Gheorghe Lițiu

COORDONATOR: STUDENT:

Protos. Lect. univ. dr. Marcel Tang Miclea Ciprian

ARAD

2020

1
 Învățământul teologic ortodox din Arad – scurt istoric1

Prin rezoluția imperială de la începutul anului 1821 se obținea deschiderea, începând

cu data de 1 noiembrie 1822, a trei școli clericale în eparhiile Arad, Timișoara și Vârșeț,
organizate după modelul celei de la Carloviț, conduse de ierarhi sârbi. Cea de la Vârșeț va
avea două secții: sârbă și română, cea de la Arad va fi cu predare numai în limba română, iar
cea de la Timișoara nu se mai deschide. Cursurile încep în luna februarie a anului 1823, cu un
efectiv de 68 de elevi. În perioada decembrie 1822-februarie 1823, elevii vor fi încredințați, la
sugestia episcopului Iosif Putnic, învățătorului și diaconului Simeon Sofroniu, profesor de
Cântare și Tipic bisericesc, care avea misiunea ca până la sosirea celor doi profesori, să țină
ore de „cântare și exerciții în cele rituale”. Primii profesori ai Institutului sunt aleși din rândul
celor mai distinși și învățați clerici ai vremii. Este vorba de protopopul Gavril Raț (1822-
1835), viitorul episcop al Aradului, Gherasim Raț (1835-1850), cu studii de teologie la Viena
și de preotul Gavril Giulani (1822-1835), cu studii universitare la Pesta, viitor protopop de
Buteni. Gavril Raț va deține și funcția administrativă de director al Institutului pe toată
perioada activității sale la catedra școlii de teologie. În anul 1825 se obține ridicarea studiilor
teologice la trei ani, aceasta, la doar trei ani de la deschiderea școlii. Astfel că, Școala
clericală din Arad devine primul institut teologic românesc, cu trei ani de studiu, din spațiul
Transilvaniei. La data de 26 februarie 1840 se întemeiază Biblioteca Institutului, iar în 1844
prima fundație din istoria Institutului, Fundația Patrichie Popescu, în scopul administrării
bibliotecii. În anul școlar 1867-1868 apare în orizontul cultural arădean Societatea de lectură a
teologilor români, condusă de tânărul ieromonah și profesor Miron Romanul, ca în 1869
această societate să inițieze editarea revistei Speranța, care apare la data 1/13 februarie, cu o
activitate de aproape trei ani, fiind prima publicaţie periodică românească din Arad. Anul
1876 marchează începutul unei perioade deosebite din istoria și devenirea Institutului
Teologic din Arad, cu multiple realizări și afirmări. Sinodul eparhial, dând curs unor
propuneri mai vechi și luând în considerare noul context generat prin urcarea pe tronul
episcopal al Aradului, a ierarhului Ioan Mețianu (1875-1898), hotărăște unificarea celor două
școli centrale ale eparhiei. Astfel că, la începutul anului școlar 1876-1877 își deschide porțile
noul Institut Teologic-Pedagogic, cu două secții: pedagogică și teologică, sub o singură
direcțiune, cu un corp didactic comun. În urma unei mobilizări generale, coordonate de către
noul episcop, în toamna anului 1876 se reușește deschiderea clădirii din dreapta Catedralei
Vechi, ca spațiu pentru cele două școli. În ziua de 8 septembrie 1885 se inaugurează o nouă

1
Lect. Univ. Dr. Marcel Tang, Istoria învățământului teologic ortodox din Arad. Note de curs. p. 3

2
clădire care va fi pusă la dispoziția Institutului Teologic-Pedagogic, clădire cunoscută în
epocă sub numele de Palatul Seminarial sau Institutul Diecezan. Anul 1912 este unul cu totul
de excepție: centenarul Preparandiei. Cu ascet prilej se organizează grandioase serbări în
deschiderea cărora, Roman Ciorogariu, directorul Institutului, va rosti un impresionat și
vibrant discurs. Aceiași profesori, împreună cu elevii lor, trăiesc marele eveniment al Unirii
de la Alba Iulia, moment pentru care Institutul Teologic a luptat decenii de-a rândul, printr-un
susținut activism cultural, politic și publicistic. La 100 de ani de la înființarea Institutului
Teologic, în anul 1922, rectorul și profesorul Teodor Botiș tipărește monumentala monografie
a Institutului și Preparandiei, neegalată până astăzi – Istoria Școalei Normale (Preparandiei) și
a Institutului teologic ortodox-român din Arad, (Arad, 1922, 744 p.). În anul 1927 Institutul
Teologic arădean este ridicat la rangul de academie, cu patru ani de studiu. Începe astfel o
perioadă glorioasă din istoria învățământului teologic arădean și care va ține, în timp, până în
anul 1948. În acest răstimp, la Academia Teologică arădeană s-a format un corp profesoral
solid, bine pregătit și implicat în dezvoltarea teologiei ortodox române.

Anul 1948 marchează sfârșitul învățământului teologic din Arad. După 126 de ani de
existență, tradiția teologică arădeană este estompată de noul regim totalitar. În luna decembrie
a acestui an Academia Teologică din Arad, ca de altfel majoritatea academiilor teologice din
țară, este desființată. Și totuși, tradiția teologică arădeană continuă prin Centrul de îndrumare
a clerului aflat sub tutela Institutului Teologic de grad universitar din Cluj, până în anul 1952,
cursurile desfășurându-se chiar în clădirea Academiei. După căderea comunismului, în anul
1991, prin grija Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Dr. Timotei Seviciu, se reînființează la Arad,
Facultatea de Teologie, reînnodându-se astfel seculara tradiție a învățământului teologic
arădean. Astfel Teologia intră în Universitate deschizându-se noilor cerințe ale lumii
moderne, fidelă însă tradiției2.

1. Lițiu Gheorghe (n.1919 - d.2005; profesor: 1947-1948.

Născut la data de 16 februarie 1919 în Roit, județul Bihor. După școala elementară din
satul natal, Lițiu a urmat liceul ”Emanuil Gojdu” din Oradea, apoi Academia teologică din
Oradea (1937-1940), pe care o va finaliza un an mai târziu în refugiul de la Arad. După
obținerea licenței în Teologie la București, urmează doctoratul în cadrul aceleiași facultăți, la
Catedra de Istorie Bisericii Române (1948). În 1941 este hirotonit preot pe seama parohiei

2
https://preotulmartirilarionfelea.wordpress.com/facultatea-de-teologie-ortodoxa-ilarion-v-felea-din-arad/ la
18.06.2020

3
Arad - Șega, unde va sluji până în 1949. Între 1949 – decembrie 1958 ocupă postul de vicar al
Episcopiei Aradului, iar între 1959 – 1960 este slujitor la parohia Aradul Nou. La sfârșitul
anilor 50, Episcopia Araduluia fost marcată de evenimente dramatice. A fost epilogul
confruntării dintre episcopul Andrei Magieru, care nu accepta să cedeze ingerințelor
factorului politic în treburile Bisericii, și cele două instituții împuternicite de partidul
comunist să aplice politica de culte, adică Departamentul Cultelor și Securitatea. Încă de la
instalarea regimului comunist, organele de represiune au urmărit îndeaproape crearea unui
mediu ostil episcopului, mai ales la Centrul eparhial din Arad, în încercarea de a-l obliga să
colaboreze necondiţionat cu autorităţile statului. La sfârşitul anilor ‘50, autorităţile comuniste
erau decise să rezolve această problemă. După condamnarea preoţilor arădeni în frunte cu
Ilarion V. Felea (martie 1959) şi a monahilor Patricia Codău de la Gai şi Iov Volănescu de la
Hodoş-Bodrog (octombrie 1959), perioadă în care inclusiv ieromonahul Arsenie Boca a fost
exclus din Mănăstirea Prislop (mai 1959), organele de represiune au trecut la anihilarea
ultimilor colaboratori ai Episcopului Andrei. Este vorba de preotul Gheorghe Liţiu, vicar
administrativ din 1949 şi până în decembrie 1958.
Destituirea lui din funcţia de vicar s-a consumat în timpul anchetelor pe care Securitatea le
orchestra împotriva preoţilor arădeni. Cu un an în urmă, Departamentul Cultelor începuse o
anchetă la Centrul eparhial din Arad cu privire la „delapidarea unor sume şi neînregistrarea
lor în registrele contabile”. În fond, autorităţile comuniste treceau la o nouă metodă de
intimidare şi represiune la adresa unor slujitori ai Altarului, care nu părea politică, dar
eficientă în raport cu decidenţii din Biserică. Aşa se face că, timorat de ancheta la care era
supus, preotul Liţiu a fost nevoit să facă o serie de declaraţii la procesul intentat preoţilor
arădeni, care nu păreau totuşi acuzatoare, însă numai şi prezenţa lui în rândul martorilor
acuzării venea să confirme culpele formulate de procuror. Un alt aspect, care confirmă
caracterul politic al procesului intentat preotului Liţiu, este legat de perioada în care s-a
desfăşurat cercetarea penală deschisă împotriva lui. El a fost condamnat abia în 1961, după ce
se consumaseră marile procese intentate preoţilor şi monahilor arădeni suspectaţi de
„conspiraţie legionară”. A fost arestat la 3 mai 1960, împreună cu preotul Petre Vancu,
consilier economic şi delegat de vicar administrativ. La puţin timp, li se vor alătura alţi doi
inculpaţi. În realitate era vorba de obţinerea şi utilizarea unor sume de bani provenite din
producerea şi comercializarea unor bunuri cu caracter bisericesc nedeclarate la Departamentul
Cultelor. Altfel spus, departamentul impunea praguri mici, sub necesităţile pastoral-misionare,
pentru alocarea de hârtie necesară tipăririi calendarului şi catehismului. Din aceste motive, cei
doi preoţi au mituit mai multe persoane, adică pe împuternicitul de culte al raionului Arad,

4
Teodor Câmpeanu, şi alţi responsabili din instituţii de stat, în vederea obţinerii unor cantităţi
mai mari de hârtie şi tipărirea mai multor exemplare ale catehismului şi ale calendarului, pe
mai mulţi ani (1949-1956)3.

În mediul bisericesc arădean se spunea că ar fi fost vorba de o delapidare de fonduri

provenite din comercializarea de lumânări, ori în sentinţa penală nu se vorbeşte despre aşa
ceva. Prin Sentinţa nr. 562 din 19 iunie 1961 a Tribunalului Popular al Raionului Gheorghe
Gheorghiu-Dej-Bucureşti, preotul Liţiu a primit o condamnare de 10 ani muncă silnică, pentru
infracţiunea de „mânuire incorectă şi sustragere de bani publici”. A trecut prin penitenciarul
de la Văcăreşti şi lagărul de muncă de la Ostrov-Grădina. În septembrie 1964, la Ostrov,
conform unui informator, preotul Liţiu spunea că „deşi nu are voie să vorbească, el este unul
care niciodată nu-şi va pierde credinţa în Dumnezeu şi această credinţă l-a făcut să reziste atât
timp”. Apoi, „a trecut la o explicare amplă a Bibliei”4.

La 8 octombrie 1966 a fost eliberat. Mai întâi a lucrat la Arhiva şi Registratura

Centrului eparhial. Pentru că fusese judecat în lipsă, preotul Liţiu a cerut rejudecarea Sentinţei
nr. 4 din 19 aprilie 1962 a Consistoriului eparhial, prin care primise pedeapsa „oprirea de la
săvârşirea lucrărilor sfinte pe perioada echivalentă executării sancţiunii penale”. I s-a respins
solicitarea, în schimb, a primit în slujire Parohia Semlac, de unde în 1973 a fost transferat la
Aradul Nou. Din 1979 s-a mutat în Eparhia Oradiei.

Activitatea la catedră: între anii 1947-1948 este numit profesor suplinitor la catedra de
Istorie Bisericească a Academiei Teologice din Arad. Revine în învățământul teologic după
anul 1990, odată cu reînființarea Facultății de Teologie din Oradea. Aici va funcționa ca
profesor consultat la catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, iar mai apoi, ca profesor
titular la catedra de Teologie pastorală, predând și Formare duhovnicească.

Activitatea științifică și publicistică: se dovedește a fi un intelectual de marcă, un

pasionat al istoriei Bisericii Ortodoxe Române, în special cea din vestul țării și un mare orator.
Publică opt cărții, dintre care trei de predici și cuvântări și un curs de Teologie pastorală. La
acestea se adaugă peste 30 de studii, articole și recenzii, valoroase, consistente și științific
alcătuite, publicate după anul 1950, în revistele de teologie centrale: Mitropolia Banatului,
Biserica Ortodoxă Română, Mitropolia Ardealului.
3
https://ziarullumina.ro/societate/historica/preotul-gheorghe-litiu-din-arad-sub-persecutia-comunista-
126554.html la 18.06.2020.
4
Petcu Adrian Nicolae, Clerici și teologi din Eparhia Aradului în inchisorile comuniste (1945-1989) Ed.
Arhiepiscopiei Aradului, Arad, 2017, p. 113.

5
 Cărți publicate: Românii arădani în frământările anilor 1849-1850, Arad, 1947;
Episcopii Eparhiei Aradului (1878-1948), Arad, 1947. Episcopia Aradului. Schiță istorică,
Arad, 1950; Meditații la Psalmul cincizeci, Arad, 1954; Cartea vieții. Predici la duminicile și
sărbătorile de peste an, Timișoara, 1991; Izvoarele harului, Cluj-Napoca, 1992; Curs de
Teologie pastorală, Oradea, 2002; Eparhia Aradului și a Bihorului. 1848-1860, Oradea, 2003.

Trece la cele veșnice, la vârsta de 86 de ani, în anul 2005, fiind înmormântat în

Oradea.

Cu o bogată activitatea clericală, didactică și de cercetător istoric, preotul dr. Gheorghe

Lițiu rămâne un reper în istoria eparhiei Aradului și deopotrivă în istoriografia ecleziastică,
fiind ultimul profesor al Academiei Teologie din Arad, cel care încheie cei 126 de ani de
învățământ teologic în urbea arădeană5.

Bibliografie:

1. Lect. Univ. Dr. Marcel Tang, Istoria învățământului teologic ortodox din Arad. Note de
curs
2. Petcu Adrian Nicolae, Clerici și teologi din Eparhia Aradului în inchisorile comuniste
(1945-1989) Ed. Arhiepiscopiei Aradului, Arad, 2017
3. https://ziarullumina.ro/societate/historica/preotul-gheorghe-litiu-din-arad-sub-
persecutia-comunista-126554.html
4. https://preotulmartirilarionfelea.wordpress.com/facultatea-de-teologie-ortodoxa-ilarion-
v-felea-din-arad/

5
Lect. Univ. Dr. Marcel Tang, Istoria... p. 118.