,
Revista „Mitropolia Olteniei”, an XVII, nr. 11-12/1966, noiembrie-decembrie.
6. Pr. Dumitru Fecioru, Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, Revista „Mitropolia Olteniei”, an
XX, nr. 3-4/1968, martie-aprilie.
7. Gheorghe Badea, Omilia a LVI-a la Matei (16, 28-17,9), Schimbarea la faţă a
Mântuitorului Hristos, traducere din PG 58, 549-558, Revista „Mitropolia Moldovei şi
Sucevei”, an LIX, nr. 7-9/1983, iulie-septembrie.
8. Pr. Dumitru Fecioru Omilie la strălucitul praznic al Schimbării la Față, traducere din
PG 58, 549-558, Revista „Mitropolia Olteniei”, an XIX, nr. 7-8/1967, iulie-august.
9. Pr. D. Fecioru, Introducere la „Omilii la Matei” ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în
colecția „Părinți și scriitori bisericești”, vol. 23, București, 1994.
10. „Probleme dogmatice și sociale în Evanghelia după Ioan”, Revista Studii Teologice,
Seria a II-a, martie-aprilie, anul 1953.

SURSE DE INTERNET:

1. www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/dumitru-fecioru-87452.html
2. http://www.revistaortodoxa.ro/?p=1586

CUPRINS

1. Viața părintelui Dumitru Fecioru ...................................................................... 1

8
2. Colecția P.S.B. și opera Sfântului Ioan Gură de Aur ........................................ 3

3. Bibliografie ....................................................................................................... 8

4. Cuprins .............................................................................................................. 9