Universitatea „Babeş-Bolyai”

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Secţia -Teologie Pastorala anul II, Sem.I

Mitropolitul Andrei Şaguna

Viata si activitatea

Lucrare de seminar la
„Istoria Bisericii Ortodoxe Române”

Coordonator: Student:
Pr. Conf. Univ. Circa Alexandru-Ioan
Dr. Cosmin-Cosmuța

Cluj-Napoca
2018

1
 ANDREI ŞAGUNA

Introducere.

Andrei Saguna a fost unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane din
Transilvania, in decursul secolului al XIX-lea. In ziua de 21 iulie 2011, Sfantul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane a aprobat canonizarea mitropolitilor Transilvaniei Andrei Saguna (30
noiembrie) si Simion Stefan (24 aprilie).

I.Biografie
1
Andrei Şaguna s-a nascut in 20 decembrie 1808, in localitatea Mişkolţ, Ungaria.
Studiile gimnaziale la Mişcolţ si Pesta ,pe care le absolvă in 1826, urmeaza studii superioare de
Filosofie si drept la Universitatea din Pesta (1826-1829) si studii teologice la Seminarul ortodox
din Vârseţ. Dupa terminarea studiilor teologice a intrat in mănăstirea sârbeasca Hopovo, unde a
fost tuns in monahism, sub numele Andrei (24 oct. 1839)si hirotonit ierodiacon (feb 1834).

Activează din 1834, ca profesor la Seminarul teologic din Carloviţ si ca secretar al

Consistoriului arhidecezan, din 1842 este arhimadrid si egumen la manastirile Hopovo (1842) si
apoi la Covil (1845), iar dupa 1842 a funcţionat ca profesor la sectia română a Seminarului
teologic din Vârşeţ si consilier al Consistoriului.

Ca urmare a faptului că in toamna anului 1845, episcopul Vasile Moga a decedat in 15-27
iunie 1846, A. Şaguna este numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu. Pe
parcursul anului 1846 emite mai multe circulare vizând imbunătăţirea moralităţii preoţimii,
datoria acesteia de “a indruma poporul si de a-l lumina’’. La 2 decembrie 1847 este ales episcop,
hirotonit la 18-30 aprilie 1848 la , de către Patriarhul Iosif Rajacici cu asistenţa episcopilor
Eugen Ianovici si Ştefan Popovici.

Ca episcop a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei prin numeroase

memorii inaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb din Carloviţ, prin sinoadele
1
Bogdan Andreiescu si Voichiţa Biţu : Mitropoliti ai Ardealului, Andrei Saguna (1808-1873), Biblioteca judeteana
Astra Sibiu 2008, p.9-10

2
eparhiale convocate la Sibiu in 1850, 1860 si 1864. Inceputul luptelor pentru emanciparea
bisericească si infiinţarea mitropoliei române a debutat cu alcătuirea a două promemorii de către
A. Şaguna, in anii 1849 si 1850 prin care se demonstra dreptul istoric al românilor la aceasta
mitropolie, in 1851 un al treilea memoriu este inaintat de Şaguna ministrului de culte din Viena.

In sinodul din 1850, principalele probleme aflate in dezbatere au vizat mărturisirea

credinţei ortodoxe starea materială si morală a bisericii din Ardeal, starea preotimii, a dascălilor
si a celorlalte feţe bisericesti, ridicarea nivelului cultural al populaţiei române. La 12-24
decembrie 1864, este numit arhiepiscop si mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Transilvaniei
având resedinţa la Sibiu, dupa reînfiintare (1864) a convocat un congres national-bisericesc al
românilor ortodocsi din intreaga Mitropolie la Sibiu (sept-oct 1868), care a aprobat Statutul
organic al Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, după care s-a condus Biserica
Transilvăneană, punându-l sub indrumarea Bisericii.

In luna august a anului 1850 guvernul aproba iniţiativa acestuia de a infiinţa o tipografie
la Sibiu. Sub ingrijirea si supravegherea sa au fost retipărite in cursul a 11 ani, 35 de carţi
bisericesti, printre care cele 12 Mineie (1853-1856) si biblia ilustrată (1856-1858). Tot sub
teascurile tipografiei au mai iesit 25 de lucrarii scrise de A. Şaguna la acestea adăugandu-se alte
26 scrise de altii dar la indemnul inaltului prelat, tot la indemnul său, s-au scris peste 25 de
manulale scolare iar pentru studenţii teologi si preoţi a tipărit o serie de manuale didactice lucrate
de el insuşi sau de profesori ai Institutului, cursurile invăţământului teologic de la Sibiu, au fost
ridicate de la şase luni la un an (1846). In 1853 a infiinţat in Institutul teologic pedagogic la Sibiu
doua secţii; teologica si pedagogica, a trimis numeroşi tineri la studii de specializare la
Universităţile din Austria si Germania, cu burse din fondurile create de el.

Ca om politic a indeplinit un rol de seamă in anii 1848-1849 fiind preşedinte al Adunarii

Nationale Romaneşti de pe Campia Libertaţii de la Blaj din 3-5 mai 1848, in 1871 a fost ales
membru de onoare al Societăţii Academice Romane.2

II. Andreiu, Baron de Şaguna, Mitropolitul Românilor din Ungaria si

Transilvania.

2
Ibidem,p.10-11

3
 Născut in anul 1808 la Mişcolţ, cu cinci zile inaintea Marii Sărbători a Naşterii
Domnului, Anastasiu Şaguna îşi va petrece copilăria in sânul comunităţii macedo-române
prospere in Imperiul Habsburgic. Aşa cum in cazul marilor ierarhi care şi-au închinat viaţa
Bisericii lui Hristos, amintim influenţa sfânta a mamei sau a bunicii sale şi e deajuns aici sa
menţionam mama Sf. Ioan Gură de Aur, bunica Sf. Vasile Cel Mare si a Sf Grigore de Nissa,
pentru a inţelege rolul discret dar esential al femeii din Biserica si in viaţa lui Şaguna.

Tânărul Anastasiu Şaguna va invaţa carte cu multă ravna si dragoste, fiind si extrem de
dotat din punct de vedere intelectual, mai intai in şcoala greco-valahă şi in gimnaziul catolic din
Mişcolţ. Cu sprijinul unchiului său Anastasie urmează colegiul superior şi cursurile de filosofie
si drept al Universitaţii imperiale din Pesta, unde dând dovadă de mare seriozitate acumulează o
cultură riguroasă şi cunostinţe temeinice cei vor fi folosi cu prisosinţă şi vor fi resimţite în
scrierile şi in discursurile oficiale de mai târziu.

La aniversarea vârstei de 18 ani, după modelul fratelui său mai vârstnic, Avreta, tânărul
Anastasiu Şaguna, părăseste religia romano-catfolică ”ce o studiase cu sarguinta dar neavand nici
o inclinatie interioara catre dansa” , la care fusese forţati sa adere pentru a iesi dintr-o criză
financiară şi se intoarce in sânul Bisericii Ortodoxe. Revenirea din punct de vedere juridic a lui
Şaguna in comuniune cu întreaga ortodoxie nu face decât să consfinţească adevărul că in inima
lui nicicând nu a părăsit aceasta comuniune, a păstrat-o tainic cu mare dor.

La anul 1829, Şaguna părăseşte Budapesta şi se stabileste la Vârşet pentru a urma

cursurile seminarului teologic ortodox, fiind sub purtarea de grijă a episcopului locului. După
absolvire este chemat de mitropolitul sârb de Carloviţ ca profesor de teologie şi ca secretar
episcopal, fiind mai apoi avansat şi in alte funcţii administrative importante în sânul Bisericii.

La 1 noiembrie 1833, Anastasiu Şaguna işi incredinţează întreaga sa viaţă in mâinile lui
Dumnezeu şi se dedică total Bisericii Ortodoxe fiind tuns in monahism sub numele de Andreiu.

După 12 ani petrecuţi in funcţii administrative de răspundere in Mitropolia de Carloviţ

arhimadridul Andreiu Şaguna la 27 iunie 1846, soseşte la Sibiu pentru a indeplini funcţia de
vicar general al Bisericii Ardelene. În aceasta funcţie dovedeste indată multă ravna şi energică
purtare de grijă, pentru luminarea clerului şi intărirea credincioşilor.3

3
Ibidem. pp.11-12

4
 La Turda, in zilele de 1-2 decembrie 1847, protopopii ortodocşi români desemnează cele
trei propuneri pentru postul vacant de Episcop al Ardealului intre acestea fiind si Andreiu
Şaguna, aducandu-i-se la cunoştinţa această hotărâre la 24 ianuarie 1848, imparatul numeşte in
funcţie pe Şaguna, numire consfinţită prin hirotonirea lui Andreiu Şaguna la Carloviţ in aprilie
1848 de catre Patriarhul Iosif Rajacici şi de episcopii Eugen Ioanovici si Ştefan Popovici.4

Zbuciumul anilor 1848-1849, îl gaseşte pe Andreiu Şaguna în fruntea luptei româneşti

pentru câştigarea drepturilor naţionale si bisericeşti, lui îi revine marele merit de a fi reuşit să
unească pe toţi românii, fie ei ortodocşi sau nu, s-au unit intr-un singur suflet naţional ce a stiut
să-şi ceară drepturile legitime sau să protesteze faţă de unirea arbitrară a Transilvaniei cu
Ungaria.

Imediat ce evenimentele istorice i-au permis, Andrei Şaguna se intoarce de la Viena la

Sibiu unde incepe o activitate susţinută de dezvoltare a vietii bisericeşti, punând in ordine clerul
si apărandu-l de atacuri si calomnii exterioare organizând primul sinod ortodox românesc la
Sibiu(1850) din care a ţinut neapărat sa facă parte nu numai clerici ci şi mireni, sinoadele care i-
au urmat acestuia, promavând o administraţie şi un consiliu eparhial permanent, îngrijindu-se de
dotaţia preoţilor, fondând ’’Telegraful Român’’ îndreptând diferitele texte româneşti ale Bibliei
şi editând Sf. Scriptură(1858) si diferitele cărţi bisericeşti de slujbe necesare având scop înoirea
vieţii bisericeşti si ieşirea bisericilor de sub influenţa sîrbească.5

În paralel cu activitatea bisericească, primordială pentru Şaguna, stăruinţele au fost

purtate şi in domeniul politic pentru cucerirea drepturilor nationale ale românilor, dar şi in
domeniul şcolar de asemenea cu deosebită atenţie s-a ocupat de înfiintarea şcolilor confesionale
româneşti, de formarea si sprijinirea invăţătorilor, cerând fără preget sprijinul autorităţilor
imperiale, înfiinţând asociaţii cu scopul de a susţine şcoala românească, sprijinind cu toată
puterea studenţimea românească. Prin acestea nu facea altceva decât sa aducă la indeplinire
ideile sale din timpul anului 1848, cand visa la înalţarea naţiunii române prin biserică si şcoală.

’’ Fiind o personalitate extraordinară se poate vorbi la nesfârsit si cu bună dreptate despre

calităţile sale unice. Putem vorbi de ierarhul Saguna, de ctitorul Şaguna, de liderul Şaguna, de
macedo-românul Şaguna, de diplomatul şi omul politic Şaguna. Toate aceste ipostaze ale lui sunt

4
Aurel Chiriac, ”Andrei Saguna-Mitropolitul Romanilor din Transilvania si Ungaria” editura Muzeului Tarii
Crisurilor, Oradea, 2008, pp.13-15.
5

5
indreptăţite, dar toate sunt nuputincioase in a-l reprezenta cu claritate. Oamenii cu pretenţii
’’ştiinţifice’’ au tendinţa de a pune accentual pe calităţile lui deosebite, dar omit intenţionat sau
nu, o alta componentă esenţială, care s-a adăugat desăvârsitor personalităţii sale şi anume, harul
lui Dumnezeu. Pentru că mai presus de a fi mitropolit, politician, lider, ctitor ori vizionar,
Andreiu Şaguna a fost un bărbat al Bisericii, adică un om a lui Dumnezeu şi plin de harul lui
Dumnezeu, el însuşi nu a ignorant niciodată această caliatate, singura pe care şi-o îngăduia’’.6

“ Cel mai vrednic cârmuitor al Bisericii ortodoxe române din Transilvania si Ungaria, cel mai
mare binefăcător al Românilor de sub Coroana Sf. Ştefan şi unul dintre cei mai înţelepţi
conducători politicii ai românimii ardelene, a fost fără îndoială Mitropolitul Andrei Şaguna”.7

A adus în conducerea Bisericii Ortodoxe din Transilvania o energie neobosită şi o bogătie

exceptional de însuşiri şi preocupari, care l-au facut în stare să redea acestei Biserici,
posibilitatea să satisfacă multiple trebuinţe ce se împuneau poporului roman in vremea mai nouă
şi in situaţia unei existenţe periclitate, datorită ameninţarii lui de catre stăpanirea maghiară.8

III. Aportul mitropolitului Şaguna la ridicarea Bisericii Ortodoxe din

Transilvania la rangul de mitropolie.

Începând cu anul 1850, Andrei Şaguna a depus eforturi neobosite pentru reînfiinţarea
Mitropoliei Ortodoxe a românilor din Transilvania, căutând să convingă cercurile conducătoare,
politice şi bisericeşti, de existenţa vechii mitropolii ortodoxe din Transilvania, desfiinţată în anul
1701, precum şi de necesitatea separării Bisericii Ortodoxe Române de cea sârbă. La hirotonia sa
întru episcop, ierarhul Transilvaniei se angaja în sacra misiune de a reînvia „dieceza noastră
transilvană în conformitate cu legea canonică, nevoile poporului şi spiritul vremii“. Eforturile
sistematice desfăşurate timp de aproape 15 ani, s-au încheiat la 24 decembrie 1864, când
împăratul Franz Joseph a aprobat reînfiinţarea mitropoliei şi l-a numit pe Şaguna în fruntea ei.
După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane la Arad şi Caransebeş, a
convocat un Congres naţional bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu,
care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, sancţionat de
autoritatea de stat în anul 1869, după care s-a condus Biserica transilvăneană până în 1925.
6
Cf.Telegraful Roman, Afirmatie apartinand Episcopului sasilor G.D.Tetusch la moartea lu Andrei Saguna, Sibiu,
1871, p.209.
7
Lupas Ioan, Viata si faptele lui Andrei Saguna, Mitroplolitul Ardealului, Bucuresti, Editura Institutului de arte
Grafice, 1993, 3.
8
Ibidem, 16-17

6
IV. Cuvinte de învăţătură

Incă pe când era vicar, arhimandritul Andrei Şaguna şi-a inceput activitatea de pastor,
indemnând preoţii să aibă viaţă morală şi şa păstorească bine turma lui Hristos. Iată primele sale
sfaturi adresate preoţilor din Transilvania:
“ Pentru că fiecare preot după cuviinţa sa-şi poată implini datoriile sale, tot insul să se
indeletnicească in citirea Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. Să citească şi să inveţe catehismul
pe de rost şi câstigându-şi folositoare cunoştinţe, să fie in stare a cuvanta din timp către popor cu
spor şi cu folos şi a-i putea arăta calea către fapte bune, spre care sfârşit se cuvine să aibă o viaţă
neprihanită, purtare bună întru toate şi în tot locul, ca o trambiţa bine răsunatoare, să deştepte pe
toţi spre cucernicia cea adevarat crestină şi spre frica lui Dumnezeu.”
In prefaţa Bibliei ilustrate (1858) scrie episcopul Andrei Şaguna:
“Cele două traduceri ale Bibliei (1648 şi 1688) sunt uşile prin care s-a invrednicit şi poporul
românesc a intra în câmpul cel ceresc al dumnezeieştilor învăţături, care, în mijlocul vijeliilor şi
valurilor lumii, rămân neclintite şi adevărate din veac în veac. Ele sunt izvoarele care au izvorât
întâia dată apa vieţii veşnice pentru neamul acesta, în toate părtile prin care este răspândit.
Deşteptarea poporului românesc din barbaria veacurilor, împrietenirea lui mai departe cu legea
lui Dumnezeu, paşirea lui către lumina cea blândă a civilizaţiei şi a culturii, înfrăţirea neamului
nostru românesc, pe care mâna proniei l-a semanat prin atâtea tări deosebite si printre atâtea
neamuri străine, rămânerea în viaţa a limbii sale naţionale - toate aceste binecuvântări
neasemănate avem a le mulţumi acestor ediţii vechi ale Sfintei Scripturi, acestor monumente
nepieritoare ale limbii, moralitaţii si peste tot ale vieţii noastre naţionale şi bisericeşti”.9

V. Scrieri
- Anrede des… an die Geistlichkeit und National-Versammlung am 28. Dezember 1848 zu
Hermannstadt. Olmütz.

- Promemorie despre dreptul istoric. din 1849 al autonomiei bisericesci naționale a românilor de
legea resariteana în c. r. provincii ale Monarchiei austriace. Olmütz, 1849.

- Elementele dreptuluj kanonik al Biserièij dreptoredinèose reseritene spre entrebuincarea

Preocimei, a clerului tiner și a creștinilor întocmite prin… Olmütz, 1854.

9
Prefata la Biblia lui Andrei Saguna (1856-1858)

7
- Cunoștinție folositoare despre trebile căsătoriilor, spre folosul Preoțimei și al Scaunelor
protopopesci. Olmütz, 1854.

- Teologia dogmatică, scoasă din manuscrisul preacuviosului părinte archimandrit Ioan. Raics, și
prescurt întocmita spre întrebuințiare în școalele clericale de legea greco-resăriteana. Olmütz,
1854.

- Manual de teologie morală creștinească pentru întrebuințiarea preoțimei și a clericilor greco-

resăriteni revezut si retiparit sub priveghierea si cu binecuventarea esc. sale doma. Olmütz, 1855.

- Contra lui Hiliad biblicist din 1858. Olmütz, 1858.

- Memorial prin care se lamureste cererea romanilor de religiunea resariteanea in Austria pentru
restaurarea mitropolieilor din punct de devere a ss. canoane. Asterunt c. r. ministeriu pentru cult
si instructiune 1851. Olmütz, 1860.

- Istoria bisericei ortedocse resaritene universale, dela intemeierea ei pana in zilele noastre,
compusa si aeum autaia oara data la lumina numai ea manuscript. Olmütz, 1860. Két kötet.

- Compendiu de dreptulu canonicu alu unei santei sobornicesci si apostolesci biserici. Olmütz,
1868.

VI. Mitropolitul Andrei Şaguna-Apărător şi promotor al demnitaţii româneşti

Ierarh erudit şi patriot statornic, Mitropolitul Andrei Şaguna era în acelaşi timp un om
harnic şi un păstor întelept, care ştia să se folosească de momente si împrejurări favorabile pentru
a apăra şi promova identitatea şi deminitatea românilor ortodocşi din Transilvania. El a unit
mărturisirea credinţei ortodoxe cu dezvoltarea culturală şi socială a vieţii românilor ortodocşi din
Transilvania.

La sfârsitul anului 1871 îşi redactează testamentul prin care lăsa Bisericii o avere de
aproape 600000 de coroane precizând în cele mai mici amănunte modul în care să fie
administrată aceasta, ’’...ca toată averea, ce se va gasi după moartea mea să rămână
Arhiepiscopiei noastre spre scopuri bisericeşti, şcolare si filantroape, prin fundaţie pentru toţi

8
timpii viitori. În 16-28 iunie 1873 suferinţele Mitropolitului Andrei se curmara şi ’’numele lui
trecu prin moarte in nemurire’’10

,,Numai cand va veţi intoarce de la mormantul meu,veţi cunoaşte pe cine aţi pierdut!....’’

VII. Cum a fost perceput Andrei Şaguna în conştiinţa contemporanilor şi a

urmaşilor săi?

La moartea mitropolitului Şaguna, episcopul sas G.D. Teutsch din Sibiu scria că: „Şaguna a fost
conducătorul intelectual – singurul cunoscut – al poporului său şi a putut să obţină în această
calitate astfel de rezultate politice, cum rar se întâmplă vreunui muritor a se învrednici de ele“.
Nicolae Iorga îl numea „bătrân maiestuos care de pe scaunul său de arhiereu conducea ca de pe
un scaun de rege“, fiind un „cârmuitor de oameni şi îndreptător al vremilor, cărora nu li s-a supus
ca exemplarele obişnuite ale omenirii, ci le-a întors de pe povârnişul lor spre culmea lui.“ Ioan
Lupaş scria despre marele ierarh, următoarele: „Pentru toţi românii de bine, acest nume va trebui
să sune cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă
conştientă şi neşovăitoare, la împlinirea bărbătească, fără zăbavă a datoriilor faţă de lege şi de
neam.“

VIII. Concluzii.

In cele din urma rezulta faptul ca Mitropolitul Andrei Saguna a fost unul din cei mai de
seama oameni ai Bisericii Ortodoxe Romane si totodata un carturar deosebit care a imbogatit
cultura romaneasca cu mai multe carti imprtante. În paralel cu activitatea bisericească,
primordială pentru Şaguna, stăruinţele au fost purtate şi in domeniul politic pentru cucerirea
drepturilor nationale ale românilor, dar şi in domeniul şcolar de asemenea cu deosebită atenţie s-
a ocupat de înfiintarea şcolilor confesionale

10
IPS. Laurentiu Streza, Mitropolitul Andrei Saguna, Creator de epoca in istoria Bisericii Ortodoxe din
Transilvania, Editura Andreiana, Sibiu, 2008, pp.7-8.

9
Bibliografie

10
 1. Andreiescu Bogdan, si Voichita Bitu. Mitropoliţi ai Ardealului, Andrei Şaguna(1808-
1873), Biblioteca judeteana Astra Sibiu, 2008.
2. Aurel Chiriac. Andrei Saguna-Mitropolitul Romanilor din Transilvania si Ungaria,
Editura Muzeului Tarii Crisurilor, Oradea, 2008.
3. Streza Laurentiu. Mitropolitul Andrei Saguna, Creator de epoca in istoria Bisericii
Ortodoxe din Transilvania, Editura Andreiana, Sibiu, 2008.
4. Ioan Lupas. Viata si faptele lui Andrei Saguna, Mitroplolitul Ardealului, Bucuresti,
Editura Institutului de arte Grafice, 1993.

5. PĂCURARIU Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed. Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe române, București, 1980.
6. Ioan Lupas. Mitropolitul Andrei Saguna. Monografie. Editura Romania Press, Sibiu 1909
7. Mitropolitul Andrei Saguna in Revista Studii Teologice nr.1-2 din 1970
8. PĂCURARIU Mircea, Dicționarul teologilor români, Ediția a II-a, Ed. Enciclopedică,
București, 2002
9. http://ziarullumina.ro/coli-infiintate-de-sfantul-andrei-aguna-in-transilvania-
108358.html (28.11.2016)

INTRODUCERE ………………………………………………………………………. 2

Biografie …………………………………………………………………….……… 3

11
Andreiu, Baron de Şaguna, Mitropolitul Românilor din Ungaria si

Transilvania.…………….……………………………………………………………… 4

Aportul mitropolitului Şaguna la ridicarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania

la rangul de mitropolie………….………………………………………………………. 6

Cuvinte de invatatura………………………….……………………………………….. 7

Scrieri ……………………………………………..………………………………………8

Mitropolitul Andrei Şaguna-Apărător şi promotor al demnitaţii româneşti …….….9

Cum a fost perceput Andrei Şaguna în conştiinţa contemporanilor şi a

urmaşilor săi? ……………………………………………………………….……...…….9

CONCLUZII …………………………………………………………………………. 10

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………….. 11

CUPRINS …………………………………………………………………………….. 12

12